Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 Februarie în istoria românilor

Foto: Bogdan Petriceicu Hasdeu (26 februarie 1838 – 25 august 1907)


1423 – Voievodul Țării Românești, Dan al II-lea, a înfrânt oastea turcească

Dan al II-lea a fost domnul Țării Românești între 23 octombrie 1422–decembrie 1426 și 2 aprilie 1427–ianuarie-iunie 1431. A purtat numeroase lupte pentru scaun cu vărul său, Radu Praznaglava – prima domnie a lui Dan al II-lea având loc după înlăturarea de la tron a lui Radu Praznaglava. În anul 1422, cu ajutor unguresc, Dan al II-lea i-a atacat pe turci în cetatea Silistrei, pe care a cucerit-o, în cooperare cu generalul florentin Pippo Spano, aflat în serviciul regelui Sigismund al Ungariei. Tot în acel an Dan al II-lea a recâștigat de la turci cetățile Giurgiu și Turnu. La începutul anului 1423, o puternică armată condusă de Radu Praznaglava a trecut Dunărea, dar a fost înfrântă la 26 februarie de Dan al II-lea. Luptele au continuat, însă, cu victoria și domnia alternativă a celor doi

1490 – Prima atestare documentară a localității Gura Humorului

A fost menționat într-un act emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare, care a înzestrat Mănăstirea Voroneț cu numeroase danii, între care „o seliște anume – Poiana, la Gura Humorului”.

1511 – A încetat din viață Maria Voichița Doamna (1457?, Târgoviște – 26 februarie 1511, Suceava)

Fiica domnului muntean Radu cel Frumos și al Doamnei Maria Despina și a treia soție a lui Ștefan cel Mare. A fost luată ostatică la Curtea Domnească a Moldovei împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul unui raid întreprins de Ștefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos. După dispariția prematură a Mariei de Mangop, Maria Voichița a devenit Doamna Moldovei, cel mai probabil în vara anului 1478

1838 – S-a născut Bogdan Petriceicu Hasdeu

Tadeu Hîjdeu; 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin/Ucraina – 25 august 1907, Câmpina

Scriitor și filolog din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești: enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile, membru titular (din 1877) și vicepreședinte al Academiei Române. A studiat la universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofițer în armata rusă. În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut, pentru a scăpa de împilarea și deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. A fost membru al tribunalului din Cahul, s-a mutat la Iași (1858), ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume și a pus bazele mai multor publicații, între altele, revista Din Moldova, în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. A fost director al Arhivelor Statului din București, profesor de filologie comparată la Universitatea din București, a tipărit o parte din lecțiile sale pline de originalitate și de vaste cunoștințe asupra literaturilor străine și a limbii române. Spirit enciclopedic al culturii române, filolog, olclorist, prozator, dramaturg, istoric și publicist, a fost întemeietor al lingvisticii, filologiei și lexicografiei românești, unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române, creatorul dramei istorice românești (Răzvan și Vidra). În plan politic, a susținut lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza, ulterior, a susținut dinastia străină, de Hohenzollern, apoi a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României. După moartea singurei sale fiice Iulia, în 1888, a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina

1861 – Împăratul Austriei, Franz Joseph, a promulgat Patenta imperială din februarie

Așezământul constituțional al erei liberale a Imperiului Austriac (1860–1867), promulgat de împăratul Franz Joseph în data de 26 februarie 1861. La baza Patentei din Februarie stă Diploma din Octombrie, care a pus capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848. Documentul a reiterat autonomia țărilor din imperiu și a stabilit componența și competența Consiliului Imperial (Reichsrat) de la Viena. Astfel, Reichsrat-ul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare țară din imperiu. Ducatului Bucovinei îi reveneau cinci mandate, iar Marelui Principat al Transilvaniei 27 de mandate

1865 – S-a născut Paulina Cruceanu

26 februarie 1865, Iași – 29 noiembrie 1921, București

Prima femeie farmacist cu diplomă universitară din România. A absolvit primele clase la școala gimnazială „Ștefan cel Mare” din Iași iar prin acordul scris al tatălui ei a început practica farmaceutică la Farmacia Minerva din Roman. După terminarea celor trei ani de practică obligatorie, în octombrie 1887, a depus cererea, către directorului Școlii Superioare de Farmacie din București, spre a fi examinată în vederea obținerii titlului de asistentă de farmacie. În același an, pe data de 7 noiembrie, după susținerea examenului, a primit certificatul, iar între 1888–1891 a studiat la Facultatea de Medicină din București. În 1981 a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. A început activitatea de farmacistă în cadrul spitalului Otetelis din județul Vâlcea, a fost transferată la Spitalul rural Cocioc din județul Ilfov, a lucrat la farmacia Spitalului Fierbinți din județul Ilfov, urmată de activitatea în cadrul farmaciei Spitalului rural Anton Cincu din Nicorești, Tecuci. A lucrat ca farmacistă în diverse spitale din Moldova, iar în 1917, cu sprijinul profesorului Alexandru Obregia, a fost numită șefa Depozitului de Medicamente din Iași. La terminarea războiului a fost aleasă de conducerea Casei Centrale să inventarieze și să transporte Depozitul de Medicamente din Iași la sediul celui din București, cele două reunificându-se în 1918. A rămas șefa acestui depozit până în anul 1920

1866 – S-au deschis lucrările Conferinței celor șapte mari puteri europene

A avut loc la Paris, între 26 februarie/10 martie–23 mai/4 iunie, fiind consacrată discutării problemei statului Principatelor Unite, în contextul în care unirea celor două principate dunărene fusese recunoscută exclusiv pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Profitând de conjunctură, cele două puteri ostile unirii, Austria și Poarta Otomană, au avansat conferinței ideea intervenției armate în România, în vederea revernirii la starea anterioară unirii. Forul internațional al Marilor Puteri a respins însă acest demers oneros. La conferință, la 3/15 aprilie 1866, cei trei membri ai delegației române, Vasile Boerescu, Scarlat Fălcoianu și Ludovic Steege, au înaintat plenului conferinței un memoriu, în care se pleda pentru aducerea unui prinț străin pe tronul Principatelor Unite și respectarea drepturilor dobândite de Principate, consacrate prin actele internaționale

1880 – S-a născut Apcar Baltazar

26 februarie 1880, București – 26 septembrie 1909, București

Artist plastic de etnie armeană, reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România. Și-a făcut studiile la Școala de Belle Arte din București și l-a avut ca profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș, care l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista Convorbiri Literare. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. A expus în mod constant, an de an, în cadrul expozițiilor organizate de Tinerimea artistică. Ținând cont de evantaiul generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic la majoritatea reprezentanților curentelor care au format Art Nouveau-ul, Apcar Baltazar a întrunit însușiri multilaterale, prin abordarea, pe lângă pictură, a graficii, afișului, ilustrației de carte, afișului, costumului și decorului de teatru, frescei, ceramicii pictate și chiar a sculpturii. În paralel, a fost critic de artă și eseist. Din cauza vieții sale scurte, activitatea lui în unele din domeniile artistice enumerate anterior s-a redus uneori doar la proiecte

Biografie ilustrată

1891 – S-a înființat Societatea Arhitecților Români

În ziua de 26 februarie 1891, în localul Serviciului tehnic al primăriei bucureștene, 24 de arhitecți au decis înființarea Societății Arhitecților Români. La 7 martie 1903 noua societate a fost recunoscută persoană morală și juridică, prin documentul publicat în Monitorul Oficial nr. 276 din 14/27 martie 1903. Scopul primordial al noii societăți era acela de a asigura statutul arhitectului: „Constituirea societății architecților români este, dar, nu numai o grupare de oameni speciali pentru a lucra la dezvoltarea artei lor, este însă o cetate de unde să se apere drepturile lor contra uzurpatorilor și contra speculanților de toate soiurile care, prin ignoranța și șarlatania lor, compromit arta și numele de arhitect”, se subliniază în procesul-verbal întocmit la înființarea societății

1900 – S-a născut Vadim Șumski

26 februarie 1900, Chișinău – 24 aprilie 1956, Timișoara

Compozitor, dirijor, profesor universitat. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Harkov, Ucraina (1916–1918) continuându-le la Timișoara cu Sabin Drăgoi. A fost dirijor al Fanfarei Regimentului 10 Roșiori din Chișinău, dislocat la Timișoara (1922), unde a rămas tot restul vieții, integrându-se până la identificare, cu spiritul și tradițiile culturale ale Banatului. A fost profesor la Liceul militar, a predat contrapunctul la Institutul de Artă din Timișoara, profesor la Liceul de Muzică, dirijor de cor și fanfară la Întreprinderea Electromecanică Timișoara, dirijor al corului bărbătesc al tramvaiștilor și al orchestrei simfonice. A fost membru și inspector în Asociația Corurilor și Fanfarelor Române din Banat. A compus: opera Meșterul Manole, două Rapsodii române, Fantezie bănățeană, Rapsodia sârbă, Dansuri simfonice, Cvartet de coarde, Trio pentru suflători și pian și numeroase piese corale a cappella de muzică bisericească: Pre Tine Te lăudăm, Liturghia pentru cor bărbătesc, Astăzi Domnul s-a născut, Pogorând Hristos în lume,dar și coruri laice: Subțirica din Vecini, Veselie, Spune-i bade, etc.

1900 – S-a născut Jean Negulesco

Ioan Negulescu; 26 februarie 1900, Craiova – 18 iulie 1993, Marbella, Spania

Pictor, regizor de film, scenarist și producător de film, celebru colecționar de artă, originar din România. Talentul pentru artă s-a arătat timpuriu, când, tânăr cercetaș voluntar al Crucii Roșii în Primul Război Mondial, a schițat un portret al lui George Enescu, pe care maestrul, căruia i-a plăcut desenul, l-a cumpărat cu un preț ridicat. Atunci s-a hotărât să devină pictor. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său l-a trimis la Paris să studieze economia și artele. A frecventat Académie Julian, neglijând științele economice, în consecință, nu a mai primit bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franței, muncea seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copia operele marilor maeștri în muzee, pentru a le vinde ieftin. S-a împrietenit cu Brâncuși, Modigliani, Pascin, Soutine și alții, a frecventat cercul dadaiștilor. În 1927 s-a căsătorit cu o tânără americană, s-a mutat la New York, unde a organizat o expoziție cu picturile sale. S-a lansat la Hollywood în lumea filmului, semnând Negulesco. A scris scenarii, a fost asistent de regie la filmele Captain Blood și A Farewell To Arms, a fost angajat la studiourile Paramount Pictures, întâi ca scenarist colaborator, apoi ca director adjunct și în sfârșit ca regizor. Debutează cu filmul de lung metraj, Singapore Woman, urmat de The Mask of Dimitrios, Johnny Belinda, Three Came Home, How to Marry a Millionaire, Daddy Long Legs. A intrat în studiourile 20th Century-Fox, unde a continuat să lucreze până în anul 1970, când a realizat ultimele sale filme, Hello Good-bye și The Invincible Six

A Certain Smile (1958)

1903 – S-a născut Jean Moscopol

Ioan Moscu; 26 februarie 1903, Brăila – 1980, New York

Cântăreț de muzică ușoară, compozitor și epigramist din perioada interbelică. A fost atras de muzică încă din primii ani de viață. S-a înscris la Universitatea Politehnica București. Ocazional, cânta la restaurantul Zissu, lucrând totodată ca muncitor practicant la Întreprinderea Optică Lares. Conducerea acesteia l-a trimis la Berlin la specializare. S-a înscris la Berlin University of the Arts, secția muzică. A continuat studiile muzicale la Conservatorul Lyra din Brăila, secția de canto, la clasa profesorilor Umberto Manao și Jean Andrian. Primele înregistrări le-a făcut la casa Pathe, câteva plăci fluierate care imitau naiul și melodia Balada fumului de țigară (1929). A înregistrat în jur de 10 discuri la Parlophon, care au avut un succes fulgerător. Anul următor, celebra Casă de discuri His Master’s Voice l-a invitat la Viena, pentru înregistrări. La revenirea în țară a continuat să cânte la Zissu, cu orchestra Alexandru Leoar, alături de care a debutat la posturile de radio din București. În 1931, Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv, a plecat la Berlin, unde a înregistrat noi discuri pentru gramofon și a cântat în celebrul bar Ciro, a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok. I s-a propus să ramână în Germania, dar s-a intors. Cânta în localuri selecte și la radio. Succesul lui era răsunator. Se acompania la foarte multe instrumente: pian, banjo, piculină, chitară. Și avea o vervă nemaipomenită. După 1945, Moscopol s-a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii învățaseră să tacă pentru a nu ajunge la închisoare sau la canal, el a compus balade și cuplete anticomuniste, în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Nu ierta pe nimeni. A scăpat ca prin minune nearestat, dar în 1947, a plecat la Paris, ajutat de actrița Elvira Popescu. Din Franța a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În cele din urmă, artistul s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții

Jean Moscopol – Guvernul Comunist

1907 – S-a născut Constantin D. Papastate

26 februarie 1907, Pitești – 21 august 1993, Craiova

Istoric literar, poet și profesor. A fost licențiat în filologie romanică al Universității din București (1929). A făcut un stagiu de specializare la Dijon (1929–1930) și a obținut titlul de doctor în litere (1946) cu teza Science et poesie dans la peinture animaliere de Leconte de Lisle. La Craiova a fost profesor secundar, ulterior cadru didactic universitar, șef al Catedrei de limbi moderne, până la pensionare. A debutat cu versuri în 1925 la Foaia tinerimii, continuând să colaboreze la Falanga, Ritmul vremii, Universul literar, Familia, Viața românească, Ramuri, Steaua, Luceafărul, Vatra, Manuscriptum, etc. Prima carte, Trepte, a apărut în 1944, urmată de Anotimpuri, Vasile Alecsandri și Elena Negri. Cu un jurnal inedit al poetului, Traian Demetrescu, Elena Farago, Crucea împușcaților. 1907

1919 – Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata română să înainteze pe aliniamentul Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta–Arad

Forțele armate române s-au stabilit pe aliniamentul Sighetu Marmației–Baia Mare–Zalău–Ciucea–Zam, unde s-au oprit în 22 ianuarie 1919, la ordinul aliaților francezi. Iarna care a urmat a fost folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică a trupelor române din Transilvania. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de intervenție împotriva Rusiei Sovietice, Consiliul militar interaliat a trasat o nouă linie de demarcație, aflată între Satu-Mare și Arad

1919 – S-a născut Constant Tonegaru

26 februarie 1919, Galați – 10 februarie 1952, București

Poet care a făcut parte din al doilea val al avangardei literare românești și din decadentism, și care și-a sfârșit cariera ca prizonier politic și victimă a regimului comunist. A debutat ca jurnalist la 17 ani, când a publicat mai multe articole în revista Neamul Românesc condusă de Nicolae Iorga. Viața i s-a schimbat dramatic după ce tatăl a fost condamnat pentru o crimă pasională, eveniment care l-a pus în situația de a-și sprijini financiar mama, forțându-l să se angajeze la compania feroviară, apoi la Poșta Română. A publicat poemul de debut, Nocturnă fluvială, în 1942, în revista Expresul de Brăila. În același măsură antifascist și anticomunist, a participat la activități culturale subversive împotriva regimului autoritar a lui Ion Antonescu și a contribuit la revista Albatros până când aceasta a fost închisă de aparatul de cenzură al lui Antonescu. Înainte de 1945, a publicat în revista Kalende și a finalizat volumul Plantații, din care o mare parte a fost dedicată imaginilor șocante ale războiului pe Frontul de Est. După ce Uniunea Sovietică a început să ocupe România, Tonegaru a fost un critic deschis al persecuției culturale. Alături de scriitorii Vladimir Streinu, Pavel Chihaia și Iordan Chimet a creat Asociația „Mihai Eminescu”, organizație caritabilă și forum cultural cu scopul să ajute autorii marginalizați. Implicat într-un proces al luptătorilor din rezistența anticomunistă, a fost condamnat la doi ani și trimis la închisoarea Aiud, unde relele condiții de trai l-au dus la o boală pulmonară severă. A murit la scurt timp după eliberare și a fost recuperat în totalitate ca poet numai după Revoluția Română din 1989, în mare parte mulțumită prietenilor săi

1925 – S-a născut Nicolae Dinculeanu

26 februarie 1925, Padea, Dolj

Matematician american de origine română, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. Absolvent al Liceului militar din Craiova, între 1943–1945 a urmat Școala de Artilerie din Pitești, apoi a urmat Politehnica, secția Electrotehnică. Simultan a urmat și Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, secția Matematică. În 1965 a obținut doctoratul în matematică la Universitatea din București. A fost asistent la Institutul de Construcții din București și între 1950–1976 a ocupat succesiv posturile de asistent, lector, conferențiar și profesor la Universitatea din București. Concomitent a activat și în cadrul Institutului de Matematică al Academiei ca director adjunct. Începând cu 1966, a predat cursuri speciale la Universitatea din Ottawa, s-a stabilit în SUA (1976), ca matematician, Professor Emeritus la Florida University

1926 – S-a născut Gheorghe Platon

26 februarie 1926, Buhuși, Bacău – 24 ianuarie 2006, Iași

Istoric, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A absolvit, după terminarea celui de-al doilea război mondial, Facultatea de Istorie de la Universitatea din Iași. După anii ’60 a urcat treptele ierarhice ale carierei profesionale la Iași. A susținut teza de doctorat la Cluj-Napoca în anul 1971. A participat la elaborarea tratatului universitar Istoria modernă a României (1980), a contribuit la realizarea tratatului academic Istoria Românilor, (2001–2003). A fost membru fondator al Fundațiilor „Nicolae Iorga”, „Nicolae Titulescu”, „A.D. Xenopol”

1927 – A încetat din viață Cristache Ciolac (17 decembrie 1870, București – 26 februarie 1927, București)

Violonist lăutar, unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc

1930 – S-a născut Ioan Drăgan

26 februarie 1930, București – 6 martie 2010, Austria

Medic, „părintele” medicinei sportive din România. A urmat Facultatea de Medicină Generală Bucuresti (1947–1953), devenind Doctor în Științe medicale la UMF „Carol Davila” București în 1972. Este singurul român care a participat, ca doctor, la 12 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de vară, ultima fiind cea de la Beijing, din 2008. A condus Institutul Național de Medicină Sportivă peste 30 de ani, a participat la 12 ediții ale Jocurilor Olimpice, iar timp de zece ani, până în 2004, a fost președintele Comisiei Antidoping din România. A publicat peste 45 de cărți

1935 – S-a născut Napoleon Tiron

26 februarie 1935, Oasele, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură, clasa profesorului Boris Caragea în 1970. A beneficiat de Bursa Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură (1971) și Bursa de Atelier „Frederic Storck” (1971–1972). Face parte din grupul 9+1. A fost profesor la Catedra de Sculptură a Academiei de Arte Frumoase. A deschis expoziții personale la galeriile Simeza, Dalles din București, City Thoughts din Amsterdam, Calina din Timișoara, etc.

Biografie ilustrată

1940 – S-a născut Alexandru Repan

26 februarie 1940, București

Actor de teatru și film. La 16 ani s-a înscris, la dorința mamei, la Facultatea de Istorie pe care a absolvit-o în 1961. După terminarea acesteia, s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru, având în comisie mari personalități ale teatrului: Mony Ghelerter, Finți, Finteșteanu, Beate Fredanov și a intrat din prima încercare cu o schiță de Caragiale, Amicul X, și un sonet de Eminescu. În 1968, actor la teatrul B.Șt. Delavrancea, recitând un poem la TV, a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului „Nottara”, care i-a propus un rol la „Nottara”, ceea ce a însemnat cea mai mare cotitură din viața sa, i-a adus roluri și interpretări celebre; din eternul june prim, a reusit să facă adevarate roluri de compoziție de neuitat pentru admiratorii scenei românești. Titus Popovici i-a oferit rolul împăratului Austriei din filmul Horia (jucat de Ovidiu Iuliu Moldovan), realizând un personaj memorabil. Alte filme: Bătălia din umbră, Cuibul de viespi, Rochia albă de dantelă, Trahir, Faimosul Paparazzo, Amen, Youth Without Youth, Apostolul Bologa. A fost distins cu mai multe premii importante, printre care Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler

Rochia albă de dantelă (1989)

1940 – A încetat din viață Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, București)

Pictor, grafician, critic de artă, pictor bisericesc, membru fondator al Grupului celor patru

1943 – S-a născut Marin Toma

26 februarie 1943, Baloșani, Gorj – 27 mai 2012

Economist, profesor universitar. A urmat Facultatea de Finanțe și Contabilitate a ASE din București și a lucrat în sistemul finanțelor publice, pentru a ajunge, imediat după 1989, director general al departamentului de control din Ministerul de Finanțe. În scurt timp s-a dedicat activității de consultanță din sectorul privat, a devenit doctor în economie și a parcurs treptele didactice până la cea de profesor universitar. A fost unul dintre fondatorii CECCAR, de numele său fiind legată întreaga istorie din ultimele două decenii a acesteia. A fost formator pentru Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România în domeniile: audit financiar, evaluarea întreprinderilor, doctrină și deontologie profesională; președinte al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România; membru al Consiliului Contabilității și Raportărilor Financiare; membru fondator al Academiei de Științe și Tehnici Contabile și Financiare din Franța; vicepreședinte al Comitetului pentru Integrare Latină Europa-America (CILEA); administrator al Federației Internaționale a Experților Contabili Francofoni (FIDEF); președinte al Parteneriatului Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilității; membru al Societății Americane a Evaluatorilor, fiind autor a mai multe lucrări în domeniile: audit financiar, evaluarea întreprinderilor, doctrină și deontologie profesională

1944 – Întrevederea dintre Adolf Hitler și Ion Antonescu la castelul Klessheim, de lângă Salsburg

În urma discuțiilor, convins de fidelitatea mareșalului, führerul avea să ordone suspendarea planului Margarethe II, de ocupare a României, pentru a împiedica orice încercare a țării noastre de a se desprinde de Reich

1947 – S-a născut Irina Gărdescu

26 februarie 1947, București

Actriță de film, fiica actorului Nicolae Gărdescu. A debutat în film cu rolul principal din La patru pași de infinit, regizat de Francisc Munteanu, impresionând prin dezinvoltura și naturalețea sa. A renunțat să termine liceul, fiindcă juca în filme. După 1975, împreună cu mama și sora sa a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Actualmente, locuiește și activează în Franța, având propria sa afacere. Din filmografie: La patru pași de infinit, Castelul condamnaților, Mihai Viteazul, Puterea și adevărul, Mușchetarul român

Muschetarul român (1975)

1955 – S-a născut Virgil Popescu

26 februarie 1955, Craiova

Compozitor și instrumentist în domeniul muzicii ușoare și de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1986). A absolvit Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași, secția vioară (1975–1981). Din 1980 desfășoară o intensă activitate în domeniul muzicii ușoare și de jazz, colaborând cu majoritatea interpreților importanți de gen din România. A compus muzică de teatru, pentru emisiuni TV, a colaborat și cu formația de muzică experimentală Hyperion.

Virgil Popescu – De la Bach la jazz rock, Garantat 100%

1962 – S-a născut Elena Cârstea

26 februarie 1962, Agnita, Sibiu

Solistă de muzică ușoară/pop, compozitoare și textieră. A cântat de mic copil alături de sora sa în formații muzicale școlare. A absolvit în anul 1981 liceul de artă din Sibiu și încă de la 16 ani și-a format primul grup alături de Ioan Gyuri Pascu, numit Trandafirii negri. A colaborat cu grupul Star 2000 a lui Petre Geambașu pentru un turneu în Emiratele Arabe Unite iar apoi a fost solista formațiilor Cornel Verban și Alexandru Wilmany. Din 1990 a efectuat turnee în SUA, Germania, Canada, Regatul Unit. A fost director artistic la complexul artistic Vox Maris

Gelozie

1962 – S-a născut Liviu Nedelcu

26 februarie 1962, Petrești, Bacău

Pictor contemporan. În anul 1985, a absolvit Facultatea de Arte din Iași, secția pictură, clasa profesorului Dan Hatmanu. În anul 2006, a obținut titlul de Doctor în arte vizuale al Universității de Vest Timișoara. A participat la numeroase expoziții, a deschis expoziții personale

Galerie

1963 – S-a născut Manuela Ciucur

26 februarie 1963, Caransebeș

Actriță de teatru și film. A absolvit IATC, Secția Actorie, promoția 1987, clasa prof. Ion Cojar, Adriana Popovici, Mihai Mălaimare. A fost angajată a Teatrului „Al. Davila” din Pitești, iar din 1990 a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”. A apărut în filmele Ziua Z, Secretul lui Nemesis, Pas în doi, Balanța, O vară de neuitat.

Nelu (1988)

1969 – S-a născut Maria Buză

26 februarie 1969, București

Actriță și cântăreață de muzică ușoară și populară. I-a plăcut să se exprime prin muzică și dans încă din adolescență. A absolvit Academia de Teatru și Film din București, promoția 1997, clasa profesorului Gelu Colceag. A fost membră în grupul umoristic Vouă (1995–2000), cu care a mers în turnee în Canada și SUA. După absolvirea facultății a fost angajată în 1998 la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și a debutat cu rolul Smărăndiței în piesa O batistă în Dunăre, de D.R. Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an lansează albumul muzical Fluturi galbeni. Artist complex, a fost angrenată în teatru, puțin și în film, în televiziune și în diferite proiecte personale unde cântă alături de Taraful George Pătrașcu, soțul ei

Maria Buză și taraful lui George Pătrașcu – Te rog, Doamne, mai dă-mi zile

1984 – S-a născut Ovidiu Iordache

26 februarie 1984, Ploiesti

Textier de muzica pop, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 2014). Este cunoscut pentru colaborarile cu Nicoleta Matei (Nico), semnând majoritatea textelor pieselor incluse pe albumul Motive, lansat de Nico în anul 2016

1992 A încetat din viață Eugen Agrigoroaiei (10 ian. 1932, Bălți, Basarabia – 26 februarie 1992, Iași)

Prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog

1993 – România a aderat la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, APCEN

Declarația Summitului privind Cooperarea Economică a Mării Negre și Declarația Bosforului, semnate la Istanbul în 25 iunie 1992, au definit principiile fundamentale și obiectivele Cooperării Economice a Mării Negre instituind oficial un nou proces regional de cooperare cu participarea a unsprezece țări: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina, reprezentate de 70 de parlamentari din țările membre. Opt luni mai târziu, la Istanbul, reprezentanții parlamentelor a nouă țări – Albania, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, România, Federația Rusă, Turcia, Ucraina – au adoptat Declarația privind instituirea Adunării Parlamentare a Cooperarii Economice a Mării Negre

1999 – Reuniunea de constituire a forței de pace, de garantare a eventualei reglementări politice din Kosovo (KFOR)

La reuniune, care a avut loc la Cartierul general al NATO din Europa, de la Mons (Belgia), au participat 12 țări membre ale Alianței, printre care și România. La 11 iunie 1999, la două zile de la emiterea Rezoluției nr. 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, Baza Forței a fost instalată în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM)

1999 – A încetat din viață Cristian Popișteanu (25 decembrie 1932, București – 26 februarie 1999)

Istoric, redactor la Magazin Istoric

2004 – Parlamentul României a adoptat în ședință solemnă a Camerei Deputaților și Senatului Legea de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord

Parlamentarii au votat în unanimitate proiectul de lege, în favoarea proiectului pronunțându-se 456 de parlamentari

2013 – A încetat din viață Naarghita (Maria Amarghioalei; 14 ianuarie 1939, Pufești, Vrancea – 26 februarie 2013, București)

Cântăreață română de muzică indiană

2015 – A încetat din viață Sergiu Adam (16 iulie 1936, Cosmești, Galați – 26 februarie 2015, București)

Poet, prozator și traducător

2017 – Protestele de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

Mii de români au cerut din nou demisia guvernului în cea de-a 27-a zi de proteste. La București, în fața sediului Guvernului, 2.500–5.000 de protestatari cu foi de hârtie și panouri iluminate au format steagul Uniunii Europene. Câteva sute de persoane au demonstrat la Brașov, Sibiu și Timișoara

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #GuraHumorului #BogdanPetriceicuHasdeu #Patentaimperialădinfebruarie #PaulinaCruceanu #Conferințacelorșaptemariputerieuropene #ApcarBaltazar #SocietateaArhitecțilorRomâni  #VadimȘumski #JeanNegulesco #JeanMoscopol #ConstantinPapastate #ConstantTonegaru #NicolaeDinculeanu #GheorghePlaton #IoanDrăgan #NapoleonTiron #AlexandruRepan #MarinToma #IrinaGărdescu #VirgilPopescu #ElenaCârstea #LiviuNedelcu #ManuelaCiucur #MariaBuză #OvidiuIordache

0 comentarii la „26 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: