România frumoasă Romanian Visual Art

Artă vizuală românească – Nicolae Tonitza – Romanian Visual Art

Self Portrait - detail

Autoportret / Self Portrait

(1900-1906)

 

Self Portrait

Picătura de frumos de la Nicolae Tonitza

Reluăm seria de „picături de frumos” din pictura românească. Unii dintre voi își amintesc de picăturile zilnice din arta lui Ion Andreescu, mai puțini de Ștefan Luchian și mult mai puțini de Nicolae Grigorescu… À-propos, știați că pagina noastră a împlinit un an pe 7 februarie?

Sper că incursiunile noastre în arta vizuală v-au plăcut, așa că m-am înarmat cu un nou dosar de fotografii, din picturile lui Nicolae Tonitza.

Se cuvine, pentru început, să spun câteva cuvinte despre Tonitza și, evident, să facem cunoștință prin intermediul unui autoportret.

Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, București) a fost pictor, grafician și critic de artă.

În 1902 s-a înscris la Școala națională de Belle-Arte din Iași, având profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, dar nu a absolvit deoarece, în ultimul an, a participat la o grevă a studenților.

După studii la München și la Paris, în 1911 s-a reîntors în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde a predat un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). A participat la expoziția Tinerimii artistice, a terminat cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și a obținut prin concurs certificatul de pictor bisericesc.

A zugrăvit bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. În 1916 a expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu.

Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia. După război, s-a stabilit la București, unde, alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți, a colaborat la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice. În perioada 1921–1924 a locuit la Vălenii de Munte. A devenit redactor la revista Artele Frumoase. În 1924 a expus la Bienala din Veneția iar un an mai târziu s-a retras din asociația Arta Română și, împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, a întemeiat Grupul celor patru, care, până în 1934, au avut numeroase expoziții. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, a expus și în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles.

În 1933 a devenit profesor la catedra de pictură a Academiei de Belle-Arte din Iași

Autoportretul a fost găsit într-o colecție particulară, a clujeanului Zoltan Ionescu.

Nu se ştia că există, lucrarea purtând semnătura lui Nicolae Tonitza. Considerată „una dintre primele încercări portretistice ale lui Tonitza […] Apreciem că autoportretul reprodus aici a fost realizat în anii petrecuţi la Şcoala din Iaşi, cândva înainte de plecarea, în toamna anului 1907, la München, pentru desăvârşirea studiilor. Am ajuns la această concluzie urmărind trăsăturile fizionomice în ansamblu, dar şi caracteristicile semnăturii sale” (dr. Doina Reghiş Ionescu, expert de artă)

Sursă fotografie: https://argesplus.ro/un-clujean-scoate-la-lumina-o-lucrare-necunoscuta-a-lui-tonitza/

 

Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Tonitza

More info: https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Tonitza

 

#Romaniafrumoasa #romanianvisualart #NicolaeTonitza

0 comentarii la „Artă vizuală românească – Nicolae Tonitza – Romanian Visual Art

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: