Istoria României România frumoasă Today's Memory

19 Martie în istoria românilor

Foto: Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei


1693 – Dimitrie Cantemir a luat domnia Moldovei, dar numai pentru trei săptămâni

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1674 – 21 august/1 septembrie 1723), fiul domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost domnul Moldovei în două rânduri (18/28 martie–17 aprilie 1693 și 1710–1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. După moartea tatălui său, Dimitrie Cantemir a fost ales de boierii mari, în frunte cu Iordache Ruset, vornicul, domn al Moldovei, la 19 ani. Succesiunea evenimentelor a fost următoarea: în 19/29 martie, un agă al vizirului aflat la Iași este adus ca „să rădic pe Dumitrașco beizădeaoa, ficiorul lui Cantemir-Vodă în locul lui tătâne-său”. Dregătorul turc, văzând că toți boierii îl cereau domn „au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeaoa” (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei). Dar, după o domnie care a ținut mai puțin de trei săptămâni și care nu a fost recunoscută de Poartă, turcii plătiți de Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, au impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca (la 18 aprilie 1693)

1701 – A doua diplomă leopoldină

Curtea imperială a dat la 19 martie 1701 o nouă diplomă, care reconfirma clerului unit aceleași privilegii ca și clericilor catolici și declara că mirenii (inclusiv țăranii), care acceptau unirea cu Biserica Romei, urmau să beneficieze de toate drepturile civice, ieșind astfel din situația de „tolerați” (Istoria României în date, Editura Enciclopedică, 2003). Diploma din 1701, mai mult decât cea din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvania. În aceste condiții, diploma nu a fost niciodată pusă în aplicare. La 2/12 decembrie 1701, un edict imperial lăsa românilor din Transilvania libertatea de a îmbrățișa una din cele patru religii recepte sau a păstra credința ortodoxă

1826 – S-a născut Nicolae de Hurmuzaki

19 martie 1826, Cernăuca, Cernăuți – 19 septembrie 1909, Cernăuca

Baron bucovinean, politician și patriot, deputat al Consiliului Imperial (Reichsrat), membru de onoare (din 1883) al Academiei Române. Într-un document din martie 1885, Nicolae de Hurmuzaki este menționat moșier ale domeniilor Perzulivca, Dimca și Volcineț în Bucovina, fiind descendent al unei vechi familii fanariote din Principatul Moldovei. Nicolae și fratele său Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci în 1881 (Diploma din 2 octombrie 1881, Viena) pentru ei, și urmașii lor legitimi, în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial, Reichsrat

1827 – S-a născut Mișu Popp

19 martie 1827, Brașov, Imperiul Austriac – 6 martie 1892, Brașov, Austro-Ungaria

Pictor, reprezentant al academismului românesc, provenit dintr-o veche familie de preoți și zugravi. A urmat cursurile Academiei Chezaro-Crăiești de Arte Frumoase (Academia Sfânta Ana). În preajma izbucnirii revoluției din 1848, a revenit la Brașov, unde a legat o strânsă prietenie cu pictorul Constantin Lecca, zugrăvind împreună Biserica Sfântul Nicolae din Șchei și Biserica Răzvan Vodă. S-a alăturat revoluționarilor, fiind un conducător al luptei naționale a revoluției din Transilvania. Alături de Constantin Lecca și Carol Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Prin portretistică, Mișu Popp a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea epocii în care a trăit, a realizat o vastă galerie de portrete, având ca temă principală personalități politice, istorice și culturale, dar și oameni obișnuiți, funcționari, preoți sătești, orășeni sau țărani. A pictat singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu, Biserica schitului de la Frăsinei, Biserica Mănăstirii Radu Vodă, Biserica Sfântul Nicolae de la Câmpulung Muscel, etc. Cea mai însemnată colecție de picturi religioase realizate de către Mișu Popp se află în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Comuna Satulung (astăzi orașul Săcele) de lângă Brașov. A fost un cunoscut bibliofil, fiind deținătorul unei biblioteci impresionante, iar casa sa din Brașov a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși

Biografie ilustrată

1851 – Domnitorul Barbu Ştirbei a aprobat înfiinţarea Pensionatului Domnesc de fete

Bomnitorul Barbu Stirbey a aprobat înființarea unui Pensionat Domnesc de Demoazele, unde urmau să vină fetele unor demnitari, care se distinseseră în serviciul public și cărora, statul, drept recunoaștere și recompensă, le asigura în mod gratuit buna educație a odraslelor. Piatra de temelie a edificiului a fost pusă abia la 20 noiembrie 1852. Decretarea mobilizării, în august 1916, a fost însoțită de transformarea pensionului în spital. În 1918 clădirea a trecut în folosința austriecilor, care au instalat aici sediul poștei. Ulterior pensionul a primit numele Şcoala Centrală

1865 – A încetat din viaţă Nicolae Filimon (6 septembrie 1819, București – 19 martie 1865, București)

Prozator, cronicar teatral și muzical, primul critic muzical român, autor de nuvele romantice și realist-satirice, dar și al primului roman realist românesc

1871 – S-a născut Petre Liciu

19 martie 1871, Focșani – 1 aprilie 1912, București

Mare actor de teatru. În 1888 s-a înscris la Facultatea de Drept, dorința familiei, și la Conservator, începând să joace la Teatrul Național din Iași. În 1890 familia s-a mutat la București, unde a continuat studiile de drept în anul al treilea, dar Conservatorul nu i-a recunoscut cei doi ani absolviți la Iași, fiind obligat să se înscrie în anul I, dar a terminat cu premiul întâi pentru comedie. În 1894 a fost admis prin concurs la Conservatorul din Paris, pentru cursuri de declamațiune, cu o bursă din partea statului român pentru trei ani, dar a rămas la Paris numai doi ani. A fost angajat la Teatrul Național din București, devenind în curând unul din cei mai de seamă stâlpi ai lui. A interpretat, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare: Shylock din Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Cezar din Ruy Blas de V. Hugo, Ștefăniță din Viforul de Delavrancea etc. Deși nu a deținut niciodată oficial o catedră la Conservator, funcționând aici ca locțiitor al unor actori-profesori, a îndrumat o adevărată generație de monștri sacri, din care făceau parte Ion Manolescu, V. Maximilian, G. Storiu, Zaharia Bârsan, Marioara Voiculescu etc

1901 – A încetat din viaţă George Grămăticescu (15 iulie 1846, Craiova, judeţul Dolj – 19 martie 1901)

General de brigadă, a participat la Războiul de Independenţă, director adjunct şi director al Pirotehniei Armatei, şef de stat major al Corpului 3 Armată

 

Ziua pașaportului românesc

1912 – Regele Carol I al României a promulgat Legea asupra pașapoartelor

Înaltul Decret Regal nr. 1758, Legea asupra pașapoartelor, este prima lege modernă care se referea la pașapoarte și prin care erau legiferate primele principii procedurale pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru toți cetățenii țării. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 martie 1912 și a fost semnată de ministrul de Interne, Al. Marghiloman, de ministrul de Finanțe, P.P. Carp, și de ministrul Justiției, M.G. Cantacuzino

 

1916 – Au fost stabilite relaţii diplomatice la rang de legaţie între România și Suedia

Primele relaţii româno-suedeze datează din secolul al XVI-lea, domnitorii Moldovei având frecvente contacte cu regii suedezi. După Războiul de Independenţă a României, s-au înfiinţat mai multe consulate suedeze în ţara noastră la Brăila, Galaţi, Bucureşti, Constanţa, precum şi consulate româneşti în Suedia la Stockholm, Göteborg şi Malmö. La 19 martie 1916 a intrat în funcţiune legaţia României la Stockholm, iar reprezentanţa diplomatică a Suediei la Bucureşti a fost înfiinţată în 1921

1917 – S-a născut Dinu Lipatti

19 martie 1917, București – 2 decembrie 1950, Geneva

Pianist, compozitor şi pedagog, considerat cel mai important pianist român, membru post-mortem (din 1997) al Academiei Române. Crescut într-o familie cu tradiție muzicală – tatăl său, Theodor, diplomat de carieră, studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna, o excelentă pianistă. Naș de botez i-a fost George Enescu – i s-au recunoscut și cultivat din fragedă copilărie înclinațiile muzicale. Din 1922, Josef Paschill a notat primele lui compoziții, după cum le executa la pian micul autor de cinci ani. A fost admis la Conservatorul din București, în 1934 a participat la concursul internațional de pian din Viena, unde i s-a decernat doar premiul doi. Faimosul pianist francez Alfred Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici a luat și lecții de compoziție și de artă dirijorală. În 1936 a început cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa creascând cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial a revenit la București unde a dat recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu. S-a stabilit în Elveția, a devenit profesor de pian la Conservatorul din Geneva, continuând cariera concertistică cu recitaluri sau ca solist în orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera. A realizat în studio imprimări pe discuri. În timp ce se pregătea pentru un turneu în America s-a descoperit că suferea de leucemie. A urmat un tratament costisitor, ajutat de muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch care au contribuit cu mari sume de bani. La 16 septembrie 1950 a avut loc ultimul lui concert public, la Besançon

Frédéric Chopin – 14 Valses

1918 – S-a născut George Ciorănescu

19 martie 1918, Moroieni, Dâmbovița – 6 februarie 1993, Munchen

Eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil. A fost licențiat al Facultății de Drept (1941) și al Facultății de Litere și Filosofie (1947) a Universității din București, doctor în științe politico-economice al Universității din Cluj (1946). În 1947, s-a expatriat la Paris. A fost protagonist al mișcării pentru unitatea Europei în exilul românesc. Astfel, la 9 mai 1948, s-a ținut, la Haga, Congresul Constitutiv al Mișcării Europene, prezidat de Winston Churchill. Aici s-au constituit comitetele naționale ale Mișcării Europene, cuprinzând inclusiv statele căzute sub ocupație sovietică. Comitetul român a avut, ca figuri mai proeminente, pe George Ciorănescu, președinte, Grigore Gafencu, Gabriel Bădărău și alții. În 1954 a devenit deputat în primul Parlament european (cu sediul la Viena). A fost animator a numeroase cenacluri și reviste literare ale exilului și redactor șef la postul de radio Europa Liberă, unde a deținut și funcția de director adjunct al departamentului în limba română (1965–1970). A coeditat, la inițiativa lui Ion Dumitru, revista Apoziția, a cenaclului literar omonim din München, pe care a condus-o (1982–1992). Scrierile sale includ eseuri: Românii și ideea federalistă, poezie: Ystud, poeme amare, Poeme fără răspuns, Poeme prea târzii, Morior ergo sum, Metaerotism imaginar, etc.

1919 – Ungariei i s-a înmânat hotărârea Consiliului Militar Interaliat de la Paris, Nota Vyx

Colonelul francez Fernand Vyx a prezentat Ungariei, din partea aliaților învingători în război, Nota Vyx, prin care se ordona forțelor militare ungare să se retragă în granițele Ungariei, până la tratativele de pace cu Aliații.

După Armistiţiul de pe Frontul Balcanic (Belgrad, 31 octombrie/13 noiembrie 1918), deși Ungaria se afla în tabăra ţărilor învinse, Crişana, Maramureş şi centrul Transilvaniei au rămas sub administraţie maghiară, stabilindu-se o linie de demarcaţie pe aliniamentul râului Mureş. Guvernul Mihály Károlyi a refuzat să retragă trupele din Transilvania, a contestat rezultatul plebiscitului din 1 decembrie 1918 şi a reprimat dur manifestaţiile pentru unirea cu Regatul României din teritoriile de sub administraţia sa. Conform recomandărilor Conferinţei de Pace de la Paris, s-a constituit o zonă neutră între România şi Ungaria, armata ungară fiind somată să se retragă din Transilvania pe aliniamentul Hust–Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta, prin nota adresată de colonelul francez Fernand Vyx la 6/19 martie 1919

1924 – S-a născut Maria Brezeanu

19 martie 1924, Râșnov, Brașov – 19 aprilie 2005

Chimistă, membră titulară (din 1974) a Academiei Române. A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din București devenind doctor în 1956 și doctor docent în 1970. S-a afirmat în studiul chimiei combinațiilor complexe în general și, în special, asupra chimiei combinațiilor complexe polinucleare. Din 1948 a început să lucreze ca profesor la Universitatea din București, Departamentul de Chimie, până în 1969. A fost președinte a Academiei de științe chimice și membră a Comitetului executiv al societății chimice române

1926 – S-a născut Niculae Cerveni

19 martie 1926, Cervenia, Cervenia, Teleorman – 16 ianuarie 2004

Avocat, politician liberal, senator, fost deținut politic al regimului comunist. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București (1946–1950). A fost arestat în 1949 pentru „uneltire împotriva regimului comunist” și a fost condamnat la 5 ani de închisoare. În ianuarie 1990, a fondat, împreună cu un grup de colegi de la Baroul București, Partidul Socialist Liberal (PSL), a cărui denumire a stârnit pe atunci numeroase nedumeriri. A fost senator în legislatura 1996–2000, a candidat la funcția de președinte al României la alegerile generale din 2000

1927 – S-a născut Alecu Popovici

19 martie 1927, Iași – 16 septembrie 1997, București

Poet, prozator și dramaturg. A urmat Facultatea de Medicină din Iași (1945–1951). A început de timpuriu o activitate publicistică, fiind redactor la ziarul Moldova liberă din Iași, asistent și lector de estetică la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, fiind în paralel redactor la revista pentru copii Licurici. A desfășurat o bogată activitate în domeniul teatral, fiind redactor la revista Teatrul, inspector-șef al teatrelor la Comitetul de cultură București, director al Teatrului „Ion Creangă” și secretar literar la Teatrul „Nottara”. A debutat cu poezii în 1943 în revista Vremea, publicând doi ani mai târziu un volum de versuri intitulat Cu abecedarul. Este autorul a numeroase opere literare pentru copii: peste 40 de piese de teatru și numeroase volume de proză și versuri. Piesele sale pentru copii au fost jucate la teatrele de păpuși și marionete din România; o parte din ele au fost reprezentate la Teatrul „Nottara” (Băiatul din banca a doua, Nu prea albă ca zăpada și motanul descălțat, Poveste neterminată), Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’), Teatrul „Ion Creangă” (Scufița cu trei iezi, Poveștile de aur, Cine se teme de crocodil?) și Teatrul Național din Cluj (Căruța cu artiști). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1961

1933 – S-a născut Constantin Dinulescu

19 martie 1933, Alexandria

Actor de teatru și film. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Alexandru Finți, absolvind cursurile universitare în 1955. În perioada studenției a făcut figurație la Teatrul Giulești. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Național din Iași, a colaborat și cu Opera de Stat din Iași. La solicitarea lui Radu Beligan, a fost angajat actor la Teatrul Național din București, unde a interpretat numeroase roluri și a început să fie solicitat să joace în filme. S-a căsătorit cu actrița Carmen Ionescu, colegă de teatru. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București între anii 1973–1977. Din bogata sa activitate cinematografică: Străzile au amintiri, Conspirația, Un comisar acuză, Ștefan cel Mare, Actorul și sălbaticii, Mușchetarul român, Cuibul salamandrelor, Cursa, Vlad Țepeș, Burebista, Ștefan Luchian, Glissando, Totul se plătește, A unsprezecea poruncă, Trenul vieții, Italiencele. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în 2004

Transfer de personalitate Teatru TV, 1996

1941 – S-a născut Virgil Măgureanu

Imre Asztalos; 19 martie 1941, Giurtelecu Hododului–Hodod, Satu Mare

Primul director al Serviciului Român de Informații, în funcție în perioada 1990-1997. Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității

1944 – Masacrul de la Rîbnița

Județul Rîbnița este unul din cele 13 foste județe care au făcut parte din Guvernământul Transnistriei, teritoriul dintre râurile Nistru și Bug aflat sub administrație românească între 19 august 1941–29 ianuarie 1944, când trupele sovietice au revenit în Transnistria și în Basarabia, Moldova de Est. În noaptea dintre 18/19 martie 1944, când armata română se retrăgea din zonă, militarii germani au asasinat aproape 400 de prizonieri, cetățeni sovietici și anti-fasciști români aflați în închisoare, în orașul Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului, la 130 de km de Chișinău. Au fost doar 5 supraviețuitori

 

1944 – S-a născut Eugenia Moldoveanu

19 martie 1944, Bușteni

Soprană. De la vârsta de 7 ani a studiat pianul cu Aurel Bobescu. Între anii 1963–1968 a studiat canto la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București cu Arta Florescu iar la clasa de operă l-a avut ca profesor pe Hero Lupescu. În anul 1968 a câștigat premiul I la concursul de la Sofia cu Traviata de Giuseppe Verdi. A fost imediat angajată la Opera Națională din București unde a debutat în rolul Donna Anna din Don Giovanni de Mozart. În 1970 a câștigat premiul I la Concursurile Internaționale „G. Enescu” din București și la Toulouse în Franța, în 1973, marele premiu la concursul Madama Butterfly din Tokyo, premiu pe care îl primește de la Maria Callas, președinta juriului. Începe o frumoasă carieră, care o poartă pe toate marile scene ale lumii: Metropolitan Opera din New York, La Scala din Milano, Opera din Hamburg, Covent Garden din Londra, Arenele din Verona, Teatro Colon din Buenos Aires, Opera de Stat din Viena; alături de artiști ca Placido Domingo, Jose Carreras, Carlo Bergonzi, Alfredo Kraus, Renato Bruson, Giuseppe Taddei, Ruggiero Raimondi, Katia Ricciarelli, Nicolai Ghiaurov, sub baghetele unor dirijori ca Riccardo Muti, Claudio Abbado, Giusepe Patane, George Pretre sau Wolfgang Savallish. În repertoriul ei s-au regăsit titluri de operă ca: Don Giovanni, Idomeneo, Flautul fermecat, Nunta lui Figaro, Traviata, Luiza Miller, Simon Boccanegra, Ernani, Otello, Boema, Madama Butterfly, Turandot, Gianni Schicchi, Manon Lescaut, Freischutz, Carmen, Manon, Năpasta, Oedip; iar din repertoriul vocal-simfonic: Simfonia a IX-a de Beethoven, Recviemul de Verdi, Brahms, Mozart, Stabat Mater de Dvorak, Missa Solemnis de Beethoven. S-a retras de pe scenă la vârsta de 49 de ani. A predat canto la Universitatea națională de muzică din București, a fost secretar de stat la Ministerul Culturii, director general al Operei Române (1993–1995) și parlamentar

Verdi – Ernani; Ernani involami

1949 – Congresul de constituire a organizaţiei unice revoluţionare a tineretului, UTM

Originile UTC sunt neclare şi controversate, istoria sa timpurie fiind falsificată permanent în perioada comunistă. Astfel, în istoriografia comunistă a fost impusă ca dată de naştere a UTC, Conferinţa generală a tineretului socialist de la Bucureşti din 19–20 martie 1922, în prezenţa liderilor comunişti, la Sala Ateneului Român. Au participat 23 de delegaţi reprezentând 19 organizaţii de tineret din toate provinciile istorice ale României Mari, totalizând aproximativ 4300 de membri. De fapt, nu a fost decât o continuare a strategiei comuniste de infiltrare, radicalizare şi scindare a organizaţiilor social-democrate, socialiste şi sindicale de tineret, având ca scop final transformarea lor într-o unică organizaţie de masă comunistă, afiliată la Internaţionala Tineretului Comunist (KIM), organizaţia bolşevică creată de Komintern. Statutul şi structura de organizare a UTM au copiat modelul Komsomolului, definiţia organizaţiei, natura relaţiilor cu partidul, organizarea, funcţiile şi modul de funcţionare fiind aproape identice. Totodată, structura şi activitatea UTM le reproduceau pe cele ale PMR, el însuşi o copie a PCUS, fiind controlate direct de conducerea de partid

1949 – Dumitru Paraschivescu a devenit primul sportiv român care a stabilit un record mondial în aer liber

La proba de 15 kilometri marş, desfăşurată la Bucureşti, atletul Dumitru Paraschivescu a obținut timpul de o oră, 8 minute şi 28 de secunde

1950 – A încetat din viaţă Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872, Olpret/Bobâlna – 19 martie 1950, Sibiu)

Om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc, prim-ministru al României

1951 – S-a născut Carolina Ilica

19 martie 1951, Vidra–Vârfurile, Arad

Poetă, traducătoare și eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1975). A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității din București. A fost profesoară la Liceul Pedagogic din Arad, ziaristă la Scânteia Tineretului. După 1989 a fost publicist-comentator la Tineretul Liber și Vocea României, din 1994, diplomat la Ambasada României din Republica Macedonia, iar din 1997 co-fondator, împreuna cu Dumitru M. Ion și vicepreședinte al Fundației Academia Internaționalǎ Orient-Occident. Este director artistic și președinte al juriului Festivalului Internațional Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș, manifestare cu frecvență anuală. A publicat numeroase volume de poezie, dintre care: Neîmblânzită ca o stea lactee (Premiul de debut al Editurii Eminescu 1973, Premiul I Poezie), Dogoarea și flacăra, Ephemeris, Sonete imperfecte, Numărătoare inversă, Puțin mai mult (55 de poeme), Cărțile de la Vidra (6 vol.), Poemul scurt al lungii mele vieți – 13 Poeme (Duble) de Dragoste

1951 – A încetat din viaţă Arthur Gorovei (19 februarie 1864, Fălticeni – 19 martie 1951, București)

Folclorist, etnograf, membru de onoare al Academiei Române; a fondat revista de folclor Șezătoarea

1953 – S-a născut Artur Silvestri

Gabriel Tîrnăcop; 19 martie 1953, Drăgănești-Vlașca, Teleorman – 30 noiembrie 2008

Scriitor. A studiat filologia la Universitatea din București, după examenul de licență în filologie devenind profesor de limba franceză la Liceul din Buftea. A debutat în anul 1972 în critica literară, în presa vremii deținând rubrici de comentariu de carte. În 1975 a devenit cronicar literar permanent și, după o specializare în istoria culturii, redactor la revista Luceafărul, una dintre publicațiile culturale importante ale vremii. A fost adept al ideii culturale de protocronism. Din scrierile sale: Semne și peceți. Șapte lecții despre „originism”, Memoria ca un concert baroc (3 vol.), Secretul „Rugului aprins”, Athanor (2 vol.), etc.

1958 S-a născut Silvia Totan

Silvia Savu; 19 martie 1958, Braşov – 15 martie 2015

Pianistă și profesoară universitară. A studiat la Conservatoarele din Iaşi, cu profesorul Ioan Welt şi Bucureşti, cu profesorul Gabriel Amiraş. Vreme de decenii s-a dedicat, cu pasiune şi profesionalism, activităţii didactice în poziția de lector universitar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, ca pianist corepetitor al claselor de canto. A participat la zeci de concerte din seria Muzicieni de azi, muzicieni de mâine realizată de Rodica Sava pentru Radio România Cultural

Muzica e viata mea – In memoriam Silvia Totan

1965 – A încetat din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej (8 noiembrie 1901, Bârlad – 19 martie 1965, București)

Liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române (21 martie 1961–19 martie 1965)

1968 – A încetat din viaţă Şerban Bascovici (1 ianuarie 1891, Bucureşti – 19 martie 1968, Bucureşti)

Poet simbolist şi traducător, membru al Societăţii Scriitorilor Români

1969 – A încetat din viaţă Florica Musicescu (21 mai 1887, Iași – 19 martie 1969, București)

Renumită pianistă și profesoară de pian, considerată unul din fondatorii școlii române de pian

1969 – A încetat din viaţă Teodor Bordeianu (16 februarie 1902, Marșenița, Ucraina – 19 martie 1969, București)

Inginer agronom și pomicultor, membru titular al Academiei Române

1977 – A încetat din viaţă Nicolae Teodoreanu (17 august 1889, Rădești, Olt – 19 martie 1977, București)

Medic veterinar, membru corespondent al Academiei Române; a creat, cu echipa sa, rasa de ovine Merinos de Palas

1979 – A încetat din viaţă Alexandru Dima (17 octombrie 1905, Turnu Severin – 19 martie 1979, București)

Critic și istoric literar, membru corespondent al Academiei Române

1979 – A încetat din viață Emil Vora (Emil Măroiu; 14 septembrie 1906, Meriș, Mehedinți – 19 martie 1979, București)

Poet, economist

1980 – A încetat din viaţă Teodor Naum (1 septembrie 1891, Iasi – 19 martie 1980, Cluj-Napoca)

Filolog, traducător și publicist, a participat la elaborarea Dicționarului Academiei Române

1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș – primele evenimente sângeroase

În dimineața de 19 martie la ora 8, s-a întrunit Biroul județean al CPUN, pentru o nouă împărțire a atribuțiilor. Înspre ora zece, manifestanții români au solicitat demisia lui Kincses Elod, a lui Tokes Andras, respectiv a lui Kiraly Karoly. Singurul prezent în Târgu Mureș era atunci Kincses Elod. După prânz sub presiunea mulțimii, dar și a reprezentanților județenei CPUN, Kincses a demisionat. În jur de ora 15, peste 100 de maghiari s-au adunat în fața sediului partidelor din strada Bolyai, unde era sediul mai multor partide politice (PNL, PNȚ, etc.), dar și al UDMR, astăzi Curtea de Apel. Intenționau să-l reinstaureze pe Kincses. În același timp, transportați cu mai multe autobuze de la Reghin, Hodac, Ibănești, Toaca, etc., românii s-au îndreptat spre Studioul de Radio Târgu Mureș. Era ora 16. Ajungând în dreptul sediului partidelor, s-au luat la bătaie cu ungurii rămași în zonă

2005 – Pugilistul român Lucian Bute a câştigat Centura NABA la categoria supermijlocie

A câșigat în urma unui meci la Bell Centre, Montreal, cu americanul Christian Cruz, pe care l-a învins prin Knock Out tehnic

 

2006 – A încetat din viaţă Radu Aldulescu (17 septembrie 1922, Piteasca–Găneasa, Ilfov – 19 martie 2006, Nisa)

Violoncelist, profesor universitar italian originar din România

2009 – A încetat din viaţă Ion Dolănescu (25 ianuarie 1944, Perșinari, Dâmbovița – 19 martie 2009, București)

Cântăreț renumit de muzică populară, a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume

2013 – A încetat din viaţă Irina Petrescu (19 iunie 1941, București – 19 martie 2013, București)

Actriță de teatru, radio, televiziune, voce și film

2013 – A încetat din viaţă Nicolae Paul Mihail (3 iulie 1923, Caracal – 19 martie 2013, Sinaia)

Scriitor și scenarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România, membru al Asociației Cineaștilor din România

2016 – A încetat din viaţă Stela Brie (16 februarie 1936, Mădăraş, Bihor – 19 martie 2016)

Prozatoare bănățeană, autoare de literatură pentru copii

2018 – A încetat din viaţă Andrei Gheorghe (14 ianuarie 1962, Lipețk, Rusia – 19 martie 2018, Voluntari, Ilfov)

Personalitate media, prezentator, realizator de emisiuni de radio și televiziune, realizator de filme documentare și de scurt metraj

2019 – A 13-a ediţie a Galei Premiilor Gopo

La 19 martie 2019, a avut loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, cea de-a 13-a ediţie a Galei Premiilor Gopo, cel mai prestigios eveniment dedicat cinematografiei din România. Câștigătorii Galei: Cel mai bun film de lungmetraj – Moromeții 2; Cel mai bun regizor – Constantin Popescu (Pororoca); Cel mai bun actor într-un rol principal – Bogdan Dumitrache (Pororoca); Cea mai bună actriță într-un rol principal – Cosmina Stratan (Dragoste 1. Câine); Cel mai bun scenariu – Radu Jude (Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari), etc.

Din păcate, acest eveniment a fost anulat în acest an.

2019 – Cristina Neagu a fost desemnată cea mai bună jucătoare din lume a anului 2018

Federația Internațională de Handbal (IHF) a desemnat-o pe Cristina Neagu, pentru a patra oară, jucătoarea anului. A fost cea mai bună jucătoare din lume în anii 2010, 2015, 2016 și 2018, fiind prima handbalistă din istorie care a primit acest trofeu de patru ori în carieră

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #DimitrieCantemirDomnulMoldovei #NicolaedeHurmuzaki #MișuPopp #PensionatulDomnescdeDemoazele #PetreLiciu #Ziuapașaportuluiromânesc #DinuLipatti #GeorgeCiorănescu #MariaBrezeanu #NiculaeCerveni #AlecuPopovici #ConstantinDinulescu #VirgilMăgureanu #MasacruldelaRîbnița #EugeniaMoldoveanu #CongresulUTM #CarolinaIlica #ArturSilvestri #SilviaTotan #GalaPremiilorGopo #CristinaNeagujucătoareaanului

0 comentarii la „19 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: