Istoria României România frumoasă Today's Memory

27 Februarie în istoria românilor

Foto: Premiera primei operete românești, Crai nou de Ciprian Porumbescu


1470 – Ștefan cel Mare a atacat și incendiat Brăila

În încercarea sa de a scoate de sub influența otomană Țara Romanească și de a-l îndepărta pe Radu cel Frumos de la tron, Ștefan cel Mare a atacat pe neașteptate Brăila, iar puțini dintre locuitorii ei au reușit să scape cu fuga. Spunea Grigore Ureche în Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara: „Cându a intrat zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă și de arderea Brăilii – Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omenești de ce are, de acéia poftéște mai mult, de nu-i ajunse lui Ștefan vodă ale sale să le ție și să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au țara și slujitorii săi și au intratu în Țara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți

1514 – Un pretendent la tronul Moldovei, Trifăilă a atacat oastea lui Bogdan al III-lea Vodă

Vă leato 7022 [1514] fevruarie 26, în al zécile an al domnii lui Bogdan vodă, fără véste au intratu în țară un Trifăilă, ce să făciia ficioru de domnu, venindu din Țara Ungurească cu ungurii și iarna, cându era toți oșténii pre la casile lor. Ci simțindu ai noștri, s-au strânsu degrabă din câți s-au putut și i-au datu războiu la pod, din jos de Vasluiu, fevruarie 27. Și înfrângându-l ai noștri, i-au topitu toată oastea lui și el au pierit, că prinzându-l viu, i-au tăiat capul” (Grigore Ureche – Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara)

1711 – S-a născut Constantin Mavrocordat

27 februarie 1711, Constantinopol, Imperiul Otoman – 23 noiembrie 1769, Iași, Moldova

Domnitor al Țării Românești și al Moldovei. În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730–octombrie 1730; 24 octombrie 1731–16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735–septembrie 1741; iulie 1744–aprilie 1748; c. 20 februarie 1756–7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761–martie 1763 și în Moldova de patru ori: 16 aprilie 1733–26 noiembrie 1735; septembrie 1741–29 iunie 1743; aprilie 1748–31 august 1749 și 29 iunie 1769–23 noiembrie 1769. A fost un om învățat, pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Influențat de reformele austriece, a desființat unele impozite indirecte, ca văcăritul și pogonăritul și a introdus o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 sferturi. I-a eliberat pe țărani, dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești i-a obligat la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). A fost, de fapt, domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749). Pe boieri i-a recompensat printr-un anumit număr de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. În urma războiului ruso–turco–austriac (1736–1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, a obținut reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739

1811 – S-a născut Alexandru Hrisoverghi

27 februarie 1811, Iași – 9 martie 1837, Iași

Poet și traducător. S-a născut într-o familie boierească și a rămas de copil orfan de tată. A ajuns ofițer, apoi adjutant al lui Mihai Sturdza. În 1833 a făcut o călătorie prin Bulgaria, la Adrianopol, cu care prilej i s-a deșteptat, se pare, geniul poetic, nutrit cu lecturi preponderent romantice. În 1843 îi apare prima și singura poezie tipărită în timpul vieții, oda Ruinelor cetății Neamțu. A tradus din Schiller, Lamartine, A. Chenier, Victor Hugo și Al. Dumas. Unicul său volum, Poezii, a apărut postum, în 1843, îngrijit și prefațat de Mihail Kogălniceanu. Poet melancolic și meditativ, autor de ode, elegii și poezii erotice insuficient cizelate, Hrisoverghi a contribuit totuși la îndrumarea literaturii române moderne spre romantism. A murit de tânăr și a rămas foarte puțin cunoscut în literatura română

1849 – Bătălia de la Sibiu

O primă bătălie s-a dat în 21 ianuarie/2 februarie la Vízakna (azi Ocna Sibiului). Trupele insurgente maghiare, conduse de generalul Iosif Bem, venite dinspre Slimnic, au fost înfrânte cu pierderi considerabile. La 27 februarie/11 martie 1849 armata generalului Bem a asediat a doua oară Sibiul. Orașul a fost lăsat cu o apărare precară, mai mult cetățenească, de mișcările tactice eronate ale baronului Puchner. De această dată, Sibiul, necucerit prin luptă din 1241, a fost ocupat de trupele insurgente maghiare conduse de generalul Iosif Bem, silind trupele austriece să se retragă în Valahia. Membrii Comitetului Național Român s-au refugiat în Țara Românească

1866 – A apărut revista Sarsailă

A fost editată la București, între 27 februarie–18 mai 1866, fiind condusă de N.T. Orășanu, continuatoare a revistelor satirice Nichipercea și Cicala, suspendate de autorități, în repetate rânduri, datorită atacurilor dure îndreptate împotriva instituțiilor statului

 

1872 – S-a născut Alexandru Vaida-Voievod

27 februarie 1872, Olpret/Bobâlna – 19 martie 1950, Sibiu

Om politic, medic, publicist. A urmat liceul la Bistrița și Brașov, unde s-a format intelectual într-un mediu german, fapt care i-a permis absolvirea Facultății de Medicină din cadrul Universității din Viena. Ca tânăr medic, a lucrat scurt timp ca balneolog la Karlsbad (Karlovy-Vary), după care s-a dedicat vieții politice. A fost membru al organizației studențești România jună, devenind președintele acesteia. La vârsta de douăzeci de ani s-a angajat în mișcarea națională alături de colegii săi de la universitate. A devenit unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc, președinte al delegației române la Conferința de la Paris și șef al primului guvern parlamentar al României Mari, fondator și președinte al organizației politice Frontul Românesc. A ocupat timp de trei mandate funcția de premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare, a fost numit consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli monarhiei

1882 – Stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între Olanda și România

Prima reprezentanță diplomatică a Olandei în România a fost viceconsulatul comercial de la Galați, din 1841, iar în 1856, Olanda a stabilit la București o agenție și un consulat general, apoi agenții consulare onorifice la Botoșani, Bârlad, Focșani, Roman, Giurgiu. Consulatul General din București a fost ridicat la nivel de Agenție Diplomatică în 1880, când Olanda a recunoscut independența României, iar la 15/27 februarie 1882, România și Regatul Țărilor de Jos au ridicat relațiile diplomatice la rang de Legație, șeful misiunii avansând și el la gradul de ministru rezident. Între 1880–1898, România a fost reprezentată în Olanda de Legația sa la Bruxelles. În 1898 a fost înființată „a unsprezecea misiune diplomatică a României, cu reședința la Haga”. În 1900, acesteia îi erau subordonate Consulatul General din Rotterdam și Consulatele de la Amsterdam, Dordrecht și Haga-Scheveningen

1882 – Premiera primei operete românești, Crai nou de Ciprian Porumbescu

Opereta Crai nou a răsunat pentru prima dată pe o scenă improvizată a Școlii Centrale din Brașov (Colegiul Național „Andrei Șaguna”), la 27 februarie/11 martie. Ciprian Porumbescu a venit la Brașov la îndemnul prietenului său, Andrei Bârseanu, unde a condus corul Bisericii Sf. Nicolae, a ocupat catedra de muzică a gimnaziului, a dirijat corul gimnazial, precum și corul Reuniunii române de gimnastică și cantări. Reprezentația Crai nou s-a bucurat de un mare succes în rândul publicului. În gara Brașov zilnic, la oră fixă, se aude melodia operetei Crai nou, iar în muzeul Primei Școli Românești din Șchei este o sală dedicată marelui compozitor. Un afiș, păstrat ca prin minune, prezintă distribuția: în rolul Dochiței, Carolina Lengher, soția cunoscutului jurist și profesor de la gimnaziu, Ion Lengher; Cornelia Roman, în rolul Ancăi; Gheorghe Strâmbu în rolul lui Leonaș și Zaharia Butnaru, în rolul lui Moș Corbu

Ciprian Porumbescu – Crai nou Fragment • Ansamblul artistic Ciprian Porumbescu

1901 – S-a născut Miltiade Filipescu

14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – 10 ianuarie 1993, București

Geolog și paleontolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1965) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe a Universității din București. În 1933 a obținut titlul de Doctor în geologie. S-a specializat la Collége de France din Paris, în domeniul petrografíei rocilor sedimentare. A fost profesor la Politehnica din Timișoara și la Universitatea din București, director al Institutului de Geologie din București (1960–1963). Rezultatul cercetărilor sale se regăsesc în numeroase volume, studii, articole și comunicări. A fost membru corespondent al Academiei Franceze de Științe, membru al Societăților de Geologie din Cehia, Franța și Polonia

1903 – S-a născut Ion Irimescu

27 februarie 1903, Arghira–Preutești, Suceava – 28 octombrie 2005, Fălticeni, Suceava

Sculptor, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. Între 1924–1928 a fost student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni–Fălticeni. A fost profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni, la Gimnaziul din Pașcani, ș.a. În anul 1928, la absolvirea academiei, a avut loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea Eden. În 1932 i s-a acordat Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris. A fost profesor la Academia de Belle Arte din Iași, mai târziu la Cluj, iar din 1966 a fost profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A fost distins cu ordinul Steaua României și Premiul de Excelență în Cultura Română pe anul 2001

Biografie ilustrată

1907 – S-a născut Vilhelm Beneș

27 februarie 1907, Târgu Jiu – 26 aprilie 1960, București

Prozator, eseist și critic de artă. A urmat Academia Comercială din București și Academia de Arte Frumoase din Cluj. Fiind student, a debutat la Cluj ca artist plastic într-o expoziție de pictură în alb-negru. A fost totodată profesor de desen, critic de artă și gazetar. A semnat cronici, comentarii, eseuri, studii de artă și de literatură, dar și articole pe teme economice, sociale și politice în numeroase reviste dintre anii ’30 și ’40, precum Hyperion, Societatea de mâine, Pagini literare, Națiunea română, Gând românesc, Familia, Gazeta ilustrată, Meșterul Manole, Tribuna, Națiunea, Sfarmă-Piatră, Revista Fundațiilor Regale, Vremea, Gândirea etc. Debutul ca scriitor s-a produs în 1935, când a publicat în Pagini literare două tablete, intitulate Însemnări. Volume de nuvele: Hanul roșu, Semn rău și Îngerul alb.

1911 – S-a născut Petre Botezatu

27 februarie 1911, Dorohoi – 1 decembrie 1981, Iași

Filozof și logician, critic și estetician muzical și profesor de filozofie și logică, membru post-mortem (din 2006) al Academiei Române, membru fondator al Uniunii Compozitorilor din România. Considerat maestrul școlii logice din Iași, a fost autorul unui tratat despre interpretarea modernă a silogismelor, devenit o lucrare de referință imediat după apariție (1976). Este creatorul unei teorii generale a raționamentului, care cuprinde procedeele deductive complexe ale științei moderne în baza unei logici naturale. A colaborat cu articole și eseuri, la presa ieșeană și centrală, la reviste de logică și filozofie, publicistica sa constituindu-se într-o exemplară comuniune a rigorii logico-demonstrative cu expresia literară de cea mai aleasă formă. Lucrări de referință: Schiță a unei logici naturale. Logică operatorie, Semiotică și negație, Silogistică, Note de trecător

1918 – Încheierea Misiunii militare franceze în România

Misiunea Militară Franceză este denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez trimis în România în timpul Primului Război Mondial, cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române. Pe toată durata sa (3/16 octombrie 1916–27 februarie/10 martie 1918), misiunea a fost condusă de generalul de divizie Henri Berthelot, care a asigurat simultan și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul Armatei României. Activitatea misiunii a avut mai multe etape: culegerea de informații direct de pe teren și observarea realității românești (octombrie–noiembrie 1916); intervenția salvatoare a misiunii medicale în combaterea epidemiei de tifos exantematic (decembrie 1916–martie 1917); reorganizarea armatei și participarea directă la rezistența românească (martie–septembrie 1917); susținerea frontului românesc și a deciziei de a nu încheia pace separată (octombrie 1917–martie 1918)

1920 – A încetat din viață Alexandru D. Xenopol (23 sau 24 martie 1847, Iași – 27 februarie 1920, București)

Istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog, profesor universitar și scriitor, autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, membru titular al Academiei Române

1922 – S-a născut Horia Damian

27 februarie 1922, București – 13 mai 2012, Paris

Pictor francez de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1993) al Academiei Române. A absolvit studiile liceale și universitare de arhitectură în București. A desfășurat pe parcursul vieții o bogată activitate de pictură și sculptură; inițial peisagist, a abordat apoi pictura abstractă, ajungând treptat la o sinteza între sculptură și pictură, în compoziții tridimensionale. A expus pentru prima dată la Salonul Oficial în anul 1942 (unde a obținut Premiul pentru gravură), iar 1942 reprezintă și anul primei sale expoziții personale. În anul 1952 a avut prima sa expoziție în străinătate (după plecarea din țară), care a fost urmată de alte manifestări de anvergură. A avut numeroase expoziții de pictură și sculptură în America de Nord și Europa și a participat la Bienala de la Veneția și la cea de la São Paolo. Activitatea sa artistică cuprinde varii moduri de manifestare: pictură pe pânză, instalații, vitralii ș.a.

Biografie ilustrată

1923 – A încetat din viață Nifon Niculescu (Nicolae Niculescu; 1 iulie 1858, București – 27 februarie 1923, București)

Cleric, profesor, episcop al Bisericii Ortodoxe Române

1925 – S-a născut Constantin Marin

27 februarie 1925, Urleta, Prahova – 1 ianuarie 2011, București

Compozitor și dirijor de ansamblu coral, membru al Uniunii Compozitorilor. A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală, secția Dirijat Coral a Conservatorului de Muzică din București (1944–1949) studiind cu Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Vasile Popovici, Florin Eftimescu, Ștefan Popescu, Teodora Stroescu și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945–1949), sub îndrumarea profesorilor G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu. În 1985 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar în 1994, a fost numit Doctor Honoris Causa la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. A fost un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. A debutat ca dirijor de coruri studențești și de amatori precum Corul Universității, Corul Sindicatului Învățământ din București. A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București, șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare, director general, dirijor al Ansamblului UTC din România, director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii, apoi profesor la catedra de dirijat de cor la Conservator. Între 1966–1969 a fost directorul general al Operei Române. A fost fondator al Corului Universității din București (1948), al Capelei Corale „Gheorghe Cucu” (1958) și al Corului Național de Cameră Madrigal (din 1963), al cărui dirijor și director pe viață a fost și cu care a susținut peste 4000 de concerte în țară și în lume, în festivaluri: „George Enescu” (România), Bordeaux (Franța), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franța), Toamna Varșoviană și Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia), Anul Marcian (Veneția, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Ohridsko Leto și Belef (Belgrad), Olanda etc. Majoritatea compozițiilor sale se împart în trei categorii: coruri patriotice, coruri de copii, și coruri mixte reflectând tradițiile românești. Contribuția în domeniul muzicii corale, ca dirijor și compozitor, i-a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții, titlul Omul Internațional al Anului (1990, 1992, 1994), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (2000), prestigiosul The New Grove Dictionary of Music and Musicians pentru întreaga activitate

Marin Constantin la a 70-a aniversare Concert Madrigal (1995)

1926 – A încetat din viață Elena Teodorini (Elena de Morțun, 25 martie 1857, Craiova – 27 februarie 1926, București)

Mezzo-soprană și soprană, ultima divă a secolului al XIX-lea și prima divă a României, prima artistă din România care a cântat pe scena teatrului Scala din Milano

1927 – S-a născut Alexandru Viorel Vrânceanu

27 februarie 1927, Băile–Balta Albă, Buzău – 1 martie 2014, Manasia, Ialomița

Agronom, specialist în genetică–ameliorarea plantelor, profesor universitar, membru de onoare (din 2011) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat studiile universitare la Facultățile de Agronomie și Horticultură din București. A continuat studii de specializare la Institutul Unional de Plante oleaginoase din Krasnodar (URSS), Stațiunea de Cercetare Morden-Manitoba din Canada și Universitatea Davis din SUA. A desfășurat o bogată activitate științifică la Institutul de Cercetări Agronomice al României, apoi la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Agricultură de la Fundulea, parcurgând toate treptele ierarhiei de cercetare până la director științific și director general iar din 1997 a fost profesor consultant și conducător de doctorat în specialitatea genetică și ameliorarea plantelor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. A fost președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (1997–2001). A avut creații prioritare, mai ales în ameliorarea florii soarelui, realizând, în 1971, primul hibrid de floarea soarelui pe plan mondial. În cei peste 45 de ani de activitate neîntreruptă a creat 28 de hibrizi de floarea soarelui, 340 linii de floarea soarelui, 425 de linii restauratoare de fertilitate a polenului, 147 linii rezistente la boli și dăunători, 72 linii cu grad ridicat de autofertilitate. Deținător a 21 de brevete de invenție și 11 hibrizi de floarea soarelui înregistrați în vederea brevetării, contribuțiile sale științifice se regăsesc în 14 cărți și 198 de studii științifice

1938 – A fost promulgată Noua Constituție a României

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1045/1938, semnat de regele Carol al II-lea, a fost promulgată Noua Constituție a României. În Monitorul Oficial, partea I, nr. 48/27 februarie 1938 au fost publicate: a) Actul de constatare a voturilor date de poporul român asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Înalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului; b) Cuvântul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului; c) Raportul nr. 458/27 februarie 1938 al Consiliului de Miniștri către Rege, prin care Constituția a fost supusă sancționarii regale; d) Constituția, sancționată prin Înaltul Decret Regal nr. 1045/27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea și contrasemnat de Președintele Consiliului de Miniștri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, și de 15 membri secretari de stat. Noua Constituție a abrogat Constituția din 1923, încheind astfel regimul parlamentar și introducând dictatura regală a lui Carol al II-lea

1938 – S-a născut Constantin Albani

27 februarie 1938, Roșiori de Vede – 17 august 2014

Pictor și scenograf. A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” în 1963, la clasa profesorului Corneliu Baba. După absolvirea institutului, a rămas cadru universitar, predând artele decorative, designul și scenografia. A beneficiat de burse de studiu și specializare la Varșovia, Cracovia, Roma. În 1971 a primit Premiul pentru pictură al ConsiliuluiCulturii (fostul CCES)

1940 – S-a născut Radu Simion

27 februarie 1940, Ștefan cel Mare, Argeș – 16 februarie 2015

Naist virtuoz și conducător de orchestră. Manifestând interes pentru muzică încă de mic, a studiat mai întâi acordeonul. La 11 ani a intrat prin concurs, cu nota 10, la Școala Medie de Muzică. A studiat țambalul cu Gheorghe Pantazi, care a plecat într-un turneu de șase luni. Simion a fost nevoit să se mute la clasa de nai, la profesorul Fănică Luca; acesta l-a considerat unul dintre cei mai buni elevi ai săi. După șase luni, la concursul național al școlilor de muzică a câștigat premiul întâi. Și-a format un repertoriu, culegând piese folclorice, a exersat și a imprimat la radio sub bagheta lui Victor Predescu. Cîntând la Restaurantul Ciocârlia, a fost descoperit de marele dirijor Ionel Budișteanu, care l-a angajat naist în Ansamblul Perinița. A format apoi un taraf cu care a acompaniat-o pe Maria Tănase, a devenit șef de orchestră și a început să cânte la barul de noapte Athenee Palace. A concertat în 34 de țări de pe patru continente

Radu Simion – Ce mai foc și ce mai jale

1943 – S-a născut Costin Miereanu

27 februarie 1943, București

Compozitor și muzicolog francez (din 1977) de origine română. A studiat la Academia de Muzică (1960–1966) cu Alfred Mendelsohn, Dan Constantinescu și Lazar Octavian Cosma, apoi la École des Hautes Études et Sciences Sociales la Schola Cantorum și la Universitatea Paris VIII, unde a primit premii întâi pentru scris, analiză, istoria muzicii, estetică, orchestrație și compoziție. A obținut un Doctorat în litere și un Doctorat în Semiotică Muzicală. Titular al catedrei de Filosofie, estetică și știința artei, a predat Estetică muzicală, muzicologie și compoziție în cadrul Universității Paris I – Sorbonne. A fost ani la rând directorul Institutului de estetică muzicală, înființat la ideea sa, dar și al prestigioasei edituri Salabert, el ajutând de-a lungul anilor zeci de români ajunși peste hotare să se facă cunoscuți lumii întregi. Compozitor respectat, Miereanu este cunoscut ca un pionier în ce privește muzica experimentală, avangardistă, el fiind apreciat pentru motivele inedite, pline de cutezanță, un exemplu fiind combinația între Satie și motivele populare românești

Costin Miereanu – Musique Climatique

1945 – În urma demostrațiilor din 24 februarie 1945, a sosit la București A.I. Vîșinski

A fost ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisiei Aliate de Control pentru România. A venit pentru a cere în mod ultimativ regelui revocarea guvernului Rădescu și formarea unui guvern FND. A fost a doua venire a lui Vîșinski în România, despre care nu au știut nici englezii, nici americanii. La ora 21.00, a intrat în audiență la regele Mihai, căruia i-a citit, calm, un comunicat „în numele guvernului de la Moscova: demonstrațiile de stradă, tulburările din fabrici și uzine, starea presei, toate dovedesc că Nicolae Rădescu nu mai poate asigura ordinea în țară. Este cerută demiterea premierului. Trebuie ascultată vocea poporului

1948 – S-a constituit Frontul Democrației Populare, FDP

Alianță electorală formată din Partidul Muncitoresc Român (noua denumire adoptată de PCR în urma fuziunii cu PSD), Frontul Plugarilor, PNL–Bejan, Partidul Național Popular, Uniunea Populară Maghiară (Madosz), la care au aderat ulterior toate noile organizații de masă

1948 – A încetat din viață Nicodim Munteanu (Nicolae Munteanu; 6 decembrie 1864, Pipirig, Neamț – 27 februarie 1948, București)

Al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939–1948), membru de onoare al Academiei Române

1955 – A încetat din viață Alexandru Marcu (31 decembrie 1894 Burdujeni-Suceava – 27 februarie 1955, închisoarea Văcărești)

Profesor universitar, savant italienist, traducător, membru corespondent al Academiei Române, deținut politic al regimului comunist

1957 – A încetat din viață Nicolae Bălțățeanu (26 noiembrie 1893, Turnu Severin, Mehedinți – 27 februarie 1956, București)

Actor de teatru și film, a jucat 35 de ani pe scena Teatrului Național din București

1959 – A încetat din viață Constantin Budeanu (16/28 februarie 1886, Buzău – 27 februarie 1959, București)

Inginer, profesor universitar, unul dintre întemeietorii școlii românești de electrotehnică, membru titular al Academiei Române

1959 – A încetat din viață Iuliu Prodan (29 octombrie 1875, Chiochiș, România – 27 februarie 1959, Cluj)

Botanist, profesor universitar la Academia de Agricultură din Cluj, membru de onoare al Academiei de Științe din România și membru corespondent al Academiei Române

1967 – S-a născut Dănuț Lupu

27 februarie 1967, Galați

Fotbalist care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. A început cariera fotbalistică la clubul local Dunărea Galați, jucând apoi la Dinamo București, Panathinaikos Atena, Korinthos F.C, Rapid București, etc. pe post de mijlocaș central

1970 – A încetat din viață Mircea Buciu (7 februarie 1907, Dozești, Vâlcea – 27 februarie 1970)

Cântăreț de operă, bas, profesor, culegător de folclor

1975 – A încetat din viață Eugen Constant (25 octombrie 1890, Craiova – 27 februarie 1975, Craiova)

Poet, prozator, dramaturg și gazetar

1990 – A încetat din viață Alexandru Rosetti (20 octombrie 1895, București – 27 februarie 1990, București)

Reputat lingvist și filolog, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică, membru titular al Academiei Române

1991 – A încetat din viață Dimitrie Ioan Mangeron (15/28 noiembrie 1906, Chișinău – 27 februarie 1991, Iași)

Matematician, profesor universitar la Facultatea de Științe (secția matematici) a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, șeful Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași, membru corespondent al Academiei Române

2016 – A încetat din viață Elisabeta Lăsconi (2 februarie 1957, Densuș, Hunedoara – 27 februarie 2016, București)

Profesoară, critic literar, eseist, autoare de manuale

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ConstantinMavrocordat #AlexandruHrisoverghi #revistaSarsailă #AlexandruVaidaVoievod #CraiNou #MiltiadeFilipescu #IonIrimescu #VilhelmBeneș #PetreBotezatu #HoriaDamian #ConstantinMarin #AlexandruViorelVrânceanu #ConstantinAlbani #RaduSimion #CostinMiereanu #FrontulDemocrațieiPopulare #DănuțLupu

0 comentarii la „27 Februarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: