Istoria României România frumoasă Today's Memory

16 Martie în istoria românilor

Foto: Catedrala Mitropolitană din Timișoara


1457 – A fost executat Ladislau de Hunedoara

Ladislau Huniade (1433 – 16 martie 1457, Buda) a fost fiul cel mai mare al voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara și fratele lui Matia Corvin. Și-a însoțit tatăl în mai multe campanii militare, a fost Ban al Croației și Dalmației, căpitan general al Regatului Ungar, apoi ministru de finanțe. A vrut să se impună în fruntea vieții politice a regatului și pentru a-și împlini ambițiile, l-a asasinat pe contele Ulrich de Cilli, apropiat al regelui, la Belgrad, în 9 noiembrie 1456. Apoi, l-a luat prizonier pe regele Ladislau al V-lea, l-a dus la Timișoara și i-a smuls pentru sine demnitatea de căpitan general, pe care o avusese și tatăl său, precum și promisiunea că el și familia sa nu vor fi pedepsiți pentru asasinat. Planul a fost dejucat de rege, susținut de majoritatea aristocrației oripilată de asasinat. În 14 martie 1457, ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara au fost arestați la Buda. Ladislau de Hunedoara a fost acuzat de complot și decapitat fără judecată în piața centrală a cetății, iar fratele său Matia, fiind minor (14 ani), a fost iertat

1506 – Tratatul de la Lublin

Semnat de logofătul Tăutu, vistierul Isac și pitarul Ivanco, reprezentanții voievodului român, Bogdan al III-lea, și ai Regelui Poloniei, Alexandru Iagello, în vederea înfăptuirii unei uniuni dinastice. Bogdan al III-lea se declară dispus să păzească Lehia de tătari, să sprijine catolicismul în Moldova și chiar să renunțe formal la Pocuția, pe care urma să o recupereze însă, în mod definitiv, ca zestre, în urma căsătoriei cu Elisabeta Iagello, sora regelui Poloniei, Aleksander

1611 – Principele Transilvaniei, Gabriel Báthory, s-a retras din Țara Românească

Gabriel Báthory, proclamat principe la vârsta de 19 ani, își propusese să aducă sub stăpânirea sa Moldova și Țara Românească. Ultimul principe din dinastia Bathory, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai detestați domnitori medievali. Cronicarii turci l-au numit „craiul cel nebun”, iar românii au relatat despre ororile comise de soldații acestuia care au invadat Muntenia… La scurt timp de la instalarea pe tron, Gabriel Bathory a cerut tribut de 8.000 de florini domnitorului Moldovei, Constantin Movilă. S-a pregătit de război și în decembrie 1610, oastea sa a pornit din Țara Bârsei, prin Bran, asupra Munteniei, iar la 29 decembrie, pe când domnul țării, Radu Șerban, petrecea la Târgoviște împreună cu întreg poporul sfârșitul de an, principele ardelean a trecut cu oastea prin pasul Branului și a pătruns în Țara Românească. Radu Șerban, nepregătit, a trebuit să se retragă în grabă spre Moldova. Ajuns în Târgoviște la 26 ianuarie 1611, Gabriel Bathory și-a luat titlul de Principe, din mila lui Dumnezeu, al Transilvaniei și Valahiei Transalpine, a trimis o solie la Istanbul, cerând să-i fie recunoscută domnia în Muntenia, dar Înalta Poartă nu a încuviințat cererea lui și l-a numit domn al Țării Românești pe Radu Mihnea. Gabriel Báthory s-a așezat stăpânitor al țării pe care a prădat-o timp de trei luni. Între timp, domnii Munteniei și Moldovei, Radu Șerban și Constantin Movilă s-au aliat, iar la 16 martie, Gabriel Bathory s-a retras în Brașov și Radu Șerban și-a recăpătat tronul

1635 – Tratatul de alianță dintre Țara Românească și Transilvania

Semnat de Matei Basarab, domnul Țării Românești, și Gheorghe Rakoczi I, principele Transilvaniei, prevedea ajutor reciproc între cei doi domnitori, străduindu-se pentru obținerea unui sprijin și din partea Habsburgilor. Tratatul a fost reînnoit în 1636 și 1640

1705 – Antim Ivireanul a fost ales episcop de Vâlcea, hirotonisirea având loc în ziua următoare

Antim Ivireanul (circa 1640-1650, Iviria – 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în calitate de episcop de Vâlcea a fost instalarea unei tipografii la Govora, unde a tipărit 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești)

1815 – A încetat din viață Ioan Piuariu-Molnar (1749, Sadu, Sibiu – 16 martie 1815, Cluj)

Primul medic titrat român, filolog și traducător, chirurg al Universității din Viena, medic la Sibiu și profesor de oftalmologie la Școala medico-chirurgicală din Cluj; autor al celei dintâi gramatici româno-germane, al unei istorii universale și al unui dicționar român-german

1821 – Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin Vale, a lansat Proclamația către bucureșteni

Prin proclamație, declara că mișcarea pe care o conducea era menită câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”. În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți binele de obște sau niu”. Această dată a fost înscrisă și pe documentul programatic al revoluției de la 1821, Cererile norodului românesc. În 21 martie, Tudor intra triumfal în București

1843 – Legea pentru desființarea dajnicilor de sub administrația Vorniciei temnițelor și trecerea lor sub administrația ocârmuirii județelor

Votată de Adunarea Obștească a Țării Românești la 16/28 martie și promulgată prin Ofis domnesc la 22 martie/2 aprilie. A fost prima lege prin care se desființa robia pentru o categorie de țigani ai Statului, categorie socială scoasă din evidențele fiscale ale Vorniciei temnițelor și trecerea sub administrație civilă

1845 – S-a născut Gogu Cantacuzino

George C. Cantacuzino-Râfoveanu; 16 martie 1845, Ploiești – 9 decembrie 1898, București

Fruntaș liberal, jurnalist, ministru de finanțe. A urmat cursurile Facultății de Matematică din Paris, timp în care a activat și în cadrul Uniunii române din Paris. Întors în țară în 1876, a devenit secretar general al Ministerului de Finanțe, apoi a ajuns în poziția de a dirija monopolurile statului, a fost director al căilor ferate, a condus publicația Voința națională. A fost unul dintre intimii lui Ioan C. Brătianu, a cărui deplină încredere și-o câștigase. A fost ministru de finanțe pe durata mai multor guverne, prin păstrarea sa în această poziție confirmându-i-se eficiența în această funcție publică. Lucrări publicate: Gestiunea agiului, Modificarea tarifului general al vămilor

1846 – S-a născut Panait Warthiadi

16 martie 1846, București – 7 februarie 1911, București

General de divizie, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, al Corpurilor nr. 3 Armată la Galați, apoi și nr. 2 Armată la București, precum și diplomat militar. A fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859–1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). A luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. A fost onorat cu numeroase distincții: Mare Ofițer al Ordinului național Steaua României, Comandor al Ordinului Coroana României, Comandor al Ordinului Regal Carol I, Ordinul regal român Virtutea Militară, Comandor al Ordinului Împărătesc Leopold, Ordinul imperial rus Sfânta Ana, etc.

1871 – Guvernul Lascăr Catargiu (2) a dizolvat Parlamentul

Instalat la 11 martie 1871, pe fondul manifestărilor antigermane, pentru a deține majoritatea în Adunarea Deputaților, guvernul a dizolvat-o la 16 martie, organizând alegeri între 2–8 mai. Alegerile au avut ca rezultat o majoritate zdrobitoare a conservatorilor. În Cameră nu au putut pătrunde decât trei radicali, cinci fracționiști și doi liberali moderați

1883 – S-a născut Carol Ardeleanu

16 martie 1883, București – 23 noiembrie 1949, București

Romancier din epoca interbelică. În tinerețe, a trăit printre muncitorii mahalalei bucureștene. A frecventat Școala de Arte Frumoase timp de patru ani, nereușind să o absolve. A debutat în revista Viața literară și artistică, în preajma răscoalelor țărănești, cu poemul Frăție, iar debutul editorial l-a făcut cu volumul de schițe și povestiri Rusia revoluționară (1918). Până în 1913 a fost colaboratorul destul de activ al revistei Luceafărul, a publicat apoi și în alte reviste precum: Flacăra, Viața literară, Vremea, Universul literar, Cuvântul liber. După primul război mondial a publicat versuri în Sburătorul, urmând să publice mai apoi volume de nuvele și romane. Opera sa descrie mediile și categoriile sociale supuse condițiilor dure de viață: pescarii, tăbăcarii, minierii, prostituatele și vagabonzii. Din scrierile sale: Pe străzile Iașului, Diplomatul, tăbăcarii și actrița, Viermii pământului, Domnul Tudor, O crimă… (Toți la fel și niciunul ca altul). A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români

1883 – S-a născut Gheorghe Storin

16 martie 1883 – 1 octombrie 1968

Actor, profesor de Artă dramatică la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”. A studiat arta dramatică la Conservatorul din București cu C.I. Nottara. A jucat la Teatrul Național din București, cu intermitențe încă din 1902, în Compania Alexandru Davila și în Compania Bulandra-Storin-Manolescu-Maximilian. A creat un vast repertoriu de roluri în piese clasice și contemporane românești și străine: Castriș din Patima roșie de M. Sorbu, rolul titular din Michelangelo de Alexandru Kirițescu, Vulpașin din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, Scarpia din Tosca de V. Sardou, Nikita din Puterea întunericului de Tolstoi, Satin și Actorul din Azilul de noapte de Gorki, etc. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului și cu Ordinul Muncii clasa I (1953), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967). Din filmele în care a jucat: Amorurile unei prințese, Pe valurile fericirii, Televiziune, Trenul fantomă

Trenul fantomă (1933)

1897 – S-a născut Margareta Sterian

Margareta Weinberg; 16 martie 1897, Buzău – 9 septembrie 1992, Kfar Saba, Israel

Pictoriță, ceramistă, artist decorator, scriitoare și traducătoare. A studiat pictura, arta decorativă și istoria artei la Academia Ranson și la École du Louvre din Paris. În vara anului 1929, în cadrul Seminarului de sociologie, etică și politică al Universității București, a luat parte la campania monografică de la Drăguș, condusă de profesorul Dimitrie Gusti. În același an, în decembrie, a participat la expoziția organizată de Seminar, expunând șase portrete de țărani și copii din Drăguș. De asemenea, la prima expoziție personală a artistei, de la Sala Mozart din București, a expus peisaje, naturi statice și 30 de lucrări din ciclul de portrete Copiii din Drăguș

Biografie ilustrată

1903 – S-a născut Jules Cazaban

16 martie 1903, Fălticeni – 23 septembrie 1963, București

Actor de teatru și film. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei liceului, dar vocația lui principală a fost cea actoricească. A urmat Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în Azilul de noapte, Volpone, Poveste de iarnă, Învierea, Crimă și pedeapsă, Viforul, Răzvan și Vidra. La București a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, Compania Maria Ventura, Teatrul Bulandra-Maximilian-Storin, trupele îndrumate de Sică Alexandrescu, a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea, Teatrul Municipal, condus de Lucia Sturdza-Bulandra. A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place, A douăsprezecea noapte, Vizita bătrânei doamne, Moartea unui comis-voiajor, Mamouret, Nu se știe niciodată, Baia, Take, Ianke și Cadâr. A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat

Bijuterii de familie (1957)

1906 – S-a născut Traian Gheorghiu

16 martie 1906, Iași – 22 decembrie 1982

Publicist și dramaturg. Doctor în drept și filozofie, a fost profesor la Iași, inspector al Regiunii Școlare Iași. A debutat în 1938 și a colaborat la: Minerva, Viața românească, Cuvântul liber, ș.a. A fost secretar de redacție la Însemnări ieșene. Cunoscut publicului larg în special pentru volumul său de memorialistică intitulat Miercurile de la „Însemnări ieșene”, el a publicat lucrări în numeroase alte domenii: logopedie, psihologie, pedagogie, filosofie, beletristică, dramaturgie. Teatru: Faguri din munții Vrancei, Vîslașii cerului, Cer și pământ, Coțofana

1913 – S-a născut Radu Brateș

Gheorghe I. Biriș; 16 martie 1913, Ciufud/Izvoarele, Alba – 11 iulie 1973, Blaj, Alba

Poet, publicist și istoric literar. A debutat cu versuri în Unirea poporului (Blaj, 1928). Student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1930–1934), a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian și a lucrat la Muzeul Limbii Române. A fost profesor la liceul din Blaj, director la Școala de Arte și Meserii din același oraș, a revenit la Cluj ca șef de temă în cadrul Institutului de Lingvistică. După o detenție la Canal (1952–1954), a fost profesor prin satele târnăvene. A editat, împreună cu Pavel Dan și Virgil Fulice, revista Blajul, a fost unul dintre redactorii gazetei Unirea poporului. A colaborat cu versuri, articole de istorie literară și culturală, recenzii la Someșul, Unirea, Drumul nou, Gând românesc, Blajul, Dacoromania, Gândirea, Convorbiri literare, Transilvania, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară și Tribuna, etc.

1923 – S-a născut Sergiu Cunescu

16 martie 1923, București, România – 16 martie 2005

Inginer și politician, a reînființat în 1990 Partidul Social Democrat Român (PSDR), al cărui președinte a fost între 1990–2000. A fost un colaborator al lui Constantin Titel Petrescu. De profesie inginer specialist în motoare cu ardere internă, a avut numeroase contribuții în industria automobilelor din România în perioada anilor 1960–1980, colaborând la omologarea prototipurilor Dacia 1100, 1300, Oltcit. În ianuarie 1990, împreună cu Adrian Dimitriu, fost secretar general al Partidului Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stanescu, veterani ai vechiului partid intrat în ilegalitate după alegerile din 1946, au înscris noul partid PSDR, continuator legitim și unic al PSDI, partid istoric. Partidului Social Democrat Independent, alături de PNȚCD și PNL, considerate partide istorice, au constituit în 1990 opoziția politică față de Frontul Salvării Naționale, formațiunea foștilor comuniști. A fost adept al social democrației moderne, de esență franco-germană, însușindu-și tezele reformatoare de la Bad Godesberg care au delimitat mișcarea europeană de stânga de marxism. A militat pentru libertate, echitate, solidaritate, poziționându-se în prima linie alături de Corneliu Coposu în lupta împotriva foștilor comuniști. A avut o atitudine inflexibilă față de partidele conduse de Ion Iliescu

1924 – S-a născut Horia Șerbănescu

16 martie 1924, București – 19 septembrie 2010, București

Actor de comedie în teatru și film. A debutat pe scenă la vîrsta de 5 ani pe scena de la Cărăbuș, interpretînd rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista, fiind descoperit de regizorul Paul Gusti care-l aduce la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu a rămas cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române. A jucat pe scena Teatrului din Sărindar, condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea, unde a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și… dactilografă. S-a stransferat apoi la Teatrul Victoria. Primul cuplu artistic l-a format cu Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la Cărăbuș. De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat și de Televiziunea Română

Fermoarele

1936 – A început construcția la Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul Trei Ierarhi. A fost construită între 1936–1941 și este un simbol al orașului. Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus, printr-o ceremonie, piatra fundamentală a viitoarei Catedrale. Lucrările de construcție, după proiectul arhitectului Ion Traianescu, s-au terminat în 1941. Clopotele și crucile bisericii au fost sfințite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956, din cauza celui de-al doilea război mondial

1936 – S-a născut Bujor Nedelcovici

16 martie 1936, Bârlad

Romancier și eseist, stabilit din 1987 în Franța. A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din București. A fost avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui), fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară: Bicaz, Brașov, București. Din anul 1987 a ales calea exilului, trăind la Paris, unde continuă să scrie. A susținut un ciclu de conferințe în Statele Unite și a publicat în Canada, în La Revue Cité Libre eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Din 1987, face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. Opere publicate în România: Ultimii, Noaptea, Grădina Icoanei, Îmblânzitorul de lupi, Jurnal infidel. Ieșirea din exil 1992-1997, Iarba zeilor și în Franța: Al doilea mesager, Le matin d’un miracle, Le provocateur

1947 – A apărut la București Revista literară

Ccondusă de Miron Radu Paraschivescu, fostă Orizont (1944–1947) viitoarea Flacăra (ianuarie 1948)

1957 – A încetat din viață Constantin Brâncuși (19 februarie 1876, Hobița–Peștișani, Gorj – 16 martie 1957, Paris, Franța)

Sculptor cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană, membru postum al Academiei Române. După trecerea în eternitate, faima sa și a operelor sale nu a încetat să sporească, chiar și după zeci de ani, lucrările sale ocupă un loc de cinste printre marile creații artistice ale lumii

1965 – Premiera filmului Pădurea spînzuraților la Sala Mare a Palatului

Ecranizare a romanului omonim al scriitorului Liviu Rebreanu. Regizat de Liviu Ciulei, cu Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ștefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Anna Széles, a fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1964, la Festivalul de la Milano a primit Premiul de excelență, pentru calitatea fotografică a imaginii și ingeniozitatea mișcărilor de aparat; în 1965 la Festivalul de film de la Cannes a primit Premiul pentru regie, iar la Festivalul de la Mamaia, Marele Premiu Pelicanul alb și Premiile pentru imagine și interpretare feminină (Ana Széles). Filmul a marcat debutul actriței Gina Patrichi

Pădurea Spânzuraților

1967 – S-a născut Dan Dediu

16 martie 1967, Brăila

Compozitor, profesor universitar, membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) din 1990. A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția Compoziție cu Ștefan Niculescu și Dan Constantinescu (1985–1989), studii post-universitare la Hochschule für Musik und darstellende Kunst, Viena cu burse „Gottfried von Herder” și „Alban Berg”. A făcut studii de filosofie la Universitatea din Viena (1991). În 1995 a devenit Doctor în muzicologie la Academia de Muzică din București, cu teza Fenomenologia actului componistic. Arhetip, arhetrop și ornament în creația muzicală. A fost cadru universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, catedra de Compoziție – disciplinele Compoziție și forme muzicale, de la asistent din 1991, la lector, conferențiar, profesor, șeful catedrei de compoziție din 2000 și Rector (2008–2016).

Dan Dediu – Plasitc Rock Concerto • Barock Orchestra, Dirijor Tiberiu Soare, Vioară Keiko Urushihara

1995 – A încetat din viață Magda Ianculescu (30 martie 1929, Iași – 16 martie 1995, București)

Soprană de notorietate internațională, prim-solistă a Operei Române

1999 – A încetat din viață Nicolae Tipei (19 aprilie 1913, Călărași – 16 martie 1999)

Inginer, specialist în electromecanică și aeronautică, membru corespondent al Academiei Române; stabilit în SUA din 1971

2005 – A încetat din viață Sergiu Cunescu (16 martie 1923, București – 16 martie 2005)

Inginer și politician, a reînființat în 1990 Partidul Social Democrat Român (PSDR), al cărui președinte a fost între 1990–2000

2008 – A fost lansat proiectul Enciclopedia României

Proiect inițiat de o echipă de voluntari, cu scopul de a scrie o enciclopedie electronică a României. „Un fel de Românie online de la A la Z”, cum își prezintă munca chiar ei. Mobilizează resursele informaționale din mediile tradiționale către mediul digital, online și promovează cultura ca stil de viață

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #AntimIvireanulEpiscopdeVâlcea #Proclamațiacătrebucureșteni #GoguCantacuzino #PanaitWarthiadi #CarolArdeleanu #GheorgheStorin #MargaretaSterian #JulesCazaban #TraianGheorghiu #RaduBrateș #SergiuCunescu #HoriaȘerbănescu #CatedralaMitropolitanădinTimișoara #BujorNedelcovici #Revistaliterară #Pădureaspînzuraților #DanDediu

0 comentarii la „16 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: