Istoria României România frumoasă Today's Memory

17 Februarie în istoria românilor

Foto: Crearea statului dualist Austro-Ungaria


1411 – Musa Çelebi, unul din fiii sultanului Baiazid, a devenit sultan cu sprijinul lui Mircea cel Bătrân

Aflat la apogeul puterii sale, Mircea cel Bătrân a sprijinit pe rând, între 1409–1411, diferiți pretendenți (Musa și Mustafa, fiii lui Baiazid I, șeicul Bedr-ed-Din) la conducerea Imperiului Otoman. Din cronicile otomane aflăm că Mircea l-a invitat pe Musa Çelebi în Țara Românească, în 1409. Mai mult, fiul lui Baiazid s-a căsătorit cu o fiică a lui Mircea. „Stăpânitorul Țării Românești […] a trimis o solie […], cerând trimiterea lui Musa lângă el. În același timp, Mircea scrisese o epistolă de garanție și lui Musa Çelebi prin care îl înștiința că, atunci când va sosi în acea parte, îi va pune la dispoziție țara sa și îi va da de soție pe fiica sa”, scria istoricul otoman Hoca Sadeddin Efendi.

În februarie 1410, Musa a trecut Dunărea pe la Silistra, la turcii răsculați din Rumelia, sprijinit de un corp de oaste românesc, comandat de Dan, nepotul lui Mircea, și de sârbii conduși personal de despotul Ștefan Lazarevici. Forțele conduse de Musa au obținut o victorie ușoară împotriva celor conduse de beilerbeiul Rumeliei. Süleyman, care se afla în Anatolia, a trecut Bosforul cu ajutorul aliaților săi bizantini și a reușit să-l învingă pe fratele său în lupta de la Kosmidion, de lângă Constantinopol (iunie 1410).

Musa s-a retras în apropierea Țării Românești, și-a regrupat forțele și, în anul următor, a reușit să cucerească Edirne, urcând pe tronul tatălui său (17 februarie 1411). Se părea că obiectivul lui Mircea era atins: ginerele lui conducea partea europeană a unui Imperiu Otoman divizat

1435 – Prima atestare documentară a comisului în Moldova

Comisul era un dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, care avea grijă de caii și de grajdurile curții domnești, precum și de aprovizionarea lor cu furaje. Ținea evidența cailor, transporta caii trimiși de domn sultanului și îl însoțea pe domn la ceremoniile în care erau prezenți caii domnești și în special tabla-bașa, calul dăruit de sultan domnului. A fost atestat documentar pentru prima dată în Țara Românească în 1415, iar în Moldova la 17 februarie 1435. Denumirea provine din limba latină și a fost împrumutată din Bizanț, prin filieră bulgară

1655 – A început Răscoala seimenilor și a dorobanților

A avut loc ca reacție a mercenarilor (majoritatea de origine sârbească) la intenția lui Constantin Șerban Basarab, domnul Munteniei, de a desființa corpul seimenilor și a-i da afară din țară. Răscoala a izbucnit în Țara Românească, la 17 februarie 1655, atingând mari proporții. De partea lor au trecut darabanii, o parte din roșii, meșteșugari din București și țărani dependenți (rumâni, având ca principale centre orașele cu garnizoane: București, Târgoviște, Rușii de Vede, Târgșor, Ploiești, Gherghița etc. Boierii surprinși de răsculați erau măcelăriți în fața familiilor lor, multe boieroaice au fost necinstite, au fost uciși călugări și negustori. Au fost jefuite averile boierilor, odoarele scumpe bisericești și averile negustorilor. În răscoală a murit și boierul Papa Brâncoveanu, tatăl viitorului domn Constantin Brâncoveanu, fiul său putând fi salvat doar pentru că a fost substituit cu un copil de țigan. Domnul și boierii munteni au cerut ajutorul principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea, domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan și pașei de Silistra. Prizonier de facto al seimenilor, Constantin Șerban a părăsit, în taină, tabăra de la Gherghița, refugiindu-se la Siyavuș, pașa de Silistra, răsculații fiind nevoiți să aleagă un nou domn, pe fostul mare spătar Hrizea (Hrizică)

1803 – S-a născut Edgar Quinet

17 februarie 1803, Bourg-en-Bresse, Franța – 27 martie 1875, Versailles, Franța

Scriitor, istoric, om politic și poet francez. În perioada 1842–1846 a fost profesor la Collège de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre pașoptiștii români. În 1852, după moartea primei sale soții, s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica scriitorului român Gheorghe Asachi. A rămas cunoscut și ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române. Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa, Hermione Asachi, în 30 de volume, în perioada 1877–1882

1836 – S-a născut Iosif Goldiș

17 februarie 1836, Socodor, Arad – 23 martie 1902, Arad

Episcop, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. A studiat la gimnaziile din Szarvas (Ungaria) și Arad, la Institutul teologic Arad, Academia de Drept din Debrețin, Facultatea de Filosofie a Universității din Pesta. A fost funcționar în administrația de stat, călugărit în 1869 la Hodoș-Bodrog sub numele losif, hirotonit ierodiacon și ieromonah, apoi protosinghel, a devenit profesor la Institutul teologic din Arad, profesor de Limba și literatura română la Liceul de Stat din Arad, administrator protopopesc la Arad, director al Institutului teologic-pedagogic, președinte vicar (și arhimandrit) al Consistoriului ortodox român din Oradea, episcop al Aradului din 1899 până la moarte

1864 – S-a născut Gheorghe Wassilko de Serecki

17 februarie 1864, Berhomet pe Siret, Bucovina, Imperiul Austriac/Ucraina – 24 martie 1940, Cernăuți, România/Ucraina

Politician și patriot român din Imperiului Austro-Ungar, membru ereditar al Camerei Superioare (Herrenhaus) a imperiului, consilier secret imperial și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. După Primul Război Mondial a fost deputat în Parlamentul României, în care a deținut funcția de vicepreședinte al senatului. Ca student, a fost membru al fraternității studențești Danubia, dar a stat și în strânsă legătură cu asociația liberală România Jună. Atât înainte, cât și după Primul Război Mondial, a fost un mare sprijinitor a societății culturale Junimea, al carei președinte de onoare a și fost

1866 – A început să funcționeze Banca României

La 17 februarie/2 martie 1866 și-a început activitatea la București, ca bancă de scont și emisiune, constituită prin transformarea filialei din București a Banque Imperiale Ottomane. Activitatea băncii a fost posibilă în urma unei concesii acordate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 19 octombrie 1865. Primul președinte al Consiliului de administrație al Băncii României a fost Ion Ghica

1867 – A fost încheiat acordul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria

Termenul german Ausgleich se referă la „compromisul” din 5/17 februarie 1867 prin care s-a fondat dubla monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák, în urma înfrângerii Austriei în războiul din 1866 de către Prusia și Italia și din cauza tensiunilor interne provocate de maghiari care puteau să ducă la compromiterea existenței Imperiului austriac. Sub această nouă organizare, guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două state separate, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții. Aveau în comun suveranul, în aceeași persoană, ministerele pentru politica externă, economică și militară. În cadrul său, Marele Principat al Transilvaniei era dizolvat și încorporat Ungariei, desființându-i-se autonomia

1873 – George Pop de Băsești a susținut necesitatea de șosele și drumuri de fier în ținutul Sălajului

Ca deputat al parlamentului de la Budapesta, în ședința din 17 februarie 1873, Gheorghe Pop de Băsești „[…] combate proiectul ministrului de comunicații de a favoriza căile ferate în dauna șoselelor. El arată foarte plastic cum se îneacă bieții oameni din Sălaj, Cluj și Satu Mare în noroiu. Sunt anotimpuri când nimeni nu pleacă nimeni la drum. Are nevoie de cinci-șase tovarăși. Abia cu caii dela mai multe căruțe ei pot scăpa de înpotmoliri. Vrând să caracterizeze protecționismul șovin al Statului Ungar, el aseamănă cu mama vitregă care, în loc să împartă pâinea în mod egal între copii, o dă toată copilului ei.” (Ioan Georgescu, George Pop de Băsești, 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni)

1881 – S-a născut Ion Manolescu

17 februarie 1881, Breaza, Prahova – 27 decembrie 1959, București

Actor de teatru. A debutat în 1905. A jucat la Teatrul Național din București, în Compania Davila, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Municipal din București, etc. În 1919 a înființat și a condus primul sindicat al artiștilor din România. A ocupat și funcția de inspector general al teatrelor. În 1962 i-a apărut volumul de Amintiri. A jucat în numeroase piese de teatru: Strigoii, Cadavrul viu, Năpasta, Suflete tari, Frații Karamazov, Anna Karenina, Nora, Sărutul în fața oglinzii. Filme cu Ion Manolescu: Răzbunarea, Amorurile unei prințese, Pe valurile fericirii. A fost distins cu Steaua României clasa I, în grad de Cavaler, Ordinul francez în grad de Comandor, a fost laureat al Premiului de Stat și Artist al Poporului

1891 – S-a născut Mihail Romniceanu

17 februarie 1891, București – 13 februarie 1960, închisoarea Râmnicu-Sărat

Avocat, profesor la Facultatea de Drept din București, politician liberal, senator, ministru de finanțe, administrator al Băncii Naționale. Licențiat în drept, cu studii la Paris, a fost membru al Partidului Național Liberal, Membru în Comitetul executiv al PNL, senator de Hunedoara (1933), ministru de finanțe al României în guvernele Sănătescu și Rădescu. În timpul campaniei electorale, a fost agresat de comuniști. Nu a putut face nimic pentru împiedicarea abuzurilor și falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. La 7 ianuarie 1946, a fost cooptat în guvernul Petru Groza (7 ianuarie 1946 – 29 noiembrie 1946), ca ministru de stat fără portofoliu din partea PNL, ca și Emil Hațieganu (PNȚ), fapt care, deși nu a produs nici o modificare în modul de guvernare, a liniștit puterile occidentale, astfel că, la 6 februarie 1946, ca urmare a acestui „surogat de înțelegere” cu partidele istorice, SUA și Marea Britanie au recunoscut Guvernul României și regele Mihai a încetat greva regală. Ca administrator al Băncii Naționale, după venirea lui Groza la putere și în complicitate cu acesta, a procedat în 1945 la o emisiune nespus de mare de monede de aur (cocoșei), ca subterfugiu ca să nu ia rușii tot aurul. În 1948 a fost scos din învățământul universitar, apoi arestat și internat la penitenciarul Jilava pentru acțiune contra clasei muncitoare, desfășurată „în timpul burgheziei”, fiind încadrat la înaltă trădare. A fost condamnat la 12 ani temniță grea, a trecut prin penitenciarele Craiova, Jilava, Gherla, Pitești, Dej, Sighet, Văcărești și a murit în detenție, în penitenciarul Râmnicu-Sărat

1898 – A încetat din viață Alexandru Beldiman (30 decembrie 1832, Iași – 17 februarie 1898)

Ziarist și publicist, fervent activist împotriva domnitorilor străini și susținător al Unirii Principatelor sub un domn pământean

1910 – S-a născut Alfred Mendelsohn

4/17 februarie 1910, București – 9 mai 1966, București

Compozitor și pedagog. Tatăl său, Leon Mendelsohn, prim-violist al Orchestrei Filarmonicii din București, a fost colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică. A studiat între 1927–1931 la Academia de Muzică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. A fost dirijor al Operei din București (1944–1963). A fost membru al PMR din 1945, îndeplinind funcțiile de secretar al subsecției, respectiv președintele secției Muzică a ARLUS, membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a CC, director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor), deputat în Sfatul Popular București, secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, redactor la revista Muzica. În mai 1956, alături de Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului

Partita (Preludiu și Fugă) pentru vioară solo • Vioară Daniel Podlovschi

1917 – S-a născut Ioana Radu

Eugenia (Jana) Braia; 17 februarie 1917, București – 19 septembrie 1990, București

Interpretă de romanțe și muzică populară, a doua femeie motociclist din România. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia, La ieftenirea traiului din Craiova (Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă a învățat și cules primele cântece populare și lăutărești. În ianuarie 1936 a mers în București, unde s-a înscris la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați. S-a prezentat cu cântecele În pădure la Stroești, Dorule și-o boală grea. Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor); Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu, i-a ales pseudonimul artistic: Ioana Radu. A debutat la radio în 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, acompaniată de Ansamblul Serenada condus de Sandu Marian. A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964)

Ioana Radu – Leliță Ioană

1921 – S-a născut Vera Călin

Vera Clejan; 17 februarie 1921, București – decembrie 2013, Los Angeles, SUA

Istoric literar, eseistă și traducătoare stabilită în SUA din 1976. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1946). A debutat în 1944 în paginile cotidianului Ecoul. După război a lucrat ca redactor la Editura de stat pentru literatură, ESPLA. A predat la Facultatea de Litere a Universității din București, mai întâi cursuri de limbă engleză, iar mai apoi cursuri de literatură universală și comparată. Scrieri: Furtuna în cancelarie, Metamorfozele măștilor comice, Omisiunea elocventă, Post-scriptum. Însemnări 1997–2002

1923 – A încetat din viață Teodor T. Burada (3 octombrie 1839, Iași – 17 februarie 1923, Iași)

Folclorist, etnograf și muzicolog, membru corespondent al Academiei Române

1925 – S-a născut Angel Grigoriu

17 februarie 1925, Brăila – 2001, București

Textier de muzică ușoară, cântăreț, producător, membru al grupului Trio Grigoriu, alături de frații săi, George și Cezar. Trioul a interpretat mai întâi jazz, apoi muzică ușoară.

La Cabana „Trei Brazi”

Compozițiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) apar de la finele anilor 1950 și se bucură de un succes foarte mare la public

Trio Grigoriu interpreteaza un potpuriu de slagare ale anului 1972

1929 – S-a născut Nicolae Dan Cristescu

17 februarie 1929, Chelmenți, Cernăuți, România/Ucraina)

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică a Universității din București, absolvind-o în anul 1951 în specialitatea mecanică. A predat la Facultatea de Matematică a Universității din București, de la asistent, promovând apoi destul de repede ierarhia gradelor didactice, până la profesor, șef de catedră, apoi rector. În prezent, este profesor și cercetător la Universitatea din Florida Statele Unite, Departamentul Ingineriei Aerospațiale și Mecanice. Activitatea sa științifică și de cercetare este axată pe domeniile care înglobează plasticitatea dinamică, mecanica rocilor și pământurilor, reologia, mecanica particulelor materiale, mecanica pulberilor, mecanica corpurilor solide deformabile

1930 – S-a născut Vali Niculescu

17 februarie 1930, București

Soprană, considerată una dintre vocile de aur ale operetei române. În 1950 a fost admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la Facultatea de instrumente și canto, specialitatea canto clasic. Aici a studiat cinci ani în clasa de canto a profesoarei emerite Arta Florescu și clasa de operă a renumiților profesori Jean Rânzescu, Constantin Bobescu și Ioan Chirescu. A debutat în București pe scena Teatrului de Operă și Balet în rolul Rosinei din Bărbierul din Sevilla și a câștigat notorietate în Răpirea din Serai și Faust. A câștigat premii naționale și internaționale, a fost laureată a concursului internațional de interpretare Mozart din Salzburg (1956) și s-a clasat pe primul loc la concursul național al tinerilor soliști la categoria canto în 1962. S-a angajat la Teatrul Național de Operetă unde a primit roluri principale în opere comice, operete și muzicaluri din repertoriul național și internațional. A interpretat roluri memorabile în: Nunta lui Figaro, Traviata, Rigoletto, Lakme, Elixirul dragostei, Liliacul, Voievodul țiganilor, Mam’zelle Nitouche, Contesa Maritza, Țara surâsului, Poveste din cartierul de vest, Ana Lugojana, Piatra din casă

Secretul lui Marco Polo

1932 – S-a născut Doru Popovici

17 februarie 1932, Reșița – 5 matie 2019, București

Compozitor, muzicolog, scriitor și ziarist. A studiat la Conservatorul din Timișoara și la cel din București cu Liviu Rusu, Mihail Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a. În 1968 a participat la cursurile de vară de la Darmstadt, după care a continuat să meargă regulat în Germania pentru a învăța tehnici moderne de compoziție cu György Ligeti, Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis. Tot din același an a început colaborarea cu Societatea Română de Radiodifuziune, a fost jurnalist muzical pentru Săptămâna.

Doru Popovici – Colind

Creația sa muzicală cuprinde o arie largă de genuri, muzică simfonică: Poem pentru orchestră, Concert pentru orchestră, Simfonia I, Simfonia a IV-a „În memoria lui Nicolae Iorga”, Pastorale din Oltenia, de teatru: Prometeu, Noaptea cea mai lungă, Întâlnire cu George Enescu, de operă, instrumentală, vocală: Meditație lirică, Creanga de aur, O iubire imposibilă,În marea trecere, Omagiu lui Burebista, Izbânda împlinirii, corală: Patru madrigale, Omagiu lui Eminescu, Sonet de dragoste, Madrigale bănățene, Rugăciune, dar din anii ’60 se focalizează cu precădere asupra muzicii de cameră: Sonata pentru violoncel și pian, Elegie pentru violoncel și pian, Sonata pentru două violoncele, Sonata bizantină pentru vioară solo, Sonata bizantină pentru oboi solo

Imnul Sfintei Maria pentru voce, flaut, vioară, violă, violoncel, pian, op.125

1935 – S-a născut Ioan Ladea

17 februarie 1935, Zărnești, Brașov – 15 martie 2001

Medic, autor de cărți despre acupunctură, disident, scriitor. A fost arestat în 1948, la doar 13 ani, pentru o pretinsă participare la acțiuni legionare, dar a fost eliberat după câteva luni, din lipsă de probe. A fost reîncarcerat la finele anilor 50 și a făcut trei ani de recluziune, fiind coleg de celulă cu Petre Țuțea. Fire nonconformistă și rebelă, a terminat cu greu studiile medicale și s-a apucat de matematici, paralel cu studiul limbii chineze. A fost pasionat de literatură, de muzică (wagnerian împătimit), de filosofie și de tot ceea ce înseamnă marea cultură. Studiul limbii chineze l-a familiarizat cu doctrina daoistă și, prin ea, cu acupunctura, fiind, în opinia multor specialiști, un deschizător de drumuri în România. Școala de acupunctură creată de dr. Ioan Ladea înseamnă zeci de medici acupuncturiști, de la București la Los Angeles, care îi continuă abordarea tradiționalistă, cu accent pe dimensiunea spirituală, după cum se poate citi în lucrarea sa Acupunctura, apărută în 1999. Nu în ultimul rând, numele dr. Ioan Ladea înseamnă unul dintre puținii români care au avut curajul și rectitudinea de a se alătura protestului lui Paul Goma în anii de grea dictatură ceaușistă ai deceniului șapte

1939 – S-a născut Constantin Dicu

17 februarie 1939

Regizor și scenarist de film și TV. A absolvit studii postuniversitare de regie de film. A debutat în 1980 cu Cântec pentru fiul meu, un Omul de marmură în versiune… Buftea. A realizat numeroase spectacole TV. Filme regizate: Serenadă pentru două vârste, …Escu, Capul de rățoi, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, Ciocârlia, Amantul Marii Doamne Dracula

Valsul lebedelor (1997) Teatru TV – Trailer

1941 – S-a născut Mihai Ursachi

7 februarie 1941, Strunga, Iași – 10 martie 2004, Iași

Poet și traducător. În anii 1961–1964 a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porțile de Fier. A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan. În 1981, când a emigrat în SUA, a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. A revenit în România după Revoluție, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iași. Scrieri: Inel cu Enigmă, Marea înfățișare, Nebunie și lumină, Benedictus

1942 – S-a născut Ilie Cioartă

17 februarie 1942, Mierea, Gorj

Pictor. A fost absolvent al Institului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. A debutat în anul 1968 la Bienala de pictură. A avut expoziții în saloanele de grafică din țară și străinătate, la Praga, Sofia, Budapesta, Varșovia

Biografie ilustrată

1947 – A încetat din viață Elena Văcărescu (21 septembrie 1864 București – 17 februarie 1947 Paris)

Scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze

1950 – S-a născut Octavian Doclin

Octavian Chisăliță; 17 februarie 1950, Doclin, Caraș-Severin – 10 februarie 2020

Poet, profesor. A urmat cursurile Institutului Pedagogic Oradea, secția română-franceză (1969–1972). A fost profesor în Bixad, Satu Mare, apoi referent la Centrul Județean de Cultură și Civilizație Tradițională Caraș-Severin, din 1977 până în 2010, când s-a pensionat. A colaborat la Arca (Arad), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Knijevnijivot, Luceafărul, Meridianul Timișoara, Orizont, Poesis, Semenicul (Reșița), Transilvania, Tribuna, Vatra, Viața românească. A primitl mai multe premii literare pentru volumele de poeme A te bucura de eroare, Agresiunea literei pe hârtie, 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte, Urma pașilor în vale

1951 – S-a născut Octavian Bellu

Octavian Ioan Atanase Bellu; 17 februarie 1951, Ploiești

Antrenor de gimnastică, a coordonat activitatea lotului olimpic de gimnastică feminină. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS), promoția 1974, specializarea gimnastică. Fost practicant al atletismului, voleiului și baschetului, el și-a început cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească, a devenit apoi antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv Petrolul din Ploiești, apoi antrenor la lotul olimpic feminin de gimnastică din Deva (din 1981), iar în 1990 a devenit antrenor coordonator. A pregătit loturi olimpice care au participat la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice, 16 ediții ale Campionatelor Mondiale, 13 ediții ale Campionatelor Europene, 5 ediții de Cupă Mondială, 11 ediții ale Campionatelor Europene de Juniori. A fost declarat de World Records Academy ca „cel mai de succes antrenor din lume” cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur și un total de 305 la Campionatele Mondiale, campionatele Europene și la Jocurile Olimpice

1952 – S-a născut Stelian Tănase

17 februarie, 1952, București

Scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1977. Înainte de 1989, a scris trei cărți, din care două au fost interzise de cenzura comunistă, fiind publicate abia după căderea regimului comunist. A fost un participant activ la în evenimentele protestatare, revoluționare, din 21–22 decembrie 1989, a devenit membru și primul președinte al Grupului pentru dialog social, GDS, unul dintre fondatorii și redactorul-șef al revistei 22, dar și una dintre cele mai active personalități publice implicate în demonstrațiile maraton intrate în istoria postcomunistă sub numele de fenomenul Piața Universității. 2014 a fost președintele Societății Române de Radio și Televiziune. După alegerile din 1996, a ieșit din viața politică activă și s-a dedicat activităților sale de scriitor, realizator media, precum și carierei profesionale în domeniul științelor politice

1954 – A încetat din viață Mihail Manicatide (7 noiembrie 1867, Giurgiu – 17 februarie 1954, București)

Medic pediatru, profesor la Facultățile de Medicină din Iași și București, considerat fondatorul școlii științifice românești de pediatrie

1971 – A încetat din viață Miron Radu Paraschivescu (2 octombrie 1911, Zimnicea – 17 februarie 1971, București)

Poet, eseist, publicist și traducător

1972 – A încetat din viață Ion Petrovici (14 iunie 1882, Tecuci – 17 februarie 1972, București)

Filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române

1975 – A încetat din viață Rudolf Schweitzer–Cumpăna (7 mai 1886, Pitești – 17 februarie 1975, București)

Pictor și grafician, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, membru al Uniunii Artiștilor Plastici

1987 – Revolta spontană a studenților din Iași

Sute de studenți ieșeni au ieșit în stradă spre orele serii pentru a protesta față de condițiile mizere din căminele studențești. Revolta a fost inițiată de fetele din campusul studențesc Pușkin. Tocmai se întorseseră la studii, după minivacanța de iarnă, și au decis că nu mai pot suporta lipsurile: pene de curent, camere neîncălzite și fără apă caldă. „Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm” – a fost sloganul care a mobilizat și a scos în stradă sute de studenți din centrul universitar Iași, sătui de mizeria din cămine. Revolta spontană a băgat în sperieți autoritățile comuniste ale vremii. După destrămarea acestora, mulți dintre studenți au fost exmatriculați sau persecutați

1993 – Revenirea la scrierea cu „â” în interiorul cuvântului și a formei „sunt” în loc de „sînt”

Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind revenirea la „â” și „sunt” în grafia limbii române a intrat în vigoare de la 8 martie

1996 – A încetat din viață Alexandru Roșca (23 august 1906, Călata, comitatul Cluj – 17 februarie 1996, Cluj)

Psiholog, membru titular al Academiei Române

1999 – Mineriada de la Stoenești

Mineriada din februarie 1999 a fost cea de a șasea și ultima acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă. Decizia Curții Supreme de Justiție de a îl pune în detenție pe Miron Cozma pentru 18 ani, sub învinuirea organizării celei de a patra mineriade, din septembrie 1991 a provocat o nouă mineriadă. În loc să se predea, liderul minerilor a pornit din nou spre București, în zorii zilei de 17 februarie, alături de 2500 de mineri, îmbarcați în 50 de autobuze. Primul baraj al forțelor de ordine, aflat în dreptul localității Brădești, Dolj, a fost depășit de către protestatari. La Stoeneștii de Olt îi așteaptă mascații, jandarmii, tancurile, dar și trupele speciale ale SRI. Au fost distruse autobuzele, iar minerii au fost atacați cu grenade lacrimogene și loviți violent. Miron Cozma a încercat să se refugieze în localitatea Caracal, însă a fost capturat pe drum. El a fost arestat la ora 9 a aceleiași zile, alături de 500 de mineri. Ministerul de Interne a prezentat bilanțul înfruntării: 36 de victime

2001 – A încetat din viață Richard Wurmbrand (24 martie 1909, București – 17 februarie 2001, Torrance, California)

Predicator și misionar creștin luteran, deținut politic în regimul comunist, autor a peste 18 cărți tipărite în peste 70 de limbi

2012 – A încetat din viață Ion Nicolescu (19 ianuarie 1943, Buzau – 17 februarie 2012, Buzău)

Poet și prozator

2016 – A încetat din viață Gelu Barbu (14 aprilie 1932, Lugoj – 17 februarie 2016, Las Palmas)

Balerin și coregraf, fiul compozitorului Filaret Barbu, prim balerin al Operei Naționale București, stabilit în Spania

2019 – A încetat din viață Maria Teslaru (12 aprilie 1955, Buhuși, Bacău – 17 februarie 2019, Buhuși)

Actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #EdgarQuinet #IosifGoldiș #GheorgheWassilkodeSerecki #BancaRomâniei #CreareastatuluidualistAustroUngaria #IonManolescu #MihailRomniceanu #AlfredMendelsohn #IoanaRadu #VeraCălin #AngelGrigoriu #NicolaeDanCristescu #ValiNiculescu #DoruPopovici #IoanLadea #ConstantinDicu #MihaiUrsachi #IlieCioartă #OctavianDoclin #OctavianBellu #StelianTănase #RevoltastudențilordinIași

0 comentarii la „17 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: