Istoria României România frumoasă Today's Memory

Amintirea de azi – Marin Sorescu – Today’s Memory

„Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost”


Marin Sorescu

29 februarie 1936, Bulzești, Dolj – 8 decembrie 1996, București

 

Marin Sorescu a fost scriitor, poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași în 1960 și a obținut un Doctorat în Filologie la Universitatea București în 1992.

A fost redactor la revistele Viața românească, Viața studențească, Luceafărul, redactor-șef la Studioul Cinematografic Animafilm din București, redactor-șef al revistei Ramuri din Craiova, director al Editurii Scrisul românesc din Craiova, iar  Între anii 1993–1995, a fost ministru al Culturii.

Marin Sorescu – Cercul, Horațiu Mălaele

A debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii Singur printre poeți. Până la moartea sa a mai publicat încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.

Marin Sorescu recită din Marin Sorescu

Printre volumele cele mai cunoscute se numără Tușiți (1970), Suflete, bun la toate (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat La lilieci (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir care poartă acest nume.

Recitalul literar La Lilieci (2001)

Poezia sa acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel, multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici: Unde fugim de acasă?, Cirip-ciorap.

Clipa de poezie – Marin Sorescu

La moartea sa, au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman. Dramaturgia lui Marin Sorescu a abordat cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul a abordat fie teatrul contemporan: Există nervi, teatrul istoric: A treia țeapă, Răceala sau comedii: Vărul Shakespeare. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Marin Sorescu – Răceala Teatru rediofonic

De-a lungul vieții i s-au decernat premii importante: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, Premiul Internațional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Premiul „Herder”, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară).

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. „Atunci când pictez mă simt foarte bine. Pictura înseamnă o descătuşare, în timp ce poezia, proza sau critica înseamnă totuşi o veselie şi, ca veselie, presupun o anumită obligaţie. Deci pictura o fac de bunăvoie

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu

 

Un fragment din emisiunea Scriitori și pictori români cu Marin Sorescu

 

***** [In English] *****

Marin Sorescu

29 February 1936, Bulzești, Dolj County – 8 December 1996

 

Marin Sorescu was a Romanian poet, playwright, prose writer, essayist and translator. His works were translated into more than 20 countries, and the total number of his books that were published abroad rises up to 60 books. He has also been known for his painting, and he opened many art exhibits in Romania and abroad. He occupied the position of Minister of Culture, without being a member of any political party, after the Romanian revolution of 1989 (1993 – 1995).

His first book, a collection of parodies in 1964 entitled Singur printre poeți (Alone Among Poets), was widely discussed. He himself called them „sarcastic and awkward„. Ten volumes of poetry and prose followed, having a very rapid ascension in the world of literary, as a poet, novelist, playwright, essayist. He grew so popular that his readings were held in football stadiums.

On his poetry, Sorescu said, with characteristic irony: Just as I can’t give up smoking because I don’t smoke, I can’t give up writing because I have no talent. He often claimed a sense of alienation, saying the spoken word is a crossed frontier. By the act of saying something, I fail to say many other things.

He was also nominated to the Nobel Prize in Literature and received many awards, as Romanian Academy prize (1968, 1977), The Gold Medal for Poetry Napoli ospite (1970), The International Herder Prize, granted by the University of Vienna in 1991 for his entire activity and more…

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu

*****

 

Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #MarinSorescu

0 comentarii la „Amintirea de azi – Marin Sorescu – Today’s Memory

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: