Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Martie în istoria românilor

Foto: Prima expoziție personală a lui Constantin Brâncuși la New York


1402 – Tratatul de vasalitate a lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, față de regele Poloniei, Vladislav Jagello

Regele polon l-a recunoscut pe Alexandru domnitor al Moldovei și se obliga să nu acorde ajutor pretendenților la scaunul țării și în cazul unei invazii străine să acorde Moldovei ajutor militar. Prin depunerea jurământului de vasalitate față de Regatul Polon, Alexandru a oprit tendințele expansioniste ale Regatului Ungar în Moldova, care dorea să supună țara, transformând-o într-un ducat ungar. Odată cu încheierea tratatului moldo-polon, în Moldova au venit un număr mare de negustori din Polonia, care au dat un nou imbold dezvoltării comerțului. Alexandru cel Bun a acordat privelegii comerciale negustorilor lioveni, care au primit dreptul de a crea depozite în capitala țării, Suceava. Crearea acestor depozite în orașele Moldovei, au transformat-o într-un centru important de tranziție a mărfurilor în regiune, ridicându-se exportul mărfurilor din Moldova în Polonia, Ungaria și în sudul Dunării. Tratatul a fost reînnoit în 1404, 1407, 1411, 1415 și 1419

1510 – A încetat din viață Mihnea cel Rău (cca. 1462 – 12 martie 1510)

Domn al Țării Românești între aprilie 1508–29 octombrie 1509, fiu al lui Vlad Țepeș. S-a aflat în conflict permanent cu boierii și a fost expulzat de pe tron cu ajutorul sultanului. S-a refugiat în Transilvania, unde a fost ucis un an mai târziu pe treptele Bisericii Catolice din Sibiu, de rivalul său Danciul și de sârbul Dimitrie Iacsici

1678 – A încetat din viață Ilie Iorest (cca. 1600 – 12 martie 1678)

Mitropolit al Transilvaniei din secolul al XVII-lea care a mărturisit dreapta-credință în numele Domnului, suferind persecuții din această cauză. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Mărturisitor Ilie Iorest la 24 aprilie

1821 – În timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu din Muntenia, au fost executați căpitanii Iova și Ienciu

Căpitanii Iova și Ienciu au fost decapitați, din ordinul lui Tudor Vladimirescu, pentru prădăciunile și excesele comise. La Benești, în Vâlcea, ei au prădat și maltratat mai multe familii de mici boieri, care se retrăseseră la conacul lui Iordache Otetelișanu; de asemenea, s-au făcut vinovați de despuierea bisericii de acolo

1838 – A apărut, la Brașov, din inițiativa și sub conducerea lui George Bariț, Gazeta de Transilvania

Primul ziar politic și cultural al românilor din Transilvania, apare săptămânal (12 martie 1838–30 decembrie 1842; 2 iulie 1858–30 decembrie 1860; 13 octombrie 1918–1 ianuarie 1945), bisăptămânal (4 ianuarie 1843–17 martie 1849; 1 decembrie 1849–1 iulie 1858; 7 ianuarie 1861–30 decembrie 1879), de trei ori pe săptămână (1 ianuarie 1880–1 aprilie 1884), zilnic (4 aprilie 1884–26 septembrie 1917; 1939–1945, 1989). Redactori George Bariț, Iacob Mureșianu, Aureliu Mureșianu, Gregoriu Maior, Traian H. Pop, Victor Braniște, Ion Brotea, Gavril Pop, Ion Colan și Lucian Valea. Ziar cu îndelungată apariție – peste o sută de ani – Gazeta de Transilvania se situează de la început pe poziții democratice și iluministe, de apărare a intereselor naționale și sociale ale românilor din Transilvania. Și-a încetat apariția în 1946, din cauza presiunilor comuniste

1844 – S-a născut Emil Costinescu

12 martie 1844, Iași – 11 iunie 1921, București

Finanțist, politician, deputat. Pe plan politic, a fost colaborator a lui C.A. Rosetti, iar între 1866–1882 a participat ca redactor la ziarul Românul. A fost de trei ori ministru de Finanțe, de trei ori ministru al Sănătății, unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României, la care a fost director timp de 6 ani. A fost director și la Banca Generală din București, președinte al Crucii Roșii Române. A fost primar al Bucureștiului în perioada februarie 1901–aprilie 1901. De la numele lui se trage denumirea stațiunii litorale Costinești, înființată de acesta prin colonizare cu germani pe o moșie a sa

1849 – A doua luptă de la Mărișel

Dorind să-și ia revanșa pentru înfrângerea suferită în prima luptă, purtată în timpul apărării Munților Apuseni de către gărzilele naționale române cu armatele ungare, un detașament mult mai numeros, de 1600 de soldați a atacat, la 12 martie 1849, pe aceeași direcție, lupta având loc tot la Mărișel. Insuficiența forțelor l-a determinat pe Iancu și tribunii săi să recurgă la ajutorul femeilor din localitate care, conduse de Pelaghia Roșu, au reușit să inducă în eroare inamicul asupra numărului și intențiilor moților. Atacul fulgerător al acestora l-a obligat pe adversar să se retragă în grabă, lăsând pe câmpul de luptă 30 de morți și zeci de răniți

1863 – S-a înființat agenția diplomatică română de la Belgrad

Serbia instituise la București o agenție în martie 1836. Până atunci, principele Serbiei avea în Țara Românească numai așa-numiți agenți personali, cu caracter mai mult de intermediari, fără un statut diplomatic propriu relațiilor internaționale. În contextul recunoașterii Principatelor Române ca stat unitar, la începutul lunii februarie 1863, domnitorul Serbiei, M.M. Obrenovici, a făcut cunoscut domnitorului României că intenționează să-l numească agent la București pe C. Magazinovici, consilier la Curtea de Casație a Serbiei. Cuza a primit cu satisfacție propunerea, subliniind că prezența unui reprezentant diplomatic al Serbiei în România va contribui la strângerea legăturilor dintre cele două țări. Totodată, Domnitorul României, Al.I. Cuza, pe linie de reciprocitate, a luat măsura înființării agenției diplomatice române la Belgrad, numind în acest post pe T. Callimaki. A fost prima agenție diplomatică înființată de România având caracter oficial, recunoscut atât de statul de reședință, cât și de celelalte puteri care aveau reprezentanți la Belgrad

1878 – S-a născut Constantin C. Popovici

12/24 martie 1878, Iași – d. 26 noiembrie 1956, București

Matematician și astronom, membru de onoare (din 1946) al Academiei Române. A studiat la Secția de Matematică a Facultății de Științe din Iași, pe care a terminat-o în 1900. Cu o bursă de studiu în străinătate, a urmat Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde a obținut încă o licență în matematici (1906) și doctoratul în matematică, susținut în 1908, cu o teză din domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale. A fost profesor universitar la Iași și București, a contribuit la înființarea Observatorului de la Iași (1913), pe care l-a și condus. Ulterior a fost director al Observatorului astronomic din București. A scris lucrări matematice în domeniul ecuațiilor funcționale, ecuațiilor integrale și sistemelor de ecuații diferențiale. A afectuat studii privind distribuția pulberii cosmice în jurul unei stele, formarea cozilor de comete, vârsta sistemului solar, presiunea luminii în mecanica cerească

1880 – Primul trimis extraordinar și plenipotențiar al Franței la București, Aubert Ducros și-a prezentat scrisorile de acreditare

În baza reciprocității și pentru a semnala importanța deosebită pe care o acorda acestor relații, România își desemnează cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Paris, în persoana lui Mihail Kogălniceanu, fost ministru al afacerilor externe și prim-ministru, la 5 august 1880

1882 – Primul roman românesc feminin, Elmira de Emilia Lungu a fost publicat

Emilia Lungu a publicat un număr mare de poezii, 24 de nuvele și un roman, Elmira, care a făcut senzație în epocă, fiind publicat ca foileton, toate în revista Familia din Oradea, condusă de Iosif Vulcan

1897 – S-a născut Lucian Teodossiu

12 martie 1897, București – 6 februarie 1973, București

Compozitor, membru în Societatea Compozitorilor Români și în Uniunea Compozitorilor. Studiile muzicale le-a urmat în București cu tatăl său Grigore Teodossiu și D.G. Kiriac. A absolvit Facultatea de Arhitectură din București, obținând licența în 1924. A compus muzică de operă: Petru Cercel, Domnul Tudor, Papură Împărat, Motanul năzdrăvan, Mihai Viteazul, balet: Voichița, Merele de aur, muzică vocal-simfonică, simfonică, de cameră, corală, vocală

Lucian Teodossiu – Plouă

1899 – S-a născut Mansi Barberis

12 martie 1899, Iași – 11 octombrie 1986, București

Compozitoare, cântăreață (soprană), violonistă (a cântat sub bagheta lui George Enescu), violistă, profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași și București și la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București. A absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind cu Wilhelm Klatte la Conservatorul Stern și cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. A luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. A urmat apoi cursuri la Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy și la Conservatoire National, cu tenorul Gabriel Paulet, Noël-Gallon și Vanni Marcoux. Dintre compozițiile sale, sonate pentru pian și vioară, lieduri: ciclurile Destin de poet pe versuri de Eminescu și Itinerar dacic pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca; coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți; poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca, Apus de soare, Domnița din depărtări, Căruța cu paiațe; muzică de scenă pentru Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, serialul TV Mușatinii, regizat de fiica sa, Sorana Coroamă-Stanca etc. A fost membră a Societății Compozitorilor Români (din 1935) și apoi a Uniunii Compozitorilor din România. Laureată a Premiului „George Enescu” (1925, 1934, 1941) și distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1969), lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania, Marea Britanie. A publicat volumul de amintiri Din zori până în amurg (convorbiri cu Melania Munteanu), care a fost tradus, mai târziu și în limba italiană, prin grija strănepotului Vlad Coroamă

Destin de poet Ciclu de cântece de Mansi Barberis pe versuri de Mihai Eminescu • George și Viorica Lambrache (1980)

1901 – Premiera piesei Manasse de Ronetti Roman, la Teatrul Național din Iași

Piesa este o dramă în patru acte, scrisă de scriitorul Ronetti-Roman și publicată în anul 1900, tradusă ulterior în limba idiș de Iacob Sternberg având ca temă intoleranța religioasă pe fundalul unei povești de dragoste între un român și o evreică. Premiera a fost în limba română, avîndu-i ca interpreți pe Gheorghe Cârje, Aglae Pruteanu, Constantin Momuleanu, Eufrosina Momuleanu, Marius Rădulescu. La 25 mai 1904 s-a jucat și în București

1907 – Demisia Guvernului George Gr. Cantacuzino (2)

Consiliu de miniștri conservator prezidat de prințul George Gr. Cantacuzino, care a guvernat în perioada 22 decembrie 1904–12 martie 1907. În acest timp, a avut loc Expoziția jubiliară pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol; a fost adoptată Legea generală a vămilor; înființarea Casei de credit viticol; a intervenit „chestiunea concesiunii terenurilor petrolifere”; Răscoala țărănească a atins apogeul în Muntenia și Oltenia, ceea ce a dus la demisia guvernului conservator

1907 – S-a instalat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (4)

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Dimitrie A. Sturdza, cu generalul Alexandru Averescu la Ministerul de Război și cu Ionel I.C. Brătianu la Ministerul de Interne și care a guvernat în perioada 12 martie 1907–27 decembrie 1908. A fost guvernul care a avut sarcina reprimării răscoalei țăranilor. Ulterior, a adoptat Legea învoielilor agricole din 1907; a înființat Casa Rurală; a desființat trusturile arendășești; a adoptat legea pentru organizarea comunelor și plășilor.

1909 – S-a născut Valentina Crețoiu

12 martie 1909, București – 4 august 2003, Breaza, Prahova

Artistă de operă, soprană. A urmat studii muzicale (pian și teorie) la Conservatorul din Cernăuți, cursuri de canto la Conservatorul din București, cu specializări la Viena și Berlin. Ionel Perlea a angajat-o la Opera Română, unde a debutat în Tannhäuser de Wagner. S-a afirmat cu un repertoriu dificil, de mare varietate stilistică interpretând roluri mari în: Bărbierul din Sevilla de Rossini, Madama Butterfly de Puccini, Răpirea din serai și Nunta lui Figaro de Mozart, Faust de Gounod, Traviata de Verdi, etc. A avut și o bogată carieră concertistică interpretând numeroase lieduri și lucrări vocal simfonice. A avut contracte cu operele Volksoper din Viena, Graz și Linz, unde a cântat cu soțul ei, baritonul Șerban Tassian și cu tenorul Dinu Bădescu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat ca infirmieră pe câmpul de luptă, alături de principesa Ileana. Originea socială și ideologia sa de viață au intrat în contrast cu regimul comunist instaurat în România, fiind anchetată, arestată, eliberată și apoi pusă sub interdicție în urma pensionării la o vârstă la care ar mai fi putut cânta. Ultimele două roluri ale carierei sale au fost Antigona din Oedipe de Enescu (1958) și Alice din Falstaff de Verdi (1959). A fost distinsă cu Ordinului Național Steaua României în grad de Cavaler

Giacomo Puccini – La Bohème O suave fanciulla • Dinu Bădescu & Valentina Crețoiu

1912 – S-a născut Irving Layton

Israel Pincu Lazarovitch; 12 martie 1912, Târgu Neamț – 4 ianuarie 2006, Montreal, Quebec

Poet canadian de origine română. Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal. Încă din anii ’40 a fost recunoscut drept unul dintre cei mai prolifici, versatili, revoluționari și controversați poeți ai școlii moderne canadiene. Reputația i s-a consolidat în anii ’50–’60, mai ales după publicarea lucrării A Red Carpet for the Sun în 1959. Unul dintre elevii săi celebri a fost Leonard Cohen, muzician, scriitor, promotorul postmodernismului canadian

1914 – Constantin Brâncuși a deschis prima expoziție personală, la New York

A fost organizată de Alfred Stieglitz și Edward Steichen la Photo Secession Gallery, în perioada 12 martie–1 aprilie, fiind expuse 8 opere în marmură, lemn și bronz. A provocat o enormă senzație. De atunci, forma pură a sculpurilor sale abstracte a cucerit lumea colecționarilor de artă, care plătesc sume exorbitante pentru a-i achiziționa operele, iar galeriile de artă celebrează genialitatea sculptorului prin expoziții aniversare. Colecționarul american John Quin i-a cumpărat mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice

1920 – Este demis Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (1)

Consiliu de miniștri reprezentând Blocul Parlamentar, în componența căruia au fost și trei basarabeni: Ion Pelivan – ministru al justiției, Ion Inculeț și Pantelimon Halippa – miniștri secretari de stat, prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, la guvernare în perioada 1 decembrie 1919–12 martie 1920. În acest timp, Parlamentul a votat legile prin care s-a ratificat unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România; la presiunea Marilor Puteri, a fost semnat Tratatul de Pace cu Austria de la Saint-Germain. Brătianu a intervenit pe lângă rege pentru a determina căderea cabinetului; mizând pe popularitatea exacerbată a generalului Averescu, fruntașul liberal i-a acordat acestuia sprijinul pentru a veni la putere

1925 – S-a născut Constantin Chiriță

12 martie 1925, Ibănești, Vaslui – 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania

Scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești–Livezeni. A debutat ca scriitor în anul 1949 cu volumul de nuvele Matei Ion a cucerit viața, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist, remarcându-se ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974). Este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii, din cinci volume: Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă, Drum bun, Cireșari. Alte scrieri: Întâlnirea, Pasiuni, Trilogia în alb, Livada

1926 – S-a născut Elena Dima-Toroiman

12 martie 1926, Curtea de Argeș – 9 decembrie 2010

Soprană. A studiat la Conservatorul Astra și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1953–1958). A făcut parte din generația de aur a teatrului liric romanesc, slujind cu un rar devotament viața artistică a Operei Române din București pentru mai bine de un sfert de veac (1957–1983). De-a lungul carierei la Opera Națională a dat viață unor partituri precum Amelia din Un ballo in maschera, Aida din opera omonimă, dar și roluri din repertoriul francez sau german. A cântat alături de mari nume ale scenei lirice românești ca Zenaida Pally, Valentin Loghin, Dan Iordachescu, Victoria Bezetti, Elena Cernei, Octavian Naghiu, Octav Enigarescu, Cornel Stavru, etc.

Richard Wagner – Lohengrin Visul Elsei, Singură-n zile triste

1927 – S-a născut Dumitru Dobrescu

12 martie 1927, București

Farmacolog, medic și farmacist, practician alopat și homeopat, profesor de farmacologie, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Farmacie (1949) și Facultatea de Medicină (1958) din București, a devenit doctor în medicină (1965). A continuat cu cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava și Bruxelles, instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington. A făcut rezidențiatul la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență din București, a fost farmacist și șeful laboratorului clinic la Spitalul Militar din Brașov, a parcurs toate treptele universitare până la profesor la catedra de farmacologie de la Facultatea de Farmacie București. A fost medic primar și medic homeopat, farmacolog clinician la Spitalul Colțea, Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Constructorilor. A fost decanul Facultății de Farmacie București, directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentelor și Cercetării Farmaceutice, membru, vicepreședinte și președinte al Comisiei pentru Medicamente a Ministerului Sănătății din România; co-fondator al Centrului Național de Farmacovigilență și șeful activităților desfășurate în domeniu

1929 – S-a născut Nicolae Tertulian

12 martie 1929, Iași – 11 septembrie 2019, Suresnes (Hauts-de-Seine)

Estetician, eseist și critic literar. Cu o biografie marcată de epoca istorică în care a trăit, a fost unul dintre supraviețuitorii pogromului de la Iași (iulie 1941). A absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea din București, unde, ulterior a fost profesor. În anii ’50–’60, ai realismului socialist, a fost o figură nociv-dogmatică. Ulterior, filosoful marxist a devenit unul dintre specialiștii europeni în Georg Lukács. În 1980, a emigrat și s-a stabilit la Paris, devenind cadru didactic asociat la Ecole des hautes études en sciences sociales, unde a avut cursuri și dezbateri importante. A publicat studii foarte documentate despre filosofii români în reviste de specialitate franceze. A scris despre Cioran în presa literară franceză pe vremea cînd acesta mai era în viață, și anume păstrîndu‑i secretul despre trecutul lui politic românesc, fapt pentru care Cioran i-a fost recunoscător. La fel ca soția lui, Georgeta Horodincă, a fost unul dintre colaboratorii revistei Apostrof

1934 – S-a născut Maria Manoliu-Manea

12 martie1934, Galați

Lingvistă, filoloagă, profesoară americană de origine română, stabilită în SUA în 1979, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A absolvit în 1955 Facultatea de Filologie din București. Este profesor titular emerit al University of California din Davis (din 1979), președinte al Academiei Americano-Române de Arte și Științe (1982–1994) și a Asociației Americane de Studii Românești (1986–1988). A predat Gramatică comparativă la Universitatea București, profesor invitat la Universitatea din Düsseldorf, Universitatea din Chicago, Universitatea din București. Lucrări: Introducere în lingvistica romanică (cu Iorgu Iordan), El estructuralismo lingüístico, Tipología e História: Elementos de Sintaxis comparada románica, Pragmatic and Discourse Constraints on Grammatical Choices

1935 – S-a născut Ede Terényi

12 martie 1935, Târgu Mureș

Compozitor și muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost profesor la Conservatorul din Cluj. A fost distins cu premii ale UCMR (1974, 1978) și premiul Academiei Române (1980). A compus muzică vocal simfonică: Cântece populare din Lopadea, muzică simfonică: Simfonia Brâncuși, muzică de cameră: Oază în deșertul nebun, muzică corală: Gagliarda, muzică vocală: Micropantonimes. Lucrări teoretice: Generația 1927 a compozitorilor maghiari din România, Armonia muzicii moderne

Ede Terenyi – Gallant Dances for flute, oboe, cello and harpsichord

1940 – S-a născut Virgil Nemoianu

12 martie 1940, București

Eseist, critic literar, filozof al culturii și pedagog american născut în România. A urmat Facultatea de Limbi Străine (secția germană–engleză) a Universității din București, licențiat în 1961. A lucrat ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, redactor la secția externă a revistei Contemporanul, iar din 1964 până în 1975 (când rămâne în SUA) a lucrat mai întâi ca asistent, apoi lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. În prezent deține catedra specială William J. Bayron Distinguished Professorship la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universitățile din București, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări

1941 – S-a născut Mircea Anghelescu

12 martie 1941, București

Cercetător literar, critic literar, filolog, istoric literar, paleograf și pedagog. În 1962 a absolvit Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. A participat la cursurile profesorilor Tudor Vianu și George Călinescu, a devenit doctor în filologie al Universității București în 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. A fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit. A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română. A publicat cincisprezece cărți de istorie și critică literară. A îngrijit aproximativ treizeci de volume de ediții critice, volume coordonate, prefețe etc. A publicat peste șaizeci de studii (dintre care 12 în reviste din străinătate în Franța, SUA, Anglia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Siria), etc.

1948 – S-a născut Andrei Pippidi

Andrei-Nicolae Pippidi; 12 martie 1948, București

Istoric, membru corespondent (din 2012) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în 1970, cu specializare în Istorie Medie Universală. A obținut titlul de Doctor în Istorie în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca și Doctor în Filozofie în 1986 la Universitatea din Oxford. Este specializat în istoria Sud-Estului european în sec. XV–XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident. A contribuit atât la elaborarea Raportului Elie Wiesel privitor la participarea României la Holocaust, cât și la elaborarea Raportul Tismăneanu, pe baza căruia a fost condamnat regimului comunist din România. În calitate de publicist, scrie din 1990 în Revista 22, în revista culturală Dilema Veche, ține rubrica SOS București, în care luptă pentru conservarea patrimoniului urbanistic al capitalei României. Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990), al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă și al Societății Academice din România

1950 – S-a născut Irina Coroiu

12 martie 1950, Calafat, Dolj – 5 martie 2004 la București

Critic de teatru și film. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București (1973) și un curs de Tehnica scenariului de film și TV (1983). A fost bibliotecară, redactor documentarist la Arhiva Națională de Filme. A scris cronică de film în revistele Cinema și Noul Cinema. A fost șef al Departamentului de Cultură Cinematografică la Arhiva Națională de Filme. A fost membră UCIN, UNITER, FIPRESCI.

1950 – S-a născut George Nicolescu

12 martie 1950, Ploiești

Compozitor și solist vocal orb. Debutul său muzical datează din 1970, când a câștigat premiul întâi la festivalul Tinerețe pe portativ. A colaborat cu compozitorul George Grigoriu. În 1973, a lansat primul său hit, Eternitate. A fost profesor de franceză la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Buzău, solist vocal la Casa Tineretului din Buzău, solist la trupa Optimiștii. În decembrie 2007, i-a apărut albumul Muzică ușoară…lăutărească, în care a cântat împreună cu muzicieni celebri ca Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu și Corina Chiriac

Prefă-te, inimă, în stea

1951 – A încetat din viață Gheorghe Tașcă (30 ianuarie 1875, Bălăbănești, Tutova/Galați – 12 martie 1951, închisoarea Sighet)

Economist și om politic, profesor de economie politică, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale, membru corespondent al Academiei Române, victimă a regimului comunist din România

1953 – A încetat din viață Grigore Scorpan (30 martie 1901 – 12 martie 1953)

Filolog, istoric literar, eminescolog, profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași

1961 – Echipa României a câștigat campionatul mondial de handbal masculin din RFG

1 martie–12 martie

România a pierdut în faza preliminară a grupelor în fața Cehoslovaciei, însă s-a calificat în grupele semifinale, unde a depășit Germania, Danemarca și Norvegia pentru a-și câștiga locul în ultimul act. În finală, adversar a fost din nou Cehoslovacia. Românii, fiind echipa-surpriză a turneului, a câștigat simpatia spectatorilor germani, și au reușit să câștige medalia de aur după un meci tensionat, învingând cu 9–8 după două reprize de prelungiri, cu un gol reușit de Costache II cu două minute înainte de final și a devenit pentru prima dată campioană mondială

1963 – A încetat din viață Jean Mihail (Jean Mihailovici; 5 iulie 1896, Hălăucești, Roman/Iași 12 martie 1963, București)

Regizor de film, scenarist, scriitor, pionier al artei cinematografice românești

1965 – A încetat din viață George Călinescu (19 iunie 1899, București – 12 martie 1965, Otopeni)

Critic, istoric literar, scriitor, publicist, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, membru titular al Academiei Române

1966 – A încetat din viață Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamț – 12 martie 1966, Paris, Franța)

Pictor și poet suprarealist, stabilit în Franța din 1930

1973 – S-a înființat la București Radio România Tineret

Primul canal public de radio din Europa destinat tineretului

 

1984 – A încetat din viață Géza Pálfi (14 aprilie 1941, Satu Mare, Harghita – 12 martie 1984, Târgu Mureș)

Preot romano-catolic secui din Transilvania, deținut politic, victimă a regimului Nicolae Ceaușescu; a decedat în urma bătăilor brutale primite în timpul anchetei de la Securitate

1990 – La manifestația populară din Piața Operei a fost adoptată Proclamația de la Timișoara

A apărut în contextul evenimentelor din anul 1990, ca o reacție la așa-zisa democrație originală care se instaurase in Romania. Proclamația de la Timișoara este un document programator, redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută în 11 martie. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație

Proclamația de la Timișoara

1991 – România a fost inclusă între țările est-europene beneficiare de asistență PHARE

Prin Acordul-cadru din 12 martie 1991 referitor la Programul de asistenta PHARE, Grupul celor 24 a hotărât, la Bruxelles, să includă România în rândurile țărilor est-europene beneficiare de asistență în cadrul programului PHARE, program prevăzut în Regulamentul nr. 3.906/89 din 18 decembrie 1989 al Consiliului Comunității Europene. A fost încheiat între Comisia Comunităților Europene și România și a stabilit măsuri în domeniul cooperării financiare, tehnice și al altor forme de cooperare, finanțate și implementate în cadrul tehnic, legal și administrativ stabilit

1992 – A încetat din viață Nicolae Țic (29 decembrie 1928, județul Hunedoara – 12 martie 1992)

Scriitor, publicist și scenarist

1995 – A încetat din viață Dumitru Almaș (Dumitru Ailincăi; n. 19 octombrie 1908, Negrești, Neamț – d. 12 martie 1995, București)

Prozator, istoric, scriitor, publicist și profesor universitar, autor de romane istorice și de biografii romanțate

 

Ziua Gărzii Naționale de Mediu

Sărbătorită, în fiecare an, la data de 12 martie, fiind instituită prin Ordinul de ministru nr. 224/27 februarie 2007

2002 – A început să funcționeze Garda de Mediu

Înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1167/21 noiembrie 2001, în vigoare de la 12 martie 2002 până la 29 aprilie 2003, fiind abrogată și înlocuită prin H.G. nr. 297/2003. Este condusă de un comisar național – la nivelul țării, și de un comisar județean – la nivel de județ

 

2002 – A încetat din viață Gheorghe Iliescu-Călinești (14 iulie 1932, Călinești, județul Argeș – 12 martie 2002)

Sculptor, reprezentant al sculpturii avangardiste

2008 – A încetat din viață Ovidiu Iuliu Moldovan (1 ianuarie 1942, Cistelec/Vișinelu–Sărmașu, Mureș – 12 martie 2008, București)

Actor cu o bogată activitate în teatru, film, teatru radiofonic și televiziune

2009 – A încetat din viață Mihai Ungheanu (17 martie 1939, Slobozia – 12 martie 2009, București)

Jurnalist, critic și istoric literar, scriitor, om politic

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #GazetadeTransilvania #EmilCostinescu #ConstantinCPopovici #MansiBarberis #ValentinaCrețoiu #IrvingLayton #PrimaexpozițieConstantinBrâncușiNewYork #ConstantinChiriță #ElenaDimaToroiman #DumitruDobrescu #NicolaeTertulian #MariaManoliuManea #EdeTerényi #VirgilNemoianu #MirceaAnghelescu #AndreiPippidi #IrinaCoroiu #GeorgeNicolescu #RadioRomâniaTineret #ProclamațiadelaTimișoara  #GardadeMediu

2 comentarii la „12 Martie în istoria românilor

  1. Ancuța Guță

    Aflăm zilnic lucruri remarcabile despre noi și ai noștri. Mulțumim pentru efortul depus spre a ne informa. (Spre exemplu : nici în facultate nu am aflat la cursul de Istoria literaturii române despre primul roman feminin, „Elmira”)
    Cu multă considerație și recunoștință,
    A. Guță

  2. Bunicuţa Virtuală

    Tocmai de-aia am ales formatul acesta al „cărții de istorie”, pe zile, pentru a putea găsi cât mai multe evenimente și aniversări, care, altfel, s-ar pierde în „zgomotul” general de fond. Am primit uneori informații și de la cititori, bineînțeles, spre bucuria mea!

Lasă un răspuns la Ancuța Guță Anulează răspunsul

%d blogeri au apreciat: