Istoria României România frumoasă Today's Memory

2 Martie în istoria românilor

Foto: Descriptio Moldaviae de Dimitrie Cantemir


1687 – A încetat din viață Elena Cantacuzino (octombrie 1611, Suceava – 2 martie 1687, Filipești, Prahova)

Fiica domnului muntean Radu Șerban, căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino, cu care a avut 12 copii, 6 fete și 6 băieți, fondând dinastia boierilor Cantacuzini

1716 – Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae

La 11 iunie 1714, fostul domnitor român a devenit membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia și limba poporului român. Scrisă în limba latină, lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei. Cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu și în limba rusă în anul 1789. Traducerea românească s-a făcut la mai mult de un secol după moartea autorului, tipărindu-se sub titlul Scrisoarea Moldovei la Mănăstirea Neamț în 1825. Este prima monografie geografică a unui teritoriu locuit de români

1870 – A apărut, la București, revista Columna lui Traian

Publicație bisăptămânală de factură politică, economică și literară, condusă de Bogdan Petriceicu Hasdeu, editată cu întreruperi în perioada 2 martie 1870–decembrie 1883. A apărut la scurt timp după suprimarea ziarului Traian, „pentru atitudinea prea independentă și pentru atacurile la adresa monarhiei”, Hasdeu susținând chiar în articolul-program că va continua linia politică a vechii reviste

 

1884 – A avut loc un incendiu în aripa dreaptă a Palatului Universității bucureștene

Flăcările au transformat în scrum celebra colecție botanică a doctorului Dimitrie Brândză și o parte din exponatele Muzeului de Antichități și ale Școlii de Belle-Arte. Pompierii au reușit să salveze Cloșca cu puii de aur, vestita orfevrărie gotică, învelind fiecare piesă cu propriile vestoane și aruncându-le, pe ferestre, în brațele camarazilor ce acționau în exteriorul clădirii

1901 – S-a născut Tudor Tănăsescu

2 martie 1901, București – 7 august 1961, București

Inginer, profesor la Institutul Politehnic din București, membru corespondent (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din București (1919–1923), în paralel, între 1920–1923, a urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității București. La finele studiilor s-a angajat la PTT, în cadrul Serviciului de radiocomunicații, unde a rămas până în anul 1942. Tot în 1923 a fost numit asistent la cursul de Electricitate și Electrotehnică, din cadrul Școlii Politehnice din București, a mers în Anglia pentru cursurile Colegiului Marconi, specializându-se în radiocomunicații. În același an, a obținut diploma de inginer în radiocomunicații. Este unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnică. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C. Dintre lucrările sale: Manual de tuburi electronice, Combaterea perturbărilor radiofonice, Circuite electronice (3 vol), Introducere în electronica industrială, Amplificatorul de audiofrecvență, etc.

1901 – S-a născut Victor Jinga

17 februarie/2 martie 1901, Săcele – 1 iulie 1990

Economist, profesor, autorul monumentalei lucrări Probleme fundamentale ale Transilvaniei. A absolvit Institutul de științe economice din Veneția (1925). Tot aici a obținut doctoratul în științe economice și financiare, cu teza Reformele agrare și dezvoltarea creditului popular în România. Pentru a-și completa studiile a mai studiat în Franța (Grenoble), Elveția (Geneva) și Austria (Graz). A fost economist la societatea petrolieră Creditul Minier din București, dar a preferat să se îndrepte către activitatea științifică. A devenit profesor la Academia de Înalte studii comerciale și industriale din Cluj, a fost titularizat la catedra de economie politică a universității și a ținut cursuri precum Introducere în economia politică, Istoria doctrinelor economice, Metodologia cercetării economice. A fost și președinte al Uniunii de Cooperative Ardealul din Cluj. A funcționat în învățământ până în 1947, când a fost înlăturat pe criterii politice, cum au fost înlăturați marea parte a profesorilor de elită din centrele universitare. Mai mult, a fost întemnițat în închisorile comuniste, pus la muncile de jos, trimis pe șantierul de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Abia în 1963, cursul vieții sale a revenit oarecum la normal. A fost angajat de Institutul de cercetări economice al Academiei Române și a putut să-și reia activitatea științifică

1905 – S-a născut Radu Gyr

Radu Demetrescu; 2 martie 1905, Câmpulung Muscel – 29 aprilie 1975, București

Poet, dramaturg, eseist și gazetar. A fost, o vreme, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A debutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic În munți, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri. A fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual (1935). A colaborat la reviste literare: Universul literar, Gândirea, Gândul românesc, Sfarmă-Piatră, Vremea, Revista mea, Adevărul literar și artistic, etc. precum și la ziarele Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul studențesc. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu. A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. A fost autorul textului Sfânta tinerețe legionară, imnul neoficial al Mișcării Legionare, al Imnului Moța și Marin, al Imnului muncitorilor legionari și al altor lucrări dedicate mișcării. În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum pentru că, în acea perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe scenele teatrelor românești. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. A fost deținut politic în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă. În închisoarea din Aiud, a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. Opere: Cerbul de lumină, Stele pentru leagăn, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade

1907 – Răscoala țărănească din 1907 în județul Suceava

Flacăra răscoalei s-a întins și în județul Suceava. Semnalul a fost dat de țăranii din Ruginoasa care, împreună cu locuitorii cătunelor apropiate s-au adunat în număr de peste 1.000, la primărie și au cerut primarului să intervină pe lângă Males, administratorul moșiei, arendată de H. Fischer, să stabilească împreună noi contracte de învoieli agricole. Primarul le-a cerut „să-aștepte până duminică, 4 martie, când sosește Males la moșie”. Plecând în grupuri de la primărie, pe drum, Ion Gaciu, viitorul conducător al țărănimii răsculate, a povestit cele întâmplate în alte locuri, îndemnând țăranii la acțiune: „Cum de nu vă ridicați și voi contra lui Males, căci în toate părțile s-au ridicat, și voi ce mai așteptați?”. Țăraniii s-au îndreptat spre conac, au rupt registrele și actele de învoieli agricole, producând în același timp stricăciuni locuinței administratorului. La fața locului s-au prezentat prefectul și procurorul județului însoțiți de comandantul jandarmeriei și de două companii de infanterie, de la Pașcani. În urma unei anchete sumare făcută de procuror, au fost arestați 15 țărani, considerați capi ai răscoalei, urcați în tren și trimiși la Fălticeni. Ceilalți țărani răsculați s-au adunat la primărie cerând liberarea celor 15 arestați, în caz contrar „vor ști ce le rămâne de făcut”. Desfășurarea imediată a evenimentelor a arătat că acțiunea țăranilor nu s-a limitat doar la un simplu protest

1916 – A încetat din viață Regina Elisabeta a României (Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied; 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – 18 februarie/2 martie 1916, Curtea de Argeș, Regatul României)

Regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare (sub pseudonimul Carmen Sylva)

1918 – Au început dezbaterile Consiliului de Coroană față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale

La Consiliul de Coroană, desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie–19 februarie/4 martie 1918, la reședința regală din Iași, s-a stabilit conduita politică față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale, de a încheia imediat un tratat de pace, în dezbateri confruntându-se două mari curente de opinie. Primul, susținut de rege și de marea majoritate a decidenților politici, dorea acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fost regina Maria.

Miza implicată de decizia Consiliului de Coroană era de importanță crucială pentru România, care, în tratatul de alianță cu Antanta, se obligase să nu „semneze păci separate sau pacea generală decât împreună și simultan” cu ceilalți aliați. În condițiile cedării generalizate a frontului rus, România a informat aliații vestici că singură pe Frontul de Răsărit ar putea fi forțată să încheie o pace separată, lucru refuzat categoric de aceștia, în special de Franța, care cerea continuarea rezistenței chiar în afara teritoriului național. În aceste condiții, cedarea la ultimatumul Puterilor Centrale și încheierea unei păci separate ar fi însemnat pentru România pierderea oricărui drept de a participa la negocierea păcii postbelice, făcând zadarnice toate sacrificiile făcute în cei doi ani de război.

1925 – S-a născut Edgar Cosma

2 martie 1925, București – 2006, Paris

Compozitor și dirijor, stabilit în Franța. Este fratele dirijorului Teodor Cosma și unchiul bine cunoscutului compozitor Vladimir Cosma. Din copilărie a trăit într-un climat muzical, mama fiind pianistă, elevă al lui Ferruccio Busoni. La vârsta de 5 ani a început studiul pianului cu mama sa și la 6 a început să compună. A studiat la Conservatorul din București, la clasa Dirijare cu Constantin Silvestri. A fost dirijor al Orchestrei Cinema din România până la emigrarea în Franța (1960). S-a stabilit la Paris, devenind cetățean francez în 1966. Primul său succes a fost cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles. După câțiva ani ca dirijor invitat, a fost numit dirijor principal al Orchestrei din Ulster, apoi dirijor al Orchestrei Nord-Picardie à Lille. A avut numeroase angajamente de dirijor în Belgia, Marea Britanie, Scandinavia și alte țări

1929 – S-a născut Constantin Blendea

2 martie 1929, Gureni–Peștișani, Gorj – 20 ianuarie 2012, București

Pictor, profesor universitar. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa profesor Gheorghe Labin, între 1950–1956. A devenit cadru didactic la secțiile de Artă Monumentală și de Pictură ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, parcurgând până la pensionarea din anul 1990 toate gradele universitare, de la asistent la profesor universitar, fiind în mai multe rânduri decan al Facultății de Arte Plastice. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1958–2004). A participat, începând cu anul 1956, la multe expoziții de grup și colective în țară și în străinătate organizând și expoziții personale la Galeria Orizont, Sala Dalles, Muzeul Național de Artă al României, Palatul Parlamentului din București, Sczeczin, Polonia, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Județean Gorj, Târgu-Jiu, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, Debrecen, Ungaria, Cośice, Cehia, Accademia di Romania, Roma, Italia, Complexul Muzeal Curtea Domnească Târgoviște

Biografie ilustrată

1931 – S-a născut Emilian Drehuță

2 martie 1931, Baineț, județul Rădăuți/Mușenița, județul Suceava – 5 august 2011, Bacău

Economist, editor, memorialist și autor. În 1956 a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit din cadrul Academiei de Studii Economice din București, și în 1978, un curs postuniversitar al Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat. A fost economist la Secția Financiară din orașul Buhuși, șef al Corpului de Control Financiar al regiunii Bacău, director al Direcției Financiare a județului Bacău. La inițiativa sa, a fost reactivată Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (fondată în anul 1862 la Cernăuți) și a înființat în 1991 o filială la Bacău, având ca activitate de bază promovarea culturii românești. Cu participarea sa efectivă au fost elaborate peste 30 de studii și articole despre preocupările social-economice și cultural-educative ale românilor din nordul Bucovinei, au fost organizate între 2009–2010 expoziții cu tema Fotografii din Bucovina, strânse în două albume, concomitent cu organizarea unor spectacole cultural-artistice referitoare la tradițiile și obiceiurile strămoșești ale bucovinenilor

1932 – S-a născut Petre Ghelmez

2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca/Giurgiu – 9 martie 2001

Poet, scriitor pentru copii, publicist și editor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este din 1959. După terminarea studiilor a devenit, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros, redactor-șef al revistei Tribuna României și director al magazinului pentru copii Ariel. Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune. Volume de poezie: Altare de iarbă, Lynxul, Coborârea în cuvânt, Gloria Lynxului, Biblii și oameni de plastic, Lebăda albă

1936 – A încetat din viață Alexandru Ciura (15 noiembrie 1876, Abrud, comitatul Alba de Jos – 2 martie 1936, Cluj)

Preot, prozator, publicist, profesor, unul dintre întemeietorii și primii redactori ai revistei Luceafărul de la Budapesta, s-a numărat printre delegații la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918

1940 – S-a născut Sanda Golopenția-Eretescu

2 martie 1940, București

Lingvist, eseist, membră a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, stabilită în SUA. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1961. A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1968, cu teza Sintaxa transformațională a limbii române. A fost asistenta profesorului Alexandru Rosetti, s-a remarcat în cadrul Cercului de stilistică și poetică patronat de marele lingvist. A colaborat la principalele publicații lingvistice și academice românești, Studii și cercetări de lingvistică, Limba română, Analele Universității din București, etc. cu cercetari de stilistică structurală, gramatică transformațională și semiotică. În 1980 s-a stabilit în SUA, lucrând întâi la Cornell University (Ithaca), apoi la Brown University Providence ca profesor de studii franceze. Scrie studii de pragmatică literară și lingvistică: Le singe a la porte. Vers une theorie de la parodie, Les voies de la pragmatique, și eseuri culturale, literare, cu substrat etic și civic, în revistă românești din străinătate: Limite, Agora, etc. sau pentru radio, adunate parțial în volumul Mitul pagubei

1941 – Plebiscitul pentru aprobarea politicii generalului Ion Antonescu

În urma rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie 1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, a organizat un plebiscit cu privire la politica internă, între 2–5 martie. 90% dintre votanți s-au pronunțat pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor

1945 – S-a născut Bibi Ionescu

2 martie 1945, București

Basist și om de afaceri. Membru fondator (1962–1963) al formației rock bucureștene Sfinx, singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei, la începutul anilor nouăzeci. În înregistrările cu Sfinx, intervențiile sale pot fi încadrate ca: rock and roll (anii ’60), hard rock, rock psihedelic sau rock progresiv (anii ’70), new wave, disco și chiar swing de jazz clasic (anii ’80). Dincolo de rolul de instrumentist, cunoștințele de electrotehnică i-au permis lui Ionescu să construiască numeroase instrumente muzicale, în lipsa unora gata fabricate (inaccesibile din cauza prețului și a pieței proaste în domeniu la acea vreme). Alături de chitarele construite din scânduri de călcat, efecte și filtre pentru modificarea timbrului instrumentelor, cea mai celebră creație a lui Ionescu este bibsynthesizerul. După scindarea formației Sfinx în 1994, au rezultat două proiecte, unul condus de Ionescu (Sfinx Pro), iar celălalt aparținând lui Mihai Cernea (Sfinx Experience). Muzicienii reuniți sub titulatura Sfinx Pro s-au despărțit la scurt timp, numele fiind mai apoi folosit de Ionescu pentru compania de echipamente de scenă pe care o va înființa. Ulterior, Sfinx Pro și-a schimbat denumirea în Stage Expert

Sfinx – Purgatoriu (Teatrul „L.Sturdza Bulandra”, 1971)

1949 – Decretul nr. 83/2 martie 1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr.187 din 1945

Legea nr.187 din 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, prin care s-au prevăzut exproprieri masive, a fost extinsă la toate moșiile mai mari de 50 de ha și a fermelor model, „cu întreg inventarul viu, mort și clădiri, aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află”. Au fost naționalizate astfel 6.258 de moșii și 4.456 conace

1958 – Au debutat programele emise de Studioul teritorial Târgu Mureș al Radiodifuziunii Române

A funcționat până în 12 ianuarie 1985, când a fost închis, ca și celelalte studiouri din țară, din ordinul regimului comunist. Studiourile au fost păstrate în stare tehnică de funcționare, făcându-se astfel posibilă reluarea activității, fără probleme deosebite, la 22 decembrie 1989, când Radio Târgu-Mureș a început să emită din nou, alături de celelalte studiouri teritoriale, din Cluj, Craiova, Iași și Timișoara

1964 – A încetat din viață Nicolae Vasilescu-Karpen (10 decembrie 1870, Craiova – 2 martie 1964, București)

Om de știință, inginer constructor și electrotehnician, fizician și inventator, inventatorul pilei electrochimice care-i poartă numele, membru titular al Academiei Române

1966 – S-a născut Emilia Popescu

2 martie 1966, București

Actriță de teatru film și vedetă de televiziune. A absolvit, în 1988, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, clasa profesorilor Olga Tudorache și Florin Zamfirescu. A debutat în 1985 în filmul Moromeții, în rolul Ilincăi. A avut un mare rol în piesa Străini în noapte, în regia lui Radu Beligan. Este actriță a Teatrului de Comedie. În plus, este o prezență dinamică și reconfortantă într-o serie de emisiuni de divertisment la televiziune. Apare în filme: În fiecare zi mi-e dor de tine, Liliacul înflorește a doua oară, Divorț… din dragoste

Ora Veselă cu Emilia Popescu și Ștefan Bănică

1968 – A încetat din viață Grigore Nandriș (17 ianuarie 1895, Mahala, raionul Noua Suliță, Basarabia – 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie)

Filolog, lingvist și memorialist, profesor la universitățile din Cernăuți, București, Londra și Oxford

1972 – S-a constituit Asociația Scriitorilor din București

Înființată în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, cu șase secții, după genurile literare

1974 – Sesiunea extraordinară a Adunării generale a Academiei Române a ales noi membri de frunte

Printre alții: Elena Ceaușescu, Miron Constantinescu, Manea Mănescu

1985 – A încetat din viață Haralambie Mihăescu (7 februarie 1907, Udești, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – 2 martie 1985, Iași)

Lingvist și filolog, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române

1989 – Brașoveanul Liviu Corneliu Babeș și-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Brașov

Liviu Corneliu Babeș a fost un electrician la Trustul de Prefabricate și un pictor amator talentat din Brașov. S-a autoincendiat în semn de protest față de regimul comunist din România, lăsînd în urma lui o pancartă cu un mesaj greu de înțeles pentru cei mai mulți: Stop Mörder! Brașov = Auschwitz

1989 – A încetat din viață Liviu Cornel Babeș (10 septembrie 1942, Brașov – 2 martie 1989, Poiana Brașov)

Erou-martir anticomunist, s-a autoincendiat pe pârtia de schi Bradu din Poiana Brașov

1990 – S-a înființat Muzeul Național al Aviației Române

Constituit prin Hotărârea de Guvern nr.197/2 martie 1990, pentru cinstirea înaintașilor aviației noastre și pentru integrarea în patrimoniul național și universal a realizărilor de prestigiu în domeniul aeronauticii. Muzeul s-a deschis în anul 1993, în 5 corturi de campanie pe aerodromul militar de la Otopeni

Tur virtual

1990 – A început procesul de la Timișoara

2 martie 1990–decembrie 1991

Lotul Timișoara era alcătuit din 21 de foști ofițeri de miliție, securitate și reprezentanți din vârful PCR, considerați vinovați de reprimarea manifestațiilor din Timișoara, din perioada 16–20 decembrie 1989. Au fost judecați pentru infracțiunea de genocid sau favorizare la genocid. A fost cel mai mediatizat proces din România, s-a desfășurat la Casa Tineretului și a fost difuzat de Radio Timișoara

1992 – Republica Moldova a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite

Odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluției A/RES/46/223

1992 – Intervenția militară a armatei Moldovei împotriva elementelor separatiste de pe malul stîng al Nistrului

Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementelor criminale separatiste de pe malul stîng al Nistrului. Ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei, de comemorare a celor căzuți în cadrul Războiului de pe Nistru (1990–1992) pentru apărarea independenței și a integrității teritoriale a Republicii Moldova. Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrean a început în realitate la 1–2 noiembrie 1990, cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, cînd au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari. În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tînărului stat Republica Moldova

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #DescriptioMoldaviae #ColumnaluiTraian #TudorTănăsescu #VictorJinga #RaduGyr #EdgarCosma #ConstantinBlendea #EmilianDrehuță #PetreGhelmez #SandaGolopențiaEretescu #BibiIonescu #TârguMureș #EmiliaPopescu #AsociațiaScriitorilorBucurești #LiviuCorneliuBabeș #MuzeulNaționalalAviațieiRomâne #ProcesuldelaTimișoara #MoldovaONU

0 comentarii la „2 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: