Istoria României România frumoasă Today's Memory

18 Martie în istoria românilor

Foto: Iancu de Hunedoara (Pictură de Pataky Laszlo – detaliu)


1442 – A început Bătălia de la Sibiu – Bătălia de la Sântimbru

Bătălia a fost purtată între armatele Regatului Ungariei, comandate de Iancu de Hunedoara și ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Mezid, beiul Vidinului, în perioada 18–25 martie 1442, în zona cuprinsă între Sântimbru și Sibiu, făcând parte din războaiele otomano–maghiare.

Otomanii au pătruns în Țara Românească prin pasul Turnu și au prădat de la Sibiu până pe Valea Mureșului. Iancu de Hunedoara a proclamat mobilizarea generală, curierii mergând în toate colțurile voievodatului anunțând primejdia. Înainte ca oastea să fie alcătuită, Iancu a ieșit în fața invadatorilor cu grupuri înarmate ale episcopului Gheorghe Lepeș de Alba, ale nobilimii și garda sa, în apropiere de Alba Iulia, adoptând tactica ofensivă și atacând spre Sântimbru. Otomanii au contraatacat, au spart centrul oastei ardelene, și au obligat-o să se retragă și să se refugieze în cetate. În acțiune a fost prins și ucis episcopul Gheorghe Lepeș. În timp ce Iancu aștepta întăriri, otomanii au pornit după pradă. La 3 zile după înfrângerea de la Sântimbru, Ioan de Hunedoara a pornit cu armatele sale, adunate din toate colțurile Transilvaniei, pentru a-i alunga pe turci. 10.000 de soldați la comanda lui Iancu de Hunedoara, Anton Trauntenger și Simion Kamonoyai au pornit către Sibiu pentru a-i înfrunta pe turci. Pentru ca Ioan de Hunedoara să nu fie recunoscut, a făcut schimb de haine cu Simion Kamonoyai, care purta armura lui Iancu, în culorile voievodatului. În fruntea a 5.000 de cavaleri curajoși, Simion Kamonoyai a pornit către armata otomană pe care au făcut-o să se regrupeze. Otomanii au depus eforturi foarte mari pentru a-l ucide pe Simion crezând ca este Iancu, lăsând flancurile descoperite pentru al ucide pe Simion. Au fost atacați de Ioan de Hunedoara și, cu ajutorul soldaților din Sibiu care au lansat o ploaie de săgeți și ghiulele, fiind nimiciți chiar și Mezid și fiul său. Trupele care au scăpat au fost zdrobite de domnul muntean.

Bătălia s-a terminat cu victoria armatelor creștine, aceasta fiind a treia victorie a armatelor conduse de Ioan de Hunedoara asupra otomanilor după cele obținute la Semendria în 1437 și în zona dintre Semendria și Belgrad în 1441.

1821 – Tudor Vladimirescu și-a stabilit tabăra la Cotroceni

De la Bolintin Vale, Tudor a hotărât deplasarea pe un drum ocolit, pentru a evita orice eventuală capcană a otomanilor de la sud de Dunăre sau a arnăuților din Capitală. Pe 17/29 martie, pandurii ajungeau la Ciorogârla, pentru ca a doua zi pe seară să ajungă la Cotroceni, pe atunci în imediata apropiere a Bucureștiului

1823 – S-a născut Constantin D. Aricescu

18 martie 1823, Câmpulung, Muscel/Argeș – 18 februarie 1886, București

Istoric, arhivist și publicist, poet. Participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească, a fost membru în Divanurile ad-hoc, desfășurând o intensă activitate în favoarea unirii principatelor române. Ca director al Arhivelor statului din București, a sistematizat fondul arhivistic. A publicat lucrări istorice privind istoria orașului Câmpulung, revoluția din 1848 și răscoala din 1821. Ca scriitor, Aricescu a compus versuri naive și un roman neizbutit, Misterele căsătoriei în 3 volume

1833 – S-a constituit la Iași, Societatea de Medici și Naturaliști

În ianuarie 1830, s-a înființat la Iași Iassyer medicinsche Lesevereine (Cercul ieșean de citire medicală), de către dr. Jakob Czihak, medic ceh de formație germană și medic șef al Miliției din Moldova, dr. Mihail Zotta, protomedic al orașului Iași și Gheorghe Asachi, cu 21 membri. Activitatea acestuia se desfășura în casa lui Czihak. În 18 martie 1833 s-a transformat în Societatea de medici și naturaliști din Principatul Moldovei, având drept scop progresul medicinii și științelor naturii, răspândirea cunoștințelor agronomice, valorificarea bogățiilor naturale, studierea faunei, florei și apelor minerale ale Moldovei ș.a. Este cea mai veche societate științifică și medicală din România. Începând din 1887 aceasta publică o revistă, intitulată în prezent Revista Medico-Chirurgicală

1878 – S-a încheiat la Viena Convenția de comerț româno-elvețiană

Adoptată la 18/30 martie, a intrat în vigoare din 4 decembrie 1878

1884 – S-a născut Julius Bielz

18 martie 1884 Orlat, Transilvania – 9 iunie 1958, Sibiu

Avocat, etnograf, istoric de artă, muzeograf, colecționar și publicist sas transilvănean. A studiat drept, etnografie și istoria artei la Kecskemét, Berlin, Munchen și Klausenburg și a luat doctoratul în 1907. A fost consilier în cadrul Înaltei Curți de Conturi a Austro-Ungariei, avansând până la funcția de Consilier al Curții. După primul război mondial, a lucrat la Viena, Budapesta și Roma, reprezentant român în comisia pentru dizolvarea monarhiei, apoi a părăsit serviciul public și s-a dedicat cercetărilor de folclor. În 1927 a fost numit custode al Muzeului Brukenthal din Sibiu, unde și-a desfășurat toată activitatea științifică, ajungând în 1955 director adjunct. A fost redactor șef al revistei Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen Museum. A făcut parte din redacția Verein fur Siebenburgische Landeskunde. A fost colecționar, creându-și importante colecții de cărți, mobilier, picturi, bijuterii sau obiecte de artă populară, pe care le-a donat apoi Muzeului Brukenthal. A fost președintele Asociației „Sebastian Hann” și al Asociației Prietenii Muzeului Brukenthal (Gesellschaft der Freunde de Brukenthalischen Museum) al cărei fondator a și fost. A realizat peste 100 de lucrari pe teme de istoria artei si istoria culturii

1892 – S-a născut Al. Duiliu Zamfirescu

Alexandru-Antonio-Lascar-Cesare Zamfirescu; 18 martie 1892, Roma, Italia – 24 februarie 1968, București

Diplomat, prozator și traducător, fiul diplomatului și prozatorului român Duiliu Zamfirescu. A urmat studii universitare la Paris, devenind licențiat în litere la Sorbona (1912) și licențiat în drept (1913); a absolvit, de asemenea, École de Sciences Politiques din Paris (1914). Începând din 1915 a desfășurat activitate diplomatică în serviciul statului român, fiind atașat în Ministerul de Externe. A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie. După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma, secretar de legație cl. II la Berlin, prim secretar de legație la Berlin și însărcinat cu afaceri la Haga. A fost primul diplomat român în America Latină, prin numirea sa de către Nicolae Titulescu ca ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro (1934–1935). A avut preocupări literare încă din tinerețe, dar a început să publice relativ târziu. A scris impresii de călătorie: Pe căi de Miazăzi (1947), proză cu accente memorialistice: Fără frac și joben, Perfecții diplomați, Domnul Daltaban de Seraschier și Macumba carioca. Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română scrieri ale lui Jorge Amado și Francisco Javira și în limba franceză scrieri ale lui Mihail Sadoveanu

1895 – S-a născut Ion Barbu

Dan Barbilian; 19 martie 1895, Câmpulung-Muscel – 11 august 1961, București

Matematician și unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Între anii 1914–1921 a studiat matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte în timpul Primului Război Mondial și a continuat, între 1921–1924, la Göttingen, Tübingen și Berlin. În 1929 a devenit Doctor în matematică. Ca matematician, în 1942 a fost numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București și a publicat diferite articole în reviste matematice. A definit o procedură de metrizare care va fi numită de Leonard M. Blumenthal spații Barbilian, a inspirat o direcție de cercetare în geometria inelelor, direcție asociată azi în literatura de specialitate cu numele său, al lui Hjelmslev și al lui Klingenberg. Scrieri științifice: Teoria lui Galois a ecuațiilor în axiomatizarea lui Steinitz, Axiomatizarea mecanicii clasice, Curs de algebră axiomatică, Teoria aritmetică a idealelor în inelele necomutative. Ca poet, în 1919, a început colaborarea la revista literară Sburătorul, sub pseudonimul Ion Barbu. Într-o prima etapă, a versurilor din Sburătorul, (1919–1920) a scris lirică parnasiană: Lava, Munții, Copacul, Banchizele, Panteism, Arca, Pytagora, Râul, Umanizare, etc. A doua etapă, baladică-orientală: După melci, Riga Crypto și lapona Enigel, Domnișoara Hus, Nastratin Hogea la Isarlâk, etc. (1921–1925). În final, etapa ermetică, de încifrare a semnificațiilor: Oul dogmatic, Ritmuri pentru nunțile necesare, Uvedenrode

Leopoldina Bălănuţă – Recital de poezie Ion Barbu / Dan Barbilian

1896 – S-a născut Alexandru Colorian

18 martie 1896, București – 2 octombrie 1971, București

Jurist, poet și editor. A fost licențiat în drept. A debutat cu versuri în 1914 în Vieața nouă, cu care a colaborat până în 1925. A scris la Versuri și proză, a fost redactor literar la cotidianul Îndreptarea, a mai colaborat la Lumină nouă, România, Universul literar, etc. În volum a debutat în 1926, cu Simple fantezii pentru toamnă. Din opera sa literară: Preludii în zori, Exil, Inscripții pentru Baltic, Poeme alese, Poeme. Medalioane lirice

1897 – S-a născut Barbu Solacolu

5/18 martie 1897, București – 30 octombrie 1976, București

Poet, memorialist, traducător, funcționar public și om de știință. A absolvit Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie ale Universității bucureștene. A luat parte la campaniile militare din 1917 și 1918, după încheierea păcii și-a susținut licența în drept (1918). În 1920 a plecat în Germania, la Universitatea din Berlin, urmând cursuri de filosofie, economie, științe politice și geografie. A obținut, în 1923, titlul de doctor în filosofie și științe economice și s-a întors în țară, pentru a se dedica unei cariere de tehnocrat, fiind consilier în Ministerul de Finanțe și în Ministerul de Externe sau la Uniunea Camerelor de Comerț, secretar general al unei bănci, profesor onorific la Academia de înalte Studii Comerciale. Primele încercări literare datează din anii terminali ai liceului, a debutat cu versuri la Flacăra în 1912 și a colaborat la periodice de orientare simbolistă și modernistă: Rampa, Convorbiri literare, Vieața nouă, Sburătorul, Viața românească, Ramuri, Cuvântul liber, Contimporanul, etc. Din volumele sale: Umbre pe drumuri, De Saint-Simon, Regionalism cultural, categorie organică și socială, Umbre pe drumuri, Evocări. Confesiuni. Portrete

1899 – S-a născut Ion Finteșteanu

18 martie 1899, București – 21 octombrie 1984, București

Celebru actor de teatru și film, radio și televiziune. Având de mic înclinații către teatru, s-a pregătit în vederea admiterii la Conservator, dar ocuparea Bucureștiului de către armatele germane în iarna anului 1916 a determinat refugierea sa în Moldova. În iarna anului 1917, la Iași a debutat ca actor de teatru în spectacolul Marșul nupțial de Henry Bataille, înlocuind un actor indisponibil, jucând alături de Maria Ventura, Tony Bulandra și Florica Alexandrescu. În perioada 1918–1921 a urmat cursul clasei Luciei Sturdza Bulandra de la Conservatorul de Artă Dramatică din București, absolvindu-l în 1921 ca premiant. A fost solicitat să plece în turneu cu trupa Teatrului Național, rămânând actor al acestui teatru până la moarte. A jucat în: O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, Enigma Otiliei, Capul de rățoi, Citadela sfărâmată, Take, Ianke și Cadîr, Căruța cu paiațe, și în piese străine: Stăpânul casei, Hangița, Mincinosul de Goldoni, Avarul, Școala femeilor, Tartuffe, Burghezul gentilom de Molière, Hamlet, Regele Lear, Neguțătorul din Veneția de Shakespeare. A fost profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului, având ca asistenți pe Sanda Manu și pe Dem Rădulescu. A debutat în film în Datorie și sacrificiu (1926). După 25 de ani, a revenit pe marile ecrane cu Bulevardul „Fluieră Vântu” (1950), apoi O scrisoare pierdută, Afacerea Protar, Citadela sfărâmată, Celebrul 702, Vacanță la mare, Titanic vals, Haiducii, Serata, B.D. la munte și la mare. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului.

Take, Ianke și Cadâr

1902 – S-a născut Pius Sérvien

Piu-Șerban Coculescu; 5/18 martie 1902, Bucuresti – 28 ianuarie 1959, Paris

Poet, eseist și filolog, filosof al științelor, membru titular (din 1937) al Academiei de Științe din România. Era fiul lui Nicolae Coculescu, profesor de astronomie care, în 1908, a înființat Observatorul Astronomic din București. A început studiile la București, terminându-le la Paris, cu bacalaureat în matematică și filozofie (1920) și licența în litere la Sorbona (1925). A urmat apoi, în România, cursurile Școlii de ofițeri de artilerie din Timișoara, în anul 1930 a trecut doctoratul la Paris cu teza Ritmurile ca introducere fizică la estetică. A fost conferențiar la Collège de France, în Centre National de la Recherche Scientifique și a condus publicații științifice. A publicat numeroase lucrări, multe dintre ele sub pseudonimul Pius Sérvien, derivat din prenumele sale, dar fiind și o referire la romanul lui Anatole France Dorințele lui Jean Servien. Acestea au acoperit teoria probabilităților, fundamentele matematicii, relația dintre acustică și estetică, relația dintre limbajul științific și limbajul poetic. Dintre numeroasele sale lucrări: Sur les propositions d’histoire littéraire qui peuvent être établies au moyen de fiches, Introduction a une maniere d’être, Principes d’esthétique: problèmes d’art et langage des science, Le Langage des Sciences, etc.

1906 – Primul zbor al aparatului Vuia I, proiectat, construit și pilotat de Traian Vuia

La Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat. Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare, care a reușit să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, la bord, fără ajutor extern (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbateri asupra definiției de primul aeroplan

1909 – S-a născut Barbu Brezianu

18 martie 1909, București – 14 ianuarie 2008

Istoric și critic de artă, scriitor, publicist și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Facultatea de Drept în 1932. Între 1943–1949, a fost magistrat, dar și angajat al Institutului de Istoria Artei. A colaborat la Contemporanul, Ulise, Vremea, Curentul literar, Facla, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească, Adevărul literar și artistic și la reviste de artă din țară și din străinătate. A fost cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncușiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în țară. Ca publicist și poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. A fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura românească precum Constantin Noica, Mircea Eliade, George Enescu. A fost autorul volumelor de poezii Nod ars, Poezii, Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărți Brâncuși în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză), etc.

1910 – S-a născut Ioana Postelnicu

Eugenia Banu; 18 martie 1910, Poiana Sibiului, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria – 28 noiembrie 2004

Scriitoare. A urmat cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. După doi ani, în 1930, s-a transferat în București, continuând acolo studiile universitare. În 1937 și-a început cariera literară la Cenaclul Sburătorul al lui E. Lovinescu. A realizat o frescă a vieții rurale transilvănene, ecranizată ulterior, în Ciclul Vlașinilor, format din romanele Plecarea Vlașinilor (1964) și Întoarcerea Vlașinilor (1979). În ele a descris viața păstorilor din Mărginimea Sibiului, cu care scriitoarea avea legături de sânge. A primit de două ori Premiul Academiei Române (1943, 1979) și premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară. Alte scrieri: Bogdana, Pădurea Poenari, Orașul minunilor, Adolescenții, Seva din adâncuri, Remember, Urmașii Vlașinilor

1913 – S-a născut George Marcu

18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest – 24 decembrie 1984, București

Compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână. Între 1932–1934 a urmat studiile muzicale la Conservatorul din București, unde l-a avut profesor de folclor muzical pe Constantin Brăiloiu. Între 1948–1954 a fost dirijor și compozitor la Ansamblul macedo-român din București. A făcut primele culegeri sistematice de folclor aromân pe care le-a prelucrat pentru ansamblu. Două titluri notabile de prelucrări sunt Gaida și Tumbe, tumbe. În paralel, a fost responsabil artistic al Orchestrei „Barbu Lăutaru”. A fost cercetător la Institutul de Folclor din București până la sfârșitul vieții, instructor artistic și compozitor al grupului vocal din Ministerul Petrochimic, colaborator al Revistei de folclor

George Marcu – Un laiu gioni picurar

1915 – A apărut la Craiova primul număr al publicației Basarabia

Pe prima pagină a primului număr a fost tipărit articolul „Nu uitați Basarabia. Două milioane de moldoveni asupriți imploră ajutorul fraților liberi”, prin care se cerea guvernului român „să acționeze pentru eliberarea fraților din Basarabia, care sub jugul rusesc sunt amenințați de a-și uita originea”. Revista a fost editata ulterior la București, iar din septembrie la Iași

1917 – Înființarea Partidului Național Moldovenesc

Înainte de 1917, intelectualitatea din Basarabia a fost împărțită între nobili, conservatori, socialiști și democrați. Vasile Stroiescu, un bogat filantrop, dar foarte modest, a reușit să convingă toate fracțiunile majore să lase luptele interne și să se reunească pentru patru zile (15/28 martie–18/31 martie 1917), în localul redacției ziarului Cuvînt moldovenesc din Chișinău, în aceste zile fiind creat Partidul Național Moldovenesc, în Gubernia Basarabia, aflată sub stăpânire rusească. În aprilie a fost aleasă conducerea partidulu și s-a adoptat programul acestuia. Președintele PNM a devenit Vasile Stroiescu. Printre fruntașii partidului se numărau: Paul Gore, Vladimir Herța, Pan Halippa, Onisifor Ghibu, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan, Matei Donici, Nicolae Alexandri, Vladimir Chiorescu, Teofil Ioncu, Mihail Minciună, Teodor Corobceanu, Gheorghe Buruiană, Alexandru Groapă, Ion Codreanu (deputat)

1919 – S-a născut Elena Piru

Elena Bjoza; 18 martie 1919, Iași – 30 octombrie 1974, București

Istoric literar, sotia lui Al. Piru. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937–1941). A lucrat ca paleograf la Arhivele Statului din Iași, arhivist la Direcția Generală a Arhivelor Statului din Bucuresti, bibliotecar principal la Biblioteca Academiei și cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. După debutul în Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1956), a colaborat la Ateneu, Cahiers roumains d’études littéraires, Gazeta literară, Luceafărul, Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Viața Românească, etc., publicând studii, neadunate în volume., despre literatura română în sec. al XlX-lea, în care accentul cade pe aspectul documentar. A îngrijit ediții din poeții Văcărești – Scrieri alese, Claudia Millian – Cântări pentru pasărea albastră, și a colaborat la Istoria literaturii române (II, 1968).

1921 – S-a născut Bartolomeu Anania

Valeriu Anania; 18 martie 1921, Glăvile–Piteșteana, Vâlcea – 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca

Cleric ortodox, poet, dramaturg și prozator. A urmat Seminarul Teologic Central din București (1933–1941). În 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, dându-i-se numele de Bartolomeu, apoi a fost hirotonit ierodiacon, slujind la Mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj. În calitate de președinte al studenților din Centrul Studențesc „Petru Maior” a organizat și condus greva studențească cu caracter anticomunist, contra guvernului condus de Petru Groza și totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. A fost exmatriculat în 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița. Din 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului

1926 – S-a născut Romul Munteanu

18 martie 1926, Călanu Mic, Hunedoara – 17 martie 2011, București

Critic și istoric literar, editor. A urmat Facultatea de Litere de la Universitatea din Cluj (1946–1950). Și-a început activitatea didactică la Cluj, după încheierea studiilor universitare, devenind asistentul profesorului Dimitrie Popovici și a continuat-o la Institutul Pedagogic din București și apoi la Universitatea din București. Teza sa de doctorat, Aspectele și dimensiunile iluminismului românesc, a susținut-o în 1960 la Universitatea din Leipzig. A fost lector invitat la Institutul de Romanistică din Leipzig (1957–1961), profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității din București și a publicat numeroase monografii, studii de sinteză sau culegeri de eseuri. Între 1970–1989 a fost director al Editurii Univers, unde a contribuit la unul dintre cele mai interesante proiecte culturale postbelice, și anume la crearea unei „biblioteci universale” în limba română, reluând un ideal drag lui Ion Heliade Rădulescu. Din scrierile sale: Contribuția Școlii ardelene la culturalizarea maselor, Literatura europenă în epoca luminilor, Metamorfozele criticii europene moderne, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, vol I-III, Permanențe ale poeziei românești, O viața trăită, o viață visată (memorii), Viața în ceață sau cântecul lebedei (continuare memorii)

1927 – S-a născut Ion P. Filipescu

18 martie 1927, Moțăței, Dolj – 12 decembrie 2002, București

Jurist, cercetător, profesor universitar, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Drept (absolvită în 1950) și ale Facultății de Economie Generală, obținând titlul științific de doctor în drept în anul 1961 și doctor docent în anul 1974. În anul 1950 a început cariera universitară ca preparator, apoi lector, conferențiar și profesor de drept internațional și drept al familiei la Facultatea de Drept din București. A deținut pentru o perioadă și funcția de decan al Facultății de Drept. În paralel a fost, succesiv, cercetător, cercetător principal și director la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. A desfășurat o bogată activitate științifică de drept civil, dreptul familiei, drept internațional privat, dreptul comerțului internațional, drept comunitar, drepturile omului, teoria generală a obligațiilor etc. A fost unul dintre autorii proiectelor Codului civil și Codului familiei. A fost judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de trei ani

1931 – S-a născut Mircea Alexandru Hrișcă

18 martie 1931, Baia Sprie – 1988, Baia Mare

Pictor, profesor universitar. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost elev al lui Corneliu Baba. A avut o bogată activitate didactică. Din anul 1963 a participat la numeroase expoziții colective în Baia Mare, Cluj-Napoca, Focșani, Bacău, Arad, Bistrița. Din opera sa: Primăvară și flori, Toamna pe câmp Mozaic, Panouri decorative la Clubul Tineretului din Baia Mare, ilustrații de carte

1937 – S-a născut Horia Moculescu

18 martie 1937, Râmnicu-Vâlcea

Pianist, interpret vocal, compozitor de muzică ușoară, mediator și creator de programe TV, membru al Uniunii Compozitorilor. Talent muzical precoce, a învățat, autodidact, acordeonul la vârsta de șase ani. Din cauza așa-zisei „origini sociale nesănătoase” din timpul regimului comunist, nu a fost admis la Conservatorul din București; s-a înscris la Facultatea de Mine din Petroșani, unde și-a pus în evidență talentul de interpret muzical în cadrul orchestrei facultății. În continuare, s-a dedicat exclusiv muzicii, activând ca pianist în localuri de bun renume din București și de pe litoralul Mării Negre. În această perioadă a început să compună melodii de muzică ușoară. Piesa de debut a fost De-ai fi tu salcie la mal. A compus cca 500 melodii și a luat peste 200 premii

Horia Moculescu – Adevarata mea dragoste

1942 – S-a născut Eugen Dorcescu

Eugen Berca; 18 martie 1942, Târgu Jiu

Poet și critic literar. A absolvit cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura română la Universitatea din Timișoara (1966) și a devenit Doctor in filologie, cu teza Structura metaforei în poezia română modernă (1915). A fost cercetator la Universitatea. din Timișoara, redactor și redactor-șef al Editurii Facla. A debutat cu proză în ziarul Viitorul din Turnu Severin (1969) și cu versuri în Luceafarul (1970). A colaborat la Viața Românească, Familia, Amfiteatru, Steaua, etc. A publicat volume de versuri: Pax magna, Desen în galben, Arhitectura visului și Culegătorul de alge, cărți pentru copii: Dodoacă și Biciușcă, Castelul de calcar, Căsuța fermecată, precum și volumul de teorie și critică literară Metafora poetică și Embleme ale realității

1944 – S-a născut Ghelasie de la Frăsinei

Gheorghe Teodor Popescu; 18 martie 1944, Sălătrucel Loviștea, Vâlcea – 2 iulie 2003, Mănăstirea Frăsinei

Ieromonah la Mănăstirea Frăsinei și autor a numeroase scrieri de mistică isihastă. Între anii 1962–1964 a urmat cursurile unei școli tehnico-sanitare din orașul Cluj. A lucrat la Spitalul Unificat din Abrud ca asistent de laborator, unde l-a cunoscut pe părintele Arsenia Praja, ieromonah la Mănăstirea Râmeț. Lângă el a prins gustul monahismului, în 1973, când s-a închinoviat ca frate în Mănăstirea Frăsinei, unde a experimentat cele mai profunde trăiri și meditații mistice. Datorită harului său, mii de credincioși din toată țara veneau la Frăsinei pentru a lua cuvânt de folos duhovnicesc. Întotdeauna a urmat cuvintelor Scripturii: „Caută mai întâi pe Dumnezeu și oamenii te vor căuta pe tine„. Opera sa scrisă se remarcă printr-o profundă și originală încărcătură teologică, desprinsă dintr-o trăire cu totul aparte. La formarea sa interioară au contribuit atât lectura duhovnicească din operele Sfinților Părinți, cât mai ales experiențele sale interioare, rugăciunea și Sfânta Liturghie. Slujind la Sfântul Altar, părintele Ghelasie a descoperit dimensiunea „chipului iconic” al structurii noastre duhovnicești

Pr. Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei – Sfaturi duhovnicești Universul credintei, TVR

1946 – S-a născut Sorin Dumitrescu

18 martie 1946, București

Pictor și grafician, profesor universitar, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. În 1969 a absolvit Institutul de arte frumoase din București, la clasa maestrului Corneliu Baba și a început să participe la anualele și bienalele republicane și la Saloanele Municipiului București. Împreună cu: Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Horea Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Bata Marianov și Doru Covrig a fondat Gruparea 9+1 (1981) și a fost fondator al Editurii și Fundației Anastasia. A fost, de asemenea, inițiatorul și curatorul galeriei Catacomba, al cărei program s-a remarcat în anii 1992–2001 prin promovarea pe simeze și, în general, în spațiul dezbaterii publice, a unei arte de mare anvergură spirituală. Participă la numeroase expoziții de grup, dar și personale. A fost distins cu multe premii, printre care Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor (2000), Crucea Casei Regale a României (2008)

Galerie de lucrări

1953 – A încetat din viață Mihai Costăchescu (23 septembrie 1884, Goești, Iași – 18 martie 1953, Iași)

Istoric, și editor de documente feudale slavo-române și folclorist, membru corespondent al Academiei Române

1954 – A apărut la București Gazeta literară

A fost revista Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română și a apărut săptămînal, între 18 martie 1954–3 octombrie 1968. Concepută după modelul sovietic al săptămânalului Literaturnaia gazeta, revista Gazeta Literară a fost principala tribună a realismului socialist în versiunea românească

1957 – S-a născut Horia Roman Patapievici

18 martie 1957, București

Scriitor, fizician, filosof și eseist contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere. A fost cercetător științific principal la ICPMS București, asistent universitar la Catedra de fizică a Institutului Politehnic din București, director al centrului de Studii Germane al facultății de filosofie din Universitatea București, membru al colegiului de conducere al CNSAS, președinte al Institutului Cultural Român. Debutul său ca eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a colaborat cu Revista 22, LA & I, Dilema (acum Dilema Veche), Orizont, Vatra, Secolul 20 și Evenimentul Zilei. A fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural: Idei în libertate și Înapoi la argument. Din 2004 este director al unei reviste culturale, Idei în dialog

1960 – A încetat din viață Vasile Al. George (24 februarie 1895, Sângeorz Băi, Bistrița Năsăud – 18 martie 1960, București)

Poet, publicist și traducător, a editat ziarul Mureșul, a condus săptămânalul Astra

1965 – S-a instalat Guvernul Ion Gheorghe Maurer (2)

Marea Adunare Națională l-a desemnat președinte al consiliului de Miniștri pe Ion Gheorghe Maurer, după Guvernul Ion Gheorghe Maurer (1), în perioada 21 martie 1961–18 martie 1965. Realizări: S-a încheiat procesul de colectivizare (1962); Declarația PMR din Aprilie 1964; disensiunile din interiorul CAER; respingerea planului Valev; Constituția din 21 august 1965

1968 – A încetat din viață Eugen Cuteanu (28 decembrie 1900, Deva – 18 martie 1968)

Compozitor, violonist, și profesor universitar, membru în Societatea Compozitorilor Români

1977 – S-a născut Adrian Văncică

18 martie 1977, Târgoviște

Actor de teatru și film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specialitatea actorie la clasa prof. univ. dr. Mircea Albulescu. Este actor angajat al Teatrului Nottara din București și interpretul lui Celentano din serialul de comedie difuzat pe ProTV, Las Fierbinți. A jucat în filme ca: Visul lui Liviu, Hârtia va fi albastră, Boogie, Marți, după Crăciun, etc.

Hârtia va fi albastră Partea I

1984 – A încetat din viață Ene Braniște (12 octombrie 1913, Suseni, Argeș – 18 martie 1984, București)

Teolog, considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturghiști din Ortodoxia românească.

1991 – A încetat din viață Maria Holban (30 mai 1901, București – 18 martie 1991, București)

Istoric, a avut un aport esențial în editarea seriei Călători străini despre țările române, membru corespondent al Academiei Române

1994 – A încetat din viață Gina Patrichi (8 martie 1936, București – 18 martie 1994, București)

Actriță de teatru, film, radio și televiziune, a jucat la Teatrul Dramatic din Galați și la Teatrul Bulandra din București

1998 – A început să funcționeze, operațional, la Bruxelles, Misiunea diplomatică a României pe lângă NATO

2002 – A început Recensământul populației și locuințelor

18–28 martie

Numărul persoanelor înregistrate la recensământul din martie 2002, a fost de 21.680.974 locuitori, situând țara noastră pe locul 9 ca mărime între țările europene. Populația a scăzut cu 1.129.061 față de recensământul din 1992; ponderea populației române în totalul cetățenilor era de 89,47%

 

2003 – S-a inaugurat Institutul Național de Criminologie

Înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 14/2017 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Național de Criminologie, este un organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Justiției care are ca scop asigurarea, pe baze științifice, a prevenirii și controlului criminalității

2007 – A încetat din viață Ovidiu Maitec (13 decembrie 1925, Arad – 18 martie 2007, Paris)

Sculptor, profesor universitar și membru titular al Academiei Române

2016 – A încetat din viață Șerban Iliescu (martie 1956 – 18 martie 2016)

Lingvist și jurnalist, realizator al rubricilor radio Ghidul radiofonic de exprimare corectă și Minutul de limba română

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #IancudeHunedoara #BătăliadelaSântimbru #ConstantinDAricescu #SocietateadeMedicișiNaturaliști #JuliusBielz #AlDuiliuZamfirescu #IonBarbu #AlexandruColorian #BarbuSolacolu #IonFinteșteanu #PiusSérvien #TraianVuia1 #BarbuBrezianu #IoanaPostelnicu #GeorgeMarcu #RevistaBasarabia #PartidulNaționalMoldovenesc #ElenaPiru #BartolomeuAnania #RomulMunteanu #IonPFilipescu #MirceaAlexandruHrișcă #HoriaMoculescu #EugenDorcescu #GhelasiedelaFrăsinei #SorinDumitrescu #HoriaRomanPatapievici #AdrianVăncică #Recensământul2002 #InstitutulNaționaldeCriminologie

0 comentarii la „18 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: