Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Martie în istoria românilor

Foto: Deținuți la Muzeul Memorial de la Sighet


Sfinții 40 Mucenici din Sevastia

în calendarul ortodox și greco-catolic

Cei 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, dar li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac

 

Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944–1989

Stabilită prin Legea 247/5 decembrie 2011. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România precizează că, pe vremea comuniștilor, existau în țară 44 de penitenciare și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici, lagăre în care au pătimit peste 3 milioane de români, dintre care 800.000 au murit

 

1371 – S-a înființat o episcopie catolică la Siret, capitala Moldovei

Succesorul lui Bogdan I, Lațcu (1365–1373), a schimbat rezidența voievodală de la Baia la Siret. Lațcu a adus Papei Urban al V-lea la cunoștință că el și poporul său vor să accepte ritul latin și credința Bisericii Catolice. Prin trecerea sa la catolicism, domnitorul a vrut ca Moldova, amenințată de unguri și polonezi, să intre sub protecția Romei. Voievodul moldovean a adresat mai multe cereri Papei pentru înființarea unei episcopii catolice în orașul Siret și ridicarea urbei la rangul de „civitas”. La 9 martie 1371 Papa Grigore al XI-lea a înființat Episcopia de Siret, primul episcop fiind numit preotul polonez Andrei Wasilo de Jastrzebiec

1837 – A încetat din viață Alexandru Hrisoverghi (27 februarie 1811, Iași – 9 martie 1837)

Poet și traducător; a murit tânăr și a rămas foarte puțin cunoscut în literatura română

1844 – S-a născut Eugen Mocioni

9 martie 1844 – 13/26 mai 1901, Budapesta

Avocat, politician, deputat român în Dieta ungară, fratele lui Alexandru Mocioni. A urmat Universitatea de la Viena, apoi pe cea din Gratz, unde a obținut doctoratul în drept. A terminat studiile la vârsta de 24 de ani, apoi s-a antrenat în vâltoarea luptei politice naționale ale românilor din Ungaria. A obținut primul mandat de deputat în Dieta ungară la vârsta de 25 de ani, reprezentând în forul cel mai înalt, cercul electoral Sânnicolau Mare. La următoarele alegeri (1872), a fost proclamat candidat al românilor în cercurile electorale Sânnicolau Mare și Făget, dar a pierdut în fața unor contracandidați sprijiniți de autorități, care urmăreau să combată pe toate căile mocionismul. După acest eșec s-a retras din politica activă și s-a mulțumit să-l sprijine pe fratele său, mult mai abil și mai temperat. Era un intelectual remarcabil: cunoștea germana, franceza, maghiara, engleza și italiana, avea o cultură vastă și era un bun pianist. S-a implicat totuși în viața publică, fiind nelipsit de la congresele naționale bisericești, precum și de la Sinodul eparhial din Arad

1868 – S-a născut Elie Dăianu

9 martie 1868, Cut, Alba – 11 septembrie 1956, Cluj

Protopop greco-catolic al Clujului (1902–1940), figură reprezentativă a intelectualității române din Transilvania în prima jumătate a secolului al XX-lea. A urmat studii teologice la Universitatea din Budapesta (1989–1892), apoi studii filologice la universitățile din Graz și Budapesta, încheind cu lucrare de doctorat la cea din urmă. În 1920 a fost ales deputat din partea Partidului Poporului și a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. A fost redactor la Tribuna și Foaia Poporului din Sibiu, profesor la Seminarul Teologic din Blaj, concomitent profesor de germană și română la gimnaziul din Blaj, preot și protopop în Cluj. În 1901 a publicat la Sibiu textul latin și traducerea în limba română a memoriului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae din 1791. A înființat la Cluj Răvașul, o revistă culturală ilustrată săptămânală, în care a publicat o serie de studii istorice. După 1918 protopopul Dăianu a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania, apoi senator și deputat în Parlamentul României

1869 – S-a născut Pericle Capidan

9 martie 1869, Prilep, Macedonia, Iugoslavia – 1966

Pictor. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte cu Tăttărescu și G.D. Mirea. La München, unde a ajuns cu bursă, a studiat cu Nikolaus Gysis și Karl Maar, deprinzând desenul de la cel dintâi și acordul cromatic de la cel de-al doilea. A renunțat mai târziu la compozițiile academiste deprinse în mediul bavarez, sub influența Tinerimii Artistice. A mers apoi la Paris, la Academia Națională de arte frumoase, avînd profesor pe Leon Bonnat. În opera sa, chiar dacă a abordat o gamă largă de stiluri, pe lângă peisaje, a avut o atracție specială a interioarelor, o pasiune pentru efectul nocturn și pentru studiul luminilor difuze, pentru detaliul decorativ. A abordat o gamă largă de tematici, peisajul și interioarele oferindu-i șansa de a folosi influențele din anii de studiu. Asemeni majorității pictorilor din perioada interbelică, Capidan a fost atras de nou-cuceritele spații de creație, Balcicul și mirajul său oriental. A fost profesor la nou înființata Academie de Arte Frumoase din Cluj

Biografie ilustrată

1880 – S-a adoptat Legea organică pentru organizarea Dobrogei

Numită de Mihail Kogălniceanu Constituția Dobrogei. Prevedea o nouă organizare acestui teritoriu românesc, integrat în granițele țării în urma Războiului de Independență din 1877–1878 și a Tratatului de Pace de la Berlin (1878)

1887 – S-a născut Ion Buzdugan

Ivan Alexandrovici Buzdâga; 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălți, Imperiul Rus – 29 ianuarie 1967, București

Folclorist, poet, publicist și traducător din Basarabia, membru și secretar al Sfatului Țării. A studiat agronomia la Nijni Novgorod, literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Camenița. A fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii românești (de la 24 ianuarie 1918) poate fi socotită opera sa de obște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan. Fiind ofițer în armata rusă în timpul primului război mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruși în forfota bolșevică de la Socola. În 1917–1918, a devenit unul din fruntașii mișcării naționale din Basarabia. În calitate de secretar al Sfatului Țării, la 27 martie 1918 a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România. Proclamând Unirea, el ținea în mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului. A colaborat cu scrieri literare la publicații din Basarabia și din întreaga țară: Sfatul Țării, Moldova de la Nistru, Viața Basarabiei, Pagini basarabene, Convorbiri literare, Cuvântul literar, Neamul Românesc, România, etc. Volume de versuri: Miresme din stepă, Țara mea, Păstori de timpuri, Precum

1888 – S-a născut Dimitrie Iov

9 martie 1888, Uricani–Flămânzi, Botoșani – 20 august 1959, închisoarea Gherla

Poet și prozator. A urmat Școala Comercială Superioară din Iași fiind apoi numit primul director al teatrului de propagandă din Basarabia și Inspector general al artelor în Basarabia. A fost ales deputat, senator și prefect de Soroca. A debutat în 1911 la revista Luceafărul din Sibiu, a colaborat la revistele: Flacăra, Ramuri, Drum drept, Țara noastră, Doina, Solia, Capitala, Viața literară, Facla, Cosînzeana, Adevărul literar, Gînduri bune, Dacia, Adevărul, Dimineața, Universul, Ordinea, Îndreptarea, Sfatul Țării, etc. A condus periodicele Renașterea Moldovei, Biblioteca copiilor și tinerimii, Cuvântul, Cuvântul nostru, Basarabia de Sus și a fost director al Teatrului Național din Iași (1942–1944). Arestat de Securitate în 1956 sub acuzația de „uneltire și agitație publică”, a fost condamnat la 6 ani de închisoare, fiind încarcerat în închisorile Jilava și Gherla, unde s-a stins din viață. Dintre volumele publicate: Scrisori către un nepot: moartea Regelui Carol, Amintiri și lacrimi, Gospodarul din Orhei, Covor basarabean, Moldova de la Nistru, Sub călcâiul comunist. Pagini de crud adevăr

1895 – S-a născut Genică Missirio

Eugeniu Mitirliu; 9 martie 1895, Craiova – după 1930

Actor româno-francez, foarte popular în lumea cinematografului francez interbelic. În anul 1913 tânărul craiovean a plecat la studii în Franța. Odată cu intrarea României în Primului Război Mondial, tânărul sublocotenet de cavalerie și-a întrerupt șederea în Franța pentru a se alătura armatei române pe câmpurile de luptă. După terminarea războiului, s-a reîntors la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. A întrerupt studiile pentru a începe cariera cinematografică. A debutat în 1920 în filmul Le penseur regizat de Léon Poirier la Casa Gaumont. Cariera sa a fost una de excepție. Cele 16 pelicule turnate (L’Atlantide, Margot, Vidocq, L’espionne aux yeux noirs, Belphégor, Poker d’as, Madame Recamier, Figaro), precum și articolele dedicate artistului sau filmelor în care a jucat publicate în presa pariziană a acelor ani, uneori pe prima pagină, sunt dovezi de necontestat. Din păcate, asemeni multora dintre colegii săi actori din epoca de aur a filmului mut, Genica Missirio nu a reușit să facă trecerea către cinematograful vorbitor

1906 – S-a născut Radu Boureanu

9 martie 1906, București – 5 septembrie 1997, București

Actor de scenă, dramaturg, eseist, scriitor și traducător. În 1931, a absolvit Academia de muzică și arte dramatice din București. Fost student în clasa celebrei Lucia Sturdza-Bulandra, a devenit actor la Teatrul Național din București (1929–1947), apoi s-a dedicat scrisului. Primele sale poeme au apărut în Ritmul vremii, în 1927. A colaborat la revistele literare Gândirea, Vremea, Adevărul literar și artistic, Bilete de Papagal. Împreună cu Zaharia Stancu, a fondat revista Azi în 1932. Prima sa carte de poezii, volumul Zbor alb, a apărut în 1933. A mai scris și critică de artă, memorialistică, proză, teatru, ca și literatură poematico-dramatică, și a făcut numeroase traduceri. A publicat volume de poezie: Golful sîngelui, Moartea morilor de vînt, Cheile somnului, Piramidele frigului, Planeta nebunilor, Frumusețile oarbe, Dulce uragan, piese de teatru: Lupii, Satul fără dragoste, Fata de pe Mureș, proză scurtă: Nicolae Milescu Spatarul, Între Marea Neagră și Marea Albă, Edgar Degas și romane: Fata din umbră, Ceașca, Frumosul Principe Cercel publicistică și memorialistică, antologii, traduceri

1918 – S-a înființat la București Societatea Arta română

Organizație artistică fondată de către artiștii care au fost mobilizați la Marele Cartier General al armatei române de la Iași: Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, I. Ștefănescu, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Alexis Macedonski, Ionescu Doru, Oscar Han și Traian Cornescu. Artiștii și-au coagulat dorința de a face o artă străbătută de umanitate și mai ales ancorată în realitate, totul având la bază o specificitate autohtonă. Aceștia s-au plasat pe o poziție de adversitate contra Societății Tinerimea artistică, pe care-i vedeau ca bastionul unei arte academico–romantico–idilice, ruptă de realitatea înconjurătoare. Societatea a organizat o serie de expoziții de mare nivel artistic în perioada 1917–1924 și a adunat împrejurul ei pe cei mai reprezentativi artiști plastici din România

1920 – A încetat din viață Haralamb Lecca (10/23 februarie 1873, Caracal – 9 martie 1920, București)

Poet, dramaturg, prozator și traducător, fondator al Societății Scriitorilor Români, director de scenă al Teatrului Național din Iași, inspector general al teatrelor

1925 – S-a născut Dimitrie Păcurariu

9 martie 1925, Șcheia, județul Suceava – 18 ianuarie 2002, București

Profesor universitar, eseist, istoric și critic literar. A urmat cursurile Universității din Cluj, pe care le-a absolvit în anul 1949. A lucrat la Biblioteca Academiei Române, iar din 1952 a ales cariera didactică, la Facultatea de Filologie a Universității București, unde a parcurs toate gradele universitare până la cel de profesor. A predat și la Universitatea Sorbona din Paris, la Universitatea din Viena, iar în perioada 1967–1975 a fost decan al Facultății de Filologie a Universității București. A fost invitat la universitățile din Praga, Budapesta, Amsterdam, Berlin, Roma, Napoli. Lucrările sale și circa 100 de articole tratează probleme diverse: cercetări privind opera și scrierile inedite ale unor scriitori români, stilistica literaturii române (identificând, în premieră, un important curent clasic în literatura română), poziția literaturii române în contextul literaturii europene și mondiale, probleme de teoria literaturii și de antropologie culturală

1926 – S-a născut Boris Cobasnian

9 martie 1926, Petroșani, Bălți, Basarabia – 9 august 2011, Constanța

Dirijor și compozitor, membru (din 1966) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România unul dintre reprezentanții de seamă ai generației de aur de dirijori și compozitori care au trasat noi coordonate în muzica corală românească. În anul 1947, a devenit student la Conservatorul din București, urmând în paralel și Academia Comercială. Încă din anul I de Conservator s-a înscris în Sindicatul Dirijorilor, afirmându-se ca dirijor la numeroase coruri bucureștene, Corul Uzinelor Metalurgice, Corul fabricii Radio-Popular, Corul Sindicatului Metalo-Chimice, Corul Fabricii de Confecții APACA, obținând premii la concursurile naționale. La Opera din Constanța (1959–1986), a pregătit ca maestru de cor peste 40 de lucrări de operă și operetă, iar ca dirijor a realizat în premieră My fair Lady, Casa cu trei fete, Logodnicul din lună. A dirijat spectacolele: Lăsați-mă să cânt!, Bal la Savoi, Nausica, Lisyistrata și baletul Coppelia. A fost fondatorul și dirijorul renumitei Corala Vox Maris din Constanța (1960), cu care a obținut premii la toate concursurile corale naționale și premii la importantele concursuri corale europene. Multe dintre lucrările sale corale laice și religioase aveau să intre în repertoriul unor prestigioase coruri din țară și din străinătate, bucurându-se de un mare succes în competițiile internaționale

Boris Cobasnian – Flori de măr • Corul Villanella al Facultății de Arte Ovidius, Constanța

1929 – A încetat din viață Theodor Dimitrie Speranția (4 mai 1856, Onești, Iași – 9 martie 1929, București)

Scriitor și folclorist, membru corespondent al Academiei Române

1937 – S-a născut Alexandru Tatos

9 martie 1937, București, România – 31 ianuarie 1990, București

Regizor și scenarist de teatru și film. A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1969. În 1971 a montat două piese de commedia dell’arte, Nebunia lui Pantalone, și Farsa lui Pathelin, pentru Televiziunea Română. A debutat în cinematografie cu filmul Mere roșii, în 1976. A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, Cine are dreptate? (1990), pe un scenariu de Paul Everac, cu Oana Pellea, a avut premiera după moartea sa. A regizat piese de teatru: Zamolxe de Lucian Blaga, Chițimia de Ion Băieșu, Pasărea Shakespeare, Timpul în Doi de Dumitru Radu Popescu și filme: Duios Anastasia trecea, Secvențe, Întunecare, Secretul armei secrete

Duios Anastasia trecea (1979)

1939 – A încetat din viață Grigore Tabacaru (14 martie 1883, Hemeiuș – 9 martie 1939, București)

Pedagog, gazetar, publicist, autor de manuale pentru învățământul primar și gimnazial

1941 – S-a născut Vasile Iancu

9 martie 1941, Ciohoreni, Baia/Iași

Scriitor și publicist. A urmat Universitatea „Al.I. Cuza”, Facultatea de Litere, Secția Limba și Literatura Română (1958– 1963). A fost profesor de gimnaziu și liceu la Pașcani și Vaslui, coordonator de instituții de cultură (Biblioteca raională Pașcani și Casa Județeană a Creației Populare Botoșani), ziarist la cotidianul Vremea nouă Vaslui, redactor teritorial la ziarul Scânteia și, cei mai mulți ani în această profesiune, la România liberă. A debutat publicistic cu proză, în antologia literară Peisaj sucevean și cu un amplu articol despre valorificarea folclorului autentic, în pagina de cultură a ziarului Scânteia (1968). A debutat editorial cu o antologie de folclor literar (1969) și în proză, cu volumul Sosire tardivă (1992). Alte cărți publicate: Prizonierul, Când vii din mlaștini, Viclenia anilor

1941 – A încetat din viață Nicolae Severeanu (14 octombrie 1864, Flămânzi, Botoșani – 9 martie 1941)

Psalt, muzicolog și folclorist, compozitor de muzică corală, psaltică și autor de lucrări didactice

1942 – S-a născut Ion Caramitru

9 martie 1942, București

Actor de teatru și film, regizor, om politic, președinte al UNITER (din 1990), directorul Teatrului Național din București (din 2005). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, debutând cu un an mai devreme la Teatrul „Bulandra”, cu rolul principal în Hamlet de William Shakespeare. Și-a continuat angajamentul la teatrul Bulandra un timp, jucând și în spectacole la Teatrul Național București și în diverse alte teatre. A fost protagonist intr-o serie de productii teatrale precum: Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Moartea lui Danton de Georg Büchner, Orestia de Eschil, Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Mincinosul de Carlo Goldoni și în multe piese ale lui Shakespeare. Ca regizor de teatru, operă și operetă, a pus în scenă My Fair Lady de Frederick Loewe, A treia țeapă de Marin Sorescu, Micul coșar de Benjamin Britten, Minciuna de Aleksei Nikolaevici Arbuzov și Neguțătorul din Veneția de Shakespeare; adaptările sale la La Tragédie de Carmen a lui Peter Brook și Eugene Onegin de Piotr Ilici Ceaikovski au fost găzduite de Grand Opera House din Belfast, Irlanda de Nord. A jucat în peste 40 de filme de lung metraj, făcându-și debutul cu rolul secundar în Pădurea spânzuraților în regia lui Ciulei (1964). Printre cele mai cunoscute filme sunt: Diminețile unui băiat cuminte, Între oglinzi paralele, Luchian, seria Liceenii. Pentru rolul din Luchian, regizat de Nicolae Mărgineanu, i-a fost decernat Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului Național al Filmului din 1984. La 19 februarie 1990, odată cu constituirea Uniunii Teatrale Române, UNITER, Consliul de conducere al acesteia l-a ales ca președinte pe Ion Caramitru. Gala UNITER, prezentată în fiecare an de Caramitru, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România. A intrat în viața politică oponent al regimului comunist în timpul Revoluției Române din 1989. La 22 decembrie 1989, după ce președintele Nicolae Ceaușescu a părăsit Bucureștiul, Caramitru și cunoscutul scriitor disident Mircea Dinescu s-au alăturat mulțimii care ocupa clădirea Televiziunii Române ajungând un personaj central al Revoluției în direct, anunțând căderea regimului Ceaușescu

Dialoguri și fantezii în jazz, cu Ion Caramitru și Johnny Răducanu

1944 – A încetat din viață Grigore Antipa (27 noiembrie 1867, Botoșani – 9 martie 1944, București)

Naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar, întemeietorul Muzeului de Istorie Naturală din București, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române

1945 – S-a restabilit administrația românească în nordul Transilvaniei, ocupată de Ungaria horthystă în 1940

Scoțând Transilvania de Nord de sub autoritatea administrației românești, stimulând discret competiția româno-maghiară, amăgindu-i pe maghiari, a căror soartă era deja pecetluită și, în același timp, șantajându-i pe români, Stalin a obținut atât instalarea unui guvern comunist la București, teritoriul basarabean și bucovinean și participarea trupelor române la războiul din Vest, cât și o atitudine supusă și lipsită de combativitate din partea Budapestei. În fapt, sovieticii au fost aceia care au decis, încă din 1944, soarta Transilvaniei de Nord, dejucând cu bună știință toate tentativele angloamericane de a da acestei probleme o altă soluție, mai convenabilă Ungariei” (Marcela Sălăgean, Transilvania în jocul de putere al Marilor Puteri, 1940–1947)

1950 – S-a născut Dan Andrei Aldea

9 martie 1950, București – 18 ianuarie 2020, Călărași

Cântăreț, poliinstrumentist (chitară, vioară, claviaturi, blockflöte, muzicuță, chitară bas), aranjor și compozitor. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. A studiat în paralel muzica clasică și muzica rock; a făcut parte din mai multe formații, precum: Dacicus, Memphis. În 1968, alături de bateristul Marian Toroimac, a intrat în formația Sfinx a lui Corneliu „Bibi” Ionescu, după un an s-a impus ca lider al formației Sfinx, transformând-o în una dintre cele mai de succes formații românești de rock progresiv. A participat ca solist vocal, instrumentist, compozitor sau aranjor pentru câteva sute de piese, sub nume propriu sau în ajutorul altor muzicieni. A abordat o paletă stilistică largă, pe care a extins-o cu atât mai mult după stabilirea sa în Germania: muzică clasică, blues, rock, reggae, pop-rock, folk, jazz, country. Este considerat unul dintre cei mai creativi chitariști români, fiind apreciat și ca un bun tehnician. A fost implicat și în lumea teatrului și filmului, scriind muzică de scenă, dar și coloana sonoră pentru filmul Nunta de piatră (în colaborare cu Dorin Liviu Zaharia). Pentru scenă, a scris singur sau cu ajutorul celorlalți membri Sfinx, muzica spectacolelor Suferințele tânărului W (Goethe), Elisabeta I, A douăsprezecea noapte (Shakespeare). Din muzica acestuia din urmă a rămas celebru Cântecul bufonului. S-a stabilit din 1981 în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucra ca muzician dedicat studioului de înregistrări. În 2014 a revenit în România

Dan Andrei Aldea – Concert Gala Folk ”Floare de Colț”, Sighet 2015

1961 – A încetat din viață Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, Hodora–Cotnari, Iași – 9 martie 1961, București)

Romancier, nuvelist, traducător și gazetar, redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, membru titular al Academiei Române

1964 – România și Italia au ridicat la rang de ambasadă legațiile lor de la București și Roma

Relațiile oficiale româno-italiene datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Italia a recunoscut, la 24 noiembrie/6 decembrie 1879, independența României și a hotărât numirea unui ministru plenipotențiar la București. În timpul celui de-al doilea război mondial, relațiile diplomatice dintre cele două țări nu au fost întrerupte. La 9 martie 1964, guvernele României și Italiei au adoptat hotărârea de a ridica misiunile diplomatice de la Roma și București la rang de ambasadă

1966 – A încetat din viață Duiliu Marcu (25 martie 1885, Calafat, Dolj – 9 martie 1966, București)

Arhitect, membru titular al Academiei Române, președinte de onoare a Uniunii arhitecților din România

1971 – A încetat din viață Ion I. Agârbiceanu (6 ianuarie 1907, Bucium-Șasa, comitatul Alba de Jos – 9 martie 1971, Cluj)

Fizician, proiectantul primului laser cu gaze din România, membru corespondent al Academiei Române, fiul scriitorului Ion Agârbiceanu

1985 – A încetat din viață Constantin Băltărețu (16 aprilie 1938, București – 9 martie 1985)

Actor de teatru și film, a participat la înființarea Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, a jucat apoi la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, Teatrul de Comedie din București

2001 – A încetat din viață Petre Ghelmez (2 martie 1932, Gogoșari, Vlașca/Giurgiu – 9 martie 2001)

Poet, scriitor pentru copii, publicist și editor

2006 – A încetat din viață Laura Stoica (Adriana-Laurenția Stoica; 10 octombrie 1967, Alba Iulia – 9 martie 2006, Sinești, Ialomița)

Cântăreață, compozitoare de muzică pop rock și actriță. A murit în urma unui accident de circulație alături de cel ce urma să-i devină soț, bateristul Cristian Mărgescu (ex-Metrock) și copilul lor nenăscut, pe când se întorcea de la un concert susținut la Urziceni

2010 – A încetat din viață Aurel Manolache (5 octombrie 1931, Galați – 9 martie 2010, Galați)

Compozitor, dirijor și director de teatru, fondator, prim dirijor și director al Teatrului Fantasio din Constanța

2010 – A încetat din viață Gheorghe Constantin (14 decembrie 1932, București – 9 martie 2010, București)

Fotbalist și antrenor, considerat un simbol al echipei Steaua București

2015 – A încetat din viață Marcel Dragomir (30 octombrie 1944, Câmpina – 9 martie 2015, București)

Compozitor și interpret de muzică ușoară

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaDeținuțilorPoliticiAnticomuniști #EugenMocioni #ElieDăianu #PericleCapidan #LegeapentruorganizareaDobrogei #IonBuzdugan #DimitrieIov #GenicăMissirio #RaduBoureanu #SocietateaArtaRomână #DimitriePăcurariu #BorisCobasnian #AlexandruTatos #VasileIancu #IonCaramitru #RestabilireaadministrațieiromâneștiînnordulTransilvaniei #DanAndreiAldea

0 comentarii la „9 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: