Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 Februarie în istoria românilor

Foto: 1907 de Octav Băncilă – detaliu


1605 – Dieta de la Miercurea Nirajului l-a ales pe Ștefan Bocskay principe al Transilvaniei

În luna aprilie a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs, la 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay a fost unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman s-a concretizat în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria

1805 – S-a născut Timotei Cipariu

21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – 3 septembrie 1887, Blaj

Erudit transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, părintele filologiei române. Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între 1816–1820, urmate de cele filosofice (1820–1822) și de cele teologice (1822–1825). În 1828 a devenit profesor de filosofie, apoi profesor de Dogmatică, de Studii biblice la Seminar, a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833–1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, fiind apoi canonic, prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), Timotei Cipariu a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, prețioasă și prin raritățile ei. A fost unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el: Organul luminărei, primul ziar românesc cu litere latine, Învățătorul poporului, Archivu pentru filologie și istorie. A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863–1864 membru în Dieta de la Sibiu

1841 – S-a născut Nicolae Ch. Quintescu

21 februarie 1841, Craiova – 12 august 1913, București

Critic literar, filolog și traducător, membru titular (din 1877) al Academiei Române. A absolvit Colegiul Sf. Sava din București și în 1861 a plecat în Germania unde, a luat o diplomă în filologie clasică de la Universitatea din Bonn și, în 1867, un doctorat în literatură de la Universitatea din Berlin. În același an, după întoarcerea acasă, a devenit profesor de filologie clasică la Universitatea Iași s-a transferat la Universitatea din București, pensionându-se din acest post în 1902. În timp ce se afla la Iași, a fost membru al Junimii, contribuind la revista acesteia, Convorbiri Literare, dar a intrat în conflict cu ceilalți membri din cauza unor dezacorduri asupra filologiei. A scris poezii în tinerețe, nepublicate, ulterior jurnale de călătorie și a tradus Egmont de J.W. von Goethe și Die Huldigung der Künste de Friedrich Schiller

1864 – S-a născut Virgil Onițiu

21 februarie 1864, Reghin – 8/21 octombrie 1915, Brașov

Scriitor, publicist, membru corespondent (din 1902) al Academiei Române. A urmat liceul la Seghedin, apoi Institutul Teologic la Viena și Sibiu, urmat de studii filozofice și filologice la Viena și Budapesta, din 1886. A lucrat la Sibiu, în redacția publicației Telegraful Român și a fost cancelist al Mitropliei. După terminarea studiilor s-a stabilit la Brașov, unde a ocupat catedra de limba română și latină, la Liceul românesc. A fost numit în funcția de director și a ridicat liceul la nivelul cerințelor vremii. A inițiat Masa studenților pentru elevii săraci, a încurajat excursiile școlare și practicarea sporturilor, construind chiar un patinoar în curtea școlii, a înființat muzeele de numismatică, de arheologie, de filologie, estetică și bibliotecile de clasă, a completat laboratoarele cu aparate noi de fizică. Între 1894–1915 a fost inspector șef al școlilor din Brașov și a inițiat editarea colecției Biblioteca teatrală la Brașov. A fost președintele societății România Jună din Viena, membru activ al Astrei (1900) și vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român. A colaborat la diverse publicații, precum Familia, Tribuna. A scris mai multe povestiri, foiletoane satirice, piese de teatru, studii de literatură și folclor

1865 – S-a născut Anton Bacalbașa

21 februarie 1865, Brăila – 1 octombrie 1899, București

Ziarist, prozator, poet liric, și traducător, considerat „unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești”. Înainte să devină umoristul plin de vervă și de spirit și polemistul redutabil care a fost stimat până și de adversarii săi, creatorul lui Moș Teacă și apropiatul colaborator al lui Caragiale la Moftul român, și-a făcut debutul, în 1880, la Literatorul lui B. Florescu, Al. Macedonski și Th. Stoenescu, cu poezii lirice care vădeau resursele impresionante ale talentului său. A susținut valabilitatea artei cu tendință și a argumentat inconsistența conceptului artă pentru artă, fiind întemeietorul revistei Adevărul literar. A făcut parte din mișcarea muncitorească, publicând de asemenea în ziare socialiste: Emanciparea, Literatorul, Mesagerul Brăilei, Dezrobirea, Democrație socială, Lumea nouă, etc.

1867 – Corpurile legiuitoare au dat vot de neîncredere Guvernului Ion Ghica (2)

A fost un consiliu de miniștri „de centru” prezidat de Ion Ghica care a guvernat între 15 iulie 1866 – 21 februarie 1867. În timpul mandatului său, Poarta a emis firmanul prin care l-a recunoscut pe Carol ca domn ereditar al Principatelor Unite. În octombrie 1866 au avut loc alegeri cenzitare pentru camera inferioară. Întrucât nici una dintre cele trei grupări (liberali, guvernamentali și cuziști/separatiști) nu a obținut majoritatea, s-a creat o situație excepțională: deși nici una dintre grupări nu agrea guvernul, nici una nu era dispusă să-l răstoarne; în schimb l-au hărțuit prin interpelări și prin refuzul de a vota bugetul. Doar după Înțelegerea de la Concordia, când s-au reunit grupările liberale, guvernul a fost răsturnat printr-un vot strâns, primind vot de blam, iar primul ministru a depus mandatul

1876 – S-a născut Teodor Teodorescu

21 februarie 1876, Iași – 20 septembrie 1920, Iași

Compozitor de muzică populară și psaltică și dirijor. A fost sopran și bariton în Corul Mitropolitan din Iași, dirijor al Asociației Corale Aurora din Iași, profesor de muzică la Școala Normală și la Liceul de băieți din Galați, precum și dirijor al Corului episcopiei din oraș. După studii în știința armoniei și a contrapunctului la Schola Cantorum din Paris, a devenit profesor de muzică la Școala normală „Vasile Lupu”, la Seminarul teologic „Veniamin Costache”, la Liceul de fete „W. Humple”, precum și dirijor al Corului bisericii Sf. Spiridon din Iași. A fost fondator și dirijor al Corului Asociației Profesorilor Secundari din Galați Având o dublă pregătire muzicală – laică și religioasă, Teodorescu a avut rezultate excelente în compoziția de muzică populară și psaltică. Toate lucrările sale sunt adevărate perle ale muzicii corale românești, autorul dovedindu-se un profund cunoscător al melosului bizantin, armonizând și creând, în stilul clasic al Bisericii ortodoxe române, adevărate opere cu valoare artistică incontestabilă. Ca profesor, a desfășurat o bogată activitate didactică și a publicat lucrări didactice pentru școlile secundare, a căror tematică este valabilă și astăzi. A cules folclor și melodii psaltice vechi. A compus Colecțiune de coruri pentru voci bărbătești și mixte, Românașul, Dochia, Mama lui Ștefan cel Mare, Cântecul lui Iancu

Teodor Teodorescu – Rugăciune pe versuri de Mihai Eminescu • Corul Sf. Apostol Andrei, Dirijor Prof. dr.Valentin Gruescu, Solist Pr Iacob Ormenișan

1887 – S-a născut Claudia Millian

21 februarie 1887, București – 21 septembrie 1961

Poetă simbolistă, soția poetului Ion Minulescu A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. A debutat în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906) și editorial în volum cu Garoafe roșii – versuri (1914). Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Dintre volumele publicate: poezie, Cântări pentru pasărea albastră, Întregire, dramaturgie, După paravan, Vreau să trăiesc, Veronica Micle, Dinozaurii, memorialistică, Cartea mea de aduceri aminte

1891 – S-a format Guvernul Ion Emanoil Florescu (2)

Consiliu de miniștri al Partidului Liberal Conservator prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu, care a guvernat în perioada 21 februarie – 26 noiembrie 1891. În această perioadă a avut loc Jubileul a 25 de ani de domnie a lui Carol I.

1904 – A încetat din viață Sava Henția (1 februarie 1848, Sebeșel, Imperiul Austriac/Alba – 21 februarie 1904, Sebeșel, Austro-Ungaria)

Pictor realist, grafician, muralist și ilustrator de carte. A participat la Războiul de Independență, schițînd și pictînd, ca un veritabil corespondent de război

1906 – S-a născut Paul Miracovici

21 februarie 1906, Frumoasa, Harghita – 15 noiembrie 1973, București

Pictor, critic de artă, grafician și muralist, profesor de artă monumentală și teoretician la Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Și-a făcut studiile la Paris, la Academia Grande Chaumière între anii 1930–1933, iar în anul 1932, a câștigat o bursă de doi ani la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. A avut o prezență destul de activă în cronica artistică din perioada interbelică. A debutat la Salonul Oficial în 1926, a pictat peisaje, naturi moarte, portrete, realizate cu un acut simț al decorativului așa cum se poate vedea la pictura murală de la Hotel Internațional din Mamaia precum și în lucrările Copii din Țara Moților, Zi de sărbătoare la Gura Humorului. A fost, de asemeni, unul dintre creatorii afișului turistic românesc modern din anii ’30

Galerie imagini

1907 – Izbucnirea Răscoalei țăranilor în satul Flămânzi, Botoșani

A fost începutul unei mari răscoale țărănești care urma să cuprindă în cateva luni majoritatea județelor țării. Răscoala a durat până la sfîrșitul lunii martie, cînd a fost înăbușită prin forță armată. Pe fondul măririi sumelor datorate prin contractele de subarendare și amânarea semnării acestora, în satele moșiei Flămânzi se organizaseră pichete de țărani care să-i împiedice pe agenții arendașului de a exercita presiuni asupra celor slabi de înger, în scopul spargerii solidarității cu privire la condițiile învoielilor ce urmau să se încheie. În ziua de 8/21 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400–500 de locuitori din satele de pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei. Au maltratat administratorul moșiei, Teama de a-și pierde locul de muncă, împreună cu niște presupuși instigatori austro-ungari, a provocat răscoala țăranilor. Aceasta s-a răspândit în curând în întreaga Moldovă, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse, și numeroși arendași fiind uciși sau răniți

1911 – S-a născut Szilárd Bogdánffy

21 februarie 1911, Feketetó, Torontal/Crna Bara, Banatul de Nord – 2 octombrie 1953, închisoarea Aiud

Episcop romano-catolic, deținut politic (din 1949 până la sfârșitul vieții). A urmat Seminarul Teologic din Oradea și a fost hirotonit ca diacon în februarie 1934. A fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea și duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor. În 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic Szent József din Oradea, în aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. Autoritățile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să colaboreze. Pentru că n-a fost de acord să-și trădeze semenii, Bogdánffy a ajuns în închisoarea securității din Oradea, transferat la Jilava, trimis apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetul Marmației și mutat un an mai târziu în lagărul de exterminare de la Capul Midia, condamnat de tribunalul militar din Oradea la 12 ani de muncă silnică și dus în celula 120 a închisorii Aiud, unde a supraviețuit doar o lună. A fost beatificat în data de 30 octombrie 2010, în Bazilica Sf. Maria din Oradea

1911 – S-a născut Liviu Deleanu

Lipe Kligman; 8/21 februarie 1911, Iași – 12 mai 1967, Chișinău

Poet evreu de limba română, publicist. A avut o copilărie grea, în sărăcie, dar a citit mult. A intrat la studii la gimnaziu, dar, din lipsă de resurse, a abandonat. A plecat la București, unde s-a angajat litograf, apoi corector la o tipografie; la doar 15 ani a redactat revistele Prospect și Vitrina literară. A debutat cu volumul Oglinzi fermecate în 1927. A fost un poet liric, stilist remarcabil și mânuitor iscusit al cuvîntului. Un domeniu specific de manifestare a maiestriei sale îl constituie sonetul. După război a activat în domeniul literaturii pentru copii: Poezii pentru copii, Mi-i drag să meșteresc, Bucurii pentru copii, Licurici, ș.a. A publicat volume de versuri: Ceasul de veghe, Glod alb, Vremuri noi, Dragostea noastră cea de toate zilele, Cartea dorului

1914 – S-a născut Vasile Gionea

21 februarie 1914, Gârbovățu de Jos, Mehedinți – 1999

Jurist, profesor universitar, om politic, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A absolvit în 1936 cursurile Facultății de Drept, promovând în anul 1939 examenul de avocat definitiv, la care s­a clasificat pe primul loc dintre toți candidații din țară. Între anii 1939–1942 a efectuat studii de doctorat în drept și științe economice la Universitatea din Cluj, promovate cu calificativul magna cum laude, susținând teza de doctorat Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect). A lucrat ca avocat pledant la Brașov, apoi avocat al Băncii Naționale a României la Brașov. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. În anul 1949 a fost arestat. Din 1952 a obținut gradul didactic de conferențiar la Academia Comercială Cluj-Brașov, și din 1958 a devenit profesor. Propus de Consiliul universitar și Senatul universitar, dar, refuzând să se înscrie în PCR., postul i-a fost infirmat, rămânând numai în calitate de consilier la Banca Națională a României. În 1989 a fost confirmat profesor universitar, fiind numit titularul Catedrei de Drept constituțional și istoria dreptului. Între anii 1992–1995 a deținut funcția de președinte al Curții Constituționale a României. A fost deputat PNȚCD. A fost autorul a 11 volume din domeniul dreptului civil, comercial, dreptului muncii, dreptului constituțional și istoriei dreptului, dar a scris și literatură: Oameni pentru care mi-a bătut inima: Portrete și amintiri, Întâmplări din alte vremuri, Femei vestite din Antichitate și din Evul Mediu, Pași în deșert, Lungul drum al Golgotei – 5 vol.

1930 – A încetat din viață Aristide Demetriade (10 iulie 1872, Valea Raței–Murgești, Buzău – 21 februarie 1930, București)

Actor și regizor de film, a jucat la Teatrul Național din București, unul dintre pionierii filmului românesc

1937 – S-a născut Ilie Boca

21 februarie 1937, Botoșana, Suceava

Pictor, membru fondator al Filialei UAP Bacău. A absolvit Institutul de Arte plastice și Decorative „Nicolae Grigorescu” București, promoția 1967, clasa prof. Alex. Ciucurencu. Din 1970 a deschis o serie lungă de expoziții. Prima a avut loc la Bacău, apoi la Botoșani, din 1972 a expus la Apollo în București, în 1974 la Accademia di Romania de la Roma. A fost promotorul unor importante tabere de creație, inițiatorul celui mai longeviv festival al artei, Saloanele Moldovei, dar și a primei facultăți de artă din Bacău

Expoziție Ilie Boca 80, decembrie 2016

1938 – Autodizolvarea partidului legionar Totul pentru Țară

Totul pentru Țară a fost partidul legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) și format din elementele organizației dizolvate, conducătorul din umbră fiind Corneliu Zelea Codreanu. Mișcarea Legionară a fost desființată de trei ori: în 1931 de către Ion Mihalache, ministru de Interne în Guvernul G.G. Mironescu; în 1932 de Guvernul Iorga–Argetoianu; în 1933 de către premierul liberal I.G. Duca. În urma presiunilor politice, la 21 februarie 1938 Corneliu Zelea Codreanu a dispus autodizolvarea partidului Totul pentru Țară, pentru ca, în scurt timp, Corneliu Zelea Codreanu să fie arestat și asasinat la ordinul lui Carol al II-lea

1941 – Ordonanța guvernului maghiar nr. 1440/1941

A anulat în Transilvania de Nord–Est, ocupată de Ungaria horthystă prin Dictatul de la Viena, efectele reformei agrare din România, din 1921. S-au anulat, în același timp, și toate achizițiile făcute de români în perioada 1918–1940

1941 – Scrisoarea președintelui PNL, Constantin I.C. Brătianu adresată generalului Antonescu

La 21 februarie 1941, Dinu Brătianu îi recomanda, printr-o scrisoare, generalului Antonescu să nu angajeze România exclusiv de partea Germaniei, ci să lase deschisă și o altă posibilitate de orientare externă. „Nu putem face politică de aventură și nu trebuie să construim pe o singură ipoteză. Rezultatul războiului este cel puțin îndoios. România a putut să-și mențină existența tocmai printr-un joc de basculă între marile puteri. Ea trebuie, pe cât posibil, să nu se angajeze prea mult, pentru a-și menaja viitorul

1944 – S-a născut Lajos Sătmăreanu

21 februarie 1944, Salonta

Fotbalist care a jucat pe post de fundaș dreapta la echipele FC Bihor Oradea, ASA Târgu Mureș, Steaua București și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, performanță pentru care a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv. După retragerea din activitatea de fotbalist a lucrat ca antrenor la nivelul grupelor de juniori

1945 – S-a născut Ana Maria Sireteanu

21 februarie 1945, București – 20 iunie 2014

Scriitoare și jurnalistă și profesoară. În 1967 a fost admisă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Ulterior a susținut un doctorat în științe psihologice, specializarea psihologie mass-media, cu teza Creația imagologică – Rolul mass-media. În anul 1968 a început colaborarea cu radioul public. A fost redactor de emisiuni radio și TV culturale și educaționale la Radioteleviziunea Română (1975–2003), iar în perioada 1996–2002, director al postului Radio România Cultural. A fost profesor asociat, apoi lector dr. la Catedra de Jurnalism radio, a Facultății de Jurnalism din Universitatea Hyperion. A fost o apreciată poetă (volumele Amintiri din Tranzițara și Psihopoezia), precum și coordonatoare a două manuale de jurnalism cultural editate în 1998 și 2000

1948 – Congresul de înființare a Partidului Muncitoresc Român

La Congresul din perioada 21–23 februarie 1948, Partidul Comunist Român a fuzionat cu Partidul Social Democrat. Se năștea atunci, prin unirea comuniștilor cu socialiștii, desigur epurați de „trădători”, ceea ce propaganda vremii numea „partidul unic al clasei muncitoare” adică, Partidul Muncitoresc Român. Liderii facțiunii pro-comuniste din PSD, Lothar Rădăceanu și Ștefan Voitec au primit, în urma absorției în PMR, posturi ministeriale. În funcția de secretar general al Comitetului Central al PMR a fost ales Gh. Gheorghiu-Dej. Momentul a marcat instaurarea în România, pentru o perioadă de 50 de ani, a regimului totalitar

1950 – S-a născut Ovidiu Dunăreanu

Ovidiu Petcu; 21 februarie 1950, Arad

Prozator și publicist literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România-filiala Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie, Specialitatea Biblioteconomie, București (1970). A debutat în revista Luceafărul, în cadrul rubricii Cei mai tineri autori (1970). A colaborat la revistele: Tomis, Luceafărul, Observator și Archenoah din Munchen, Suplimentul Literar-Artistic al Tineretului Liber, Literatura și Arta și Limba Română din Chișinău, Dorul din Danemarca, Convorbiri literare, România literară, Pro Saeculum, Transilvania, Ateneu, Ex Ponto, ș.a. Debutul editorial s-a produs târziu, în 1990, cu grupajul de proză scurtă Grădina lui Ieronim, apărut în volumul colectiv Preludii epice la Editura Eminescu

1956 – Recensământul populației din Republica Populară Română

Totalul populației recenzate: 17.489.450 de cetățeni

1961 – S-a născut Constantin Lăcătușu

21 februarie 1961, Piatra Neamț

Sportiv de performanță, alpinist, geolog și cameraman, primul român care a cucerit Vârful Everestl (8.848 m), la 17 mai 1995. De asemenea, este singurul român care a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale celor șapte continente, completând lista lui Messner (lista Carstensz) în 8 ani și 166 zile: Elbrus, Kilimanjaro, Everest, Aconcagua, McKinley, Puncak Jaya, Masivul Vinson (iunie 1990–decembrie 2001)

1972 – Lansarea romanului Marele singuratic de Marin Preda

Pentru acest roman, o continuare independentă a romanului Moromeții, autorul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor

1977 – România și Spania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

La 5 ianuarie 1967, a fost semnat, la Paris, Acordul privind înființarea de reprezentanțe consulare și comerciale în cele două capitale, conduse de miniștri plenipotențiari. Zece ani mai târziu, la 21 februarie 1977, Alexandru Petrescu era acreditat în funcția de ambasador al României în Spania, iar la 3 mai 1977, primul ambasador al Spaniei la București, José Carlos Gonzalez-Campo Dal-Re, își prezenta scrisorile de acreditare în această calitate

1990 – A fost fondată Asociația Culturală Bulgară din București

A fost prima organizație a bulgarilor din România, înregistrată oficial prin sentința nr. 157/21 februarie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 București. Conform Statutului: Scopul Asociației vizează problemele spirituale – nu și politice sau economice – ale cetățenilor români de naționalitate bulgară, propunându-și în acest sens să desfășoare activități instructiv-educative, cultural-artistice, sportiv-turistice și recreative menite să contribuie la renașterea spirituală a naționalității bulgare din România și dezvoltarea legăturilor de prietenie și bună vecinătate dintre România și Bulgaria

1991 – A încetat din viață Vasile Pavelcu (4 august 1900, Costuleni, Imperiul Rus/Republica Moldova – 21 februarie 1991, Iași)

Psiholog specializat în problema personalității și afectivității, statutul științific al psihologiei, învățarea școlară; membru titular al Academiei Române

1992 – A început vizita la București a secretarului general al NATO, Manfred Wörner

21–22 februarie

Aflat la a doua vizită a sa în România, vizite consacrate procesului de integrare a României în alianța Nord-Atlantică, Manfred Wörner, secretarul general al NATO a participat la ceremonia de inaugurare a Centrului Euro-Atlantic din Capitală

1992 – A încetat din viață Constantin Th. Botez (11 martie 1929, Bacău – 21 februarie 1992, Iași)

Istoric și eseist, cercetător al arhivelor, profesor universitar de Istoria economiei naționale

1995 – A încetat din viață Cristian Popescu (1 iunie 1959, București – 21 februarie 1995)

Poet afiliat nouăzecismului literar

2003 – A fost inaugurat Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București

Sunt expuse 667 hărți, gravuri, desene, litografii, precum și o serie de obiecte specifice tematicii muzeului. Exponatele sunt dispuse în cele 16 săli într-o suită ce respectă latura științifică îmbinată în mod armonios cu cea artistică, căutând să pună în valoare evoluția istorică a realizărilor cartografice pe întregul mapamond și, mai ales, a celor care se referă la spațiul geografic al României

2003 – Primele avioane cu militari americani au aterizat pe aeroportul Mihail Kogalniceanu

Baza 57 Aeriană de Aviație de la Mihail Kogălniceanu a fost folosită de trupe americane pe perioada conflictului din Irak. Pe perioada șederii lor în România, americanii au investit și cheltuit 22 de milioane de dolari în lucrări de infrastructură și reparații de drumuri

2006 – A încetat din viață Angelica Adelstein-Rozeanu (15 octombrie 1921, București – 21 februarie 2006, Haifa, Israel)

Celebră jucătoare de tenis de masă, fiind campioană mondială de șase ori pentru România (1950–1956), campioană națională a ambelor țări (de 20 de ori a României și de 3 ori a Israelului)

2015 – A încetat din viață Camil Bujor Mureșanu (20 aprilie 1927, Turda – 21 februarie 2015, Cluj)

Istoric, membru titular și președintele filialei din Cluj al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Nicolae Hilohi (26 iulie 1930, Răcăuți, Bacău – 21 februarie 2017)

Pictor, specializat în artă monumentală, religioasă

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Timotei Cipariu #NicolaeQuintescu #VirgilOnițiu #AntonBacalbașa #TeodorTeodorescu #ClaudiaMillian #PaulMiracovici #Răscoalațăranilor1907 #SzilárdBogdánffy #LiviuDeleanu #VasileGionea #IlieBoca #LajosSătmăreanu #AnaMariaSireteanu #PartidulMuncitorescRomân #OvidiuDunăreanu #ConstantinLăcătușu #Marelesinguratic #MuzeulNaționalalHărțilorșiCărțiiVechi

0 comentarii la „21 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: