Istoria României România frumoasă Today's Memory

14 Februarie în istoria românilor

Foto: Ateneul Român

1587 – Prima atestare a localității Otopeni

Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu, voievodul Țării Românești, dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul

1821 – A încetat din viață Petru Maior (cca 1756, Târgu Mureș – 14 februarie 1821, Budapesta)

Istoric, filolog și scriitor transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, unul dintre corifeii Școlii Ardelene

1845 – S-a înființat la București Asociația literară a României

Societate din care făceau parte cărturari din toate cele trei țări române, avea strânse legături cu societatea revoluționară Frăția. Condusă de un comitet format din Iancu Văcărescu, Ion Voinescu II, Nicolae Bălcescu și alții, asociația se pronunța pentru încurajarea literaturii naționale și unitatea politică a românilor din cele trei provincii. A publicat din fondurile sale volume originale de autor (D. Bolintineanu, Iancu Văcărescu) și traduceri, a avut preocupări enciclopedice, istorice, lingvistice (proiecte de Istorie universală, Dicționar biografic, manuale). Și-a întrerupt activitatea în 1848

1849 – Luptele gărzilor naționale române cu armata maghiară

(14 februarie–22 martie)

Legiunea lui Simion Balint a înfruntat trupele colonelului Czetz la Iara. Aceleași forțe au respins, în perioada 20–27 februarie, acțiunile ofensive ale detașamentului condus de Rakoszy, la Sălciua, Bedeleu și Valea Poienii. Tot pe aceeași direcție s-au desfășurat confruntări de amploare la Lita (1 martie), Cacova Ierii (22 martie), Ocolaș (13 aprilie) etc. La rândul ei, legiunea lui Axente Sever, nevoită să se retragă din regiunea Mureșului, a apărat, în lunile martie și aprilie, Valea Ampoiului, blocând intențiile adversarului de a-și deschide drum spre Zlatna și Abrud. Și în ținutul Zarandului, repartizat legiunii lui Ioan Buteanu, adversarul n-a putut înainta

1851 – S-a înființat, la Paris, Junimea română

Societate politică și culturală a tinerilor studenți români din Paris, al cărei suflet era G. Crețianu sub îndrumarea bătrânilor (aripa radicală a pașoptiștilor, în frunte cu Nicolae Bălcescu, apoi, după plecarea acestuia din Paris, de C.A. Rosetti). Societatea a publicat și revista omonimă, editată la Paris, lunar, în mai–iunie 1851. A militat pentru unirea Principatelor și pentru egalitatea în drepturi a cetățenilor

1869 – S-a născut Édouard de Max

14 februarie 1869, Iași – 28 octombrie 1924, Paris, Franța

Actor francez de origine română, considerat unul dintre cei mai de seamă tragedieni ai timpului, Societar al Comediei Franceze. După absolvirea Conservatorului Național Superior de Artă Dramatică, la clasa lui Gustave Worms, a debutat cu succes la Paris în rolul Poetului din Noaptea de octombrie de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva, etc. Între 4–13 octombrie 1904 o trupă franceză în frunte cu Eduard de Max și Maria Ventura a dat o serie de reprezentații pe scena Teatrului Național București. Între 1908–1912, Eduard de Max a apărut în filmele companiei franceze Film d’art.

1879 – Agenția diplomatică română din Italia a fost ridicată la rang de reprezentanță

Prin Legea din 2/14 februarie 1879

1880 – Semnarea Tratatului consular între România și Elveția

Prevedea stabilirea de consulate pe teritoriul celor două țări. În anul 1891, România deschide primele consulate onorifice în Elveția la Berna, Geneva și Zurich

1888 – A fost inaugurat Ateneul Român

Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886–1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron, în Grădina Episcopiei, teren care aparținea familiei Văcăreștilor. Costurile realizării proiectului fiind ridicate, o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu! Ateneul a fost inaugurat pe 14 februarie 1888, deși construcția era parțial finalizată, lucrările continuând până în 1897. În sălile Ateneului au avut loc conferințe, expoziții de pictură, concerte ale Societății Filarmonice Române

1891 – S-a născut Gheorghe Banea

14 februarie 1891, Măcin, Tulcea – 19 decembrie 1967, București

Prozator și profesor. Student la Facultatea de Litere și Filosofie din București, și-a întrerupt studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul Banea a fost rănit grav la cap și luat prizonier, timp de doi ani peregrinând prin spitalele de campanie și lagărele bulgărești. În țară, unde fusese declarat mort pe câmpul de luptă, s-a întors în vara anului 1918. După ce a alcătuit, în 1922, un mic Dicționar român-italian, a colaborat sporadic la publicațiile Îndreptarea, Analele Brăilei, a publicat în Cuget clar un fragment de roman, urmat de altele, în Revista Fundațiilor Regale. Din scrierile sale: Zile de lazaret. Jurnal de captivitate și spital, Vin apele!, Mușchetarii în Balcani

1892 – S-a născut Constantin T. Stoika

14 februarie 1892, Buzău – 23 octombrie 1916, Boișoara, Vâlcea

Traducător și poet. Studiile liceale le-a început la Buzău și Brașov și le-a terminat în Pitești. Ca elev, a condus Societatea literară Gion, unde prezenta versuri proprii sau din traduceri, portrete literare sau schițe. A debutat cu versuri la revista Curierul liceului din Ploiești (1909), unde a continuat să publice până în 1912. În timpul liceului a înființat revista Tinerimea literară și artistică din Pitești, cu o perioadă de existență de doi ani, publicând, împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză. Între 1912–1916 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. În perioada studenției a colaborat cu o mulțime de ziare și reviste literare: Ramuri, Simbolul, Săptămâna politică și culturală, Vieața nouă, Rampa, Versuri și proză, Flacăra, etc. A fost redactor al revistei Poezia unde a publicat la secțiunea denumită Ecuații, pe lângă versuri, analize după scrierile lui Gala Galaction, Mihai Codreanu, Panait Cerna, Dimitrie Anghel și Ovid Densusianu, care i-a fost profesor. A tradus din versurile poeților latini Titus Lucretius Carus, Publius Vergilius Maro, Quintus Horatius Flaccus, Pindar, din versurile poeților simboliști francezi Charles Baudelaire, Paul Verlaine și Joséphin Peladan. Din 1913 a urmat cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi a participat ca sublocotenent la luptele din Transilvania (august–octombrie 1916). A murit în munții din nordul Văii Oltului, în urma unui bombardament de artilerie

1898 – S-a născut Sorana Țopa

14 februarie 1898, Podul Turcului, Bacău – 1986, București

Actriță. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, clasa State Dragomir (1918–1921). Remarcata de M. Sorbul și I. Petrovici, a fost angajata de M. Sadoveanu ca stagiară a Teatrului Național din Iași (1918). Din 1926 a devenit societară a Teatrului Național din București.S-a afirmat în teatru cu roluri ca Amalia din Hoții de Schiller, Hilda din Constructorul Solness de Ibsen, Anca din Năpasta de Caragiale, Tofana din Patima roșie de Mihail Sorbul, sau Alta din Act venețian de Camil Petrescu. De la începutul anilor ’30, a devenit din ce în ce mai prezentă în cercurile literare ale vremii, a frecventat Sburătorul, a devenit membru important al grupării intelectuale Criterion, din care făceau parte și Mircea Eliade, Emil Cioran, Petru Comarnescu sau Mihail Sebastian. Prezență fascinantă a generației ’30, a inspirat iubiri pasionale lui Eliade, Cioran, Mihai Codreanu, Lovinescu, Vinea, Adrian Maniu, Ion Barbu iar mai târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în Doamna Sorana din romanul Intrusul. Mircea Eliade îi acordă viață eternă prin personajul Cătălinei din romanul Noaptea de Sânziene. Despărțirea celor doi a creat multă vâlvă în cercurile mondene ale epocii, gurile rele spunând că Eliade nu ar fi avut curajul să îi spună Soranei că o părăsește, vestea fiindu-i dată de către Emil Cioran, pe care actrița l-a luat drept confident și, la scurt timp după aceea, iubit. Nae Ionescu o asemăna pe Sorana Țopa cu Eminescu, spunând despre ea că după „Eminescu, Sorana este cel mai dar pe care Iașiul l-a făcut culturii române”. Deși a fost una dintre femeile care s-au impus într-o lume aproape exclusiv a bărbaților, Sorana Țopa a murit ca o necunoscută. În urma sa au rămas versuri, eseuri, articole publicate în Viața, Vremea, dar și dramaturgie, cea mai cunoscută piesă a sa Călătorie-n întuneric, fiind distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național din București

1901 – S-a format Guvernul Dimitrie A. Sturdza (3)

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Dimitrie A. Sturdza, care a guvernat în perioada 14 februarie 1901–20 decembrie 1904. Noul cabinet s-a preocupat de introducerea unui sistem de economii bine cumpănit, care a dat rezultate foarte bune: a adoptat măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare (suprimarea de instituții și posturi în domeniul public, reduceri pe o scară progresivă a salariilor, de la 2% la 20%); a adoptat Legea meseriilor

1902 – S-a născut Ion Călugăru

Ștrul Leiba Croitoru; 14 februarie 1902, Dorohoi – 22 mai 1956, București

Prozator, romancier, dramaturg și gazetar de factură onirică modernistă. Studiile liceale, la liceul „Matei Basarab” din București, nu le-a terminat, în ciuda sprijinului acordat de profesorul de latină, Eugen Lovinescu. A fost coleg de liceu cu Sașa Pană. A scris în revistele avangardiste, precum Contimporanul, Unu, Integral, dar a colaborat și la revista lui Nae Ionescu, Cuvântul, unde s-a împrietenit cu Mihail Sebastian. A debutat cu o culegere de povestiri umoristice, Caii lui Cibicioc, a publicat ulterior două cărți de proză în spiritul avangardismului, Paradisul static, Abecedar de povestiri populare. După 1930, s-a concentrat în proză la reprezentarea literală a mișcărilor sociale, mizeria maselor, huzurul și intrigile din lumea marelui capital și lupta clasei muncitoare. În ultimii săi ani de viață, a scris și piese de teatru precum Clovnul care gândește, Ion și Salomeea

1907 – S-a născut Dragoș Vrânceanu

Dragos Vranceanu Nicula; 14 februarie 1907, Băbeni, Vâlcea – 4 mai 1977, București

Poet și traducător. A urmat studii universitare la Florența (1928–1932). A fost redactor la Curentul și Curentul literar, profesor de limba italiană la Academia de Înalte Studii Comerciale, corespondent de presă și atașat cultural la consulatul român din Milano, colaborator al Institutului de Folclor și al Institutului de Lingvistică, redactor la Luceafărul. Din 1964 a conferențiat în Italia, la Urbino, Florența, Napoli, Pisa, Roma, apoi a fost lector de limba italiană la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București. A debutat în Universul literar (1927). A colaborat la Azi, Bilete de papagal, Ramuri, Revista Fundațiilor Regale, Viața literară, Universul literar, Scînteia, România literară, Contemporanul, Tribuna, precum și în reviste italiene: Avanii, L’Approdo Letterario, Nuova Repubblica, Politica Internazionale, II Dramma, Europa Letteraria, Mezzogiorno, L’Osservatore. A primit Premiul scriitorilor tineri needitați, pentru primul volum, Cloșca cu puii de aur (1934) și Premiul pentru sonet al SSR (1934)

1921 – S-a nascut Toma Arnăuțoiu

14 februarie 1921, Nucșoara, Muscel/Argeș – 19 iulie 1959, Jilava

Liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și „Haiducii Muscelului”. A urmat Școala de Ofițeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I”, Școala de Ofițeri de Cavalerie, în septembrie 1944 fiind trimis pe front în războiul contra Germaniei naziste. A fost rănit în luptele din Ungaria, spitalizat trei luni, a revenit în activitatea militară, în august 1947 fiind trecut în rezervă. A fost decorat cu Ordinul Coroana României, cl. a-V-a, cu spade și cu panglică de Virtute Militară și Frunze de Stejar (noiembrie 1944).

În anul 1949, împreună cu col. Gheorghe Arsenescu a organizat grupul de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara, Muscel/Argeș. Grupul a avut inițial 16 membri, dintre care patru femei. La scurtă vreme, pentru a se putea ascunde și deplasa mai ușor, dar și din cauza unor neînțelegeri, grupul s-a scindat. O parte din partizani au fost arestați sau au murit în confruntările cu trupele de securitate. Ultimii rămași, sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, au rezistat timp de nouă ani, schimbînd frecvent adăposturile, fiind aprovizionați cu strictul necesar de către săteni, sau rechiziționînd alimente de la stâne, exploatări forestiere sau cabane. În cele din urmă, Securitatea a racolat un apropiat al grupului și ca urmare, la 20 mai 1958, Toma Arnăuțoiu și fratele său Petre au fost capturați. Au fost anchetați la Pitești timp de un an, ca și Maria Plop, arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, în vârsta de doi ani. Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu și alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. Mama sa, Laurenția, a fost arestată de mai multe ori pentru că a „uneltit contra ordinii sociale”. În 1949 a fost condamnată la 6 ani de închisoare. La întoarcerea în casa pe care o împărțea cu Ion Arnăuțoiu a găsit microfoane montate de Securitate. După capturarea celor doi fii, Toma și Petre, la 20 mai 1958, a fost din nou arestată și condamnată la 10 ani pentru că nu a denunțat fugarii. S-a stins din viață în 1962 într-o închisoare din Miercurea Ciuc. În august 2016, Elena Ion Arnăuțoiu, sora anticomuniștilor Toma și Petre Arnăuțoiu a fost decorată de președintele României alături de alți doi deținuți politici.

Toma Arnăuţoiu Liderul grupului de rezistenţă anti-comunistă armată de la Nucşoara, judeţul Argeş

Toma Arnăuțoiu a fost ofițer de carieră în anii 40. A făcut parte din garda regală a Regelui Mihai. Nu și-a dorit comunismul și a crezut până în ultima clipă că va reuși să-l învingă. Cunoștea munții și schimba des ascunzătorile. Promisiunea americanilor că vor veni să-i salveze a întârziat să fie îndeplinită…

1923 – S-a născut Dumitru Bacu

14 februarie 1925, Gramaticova, Macedonia – 9 octombrie 1997, Paris

Prozator și poet, membru al grupului de rezistență anticomunistă Babadag. S-a înscris la Institutul Politehnic din București. În 1949 a fost arestat cu un întreg grup de dobrogeni și macedoneni din Banat. A cunoscut torturile închisorilor comuniste din Timișoara, Jilava, Gherla, Canal, Pitești, Aiud și Securitatea din București. În 1958 a reușit să plece cu familia în Grecia și de acolo în Franța. A lucrat la imprimeria lui Ion Cușa, contribuind la tipărirea cărților din exilul românesc. În 1963 a publicat, la Madrid, cea dintâi lucrare despre universul concentraționar din lagărul comunist, Pitești. Centru de reeducare studențească. A mai scris două volume de versuri: Aiud (1961) și Ofranda – culegere de poezii din închisori, Acolo șezum și plânsem, Cântiti tra niagarsiri (Cântece de neuitat), Dimândarca Parinteasca

1925 – S-a născut Ion Focșa

14 februarie 1925, Peceneaga, județul Tulcea – 11 ianuarie 2012, Pitești

Actor de teatru și film, regizor și membru al UNITER. A absolvit Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, clasa Ion Manolescu și V. Maximilian. Era șofer în Gara de Nord, prilej cu care l-a cunoscut pe marele Victor Ion Popa, întîlnire care-i va schimba practic destinul. A debutat la Teatrul Național din București în 1945, în piesa, Asta-i ciudat, de M.R. Paraschivescu, în regia lui Tudor Mușatescu. Apoi a jucat pe scenele mai multor teatre: Teatrul Muncă și Voie bună, Comedia, Teatrul Mic, Teatrul Nostru, Alhambra, Tineretului, Studioul actorului de film „C.I. Nottara”, Teatrul din Galați și, din 1958, pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești. Sintetizând întreaga sa carieră, pe parcursul celor 60 de ani de teatru: a interpretat 210 roluri, pregătite în 11.000 de repetiții a câte două-patru ore, iar numărul spectacolelor la care a luat parte depășește cifra de 12.500. A colaborat cu cei mai mari regizori ai vremii: Victor Ion Popa, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Vlad Mugur, Aurel Ion Maican, Horea Popescu, Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Petre Sava Băleanu, Sorana Coroamă-Stanca, Nae Cosmescu, Mihai Radoslăvescu etc. A fost urmărit de Securitatea comunistă în perioada 1960–1961. A apărut în roluri mici și în filme: Mitrea Cocor, Desfășurarea, Cireșarii, Vlad Țepeș, Iancu Jianu, zapciul, Iancu Jianu, haiducul

Vlad Țepeș (1979)

1926 – A încetat din viață Radu Rosetti (Rodolphe Rosetti; 14 septembrie 1853, Iași – 12 februarie 1926, București)

Istoric, memorialist, genealogist, scriitor și politician

1927 – A încetat din viață George Cosmovici (4 octombrie 1859, Sasca Mare, Suceava – 14 februarie 1927, Paris)

Compozitor, a compus muzică de cameră, vocală, de teatru. Unchi și prieten al lui George Enescu

1927 – A încetat din viață Traian Grozăvescu (21 noiembrie 1895, Lugoj, Austro-Ungaria – 14 februarie 1927, Viena)

Tenor cu o carieră internațională, la Operele din Viena, Budapesta, Berlin. Ucis cu un glonte de revolver de către soția sa, Nelly, într-un acces de gelozie

1928 – S-a născut Radu Cârneci

14 februarie 1928, Valea lui Lalu, Râmnicu-Sărat/Buzău – 9 decembrie 2017, București

Poet, eseist, traducător, jurnalist literar și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în 1954 și Academia de Studii Psihologice și Sociale din București. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor, șef al secției de literatură și artă la revista Contemporanul, a reînființat la București revista Neamul Românesc, o publicație a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni. De asemenea, a înființat și condus Editura Orion, a mai fost director al Centrului de creație folclorică, președinte al Comitetului regional Bacău de cultură și artă. Dintre volumele sale: Noi și soarele, Orgă și iarbă, Umbra femeii (sonete), Grădina în formă de vis (noi sonete de iubire), Cântarea Cântărilor, Heraldica iubirii, Sonete (de iubire și moarte), Amintiri din Paradis

1929 – Legea pentru Camerele de Comerț și de Industrie

Noua lege a fost votată de Adunarea Deputaților și Senat în ședințele dela 9 și 13 februarie 1929. A fost promulgată cu Decretul Nr. 403/929 și publicată în Monitorul Oficial Nr. 35 din 14 februarie. Se referă la scopul, instituirea, atribuțiile și compunerea Camerelor de comerț și de industrie din România

1930 – S-a născut Elena Uță Chelaru

14 februarie 1930, Chișinău, Republica Moldova – 13 iunie 2013, București

Pictoriță. Artista și-a petrecut copilăria și adolescența la Piatra-Neamț, oraș unde a urmat școala primară și Liceul Teoretic de fete. În 1956 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția pictură, unde a studiat cu artiști iluștri ca Samuel Mutzner, Catul Bogdan, Alexandru Ciucurencu, Ionel Jianu. Prima expoziție personală a avut-o în 1964. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din 1956 dar și a mai multor Academii de Artă, precum Academia Internațională „Mario Gori”, Academia Internațională Pontzen din Napoli și Academia Gentium Pro-Pace din Roma, Academia Statului Columbia (SUA), Academia Internațională Lutèce Paris, Academia Europeană de Artă din Belgia. Palmaresul artistei include premii la expoziții și concursuri de referință precum: Cupa Ministrului de Externe „Aldo Moro”, Bienala Internațională de pictură, sculptură și grafică de la Accademia di Romania (Roma), Medalia de Argint Roma Aeterna (1977), Medalia de Argint la al 15-lea concurs internațional organizat de Academia Lutèce din Paris, Premiul Internațional Crociatti dell’arte, (Brindisi), Placheta de Aur la al 13-lea Festival Internațional de Artă Contemporană (San Remo, Italia)

Biografie ilustrată

1931 – S-a născut Octavian Cotescu

Octavian Coteț; 14 februarie 1931, Dorohoi – 22 august 1985, București

Actor de succes, din generația de aur. În 1950 a terminat Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul „ Lucia Sturdza-Bulandra” și la Teatrul Mic din București. A fost totodată unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epocă. Activitatea de scenă a fost dublată și de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde a ocupat și funcția de rector. A fost căsătorit cu Valeria Seciu. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice. Dintre filme: Operațiunea Monstrul, Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii, O scrisoare pierdută, Buletin de București, Fram, Un saltimbanc la Polul Nord, Tanța și Costel

Saltimbancii (1981)

1931 – S-a născut Gheorghe Achiței

14 februarie 1931, Cășăria–Dobreni, Neamț

Eseist, estetician și teoretician, profesor universitar. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, absolvită în 1954, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954–1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970–1976. A debutat în ziarul Flacăra roșie din Arad în 1951. A fost redactor la Contemporanul, la Tânărul scriitor, redactor-șef adjunct la Luceafărul și redactor-șef la Amfiteatru. A mai publicat în Lupta de clasă, Era socialistă, Revista de filozofie, Viața Românească, Gazeta literară, etc. A publicat, din necesități didactice, broșurile Problema categoriilor estetice, Frumosul și valoarea estetică (1968), dar abia cărțile următoare îl consacră: Ce se va întâmpla mâine?, Artă și speranță

1931 – S-a născut Valeriu Bularca

14 februarie 1931, Întorsura Buzăului, Covasna – 7 februarie 2017, Brașov

Luptător, campion mondial în 1961 și laureat cu argint la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo. A câștigat de șase ori titlul național. A debutat la lupte în anul 1947 la clubul Steagul Roșu din Brașov sub conducerea lui Ion Mureșan, apoi s-a transferat la CSȘ Dinamo din același oraș. S-a alăturat lotului național în 1953. În 1961 a devenit primul luptător român campion mondial din cadrul Campionatului Mondial de la Yokohama. Pentru această realizare a fost numit Maestru Emerit al Sportului. Trei ani mai târziu a fost vicecampion olimpic la Tokyo. După ce a absolvit IEFS a devenit antrenor de lupte la Brașov

1932 – S-a născut Anca Balaci

Anca Udișteanu; 14 februarie 1932, București

Prozatoare și traducătoare. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Limbi Clasice a Universității din București în1954. A fost profesoară la Academia Militară, redactor și șef de secție la Editura Științifică, asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității din București. Este membră a Academiei Internaționale de Propagandă Culturală de la Roma. A debutat în 1961 ca traducătoare, domeniu în care s-a afirmat de-a lungul anilor prin numeroase transpuneri din limbile franceză și italiană, unele realizate în colaborare cu soțul său, Alexandru Balaci. Scrieri: Mic dicționar de mitologie greacă și latină, Povestiri de pe Mediterana, Urechile lui Midas, Pelerin la templul Lunii

1935 – S-a născut Grigore Vieru

14 februarie 1935, Pererîta, Hotin, Regatul României/Briceni, Republica Moldova – 18 ianuarie 2009, Chișinău

Poet român din Republica Moldova, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române. În 1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. A participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20, Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, etc. Au vizitat, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. S-a întors la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul a făcut următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. În 1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. La sfârșitul anilor ’80, era în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și a fost printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care s-a votat limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină

Nu am moarte cu tine nimic

1936 – S-a născut Doina-Cornelia Sălăjan

14 februarie 1936, Beiuș, Bihor

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor (din 1956). A urmat Școala de literatură „Mihai Eminescu” (1952–1954) și este licențiată în filologie, Facultatea de limbă și literatură română, Universitatea București (1971). A fost redactor la publicații pentru copii, colaboratoare la reviste literare. A debutat în 1951. Între 1958–1967 semnatura sa nu a mai fost întâlnită în presă sau pe coperțile cărților. Cărți de poezie publicate: Confidențe, Despre copilărie, Versuri, Transfigurări, Umbra faptei, Amintirea miresmelor, Smalțuri (1979, Premiul Asociației Scriitorilor), Sanctuar tulburat

1937 – S-a născut Dumitru Țepeneag

14 februarie 1937, București

Prozator român-francez contemporan stabilit la Paris. A devenit student la Drept, dar nu și-a finalizat studiile, apoi a absolvit cursurile Institutului Pedagogic, dedicându-se literaturii. A fost membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială. Este unul dintre traducătorii cei mai importanți de limbă franceză în limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet, Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan, Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un roman, Pigeon vole, iar în România: Nunțile necesare, Un român la Paris

1937 – S-a născut Paraschiv Oprea

14 februarie 1937, Drăgășani – 21 martie 2004, București

Dirijor, pianist, orchestrator și compozitor. A condus Orchestra de muzică populară Radio și orchestra Ansamblului Rapsodia Română timp de două decenii. A interpretat muzică populară, romanțe, café-concert și de estradă. A cântat la acordeon, pian și vioară. A colaborat cu diferite orchestre și ansambluri artistice. A participat la diferite emisiuni muzicale la radio și TV. Cu Orchestra Casei Radio a întreprins numeroase turnee în Europa, Australia, Asia, Africa, fiind distins cu importante premii: Colierul de Argint – Dijon, Franța, Discul de Aur – Electrecord, titlul de laureat al unor festivaluri din Italia, Olanda, Grecia, Germania, Țara Galilor, precum și cu premii naționale acordate de Ministerul Culturii, Uniunea Criticilor Muzicali „Mihail Jora”, Federația Națională a Ansamblurilor Folclorice, Fundația Ethnos.

Orchestra radio condusa de Paraschiv Oprea (1999)

1940 – S-a născut Paul Emanuel

Mircea Gh. Niculescu; 14 februarie 1940, București – 20 octombrie 1989, Los Angeles

Poet și eseist. De formație teolog, extrem de cultivat și pasionat de literatură și filosofie, a fost urmărit, hărțuit de securitate pentru prietenia cu A.E. Baconsky. În anii ‘80, a emigrat cu familia în Canada. Scrieri: Existența și cuvintele, Astă seară

1941 – S-a abrogat denumirea de Stat Național-Legionar și a fost interzisă orice activitate politică

Statul Național-Legionar a fost denumirea purtată de Regatul României timp de 138 de zile, în perioada dintre 14 septembrie 1940, când s-a format Guvernul Ion Antonescu și 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu. Ca urmare a reprimării rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie 1941, Antonescu a formulat Înaltul decret regal Nr. 314/14 februarie 1941, semnat de regele Mihai, prin care Statul Național Legionar a fost desființat

1944 – S-a născut Constantin Ghenescu

14 februarie 1944, Alba Iulia – 6 septembrie 2013, Piatra Neamț

Actor de teatru și film. După liceu, a absolvit Școala Tehnică Sanitară din București, lucrând un an la Spitalul Fundeni, și apoi Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, pe care a absolvit-o în 1969 la clasa profesorului Moni Ghelerter. A activat 25 de ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, jucând nenumărate roluri. A debutat în Cronica personală a lui Laonic de Paul Chitic, regia Magda Bordeianu, în care a interpretat personajul Iraclie (1969). Lordul Lovell din Răfuiala de Ph. Messinger, Josef K. din Procesul de S. Berkoff, Rică Venturiano, Crăcănel sunt doar câteva dintre rolurile memorabile cu care a bucurat publicul Teatrului Tineretului. În 1997 s-a transferat la Teatrul „Bulandra“ din București. A apărut în filme: Schimbarea la față, Trenul vieții, Occident, Marilena de la P7, Cronica unei morți amânate, Cealaltă Irina, Și caii sunt verzi pe pereți

Marilena de la P7 (2006)

1945 – S-a născut Mihai Cantuniari

14 februarie 1945, București

Poet și traducător. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, în 1967. A fost redactor de carte și cercetător științific la Institutul de Lingvistică. Ca traducător, numele său se leagă cu precădere de cărțile lui Mario Vargas Llosa, Arturo Pérez-Reverte. A primit Premiul pentru întreaga activitate al Fundației „Cella Delavrancea” (1996) și a fost decorat de Republica Peru cu Ordinul Al Mérito por Servicios Distinguidos în grad de Comandor (1987). Din operele sale: Nova, Amadeus, Istoria lui Mayta, Domnișoara din Tacna, Un mormânt în cer

1946 – S-a născut Marcel Corniș-Pop

Marcel Cornis-Pope; 14 februarie 1946, Arad

Eseist, critic, teoretician literar și traducător, stabilit în SUA din 1983. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, specialitatea limba și literatura engleză (1963–1968). A debutat în Viața studențească (1963), cu publicistică diversă. A colaborat intens la revista Orizont, unde a ținut o vreme cronica literară, dar și la Secolul 20, Steaua, Cahiers roumains d’etudes litteraires. În volum a debutat, în 1971, cu traducerea celor Noua povestiri ale lui J.D. Salinger. A fost asistent, apoi lector universitar la Catedra de Limbi germanice și teoria literaturii a Universității din Timișoara (1968–1983). A primit o Bursă Fulbright la University of Northern lowa (1983–1985). Stabilit in Statele Unite, a făcut carieră universitară la University of Northern lowa, Harvard si Virginia Commonwealth University, unde a devenit profesor titular

1946 – S-a născut Gil Dobrică

14 februarie 1946, Călărași, Dolj – 17 aprilie 2007, Craiova

Solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată Country roads, modificată în Hai acasă a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera sa. A debutat în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova. A activat în diferite trupe: 13 Carate, Dacii, a colaborat cu trupele Sfinx, Roșu și Negru. A colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu Serbările Scânteii Tineretului. A avut o apariție cinematografică în filmul Nea Mărin miliardar

Gil Dobrică – Balada lui Ion

1947 – A încetat din viață Ioan (Iancu) Botez (20 martie 1872, Iași – 14 aprilie 1947, București)

Istoric literar și eseist, profesor de engleză la Catedra de limba și literatura engleză și decan al Facultatii de Litere și Filosofie din Iași

1955 – Incidentul de la Legația Republicii Populare Române din Berna

Evenimentul a reprezentat un atac asupra legației RPR din Berna, între 14–16 februarie 1955. Cinci tineri luptători exilați anticomuniști, Oliviu Beldeanu, Ion Chirilă, Dumitru Ochiu, Teodor Ciochină și Stan Codrescu, au produs primul atac „terorist” românesc și au pus stăpânire pe reprezentanța diplomatică a României din Elveția. Episodul a fost descris cu lux de amănunte de către istoricul Stejărel Olaru în cartea Cei cinci care au speriat Estul. Cei cinci au dorit să atragă atenția asupra abuzurilor regimului comunist.

Legația RPR din Elveția era unul dintre cele mai importante centre de spionaj ale Securității, unde erau colectate informații din statele NATO și erau transmise către București și Moscova, spionii comuniști profitând de statutul de neutralitate al Elveției. Atacul asupra Legației a început în seara de 14 februarie 1955. Au intrat în locuința „șoferului” Aurel Șețu, de fapt agent al Securității. Acesta, împreună cu atașatul și cu secretarul Legației tocmai aduseseră de la Zürich curierul diplomatic, sosit din România. Șețu a ajuns în clădirea Legației pe la ora 2.00. Unul dintre cei cinci atentatori l-a somat să oprească, dar a refuzat, a fost împușcat și a murit după ce ajunsese rănit la spital. După focurile de armă, o parte din funcționarii legației au reușit să fugă din clădire în dimineața de 15 februarie. Clădirea a fost încercuită de poliția elvețiană, care a refuzat să intervină în forță, pentru că existau ostatici. Cei cinci au formulat o serie de revendicări politice, inclusiv eliberarea din închisoare a unor personalități precum Dinu Brătianu. În noaptea de 15/16, Dumitru Ochiu a părăsit clădirea ambasadei, ducând cu el documente care ar fi probat activitatea de spionaj, dar a fost imediat arestat de poliția elvețiană. Agenția de presă Globe Press a susținut că Aurel Șețu era de fapt capul legației și un ofițer înalt al Securității și că documentele furate erau mesaje cifrate pentru Moscova. În 16 februarie, restul atacatorilor s-au predat. Fiind judecați la Berna, au primit pedepse ușoare. Șeful grupului, Oliviu Beldeanu, după eliberare, a fost răpit în Berlinul occidental de agenți ai serviciilor de spionaj est-germane STASI și ai Securității. A fost adus în România, legat, într-un coș de nuiele. Apoi, după un proces sumar, a fost executat în data 18 februarie 1960, în București.

Puțin despre cei cinci: Oliviu Beldeanu era fiul unuia dintre șefii PNȚ din Dej. Se pare că a fost implicat și în asasinarea unui agent comunist de poliție din Dej. A fugit în Iugoslavia la 1 ianuarie 1949, apoi la Trieste, în Italia, unde a ajuns în contact cu serviciile secrete americane. Ioan Chirilă a fugit cu Beldeanu din Iugoslavia la Trieste. Dumitru Ochiu fusese turnător al Securității, i-a mărturisit acest lucru lui Beldeanu și a transmis apoi informații false Securității. Surpriza autorităților comuniste a fost totală. Stan Codrescu avea rude printre luptătorii anticomuniști din munți. Toți au fost diabolizați de presa comunistă, ca agenți ai americanilor. Surse documentare arată că, într-adevăr, cei cinci au fost folosiți de serviciile secrete americane, dar nu în această misiune. Mai mult, americanii s-ar fi opus atacării Legației RPR, de aceea, Oliviu Beldeanu a procurat pe cont propriu armamentul folosit în atac

Berne – 36 Hours Siege At Legation/Berna – 36 de ore sediu la Legație (1955)

1963 – S-a născut Alice Barb

Alice Ramona Nagy; 14 februarie 1963, Hunedoara

Regizoare de teatru și operă, actriță. A studiat pianul la Școala de muzică din Hunedoara și pianul și canto clasic la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca. A obținut licența în artele spectacolului la U.N.A.T.C., secția Actorie (1990–1993), clasa Dem Rădulescu, și secția Regie (1993–1997), clasa Cristian Hadjiculea, iar ulterior titlul de master în teatrologie, marketing și management cultural la U.N.A.T.C. Ca actriță a jucat pe scenele teatrelor Valea Jiului din Petroșani, „Ion Creangă”, „Bulandra”, Odeon din București. Ca regizor artistic a fost angajată la Teatrul de Stat Oradea, Theatrum Mundi și Teatrul Național din București. A montat peste 50 de spectacole, dintre care: Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Cabotinul de John Osborne, Legenda Ultimului Împărat de Valentin Nicolau, Anna Karenina de Lev Tolstoi, etc. În 2006 organizează Festivalul Mozart în Bucovina, unde montează spectacolele: Scrisorile lui Mozart, Mozart și Salieri de Puskin și Amadeus de Peter Shaffer. Muzeul Național George Enescu din București îi găzduiește spectacolul Christine van Beethoven de Éric-Emmanuel Schmitt, iar la Teatrul Luceafarul din Iași realizează spectacolul Trei povești cu zmei după Antologia Zmeilor de Mircea Cărtărescu

Nocturne de Chopin

1963 – S-a născut Teodor Baconsky

14 februarie 1963, București

Antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician. A studiat la Institutul Teologic Universitar din București unde a obținut diploma de licență în anul 1985. A lucrat ca redactor la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Imediat după Revoluția din 1989, în timpul retragerii patriarhului Teoctist la Sinaia, a întemeiat Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alături de protosinghelul Daniel Ciobotea și arhimandritul Bartolomeu Anania, colegi ai săi de la Institutul de Misiune al BOR, la care au aderat preoții Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloaie, Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, precum și laicii Sorin Dumitrescu și Horia Bernea. A lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia, lector asociat de antropologie religioasă la Facultatea de Filosofie a Universității din București, redactor-șef la emisiunea Viața spirituală de la TVR. A fost reprezentant al României la Vatican, secretar de Stat la Ministerul de Externe, ambasador al României în Portugalia, ambasador extraordinar și plenipotențiar în Franța. Lucrări publicate: Râsul Patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană, Puterea schismei. Un portret al creștinismului european, Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei, Creștinism și democrație, Cetatea sub asediu. Însemnări despre credință, rațiune și terorism

1965 – S-a născut Laurențiu „Lenți” Chiriac

14 februarie 1965, București

Realizator de emisiuni radio și de televiziune, organizator de concerte, jurnalist muzical. A început să cocheteze cu muzica rock în 1978, când a devenit membru al Clubului de la ora 7 (cea mai importantă locație de rock din România, din acea perioadă). Timp de doi ani, a fost basist în grupul Metalic, după care a devenit impresar al grupului Quartz. A intrat la postul național de radio în 1987, unde lucrează și în prezent, iar primele emisiuni le-a realizat în 1990. Din acel an a fost realizator al Studio Rock, prima emisiune de metal/rock din țară, la postul România Tineret

1968 – Plenara C.C. a P.C.R. a hotărât desființarea împărțirii administrativ-teritoriale copiate în 1950 după URSS și revenirea la sistemul tradițional al județelor și municipiilor

Împărţirea administrativ-teritorială anterioară (1960-1968)

A fost publicată o hartă-proiect cu 35 de județe, care a fost discutată în organizațiile partidului comunist, suferind unele modificări. Rezultatul final, substanțial diferit de situația tradițională, anterioară anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune având în componență 13.149 sate.

Harta-proiect cu 35 de județe din 1968

Prin Legea nr. 2/16 februarie 1968 s-a revenit la împărțirea administrativ-teritorială a țării pe județe

1968 – S-a născut Gică Craioveanu

14 februarie 1968, Hunedoara

Fotbalist retras din activitate. A jucatîn postul de atacant la Universitatea Craiova, fiind de două ori golgheterul Ligii 1 (în 1994 și 1995). A jucat 11 ani din 18 în Spania, reprezentând trei echipe cu care a adunat 330 de meciuri și 70 de goluri, în primele două eșaloane

1970 – A încetat din viață Grigore Vasiliu Birlic (24 ianuarie 1905, Fălticeni – 14 februarie 1970, București)

Actor de teatru si film, unul dintre cei mai mari actori români de comedie

1971 – S-a născut Gheorghe Mureșan

14 februarie 1971, Tritenii de Jos, Cluj

Baschetbalist, fost jucător în NBA. Cu o înălțime de 2,31 m, deține, împreună cu Manute Bol, titlul de cel mai înalt jucător din istoria NBA. A încercat și actoria, fiind un personaj principal în filmul Gigantul Meu din 1998, în care a jucat împreună cu Billy Crystal. Recordul său pentru naționala României a fost de 42 de puncte, reușite într-un meci cu Suedia, în noiembrie 1992. În 1993 a pătruns în liga profesionistă nord-americană (NBA), evoluând cinci sezoane pentru Washington Bullets și două pentru New Jersey Nets. În sezonul 1995–1996 a primit premiul NBA Most Improved Player Award

My Giant – Trailer

1976 – A încetat din viață Oscar Han (3 decembrie 1891, București – 14 februarie 1976, București)

Autor, monograf și sculptor, Maestru Emerit al Artei

1981 – A încetat din viață Vasile Maciu (30 decembrie 1904, Caracal – 14 februarie 1981, București)

Istoric, membru corespondent al Academiei Române

1992 – România a stabilit relații diplomatice cu Republica Belarus

România a recunoscut independența Republicii Belarus la 20 decembrie 1991, stabilind relații diplomatice la 14 februarie 1992. România a deschis ambasadă la Minsk, conducerea acesteia fiind asigurată la nivel de însărcinat cu afaceri a.i. În 1993, Republica Belarus a deschis la București un consulat general, pe care l-a ridicat la nivel de ambasadă în 1995, condusă în prezent la nivel de însărcinat cu afaceri a.i.

2013 – Primul tratament prin epiduroscopie în zona est-europeană

A avut loc la Clinica de Angiografie și Terapie Endovasculară Hemodinamic din București. Cinci pacienți diagnosticați cu hernii de disc, discopatii lombare și sindrom post-laminectomie după multiple operații pe coloană, au fost tratați prin epiduroscopie. Au fost asistate de medici din Slovacia, Croația, Spania și România

2015 – A încetat din viață Octavian Naghiu (15 martie 1933, Rucăr, Făgăraș/Brașov – 14 februarie 2015, București)

Tenor, contrabasist, a cântat la Teatrul de Operetă, Opera Națională București, persecutat de securitate, s-a stabilit la Zürich

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Otopeni #Junimearomână #ÉdouarddeMax #AteneulRomân #GheorgheBanea #ConstantinTStoika #SoranaȚopa #IonCălugăru #DragoșVrânceanu #TomaArnăuțoiu #DumitruBacu #IonFocșa #RaduCârneci #ElenaUțăChelaru #OctavianCotescu #GheorgheAchiței #ValeriuBularca #AncaBalaci #GrigoreVieru #DoinaCorneliaSălăjan #DumitruȚepeneag #ParaschivOprea #PaulEmanuel #ConstantinGhenescu #MihaiCantuniari #MarcelCornișPop #GilDobrică #IncidentuldelaBerna #AliceBarb #TeodorBaconsky #LențiChiriac #GicăCraioveanu #GheorgheMureșan

0 comentarii la „14 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: