Istoria României România frumoasă Today's Memory

20 Februarie în istoria românilor

Foto: Logodna Principesei Maria a României cu Principele Alexandru al Serbiei


Ziua Dezrobirii Romilor

La 155 de ani de la eliberarea din sclavie, data de 20 februarie a fost declarată oficial Ziua dezrobirii romilor din România, prin Legea nr. 28/11 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial din 15 martie 2011

 

1611 – Tratatul de la Roman

În tabăra de la Roman, Radu Șerban (fost domn și pretendent la domnia Munteniei), cu suportul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei), a încheiat la 10/20 februarie 1611 cu solii arhiducelui Mathias (rege al Ungariei), un tratat de cooperare cu trupele imperiale împotriva principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. Mathias se obliga să-i acorde sprijin militar lui Radu Șerban pentru a recăpăta domnia Munteniei. Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei, dorind sa supună Muntenia și Moldova, a invadat Muntenia de Sfintele Sărbători de Crăciun în decembrie 1610. Oastea sa a jefuit fără milă și a omorât până și câinii întîlniți pe drum. Pentru a nu fi prins între oastea lui Bathory și forțele otomane de la linia Dunării, Radu Șerban s-a retras împreună cu oastea și boierii săi în Moldova, unde ulterior va semna tratatul de cooperare cu solii lui Mathias

1733 – A apărut un Calendar românesc pe 100 de ani

Apărut prin osteneala dascălului Petcu Șoanul din Brașov, nu a fost însă o lucrare românească, ci o traducere din sârbește după manuscrisele unui astronom. Cuprindea o parte calendaristică și o alta referitoare la noțiuni de astronomie. „Calendari acum întâi Rumânesc, alcătuit de pe cel sărbesc. Așezatu-s-au pe limba rumănească, ca întru 100 de ani să slujască. Că și cel slovenesc într-acest chip au fost, fiind de un mare astrolog la Kiev scos, de un mare dohtor muscal s-au tălmăcit. Într-acesta chip precum acum s-au izvodit și precum în izvod am aflat acum în stambă noao s-au dat. În Brașov. 1733

Calendarul este ilustrat aici

1838 – Prima reprezentație de operă în limba română

La 20 februarie 1838 a avut loc prima premieră în limba română, la Opera din Iași, cu Norma lui V. Bellini, la doar șapte ani de la premiera absolută. Reprezentația a avut loc sub auspiciile Filarmonicii și Conservatorului

1856 – Domnitorul Barbu Știrbei a decretat desființarea robiei în Țara Românească

După ce anterior, la 10/22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Moldova votase Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare, la data de 8/20 februarie 1856, a fost promulgată și în Țara Românească Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc, marcând ultimul act normativ privind dezrobirea romilor în Principate, pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail Kogălniceanu. Această lege elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care aparțineau boierilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan, din Casa fondului de despăgubire. Erau obligați să se statornicească, iar nomazii să se așeze în satele unde doresc, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii

1868 – S-a născut Mihail Berezovschi

20 februarie 1868, Cetatea Albă, Imperiul Rus/Ucraina – 5 noiembrie 1940, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS/Republica Moldova)

Preot, compozitor și dirijor. A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău (1880–1890), continuându-și ulterior studiile de muzică la Conservatorul Academic din Sankt Petersburg. A fost hirotonisit preot la biserica Sf. Arhangheli din Chișinău și a activat ulterior ca profesor titular la Catedrala Arhiepiscopală, fiind director al corului Catedralei. După 1918, când Republica Moldova s-a unit cu România, a devenit profesor titular la Conservatorul de Muzică din Chișinău. A fost membru fondator a Societății Compozitorilor Români, precum și membru și vicepreședinte al Comitetului central al Asociației Muzicale Cântecul Basarabiei

Mihail Berezovschi – Heruvic • Corul Moldova

1880 – Franța, Germania și Marea Britanie au recunoscut independența de stat a României

La 8/20 februarie 1880, reprezentanții diplomatici britanic, francez și german la București au înaintat ministrului român al afacerilor externe notele de recunoaștere a României ca stat independent

1880 – Marea Britanie și România au stabilit relații diplomatice la nivel de legație

William A. White, primul trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România și-a remis scrisorile de acreditare domnitorului Carol I, la 8/20 februarie 1880. Cu același rang, a fost acreditat la Londra N. Callimachi-Catargi

1882 – A încetat din viață Moș Ion Roată (1806, Câmpuri, Vrancea – 20 februarie 1882, Gura Văii–Câmpuri)

Țăran moldovean, deputat pontaș (clăcaș) în Adunarea ad–hoc a Moldovei, luptător pentru unirea Principatelor române și pentru reforma agrară

1898 – S-a născut Constantin Palade

20 februarie 1898, Epureni, Fălciu/Duda, Vaslui – 3 septembrie 1974, Huși

Compozitor, profesor, culegător de folclor membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România. Între 1918–1921 a urmat cursurile Conservatorului din București, studiind cu D.G. Kiriac și Alfons Castaldi, în paralel frecventând timp de doi ani și Facultatea de Filosofie. A fost profesor de muzică (vocală sau vioară), de limba germană la Seminarul teologic, Liceul de băieti „Cuza Vodă”, Liceul de fete „Elena Doamna”, Școala Normală și Școala de Meserii din Huși. În perioada hușeană s-a implicat în activitățile culturale organizate de Ateneul popular „Dimitrie Cantemir” din Huși. A predat apoi la Școala Normală din Ismail, Școala Normală „Costache Negri” din Galați, la Liceul „Spiru Haret”, Școala Normală pentru învățătura Poporului, Liceul „Gheorghe Șincai” și școli generale din București. A cules folclor din zonele Munteniei, Basarabiei și Dobrogei, prelucrat în propria creație.A compus muzică vocal-simfonică: Miorița, Mihai Viteazul; muzică simfonică: Triptic, Plai de cântec românesc; muzică de cameră, sonate, suite, etc.

1901 – S-a născut Radu Cioculescu

20 februarie 1901, Turnu-Severin – 6 ianuarie 1961, penitenciarul Dej

Avocat, ziarist, scriitor, muzicolog și eseist, fratele mai mare al criticului Șerban Cioculescu. După război, s-a înscris la Facultatea de Chimie din Cluj, unde s-a distins printr-o solidă capacitate științifică. A întrerupt însă cariera științifică, dedicându-se studiului muzicii la Conservatorul din Viena. A fost primul traducător al lui Marcel Proust în limba română. A fost subdirector al Operei Române din București, director adjunct al Filarmonicii, administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944–1946), consilier artistic la Opera Română din București, secretar al Centrului Român al PEN-Clubului, redactor și secretar de redacție al Revistei Fundațiilor Regale. S-a ocupat de publicistică și critică muzicală, traducând deopotrivă din Choderlos de Laclos, André Maurois și Henri Morton Stanley. După armistițiu, din inițiativa lui, a fost reînființată, Orchestra Radio. A fost francmason și membru al Partidului Național Țărănesc. A fost întemnițat de două ori, prima dată (1941–1942) pentru atitudinea sa antifascistă, fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu, a doua oară, în 1949, pentru „complot contra ordinii de stat”. De fapt, în 1945, ca administrator delegat al Societății de Radio, a permis să fie transmis la radio discursul generalului Rădescu, care denunța susținerea comuniștilor români de către trupele sovietice. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, Văcărești. A murit în închisoarea de maximă securitate de la Dej

1907 – S-a născut Traian Herseni

20 februarie 1907, satul Iași–Recea, Comitatul Făgăraș/Brașov – 17 iulie 1980, București

Personalitate marcantă a sociologiei, antropologiei și etnologiei românești, cu o impresionantă carieră de cercetător, totodată membru marcant al Mișcării Legionare. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat în Litere și Filosofie în anul 1934. A urmat o impresionantă carieră de cercetător. Dintre lucrările sale: Teoria monografiei sociologice, Sociologia românească, Filosofia româneasca de la origini până astăzi, Psihologia organizării întreprinderilor industriale, Literatura și civilizație: încercare de antropologie literară, Cultura psihologică românească

1910 – S-a constituit, la București, Comisia istorică a României

Creată de Spiru Haret, prin decizie ministerială la 23 mai 1909, comisia a fost menită să asigure publicarea de ediții de cronici, de documente interne, de cronici străine în legatură cu țările străine, în legătură cu țările române, vechi documente literare. Ministerul a înzestrat-o cu 25.000 lei anual. „E vorba să se facă o lucrare de știință, care costă mai nimic, pe lângă însemnătatea ei, dar care trebuia să se facă numaidecât, pentru ca istoria țării noastre să nu se mai clădească pe lucruri de fantezie, ci pe documente sigure și neîndoioase.” Sunt numiți membri I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu. D. Russo. Primul președinte a fost I. Bogdan, iar Al. Lepedatu secretar. Lege s-a adoptat în 1910. Instituția, extrem de necesară, a functionat până în 1938, editând Buletinul comisiunii istorice a României

1911 – A încetat din viață Grigoriu Ștefănescu (10 februarie 1836, Condeești–Bărcănești, Ialomița – 20 februarie 1911, București)

Geolog și paleontolog, explorator, membru titular al Academiei Române

1922 – Logodna Principesei Maria a României cu Principele Alexandru al Serbiei

Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici) a cunoscut-o pe Principesa Maria (Mignon) a României într-o întâlnire aranjată de părinții lor, care doreau să unească Balcanii mai strâns decât cu alianțe politico-militare. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc la ora 17, la Palatul Cotroceni din București, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală, nunta urmând a avea loc la 8 iunie 1922, la Belgrad

1923 – S-a născut Nicolae Munteanu

20 februarie 1923, Câmpina – 6 aprilie 2016, Munchen, Germania

Cronicar, ziarist și reporter sportiv. Și-a început cariera de ziarist în timpul liceului când a devenit cronicar sportiv al întâlnirilor școlare din București. Apoi, a lucrat la marele ziar Universul al lui Pamfil Șeicaru, dupa care s-a distins ca un reporter excelent la România liberă, Radio București și Agerpres, după 1948. A ajuns în 1967 la Radio Europa Liberă, München, unde s-a consacrat alaturi de colegii lui din intregul Departament românesc.

1924 – S-a născut Eugen Barbu

20 februarie 1924, București – 7 septembrie 1993, București

Jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române, laureat al Premiului Herder (1978). A terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate. A debutat cu volumul de nuvele Munca de jos, publicată mai întâi în Viața Românească și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba. A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului. În 1963 a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu. A fost redactor-șef al revistei Săptămîna și deputat în Marea Adunare Națională. A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu, pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu

Șoseaua Nordului, Teatru radiofonic

1924 – S-a născut Radu Albala

20 februarie 1924, București – 10 mai 1994, București

Prozator, critic și istoric literar, traducător. A debutat în 1936, ca licean, cu o traducere, în Extemporal, revista Liceului „Mihai Eminescu” din București. A fost licențiat al Facultății de Drept și al Facultății de Litere, secția filologie clasică a Universității din București. A devenit avocat, dar în 1948, la schimbarea regimului, a fost eliminat din barou. Bucureștean get-beget, a fost un evocator ales al atmosferei orașului său, amestec de Orient desculț și Occident rafinat până la decadență, al personajelor lui pitorești, libere, gata oricând să asculte povești de amor la un pahar de vorbă. A fost apoi funcționar la Biblioteca Academiei, angajat pentru fondul de manuscrise latine, apoi redactor la ESPLA, de unde a fost exclus în 1959, iar mai tarziu redactor la Editura Litera, pe atunci singura din România unde se putea publica în regim propriu. A colaborat la Viața românească, România literară, Teatrul, etc. Din scrierile sale: Antim Ivireanul și vremea lui, Desculțe, Făpturile paradisului (Desculțe vechi și noi), Femeia de la miezul nopții și alte povestiri desculțe, precum și numeroase traduceri din latină, franceză ș.a.

1926 – A apărut Viața literară

Revistă publicată bilunar la București începând cu 20 februarie 1926 de scriitorul Valeriu Ionescu (cu pseudonimul literar I. Valerian), sub direcția lui George Murnu. A avut o apariție continuă până în aprilie 1938 și, cu o întrerupere de doi ani, a reapărut în intervalul 6 aprilie–august 1941 cu 322 de numere, în care au publicat nume de prestanță în cultura și literatura română, printre care: Vasile Pârvan, Ion Barbu, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Ioan Bianu.

 

1927 – S-a născut Mircea Malița

20 februarie 1927, Oradea – 21 mai 2018, București

Matematician, profesor universitar, eseist, autor, membru titular (din 1991) al Academiei Române. În 1948 a luat licența în matematici la Universitatea din București, unde i-a avut profesori pe Grigore Moisil, Simion Stoilow, Miron Nicolescu, Ion Barbu, Octav Onicescu, Ovidiu Drâmbă, Atanasiu și Țițeica. În paralel a urmat și filosofia. În primii ani de facultate i s-au deschis și primele orizonturi spre politică. A fost președinte al Frontului Democratic al Studenților, inițial pe facultate, apoi pe Universitate, pe capitală, și în final (1948) pe țară. După transformarea UNSR în secție a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, a ocupat funcția de președinte. A fost politician comunist, diplomat (ambasador în SUA și director al Bibliotecii române din New York), președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre. Din scrierile sale – în domeniul matematicii: Matematica organizării, Modele matematice ales sistemului educațional, eseuri: Repere, Sfinxul, Zidul și iedera, Zece mii de culturi, o singură civilizație

1927 – A încetat din viață Constantin Mille (21 decembrie 1861, Iași – 20 februarie 1927)

Ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist, precum și un activist proeminent pentru apărarea drepturilor omului, a fost unul dintre inițiatorii primei greve studențești din România

1930 – S-a născut Alexandru Boboc

20 februarie 1930, Dumbrava, Mehedinți

Filozof, profesor universitar la Universitatea București, membru titular (din 2012) al Academiei Române. A participat cu articole în: Revista de filosofie, Revue Roumaine des Sciences Sociales. Série Philosophie et Logique, Transilvania, Tribuna, Revista de istorie și teorie literară, Secolul XX, Kant-Studien, Voprosy filosofi, Filozoficky casopis. A avut comunicări la congrese internaționale, la simpozioane de metodologie a istoriei filosofiei și la dezbateri și sesiuni științifice

1932 – A apărut, la București, România literară. Gazetă de critică și informație literară, artistică și culturală

Gazetă săptămânală de critică și informație literară, artistică și culturală, sub direcția lui Liviu Rebreanu. Prima serie a revistei România literară a apărut între ianuarie–decembrie 1855, sub direcția lui Vasile Alecsandri, la Iași. În decursul celor peste 160 de ani de existență, România literară a cunoscut mai multe serii: între 1885–1888 la București; între martie–mai 1930 la Aiud, cu prim-redactor Ovidiu Hulea (cumnatul lui Liviu Rebreanu); între 20 februarie 1932–6 ianuarie 1934 la București – vorbim despre România literară a lui Liviu Rebreanu; urmează apoi seria lui Cezar Petrescu, în perioada 1939–1940, tot în Capitală; din 10 octombrie 1968 începe seria nouă a revistei, ca principală publicație a USR

1932 – S-a născut Paula Iacob

20 februarie 1932, București – 6 octombrie 2015, București

Avocată. A devenit studentă la Facultatea de Drept din București la numai 16 ani și a absolvit cursurile la vârsta de 20 de ani. A fost ziaristă la Sportul popular și a intrat în Baroul București în 1954. A fost președinte fondator a Federației Române a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO. A fost și președinta Asociației Femeilor de Carieră Juridică. S-a remarcat prin pozițiile sale publice în apărarea drepturilor animalelor

1935 – S-a născut Arhip Cibotaru

20 februarie 1935, Cobîlnea, Șoldănești, R. Moldova – 4 ianuarie 2010

Om de cultură, dramaturg, editor și director de revistă, poet, prozator și scriitor român din Republica Moldova. A absolvit în 1957 Universitatea de Stat din Chișinău. A fost vice-președinte, iar din 1971, secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A fost redactor-șef al revistei Nistru, în acestă perioadă promovând în revistă marile romane ale literaturii basarabene, semnate de Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Aureliu Busuioc, Vasile Vasilache, Leonid Istrati, dar și reabilitând poeți reveniți din închisori și gulaguri: Nicolae Costenco, Nicolae Țurcanu, Leonid Grigoriu, etc. A publicat volume de poeme: Ecoul gliei, Distanțe, Trepte, Dans de toamnă, Între lume și cuvânt, Pe urmele dorului, Ultimul Noe; de proză: Umbra comorilor, Inscripții pe Turnul Babel, Această dragoste, Pe timpul lui Teleucă și o piesă de teatru: Șase de dobă.

1935 – S-a născut David Reu

20 februarie 1935, București

Inginer, regizor de film documentar. A absolvit cursurile post-universitare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1973). A fost angajat la Studioul „Alexandru Sahia”. A regizat: De Anul Nou, datini din Moldova, Cercul magic, Probleme personale

Cercul Magic 1975

1937 – S-a născut Mihu Vulcănescu

20 februarie 1937, București – 1994, Italia

Grafician, pictor și ceramist. După studii libere de pictură, a debutat în 1956 în cadrul anualei de grafică, începând un parcurs profesional ascendent, ramificat pe mai multe paliere artistice – pictură de șevalet sau murală, grafică de șevalet, ilustrație de carte și de presă, grafică publicitară, ceramică, sticlă – fiind unul dintre cei mai solicitați artiști din perioada anilor ’60–’80. Temele sale fantastice s-au regăsit în copertistica sau ilustrația unor volume de poezii semnate de Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Geo Dumitrescu sau Mihai Eminescu, materie lirică în text și imagine, dar și pe coperta unor romane de Eugen Barbu, în versiunea Sakuntalei tradusă de Eusebiu Camilar, a poemelor de Trakl sau scrierilor lui Lermontov, Mihu Vulcănescu fiind un creator de epică vizuală. A avut expoziții personale la București (1959, 1963, 1969, 1979, 1981), Viena (1967) și numeroase în Italia unde s-a stabilit din deceniul 8 al secolului trecut. A participat la târgurile de carte ilustrată de la Roma (1968) și Bologna (1969). A fost distins cu Premiul „Toulouse Lautrec” (1964), Medalia de aur la Fiorina (1969), Medalia de aur pentru pictură a orașului Roma (1974), Premiul I la Expoziția internațională de peisaj (Siena)

Grafică

1938 – A fost decretată Constituția din 1938

Elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice, Constituția din 1938 se întemeia pe critica regimului de partide și pe doctrina corporatismului. Textul noii constituții a fost aprobat de către Consiliul de Miniștri la 20 februarie 1938. Pe 24 februarie a fost supus unui plebiscit: la vot s-au prezentat un număr de 4.303.064 de cetățeni, din care 4.297.221 au votat pentru și 5.843 (0,13%) s-au opus. Astfel, noua constituție a fost promulgată la 27 februarie 1938. A introdus dictatura regală a lui Carol al II–lea (1930–1940) și sfârșitul regimului parlamentar

1938 – La microfonul radioului, s-a lansat cântăreața de muzică populară Maria Tănase

Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut pe viu un program de cântece românești la emisiunea Ora satului, cu M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alvița, Cine iubește și lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie și Mărioară, Țigăneasca, Când o fi la moartea mea.

Maria Tănase – Cine iubește și lasă

La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase a continuat să fie programată aproape săptămânal de Radio

Maria Tănase – Mărie și Mărioară

1938 – S-a născut Nicolae Adam

20 februarie 1938, Orăștie, Hunedoara – 17 iulie 2008, Orăștie

Sculptor, muzeograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici – Filala Deva. A absolvit Școala Medie de Arte Plastice din București în 1956 și a urmat Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1956–1962). A fost metodist la Casa Creației Populare din Deva, apoi muzeograf la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Orăștie. A realizat: bustul lui Ion Pop Reteganul, trei altoreliefuri dedicate Paliei de la Orăștie. Începând din 1990 și până la pensionare a fost consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Județului Hunedoara. În 1992 a reactivat asociația Reuniunea Meseriașilor Români, instituție fondată în 1899

Biografie ilustrată

1938 – S-a născut Doina Ciurea

20 februarie, Constanța – 1999, București

Poetă, scriitoare, critic literar, eseistă, îngrijitoare de volume. A fost căsătorită cu poetul Nichita Stănescu, dragostea lor timp de aproape zece ani (1962–1981) fiind inspirația volumului lui Nichita Stănescu O viziune a sentimentelor. A urmat studii universitare la București, luându-și licența în filologie în 1957 și, în paralel, Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. A publicat la îndemnul lui Geo Bogza, care îi remarcase primele încercări, debutând editorial în 1969, cu volumul de proze scurte Dialog despre eroare. A colaborat, cu proză, eseuri, critică literară, cronici literare și muzicale la Tânărul scriitor, Gazeta literară, România literară, Contemporanul, Luceafărul, Caiete critice, etc. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Scrieri: O lacrimă de privit, Neliniștitul iunie, Procesul Ovidiu

1939 – S-a născut Daniel Podlovschi

20 februarie 1939, Iași

Violonist. A început studiul viorii la șase ani cu tatăl său, Rudolf Podlovschi, profesor de vioară și violonist la Filarmonica din Iași. A debutat solistic la vârsta de 7 ani cu Concertul în la minor de Vivaldi, pe scena Teatrului Național din Iași. În 1949 s-a mutat la București, a început lecțiile cu reputatul pedagog Garabet Avakian, iar în 1960 a absolvit Conservatorul din București la clasa profesorului Avakian. Ca student, a participat la festivaluri republicane, a obținut premiul I la Concursul Național din 1957, premiul al II-lea la Festivalul Tineretului de la Moscova 1957, distincții la Concursurile Internaționale „George Enescu” (1958) și „Ceaikovski” (Moscova). A făcut studii postuniversitare la Moscova cu Iuri Iankelevici. Cu recomandarea lui Isaac Stern, a obținut o bursă la Juilliard Shool of Music din New York (1969), la clasa Ivan Galamian; a urmat și clasa de măiestrie a lui Itzhak Perlman (la Detroit). În perioada studiilor de peste Ocean a predat muzica de cameră la Colegiul „Sarah Lawrence” (Statul New York). A cântat cu toate orchestrele din țară, a înregistrat pentru radio, televiziune și Electrecord

Eduard Caudella – Concertul nr.1 pentru vioara si orchestră, op. 61

1940 – S-a născut Hans Eckart Schlandt

20 februarie 1940, Brașov

Organist și profesor sas, care timp de aproape 50 de ani a fost cantor și organist al Bisericii Negre din Brașov. În copilărie a luat lecții de pian de la tatăl său, Walter Schlandt, pianist concertist, profesor de muzică și dirijor de cor. Apoi a studiat vioara cu Olga Güttler. De la vârsta de 14 ani a început să învețe să cânte la orgă, cu profesorul Victor Bickerich. În 1957 s-a înscris la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” la clasa de orgă, înființată în 1953 și condusă de tânărului organist Helmut Plattner. Primii absolvenți ai clasei de orgă au fost Hans Eckart Schlandt și Lidia Sumnevici, în 1962. După absolvire, s-a întors la Brașov, a fost angajat profesor de muzică, iar din 1965 este organist al Bisericii Negre. A preluat de la tatăl său, Walter Schlandt, conducerea Corului Bach din Brașov, corul bisericesc al comunității evanghelice de confesiune augustană, fondat în 1933 de cantorul Victor Bickerich. Deși în perioada coministă autoritățile erau potrivnice muzicii religioase, el a reușit să prezinte cu o uimitoare continuitate și calitate marile oratorii și pasiuni de Bach, Mozart, Brahms etc. și să protejeze Biserica Neagră de regimul totalitar al vremii, transformând-o într-un refugiu muzical. În 1993 a înființat Corul de Tineret Bach. Între 1993–2004 a predat orga și muzica de cameră la Facultatea de Muzică a Universității Transilvania din Brașov, iar între 1992–1999 a susținut cursuri de măiestrie. A fost distins cu Premiul Johann-Wenzel-Stamitz (Mannheim, 2000), Premiul Uniunii criticilor muzicali din România, Medalia Honterus, etc.

Johann Sebastian Bach – Fantezie în Do minor, op. 562

1944 – S-a născut Harry Coradini

Harald Kölbl; 20 februarie 1944, Timișoara – 20 mai 2017, Timișoara

Muzician german, originar din România, cunoscut mai ales ca solist vocal al trupei Progresiv TM. Actor-copil la Teatrul German din Timișoara, a absolvit liceul german din Timișoara, unde a fost coleg de clasă cu Dumitru Moroșanu. A cântat ocazional cu Nicu Covaci, a activat ca membru al formațiilor Uranus, Clasic XX, Progresiv TM, Harry Coradini Band. A colaborat temporar și cu formațiile Mondial, Columna și Supermarket. A emigrat în 1985 în Germania, dar de pe la începutul anilor 2000 s-a întors în România

Sfinx și Harry Coradini – Pe-un ram de ger

1949 – S-a născut Lucia Olaru-Nenati

20 februarie 1949, Rădăuți, Suceava

Scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România–Filiala Iași, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Licențiată a Facultății de Filologie (Română-Latină–Engleză) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași în 1972, a beneficiat de o specializare postuniversitară mass-media la Universitatea din Chico, California, SUA, 1995. Este Doctor în științe umaniste (filologie), la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași (2002). A fost muzeograf și coordonator al Muzeului „Mihai Eminescu” din Ipotești, director și secretar literar la Teatrul de păpuși Vasilache, director la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

1954 – S-a născut Grigore Leșe

20 februarie 1954, Stoiceni, Maramureș

Interpret de muzică tradițională românească din zona Țării Lăpușului. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, Facultatea de Interpretare (fagot). Este doctor în muzică și profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și la Universitatea de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă la diverse instrumente muzicale

Grigore Leșe – Cântă cucul, bată-l vina

1956 – S-a născut Corneliu Ionescu

20 februarie 1956, Pitești, România

Pictor contemporan, reprezentant al expresionismului și postmodernismului. Încă din anii liceului și apoi la Academia de Arte din București a avut dascăli pe Sorin Ilfoveanu, Zamfir Dumitrescu și pe Ștefan Câlția. La academie a fost elevul profesorului Gheorghe Șaru. Pentru o lungă perioadă, după absolvirea academiei, a fost creatorul pasional al naturilor statice redefinind constant elementele constitutive și deosebit de expresive cum erau fructierele, vazele și instrumentele muzicale. Odată cu tematica balerinelor, s-au produs transformări importante în abordarea cromatică a compozițiilor. Din anul 2001, cromatica s-a încălzit continuu, lăsând loc în structura creației lui Corneliu Ionescu galbenului, roșului și portocaliului, fiind cunoscut de către publicul de artă plastică din România drept pictorul balerinelor

Galerie de picturi

1962 – România și Regatul Maroc au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

România a deschis ambasada de la Rabat la 20 august 1962 și a numit ambasador rezident în 1969. Marocul a deschis ambasada de la București la 30 iunie 1971, condusă, din mai 1973, de ambasador rezident

1969 – A încetat din viață Mihai Ciucă (18 august 1883, Săveni, Botoșani – 20 februarie 1969, București)

Medic, cercetător și profesor în domeniul bacteriologiei, a bolilor infecțioase și a vaccinurilor, membru titular al Academiei Române

1971 – S-a născut Virgil Ianțu

Virgil Gătăianțu; 20 februarie 1971, Timișoara

Cântăreț și prezentator TV. A urmat Universitatea Națională de Muzică București, pe care a absolvit-o în 1995. Și-a început cariera cântând în Corul de Cameră Madrigal (1990–1999) apoi a fost membru al formației The Fifties, cu care a câștigat la Mamaia, în 1998, locul 3, la secțiunea creație. În 2000 a debutat în televiziune, la Prima TV, când în România a fost difuzată pentru prima dată emisiunea Vrei să fii milionar?, au urmat și alte emisiunii în care acesta a fost amfitrion: Copiii spun lucruri trăsnite, Megastar, Big Brother, în prezent, la TVR 2 emisiunea Câștigă România!

Virgil Ianțu – Ce bine că ești

1975 – A încetat din viață Nicolae Baltag (6 decembrie 1940, Dorohoi, Botoșani – 20 februarie 1975, București)

Poet, reporter și critic literar

1976 – S-a născut Elena Vijulie

20 februarie 1976

Jurnalistă, realizator de programe TV. A absolvit în 1999 Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, cariera sa de jurnalistă începând imediat după absolvire. În 2000, a devenit angajată a BBC World Service pentru opt ani, la BBC Romanian Department, fiind pe rând reporter, redactor, producător, editor și redactor-șef adjunct. A fost apoi șef al Departamentului Politic de la România liberă, a furnizat analize de politică internă și externă la Realitatea TV, în prezent șef al secției de politică a televiziunii Digi 24. Recent s-a căsătorit cu scriitorul Stelian Tănase

1987 – A încetat din viață Constantin Avram (19 februarie 1911, Ciumași, Bacău – 20 februarie 1987, Timișoara)

Inginer, profesor universitar, creatorul școlii românești de cercetare în domeniul betonului, rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, membru corespondent al Academiei Române

1996 – A încetat din viață Gheorghe Dumitrescu (15 decembrie 1914, Oteșani, Vâlcea – 20 februarie 1996, București)

Compozitor, reprezentant al realismului socialist

1997 – A încetat din viață Eugen Popescu (22 februarie 1915, Bălteni, Olt – 20 februarie 1997)

Memorialist. Stabilit în SUA din anul 1979, a înființat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice

1998 – A fost înființat Biroul Român de Audit al Tirajelor

Are ca principal scop verificarea numărului de exemplare vândute în țară de publicațiile membre. Constituită de către 33 de membri fondatori, într-un proiect demarat de fundația americană Freedom House. Din anul 1999, este membru al Federației Internaționale a Birourilor de Audit al Tirajelor, IFABC

2002 – A încetat din viață Ion Țugui (24 decembrie 1933, Vicovu de Jos, Suceava – 20 februarie 2002, București)

Poet, romancier, eseist, muzician, ufolog și parapsiholog

2009 – A încetat din viață Costin Cazaban (9 septembrie 1946, București – 20 februarie 2009, Paris)

Compozitor, muzicolog și profesor universitar francez, originar din România

2012 – A încetat din viață Vasile Grigore (27 ianuarie 1935, București – 20 februarie 2012, București)

Pictor, desenator și colecționar, profesor universitar, fondatorul Muzeului de Artă Vasile Grigore

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaDezrobiriiRomilor #Calendarromânescpe100deani #MihailBerezovschi #ConstantinPalade #RaduCioculescu #TraianHerseni #ComisiaistoricăaRomâniei #LogodnaPrincipeseiMaria #NicolaeMunteanu #EugenBarbu #RaduAlbala #Viațaliterară #MirceaMalița #AlexandruBoboc #Românialiterară #PaulaIacob #ArhipCibotaru #DavidReu #MihuVulcănescu #Constituțiadin1938 #NicolaeAdam #DoinaCiurea #DanielPodlovschi #HansEckartSchlandt #HarryCoradini #LuciaOlaruNenati #GrigoreLeșe #CorneliuIonescu #VirgilIanțu #ElenaVijulie

0 comentarii la „20 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: