Istoria României România frumoasă Today's Memory

8 Martie în istoria românilor

Foto: Nicolae Bălcescu


1407 – Prima mențiune documentară a orașului Târgu Secuiesc

Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, ia naștere o nouă așezare. În epoca medievală, localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum, este menționat în 1407, cu denumirea Thoryawasara (Târgul Turia). În 1532, orașul este amintit țn harta lui Honterus sub denumirea de Neumark, iar denumirea de Târgu Secuiesc apare folosit la mijlocul veacului al XVI-lea (Kyzdy Wasahel), așa cum reiese din documentele vremii și devine în scurt unul dintre cele mai importante centre urbane din Ardeal.

1407 – Prima atestare documentară a postelnicului în Moldova

În Evul Mediu, Postelnicul era un dregător din Moldova și Țara Românească, care se ocupa de patul și de odaia de culcare a domnitorului. Avea acces tot timpul la domn. La început a fost un dregător de curte de mică importanță, dar cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai important. I-a fost atribuită sarcina de a introduce soliile sau solicitanții în audiență la domnitor. De aceea trebuia să cunoască și limbi străine. În secolele XVII–XVIII a devenit unul dintre principalii sfetnici ai domnului. Juca rol de mijlocitor între domn și dregători și reprezentanții statelor străine. În relația cu Poarta se ocupa de corespondența domnului cu aceasta și cu pașalele din serhaturi. În secolul XIX, pe măsură ce importanța diplomație a crescut și s-au înființat consulatele, marii postelnici au devenit un fel miniștri pentru relațiile cu exteriorul și aveau uneori împuternicire să negocieze cu străinii în numele domnului

1629 – S-a născut Ioan Căianu

8 martie 1629, Căianu Mic, comitatul Solnoc-Dăbâca/Bistrița Năsăud – 25 aprilie 1687, Lăzarea, Harghita

Călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului. În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc. Lucrări: Codex Caioni, Cantus Catolici, Sacri Concentus, Himnarium, Casă aurie

1830 – S-a născut Atanasie Marian Marienescu

8/20 martie 1830, Lipova, Arad – 6 ianuarie 1915, Sibiu

Istoric, jurist, filolog, scriitor, folclorist și etnograf, membru titular (din 1881) al Academiei Române. Primii trei ani de facultate i-a urmat la Facultatea de Drept din Budapesta, iar ultimul la cea din Viena. În 1856 a trecut examenul de magistratură, iar în aprilie 1857 a trecut examenul administrativ de stat. Diploma de doctor în jurisprudență a obținut-o în 1861 la Budapesta. A practicat funcția de notar, apoi avocat, a intrat în magistratură, la tribunalele din Lugoj și Lugoj. Ca istoric a explorat latinitatea poporului român, a scris despre cucerirea Daciei de către romani, despre retragerea aureliană din Dacia, despre formarea limbii române. A alcătuit un manual de istorie, folosit în învățământ timp de 15 ani în Banat și Transilvania. Principala sa preocupare a fost folclorul, a cules multe informații despre datini, pe care le-a publicat în revista Familia și în cartea Cultul păgân și creștin. A popularizat folclorul românesc peste hotare. Lui i se datorează publicarea primei culegeri de colinde, Poezia poporală. Balade culese și corese

1848 – Întrunirea revoluționarilor munteni și moldoveni la Nicolae Bălcescu

Revoluționarii pașoptiști s-au întâlnit la 8/20 martie în locuința lui Nicolae Bălcescu din Paris și au hotărât declanșarea revoluției, simultan în cele două Principate Române și au stabilit principiile în numele cărora avea sa se ridice poporul: libertatea individuală, a cuvântului și a presei, desființarea privilegiilor feudale, împroprietărirea țăranilor cu despăgubirea proprietarilor, regim constituțional sub suzeranitatea Porții și abolirea Regulamentului Organic. Pe baza acestor principii, Bălcescu a redactat o proclamație care, aprobată la București de membrii Frăției, avea să fie citită la Islaz

1869 – S-a înființat Partidul Național al Românilor din Transilvania

A fost înființat după alipirea Transilvaniei la Ungaria în 1867. La Conferința din 7–8 martie s-a adoptat programul politic al partidului; a fost acela al pasivismului, drept consecință a nerecunoașterii integrării Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria. Președinte al partidului a fost Ilie Măcelar

1856 – Propunerea Contelui Walewski de unire a Moldovei cu Muntenia

Contele Walewski, ministrul de externe al Franței și președinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), a reluat, în timpul Congresului de pace de la Paris, propunerea unirii Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinț străin

1871 – A încetat din viață Alexandru Hurmuzaki (16 august 1823, Cernăuca, Cernăuți – 8/20 martie 1871, Napoli, Italia)

Publicist, om politic, membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina, deputat din partea Bucovinei în Parlamentul austriac

1882 – S-a născut Ignat Bednarik

8 martie 1882, Orșova, Austro-Ungaria/Mehedinți – 11 martie 1963, București

Pictor, desenator și artist decorator, recunoscut mai ales pentru acuarelele sale. A studiat la Școala Națională de Artă din București, între 1898–1900. Și-a făcut debutul artistic în 1910 la Paris, la Salonul de Toamnă organizat la Grand Palais cu un taler decorativ executat în cizelură, reprezentând un urangutan fabulos și un papagal kakatos. Opera sa artistică include lucrări de pictură, acuarelă, desen și ilustrație de carte. Împreună cu soția sa, Elena Alexandra Barabaș Bednarik, a participat la fondarea Cenaclului Idealist. A fost, printre altele, membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase din România, adept al curentului Art Nouveau și ilustrator al cărților Reginei Maria a României

Biografie ilustrată

1888 – S-a născut Cornel Medrea

8 martie 1888, Miercurea Sibiului – 25 iulie 1964, București

Sculptor și profesor de sculptură, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala de Arte Decorative din Budapesta (1909–1912), unde a lucrat cu sculptorul György Zala. A întreprins călătorii în diverse țări europene, vizitând muzeele de arte plastice. Din 1914 a participat la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor Tinerimea artistică, Arta română, etc. A expus la Bienala din Veneția (1928, 1938, 1956 și 1958) și la multe alte manifestări artistice din străinătate. A fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București. A practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice: Dragoș Vodă, Zimbrul, reprezentările alegorice: Atlas, Pescarii, Victorie converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane

Biografie ilustrată

1891 – S-a născut Gábor Gaál

8 martie 1891, Budapesta – 13 august 1954, Cluj

Publicist, estetician, critic literar, teoretician al realismului socialist, profesor de filosofie și istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din Budapesta și a participat la revoluția proletară din Ungaria. După un scurt exil la Viena, a revenit în Ungaria, unde a fost arestat, apoi a evadat și se refugiat în România. A condus revistele Korunk și Utunk. Majoritatea creației sale a fost inclusă în cele patru volume de Válogatott írások [Scrieri alese] (1964, 1965, 1971, 1975), și în volumul Levelek [Scrisori]

1895 – S-a născut Agatha Bacovia

8 martie 1895, Mizil – 12 octombrie 1981, București

Poetă simbolistă minoră, prozatoare, memorialistă. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București și a fost profesor secundar de literatură română de liceu. A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin. Dintre volumele sale: Armonii crepusculare, Muguri cenușii, Pe culmi de gând, Bacovia. Viața poetului, Cu tine noaptea’, Șoaptele iubirii

1896 – S-a născut Zavaidoc

Marin Teodorescu; 8 martie 1896, Pitești – 13 ianuarie 1945, București

Renumit cîntăreț de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică. A început să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu: Vasile – vioară, Zoe – armonică, Marin – chitară și voce. A participat la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale, a cântat răniților pe linia frontului din Moldova, alături de cântăreața Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și de compozitorul George Enescu. În perioada 1918–1920 s-a stabilit definitiv în București unde a luat lecții de canto cu profesorul Dimitrie Cutavas, tenorul Operei Române, Dumitru Mihăilescu-Toscani și baritonul Petre Ștefănescu-Goangă. A fost invitat să devină solist de operă, dar a refuzat, spre a face o carieră solidă de diseur, la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene. A semnat primul contract cu casa de discuri Columbia Records, (1926) înregistrând o serie de șase melodii imprimate pe trei discuri. A rămas fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri. A devenit vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: Vișoiu, Carpați, Parcul Trandafirilor, Unic, Bufetul de la Șosea, Coșna, Cireșica, Roata lumii, Berbec, de lângă Cișmigiu. Aici, toți vatmanii tramvaielor opreau strigând „Stația Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să mănânci pește batoc și să-ți cânte Zavaidoc”. În 1941 a revenit la Pitești unde a inaugurat cel mai mare restaurant, numit Tuluca, cântând seară de seară cu fetița în brațe. Și-a făcut ulterior angajamente și la localurile Stoica și Tralea.

Cântecul lui Zavaidoc

1899 – S-a născut Valeriu Marcu

8 martie 1899, București – 4 iulie 1942, New York

Scriitor, istoric și eseist evreu de origine bucovineană, care a scris mai mult în limba germană. Comunist convins în tinerețe, a trăit în anii 1920 la Berlin. S-a dezis de comunism în 1926, alăturându-se așa-numitei revoluții conservative. A publicat articole în reviste care au fost ulterior interzise de naziști: Weltbühne, Tage-Buch, Literarische Welt. A fost colaborator al revistei din exil a lui Klaus Mann Die Sammlung. În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Când naziștii au venit la putere în Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția), ulterior, în 1941, emigrând în SUA. Se pare că a fost modelul personajului Ignazio Morton în romanul autobiografic Die Wenigen und die Vielen (Cei mulți și cei puțini) al scriitorului german Hans Sahl

1910 – S-a născut Radu Tudoran

Nicolae Bogza; 8 martie 1910, Blejoi, Prahova – 18 noiembrie 1992, București

Prozator și traducător, frate al scriitorului Geo Bogza și al muzicianului Alexandru Bogza. După ce a terminat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (1930), apoi Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu (1932), a lucrat șase ani (1932–1938), ca ofițer al Armatei Române, dar a renunțat la cariera militară în 1938, când a debutat cu un reportaj în revista Lumea românească. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace, urmat de Un port la răsărit, roman care evoca Basarabia și portul Odesa și analiza cu o luciditate necruțătoare lumea pan-slavistă aflată sub controlul rus-sovietic, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. A scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și început construirea unei goelete cu care spera să plece în lume. „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.” A revenit pe scena literară cu Toate pînzele sus! (1954), descriind călătoria pe care nu a mai putut să o facă. A trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri: Întoarcerea fiului risipitor, Dunărea revărsată, O lume întreagă, Maria și marea

Maria și marea (1988)

1911 – S-a născut Emanuel Elenescu

8 martie 1911, Piatra Neamț – 17 iunie 2003, București

Dirijor și compozitor de muzică clasică, dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române. În perioada 1928–1933, a urmat cursurile Conservatorului din Iași. A fost fagotist în Orchestra Simfonică Radio din București, dirijorul Corului Radio și dirijor la Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, profesor de fagot și oboi la Conservatorul din Iași și profesor de armonie și orchestrație la Liceul de Muzică nr. 1 din București. A cântat sub bagheta unor conducători de orchestre precum George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu. A înregistrat peste 80 de ore de muzică din toate genurile, dirijând orchestre, coruri, operă și un concert de jazz, alături de formația lui Sile Dinicu. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Iugoslavia, Italia, Bulgaria, URSS, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Belgia, R.D. Germană, R.F. Germania, Cuba, Franța, Spania și Venezuela. A lăsat moștenire și o creație componistică pe care muzicienii și publicul au primit-o cu prețuire: Variațiuni simfonice pe o temă haiducească, Rapsodia română pentru vioară și orchestră, Burlesca pentru pian și orchestră, Liturghia pentru cor mixt, cântece pentru voce și pian

Emanuel Elenescu – Rapsodia română pentru vioară și orchestră

1917 – S-a născut Dimitrie Stelaru

Dimitrie Petrescu; 8 martie 1917, Segarcea Vale, Teleorman – 28 noiembrie 1971, Buftea, Ilfov

Poet, prozator și memorialist personaj enigmatic și boem al literaturii române. A debutat ca poet la mijlocul anilor ’30 când, încă elev, a publicat o plachetă intitulată Melancolie. A fost salahor în portul Constanța, zidar în Bacău, brutar la Iași, hamal și redactor la București. Afirmarea sa ca poet vine în anii ’40 cu volumele Noaptea geniului (1942), Ora fantastică, Cetăṭile albe. Romanul autobiografic Zeii prind șoareci (1968), ilustrează viața sa boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe. Alte volume publicate: Melancolie, Mare incognitum, Păsări incandescente, Îngerul vagabond

1918 – A fost semnat Acordul Averescu-Racovski

Acordul Averescu-Racovski reprezintă un acord de încheiere a conflictului militar existent între Guvernul României și organele revoluționare din Odesa (Colegiul Superior Autonom, RUMCEROD). Acordul între cele două părți a fost semnat în perioada 20 februarie/5 martie–23 februarie/ 8 martie 1918. Din partea României a semnat generalul Alexandru Averescu, în calitate de prim-ministru și de ministru al afacerilor externe, iar din partea organelor revoluționare ruse activistul politic dr. Cristian Racovski. Acordul a intrat în vigoare la 23 februarie/8 martie 1918

1931 – S-a născut Gelcu Maksutovici

8 martie 1931 – 16 decembrie 2018

Scriitor și istoric, președinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității din București în 1956 și doctor în istorie (1980), a fost inspector general la Departamentul Cultelor, șef de secție la Muzeul Național de Istorie a României, director al ziarului Albanezul, prima publicație a comunității albaneze de după 1990, președinte fondator al Uniunii Culturale a Albanezilor din România. Este autorul primei istorii a comunității albaneze din țara noastră, publicată în 1992. A mai publicat: Despre Albania și albanezi, Studii și documente despre istoria albanezilor din România, Sub semnul vulturului, ș.a.

1935 – S-a născut Radu Ciobanu

8 martie 1935, Timișoara

Scriitor, profesor de Limba și Literatura Română, membru al Uniunii scriitorilor. A urmat Școala Primară de Aplicație de pe lângă Școala Normală de Învățători, apoi Colegiul Național Bănățean. A debutat în literatură cu proza Băiatu, în Scrisul bănățean (1958) și editorial cu volumul de proză scurtă După-amiaza bătrânului domn (1970). A colaborat la: România literară, Orizont, Dilema, Dilemateca, Discobolul, Transilvania, Tribuna, Steaua, Secolul 21, Cronica, Convorbiri literare, Luceafărul, Cafeneaua literară, Arca, Arhipelag, Semne, Miorița, Lettre internationale, Lecturn, Algoritm literar, Actualitatea literară, Euphorion, Apostrof, Observator și Archenoah (München), Magyar Napló (Budapesta). Alte scrieri: Treptele Diotimei, Nemuritorul albastru, Călărețul de fum, Roata lumii, Țărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Europa din noi, Între dezastre și miracole

1936 – S-a născut Gina Patrichi

8 martie 1936, Oituz, Bacău – 18 martie 1994, București

Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale, dar și exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare. A debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, în 1956, la nou înființatul Teatru Dramatic din Galați, unde a jucat la până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului „Bulandra” din București, condus de Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian. Marile sale roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit – ultima stagiune: 1992–1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992). Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută, Hamlet, etc. A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor. În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964). Alte filme: Procesul alb, Felix și Otilia, Trecătoarele iubiri, Nemuritorii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Tată de duminică, Probă de microfon, Saltimbancii, Liniștea din adîncuri, Moromeții, Figuranții, Duminică în familie, Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie

Saltimbancii (1981)

1945 – Guvernul român a solicitat U.R.S.S. reintegrarea nordului Transilvaniei la România

Petru Groza și Gh. Tătărăscu au trimis premierului sovietic I.V. Stalin o telegramă prin care solicită acordul URSS pentru reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind oficial parte a Ungariei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V. Stalin a consimțit la reinstalarea administrației românești în N–E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administrației românești în această parte a țării

1945 – Corespondență Churchill–Roosevelt pe tema României

La două zile după instalarea guvernului Petru Groza (din 6 martie 1945), Winston Churchill, prim-ministru al Regatului Unit s-a adresat președintelui american Franklin Delano Roosevelt, printr-o telegramă personală și strict secretă, în care își manifesta îngrijorarea față de instalarea, prin forță, a unui guvern comunist și prevedea „epurarea fără discriminare a românilor anticomuniști”… În telegrama de răspuns, președintele american, Roosevelt, a recunoscut amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist: „sunt de acord, [spunea președintele Statelor Unite] că prin înșelăciune și prin fraudă rușii au fost impus un guvern pro-comunist la București, dar, ce să-i faci, România este pe traseul liniilor de comunicație către front, dar pe de altă parte, nu este un test pentru noi, Aliații, fiindcă testul pentru noi va fi Polonia și nu România”…

1949 – S-a născut Marina Marta Vlad

8 martie 1949, București

Compozitoare, violonistă, profesoară la Universitatea Națională de Muzică din București. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București în 1973. Opera sa include lucrări pentru orchestră: Symphonic Movement, Imagini pentru coarde și orchestră, ansamblu cameral: Sonata pentru vioară și pian, Inscripții pentru pace, Raze de lumină, Natura moartă, I-VIII, lucrări corale: Pământul acestei țări, lucrări pentru pian: Rondo, Legenda, În căutarea jocului

1952 – A încetat din viață Horia Furtună (21 iunie 1888, Focșani – 8 martie 1952, București)

Poet, prozator și dramaturg, a luptat în Primul Război Mondial, fiind luat prizonier și internat la Stralsund

1957 – S-a născut Adi Carauleanu

8 martie 1957, Calafat, Dolj

Actor și poet. A debutat la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad cu rolul Ruzante din Moscheta de Angelo Beolco Ruzante, regia Matei Varodi (1981, spectacolul a luat Premiul al II-lea la Colocviul de Regie). Este actor (din 1984) și director artistic (1996–2015) al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași. A jucat în: Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, Nota zero la purtare de V. Stoenescu și O. Sava, Hangița de Carlo Goldoni, Insula de Mihail Sebastian, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Mielul turbat de Aurel Baranga, Chirița în balon și Chirița în Iași de Vasile Alecsandri, Socrate de Dumitru Solomon, Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Livada de vișini de A.P. Cehov, etc. În filme: Expresul de Buftea, Croaziera, Hârtia va fi albastră, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Haine negre

Hârtia va fi albastră (2005) Partea I

1961 – A încetat din viață Gala Galaction (Grigore Pișculescu; 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – 8 martie 1961, București)

Scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă, membru titular al Academiei Române

1970 – Reprezentativa de handbal masculin a României a cucerit titlul de campioană mondială

Echipa României a câștigat a 7-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin în Franța (26 februarie–8 martie 1970). A învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 13–12 și a devenit pentru a treia oară, după 1961 și 1964, campioană mondială. La a 6-a ediție a Campionatului, din Suedia, România a învins URSS în finala mică cu scorul de 21–19 și a ocupat locul trei, după echipele Cehoslovaciei și Danemarcei

1972 – Acordul cu privire la aplicarea garanțiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare între România și AIEA

România este membru fondator al AIEA din 1957. Acordul de garanții între România și AIEA a fost semnat la 8 martie 1972 și a intrat în vigoare la 27 octombrie 1972. Sub incidența acestui acord intră centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, reactorul de cercetări nucleare Triga de la Pitești–Colibași, reactorul de cercetări nucleare WWR 5–Măgurele (în curs de dezafectare), fabrica de pulberi UO2–Feldioara și uzina de combustibil nuclear Romfuel–Pitești

1972 – S-a născut Costel Gâlcă

8 martie 1972, București

Fost fotbalist internațional și actual antrenor. A jucat pe postul de mijlocaș pentru Progresul București, FC Argeș, CSA Steaua București și pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990–2000 și pentru întreaga activitate. În 2009 și-a început cariera de antrenor la echipa de liga a patra spaniolă UD Almería B

1979 – Vizita oficială în România a președintelui Franței, Valéry Giscard d’Estaing

8–10 martie

Cu acest prilej, președintelui francez i-a fost conferit Ordinul Steaua Republicii Socialiste România cl. I

 

1987 – A încetat din viață Zoe Băicoianu (15 august 1910, Predeal, România – 8 martie 1987, București)

Sculptoriță și ceramistă; a realizat, în colaborare cu Boris Caragea, unul dintre reliefurile monumentale de pe fațada Operei Române din București

1991 – S-a înființat AM PRESS, prima agenție de știri cu capital privat înființată după 1989

Ințialele AM sunt ale fondatorilor agenției, poetul Lucian Avramescu și prozatorul Eugen Mihăescu

1995 – Deschiderea oficială a lucrărilor Comisiei de elaborare a strategiei naționale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană

Înființată prin H.G nr 111/27 februarie 1995 privind constituirea și funcționarea Comisiei de elaborare a Strategiei nationale de pregatire a aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial nr. 42/6 martie 1995, Comisia era compusă din oameni de știință și din reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare

1999 – Compania Gerovital Cosmetics a lansat Pyramid Blue

A fost lansat în premieră mondială, primul parfumul anti-stress, Pyramid Blue, fiind un produs de lux, lansat la prețul de 550.000 lei (la valoarea de atunci…)

2015 – A încetat din viață Teodor Bratu (20 ianuarie 1922, Drăghiceanu–Gogoșari, Ilfov – 8 mar 2015)

Compozitor, a compus muzică de teatru, muzică vocal simfonică,muzică corală, cântece pentru copii, muzică ușoară

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #TârguSecuiesc #postelnicul #IoanCăianu #AtanasieMarianMarienescu #ÎntrunirearevoluționarilorlaNicolaeBălcescu #IgnatBednarik #CornelMedrea #GáborGaál #AgathaBacovia #Zavaidoc #ValeriuMarcu #RaduTudoran #EmanuelElenescu #DimitrieStelaru #AcordulAverescuRacovski #GelcuMaksutovici #RaduCiobanu #GinaPatrichi #MarinaMartaVlad #AdiCarauleanu #CostelGâlcă #PyramidBlue

0 comentarii la „8 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: