Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 Martie în istoria românilor

Foto: Tudor Vladimirescu în București


1697 – Sinodul de la Alba Iulia, convocat de mitropolitul Teofil Seremi, a adoptat Unirea cu Roma

Episcopul ortodox Teofil Seremi a prezidat sinodul diecezan de la Alba Iulia, care, încă din februarie 1697, a negociat Unirea religioasă a românilor cu Biserica Romei în termenii stabiliți împreună cu iezuiții. S-a decis unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Declarația de Unire, din 21 martie 1697, semnată de episcopul Teofil, împreună cu 11 protopopi și un preot, constituie indiciul perfectării Unirii în parametrii conciliului florentin (din 1438) prin acceptarea așa ziselor puncte florentine (primatul papal, Filioque, Purgatoriul, azima). Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul de rit latin. Unirea a fost recunoscută la sinodul din octombrie 1698 prin Manifestul de unire pe baza celor patru puncte, în schimbul păstrării ritului, a egalității în drepturi cetățenești depline. A pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma

1808 – A încetat din viață Paul Iorgovici Brâncoveanu (28 aprilie 1764, Vărădia, Caraș-Severin – 21 martie 1808)

Om de cultură bănățean, jurist, cercetător al originii romane a poporului român, printre primii oameni de cultură din Banat care au scris românește folosind alfabetul latin

1821 – Tudor Vladimirescu a intrat în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei)

Pe Dealul Mitropoliei, arnăuții lui Bimbașa Sava au deschis focul asupra pandurilor. Tudor și-a stabilit cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie și a făcut o înțelegere de colaborare cu boierii din Divan

1849 – S-a născut Dumitru C. Ollănescu-Ascanio

21 martie 1849, Focșani – 20 ianuarie 1908, București

Scriitor, dramaturg, poet și traducător, membru titular (din 1893) și vicepreședinte (1898–1900; 1903–1906) al Academiei Române. În 1869, împreună cu Ștefan C. Michăilescu, Grigore G. Tocilescu și G. Dem. Teodorescu, a participat la întemeierea societății Românismul, condusă de B.P. Hașdeu. A fost magistrat, a îndeplinit funcția de primar al orașului Tecuci, funcționar la Ministerul de Externe, inaugurând astfel o întinsă carieră diplomatică: secretar general al ministerului, secretar de legație și apoi ministru al României la Istanbul, Viena și Atena. Membru al Junimii din 1878, a colaborat constant la Convorbiri literare, până în 1895. Relațiile sale cu Junimea răcindu-se, Ollănescu-Ascanio a înființat o nouă grupare artistică, Amicii literaturii și artei române, al cărei președinte a fost. Admirator al lui Vasile Alecsandri, el s-a bucurat de prietenia acestuia. Fără să fi desfășurat o prea întinsă activitate de prozator, a fost unul dintre nuveliștii înzestrați de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din scrierile sale: Doine, Cronici dramatice, Jocurile seculare, Năravuri orientale, Isprava lui Pandur, Fecior de bani gata, Din viața teatrului, Satire. Pe malul gârlei

1866 – S-a născut Octavian Smigelschi

21 martie 1866, Ludoș, Sibiu, Imperiul Austriac – 10 noiembrie 1912, Budapesta, Austro-Ungaria

Pictor, sculptor și grafician, renumit pentru pictura monumentală bisericească. A obținut o bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta (1884–1889). Și-a desăvârșit studiile sub îndrumarea maestrului Bertalan Székely și a devenit profesor de desen. În anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Țara Românească, Moldova și Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene. Ca pictor de șevalet a lucrat portrete și chipuri de țărani, surprinse în mediul lor obișnuit. A executat numeroase icoane și iconostase, au rămas drept mărturie acestei perioade din viața pictorului lucrări în bisericile transilvănene: Racovița, Sâncel, Ilva Mare, Măgura, Romos, Rodna Nouă și Poiana Sf. Iosif, Mihalț, Vereșmort și Timișoara Fabrică. A fost profesor de desen în Banská Štiavnica (Șemniț), la liceul de stat din Elisabetopol (azi Dumbrăveni, Sibiu), fiind prezent în Sibiu și făcând numeroase schițe ca-n vremurile studenției prin localitățile din jur: Racovița, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu și Gârbova. Multe din aceste schițe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra.

Biografie ilustrată

1871 – S-a născut Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim

21 martie 1871, Gura Sărății, Buzău – 11 noiembrie 1951, București

Poet, prozator, dramaturg, epigramist, memorialist, publicist, traducător și compozitor, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1915). A fost licențiat în științe sociale și politice, fiind Doctor în litere și filosofie al Universității din Bruxelles. A lucrat ca profesor de liceu la Ploiești, apoi inspector școlar. A colaborat la: Convorbiri literare, Adevărul ilustrat, Clipa, Convorbiri critice, etc. A editat și condus revistele Intim, Carmen Sylva, Viața Nouă și a condus ziarul conservator Ordinea. A scris în diverse domenii, risipindu-se în publicistică și eseistică: Doctrina vieții unui nebun, Ce zice englezul despre români, Șarlatanii științei, Humorul englezesc, etc., în memoriale de călătorie: Londra, Constantinopol, nuvelistică: Cavalul fermecat, Din grozăviile Parisului, roman În apele oglinzilor, și încercări dramaturgice: L’Aveu, Bogdan. Spiritual, iscoditor, mereu în căutarea unor noi forme de afirmare, s-a remarcat și ca epigramist de reală virtuozitate

1882 – A încetat din viață Constantin Bosianu (10 februarie 1815, București – 21 martie 1882, București)

Jurist și om politic, prim-ministru al Principatelor Române, primul decan al Facultății de Drept din București, membru de onoare al Academiei Române

1884 – A încetat din viață Constantin Al. Kretzulescu (22 mai 1809, București – 21 martie 1884, București)

Om politic care a deținut de două ori funcția de prim-ministru, membru de onoare al Academiei Române

1894 – S-a născut Mihai Zavergiu

21 martie 1894, Oltina, Constanța – 31 ianuarie 1985, București

Medic, prozator. A urmat studii de Pediatrie și medicină preventivă la Paris (1916–1917), Institutul Medico-Militar, apoi Facultatea de Medicină din lași și București. A fost asistent universitar la Institutul Medico-Legal, medic de domiciliu la Asociația Invalizilor de Război din București, medic primar la spitalul „doctor I. Cantacuzino” și inspector general cu delegație la Centrul de Medicină Preventivă. A desfășurat o bogata activitate științifică în domeniul medicinei social-preventive. A debutat în literatură cu volumul Viață de student (1923), semnat cu pseudonimul Marcel Olin. Sub acelasi nume a publicat Femeia isterică, Amor de vagabond și Femeia pătimașă. Romanul Eroare medicală sau sinucidere? a fost singurul volum semnat Mihail Zavergiu. Mai multe piese de teatru Virusurile, Destinul, O catedră universitară, Jurnalul unui medic, După 217 zile, Moșierul industriaș și Exuberanța tinereții) se află în manuscris

1902 – S-a născut Virgil I. Vătășianu

21 martie 1902, Sibiu – 15 noiembrie 1993, Cluj

Istoric de artă, medievist și pedagog, membru titular (din 1974) al Academiei Române, laureat al Premiului Herder. A urmat între anii 1920–1924 cursurile facultății de drept la Universitatea București, ulterior a studiat istoria artei la universitățile din Cluj, Praga și Viena. Și-a luat doctoratul cu Summa cum laude în 1927 la Universitatea Viena, cu teza Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara. A fost secretar al Școlii Române din Roma (Scuola Romena di Roma). Revenit în țară, a devenit titularul catedrei de istoria artei la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Intelectual de vastă erudiție, posesor al unei imense culturi umaniste și un teoretician de elită al fenomenului artistic, este autorul unui număr impresionant de lucrări științifice, unele fundamentale, dedicate precumpănitor istoriei artei medievale din România. În calitate de profesor universitar, îi revine calitatea de ctitor al școlii clujeane de istoria artei precum și meritul de a fi instruit și format generații de istorici de artă. Din operele sale: Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Pictorul Octavian Smigelschi, Istoria artei feudale în Țările Române, Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI, Metodica cercetării în istoria artei

1910 – S-a născut Ștefan Ciubotărașu

21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui – 27 august 1970, București

Actor de teatru și film și scriitor. Prin anii 1921–1922, a sosit la București (cu un tren mărfar), pentru a învăța meseria de pantofar, așa cum hotărâseră părinții. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor pe care le făcea, primea bilete la teatru, unde a fost fascinat de piesele O scrisoare pierdută și Înșir’te, mărgărite. Întors acasă la Vaslui, a debutat literar în paginile revistei liceului, Năzuința, și în paginile ziarului local, Vasluiul, a contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei Luceafărul. A studiat actoria la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Iași. Debutul ca actor a avut loc în 1934 la Teatrul Național de Iași cu piesa Macbeth și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. În 1945 s-a stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia, Teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, fiind repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară, unde a desfășurat și activitatea de instructor artistic. Din 1950 a revenit la București, la Teatrul Național și a început perioada în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit actorul celor 300 de roluri. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. A jucat și în numeroase filme: Telegrame, Valurile Dunării, Setea, Porto-Franco, Amintiri din copilărie, Străinul, Diminețile unui băiat cuminte, Columna

Columna (1968)

1913 – A încetat din viață Constantin Erbiceanu (Constantin Ionescu; 5 august 1838, Erbiceni, Iași – 21 martie 1913, București)

Scriitor, elenist, istoric și teolog, profesor universitar, membru titular al Academiei Române

1915 – S-a născut Călin Gruia

Chiril Gurduz; 21 martie 1915, Trifești, Orhei, Basarabia, Imperiul Rus – 9 iulie 1989, București

Poet și prozator, cunoscut mai ales prin volumele sale de povești pentru copii. A debutat în literatură cu versurile publicate în 1938 în revista Speranța, din Orhei, apoi a publicat versuri și în reviste literare din Chișinău. În 1942 i s-a publicat primul volum, placheta Litanii de seară. Mobilizat în război, a fost luat prizonier în 1944. După eliberarea din prizonierat din 1948, s-a dedicat literaturii pentru copii, publicând în 1952 prima sa culegere de povești, Nucul lui Toderiță. A avut o intensă activitate publicistică la revistele pentru copii din România: Arici Pogonici, Luminița, Cutezătorii și a publicat numeroase cărți. A scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele Primului Război Mondial, după care a fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969). Între 1951–1969 a fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române

1915 – S-a născut Panaite C. Mazilu

21 martie 1915, Broșteni, Vrancea – 21 mai 2015, București

Inginer, specialist în rezistența materialelor, membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România. A fost profesor de rezistența materialelor la Universitatea Tehnică de Construcții București (Institutul de Construcții București), contribuind prin activitatea sa la formarea a numeroase serii de ingineri constructori. După pensionare a fost profesor emerit al aceleiași instituții de învățământ superior. De numele său se leagă proiectarea unora dintre cele mai importante clădiri din România, precum Casa Scînteii (actuala Casă a Presei Libere din București) și aeroportul Băneasa. De asemenea, a contribuit la construcția sau consolidarea unor obiective precum Castelul Peleș, Cazinoul din Sinaia, Palatul de Justiție din București, Palatul Parlamentului și podurile rutiere peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu Oii și Fetești-Cernavodă

1927 – S-a născut Costin Merișca

21 martie 1927, Miclăușeni, Iași – 23 iulie 2003

Prozator, profesor, cercetător în domeniul filologiei și istoriei. A debutat la 12 ani, în revista Lumea copiilor (1939), iar la 17 ani, a devenit redactor la revista literară Haralamb Lecca (Caracal) și colaborator la revistele umoristice bucureștene Veselia și Humorul. După o jumatate din Facultatea de Litere și Filosofie (la Litere, Istoria literaturii române moderne, cu G. Calinescu iar la Filosofie, Estetica, cu T. Vianu), a fost arestat, alături de mii de alți studenți, în 1948, și condamnat pentru „activitate anticomunistă”, „crima de organizare și participare” și „instigare publică” (au înălțat o cruce de lemn pe Rarău), fiind condamnat la 5 ani temniță grea, 5 ani închisoare corecțională fiind închis la Suceava, Jilava, Pitești, Gherla și Canal, fiind eliberat după 5 ani și 3 luni, după încă 2 ani de „domiciliu obligatoriu” în satul natal. A fost victimă a experimentului Pitești, fiind marcat sufletește pentru o lungă perioadă. A reluat de la capăt facultatea la fără frecvență (Româna și Istoria, A fost, apoi, profesor de Limba și literatura română timp de 34 de ani, metodist voluntar și conducător de cerc pedagogic. De-a lungul vieții, a publicat peste o sută de articole și studii, tipărite sau difuzate la Radio, a colaborat la: Națiunea, Gazeta învățământului, Cronica, Tribuna școlii, Radioteleșcoală, Limba și literatura pentru elevi, Filatelia, Magazin istoric, Cercetari istorice, Transilvania, Convorbiri literare. Debutul editorial a venit abia în 1992 cu romanul Tărâmul Gheenei, prefațat de Paul Goma și premiat de Uniunea Cineaștilor. A scris romane, studii pedagogico-metodice, studii de lingvistică și etnologie, genealogii boierești, studii istorice de interes local sau național, s-a ocupat de documente inedite de istorie literară (despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, S. Bărnuțiu, V. Alecsandri, etc.) și a fost membru al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie a Academiei Române

1927 – A încetat din viață Constantin Sandu-Aldea (14 noiembrie 1874, Tichilești, Brăila – 21 martie 1927, București)

Inginer agronom, scriitor și prozator de orientare semănătoristă, membru corespondent al Academiei Române

1928 – S-a născut Valentin Gheorghiu

21 martie 1928, Galați

Muzician, pianist și compozitor. A început să cânte la pian la vârsta de 5 ani. George Enescu, într-o scrisoare adresată Ministrului Culturii din acea vreme, l-a recomandat drept un „talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape” și astfel, la vârsta de 9 ani, a primit o bursă pentru a studia la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris (1937–1939). La 15 ani a debutat la Ateneul Român în compania Orchestrei Filarmonice din București, sub bagheta lui George Georgescu, ca solist al Concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven. A devenit solist al Filarmonicii în 1950. În afara activității concertistice în țară, a întreprins turnee de răsunet în țările europene, Anglia, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria etc. precum și în Statele Unite ale Americii, Israel, Japonia. A colaborat cu orchestre de prestigiu ca: Société des Concerts du Conservatoire de Paris, Gewandhaus (Leipzig), Staatskapelle (Dresda) etc. și a colaborat cu dirijori de renume mondial ca Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik, Constantin Silvestri, Georges Prêtre, George Georgescu. A excelat și în recitalurile solo de muzică de cameră sau ca partener la pian al fratelui său, violonistul Ștefan Gheorghiu. Au rămas în amintire performanțele muzicale ale Trio-ului compus din Valentin Gheorghiu (pian), Ștefan Gheorghiu (vioară) și Radu Aldulescu (violoncel). A făcut înregistrări de radio, televiziune și discografice pentru casele His Master’s Voice, Pathé Marconi, Deutsche Gramophone, Electrecord, Editura Casa Radio

Valentin Gheorghiu și Roxana Gheorghiu la Ateneul Român

1930 – Prima transmisie de operă dintr-un studio al Radiodifuziunii Române

Prima transmisie de operă a fost cu spectacolul Bărbierul din Sevilla de Rossini

Rossini – Bărbierul din Sevilla Aria lui Figaro • Opera Română București

1930 – S-a născut Tiberiu Utan

21 martie 1930, Văleni, Maramureș – 26 mai 1994, București

Poet contemporan și traducător. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul Maxim Gorki din Moscova. Revenit în țară, a lucrat la diferite redacții de reviste, a fost redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior a funcționat în cadrul Editurii Tineretului. Lirica sa a cunoscut teme foarte variate. Mai multe cicluri de versuri ale sale sunt rezultatul călătoriilor și vizitelor sale în străinătate, el considerându-se un pios cercetător de itinerarii. Pe lângă acestea a scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu

1942 – S-a născut Dan Brânzei

21 martie 1942, Iași – 11 mai 2012, Iași

Matematician. Pasiunea sa pentru matematică s-a conturat pe când se afla la Liceul Internat „C. Negruzzi”, sub îndrumarea profesorului N. Colibaba; în această perioadă a început și colaborarea cu Gazeta Matematică. A urmat Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1959–1964), avându-i profesori pe Dan Papuc, Radu Miron, Ion L. Creangă și alții. În 1976 a devenit doctor în matematică, cu o teză care se referă la minimalitatea sistemului de axiome ale unei structuri diferențiabile, noțiune care stă la baza noțiunii de varietate diferențiabilă. Contribuțiile sale au condus la îmbunătățirea teoriei algebrice a grupurilor, teorie introdusă de Viktor Vagner. Din 1980 a devenit conferențiar. A adus contribuții deosebite în topologia algebrică, fundamentele matematicii, geometria sintetică și geometria proiectivă, s-a ocupat cu rezultate notabile de creșterea eficienței predării matematicii în școli, lucru concretizat în special prin manualele și culegerile de probleme pe care le-a editat. A fost invitat să susțină conferințe la universități din: Vancouver, Salonic, Atena

1944 – Scrisoarea adresată de Constantin I.C. Brătianu și Iuliu Maniu mareșalului Ion Antonescu

Au cerut ieșirea României din război: „… Astăzi trebuie să constatați că, după pierderile enorme rezultate din război, țara noastră este amenințată de un pericol la care nu mai poate face față. Armatele germane înfrânte nu ne mai pot asigura în contra unei invazii rusești și concursul pe care l-am mai putea da să o împiedicăm va fi cu totul insuficient. A coopera mai departe cu armatele germane ar fi să sacrificăm în mod inutil ceea ce ne-a mai rămas ca putere militară și să provocăm din partea armatelor bolșevice victorioase represalii și distrugeri iresponsabile…”

1945 – A luat ființă Universitatea Muncitorească a PCR

A fost înființată de Partidul Comunist Român, la inițiativa Anei Pauker, fiind o universitate politică. Primul rector a fost Barbu Lăzăreanu (1945–1948). A devenit ulterior Academia de învățământ social-politic „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă CC al PCR. Pregătea cadrele birocrației de partid și, de-a lungul timpului, a acordat zeci de diplome și doctorate cu aceeași valoare ca ale universităților și ale institutelor de cercetare, însă fără acoperirea științifică corespunzătoare. A fost desființată în 1990

1949 – A încetat din viață Tina Barbu (Aretina Rusavețeanu; 6 decembrie 1885, Mârșa – 21 martie 1949, București)

Actriță de teatru cu o carieră scurtă (1908–1913) la Teatrul Național din București, victimă a regimului comunist

1956 – S-a născut Ioan Lăzureanu

21 martie 1956, Seliște, Arad

Pictor, membru titular (din 1992) al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Universitatea „Al.l. Cuza” din lași, secția Desen. Este profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău. Din 1979 a participat la anualele Filialei U.A.P. Bacău, la expozițiile Atelier 35, județene și interjudețene, naționale și internaționale

Biografie ilustrată

1958 – A încetat din viață Aca de Barbu (31 iulie 1893, Sighișoara, Mureș – 21 martie 1958, București)

Soprană, profesoară universitară, fondatoare și prima directoare a Operei din Timișoara

1961 – Marea Adunare Națională l-a ales președinte al Consiliului de Stat al RPR pe Gheorghe Gheorghiu-Dej

A ocupat această funcție între 21 martie 1961–19 martie 1965

1975 – A încetat din viață Constantin Fântâneru (1 ianuarie 1907, Glodu sau Budișteni din comuna Leordeni, Argeș – 21 martie 1975, Ștefănești, Argeș)

Poet, prozator, critic literar, elenist

1977 – A încetat din viață Andrei Oțetea (24 iulie 1894, Sibiel, Sibiu – 21 martie 1977, Paris)

Istoric, redactor responsabil al volumelor II și III din Istoria României, membru titular al Academiei Române

1980 – A încetat din viață Șerban C. Solacolu (30 decembrie 1905 București – 21 martie 1980 București)

Chimist, profesor universitar doctor inginer, membru corespondent al Academiei Române

1986 – Au avut loc două explozii de gaze în subteran la mina Vulcan

Prima explozie, din 21 martie, ora 11.45, a provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor două, iar a doua în 22 martie ora 14.04, a fost soldată cu alți 17 accidentați, dintre care 8 mortal și 9 răniți. Printre cele 8 persoane care și-au pierdut viața s-au aflat și 5 dintre membrii comisiei de expertiză de la CCSM, trimiși să investigheze la fața locului cauzele producerii primei explozii

1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș – Intervenția armatei

Situația tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureș–Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș, cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș–Sovata, Râciu–Târgu Mureș și Band–Târgu Mureș. În centrul Târgu Mureșului, ceea ce doar se prefigura nu a mai putut fi stopat. Cordonul de milițieni neînarmați nu i-au putut opri pe români și maghiari să se încaiere. Conflictul, care începea să semene cu un masacru general a izbucnit în jurul orei 16–17. S-au folosit drept arsenal de luptă sticle incendiare (coctailuri Molotov), bâte, furci, bile metalice, topoare, sulițe cu vârf metalic, săbii Ninja. În jurul orei 18, primele tancuri ale Diviziei 6 Tancuri și-au făcut apariția în zonă. Aprobarea de intervenție pentru aplanarea conflictului a fost dată târziu, iar încăierarea generală și scenele de coșmar erau deja consumate. Au fost așezate două rânduri de tancuri, sub comanda col. Ștefan Damian, între cele două părți combatante. Prezența Armatei nu a calmat spiritele, dar violența atacurilor în valuri a scăzut în intensitate. În jurul orelor 22–23, grupurile au început să se împrăștie. Conflictul se încheiase. S-a dat ordin să fie blocate toate intrările în oraș, să fie legitimate toate persoanele, oprite și verificate mașinile care încercau să intre și să iasă din oraș. Situația era sub aparent control

1995 – A încetat din viață Romeo Ghircoiașiu (22 noiembrie 1919, Cluj – 21 martie 1995, Cluj)

Profesor universitar, muzicolog și pianist, rector al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj

1997 – Regele Mihai a început Turneul regal NATO

Regele Mihai, însoțit de Regina Ana, Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au ajuns în Marea Britanie, prima țară a Turneul regal NATO, consacrat sprijinirii integrării României în NATO din primul val. Regele și Regina au continuat cu alte șase vizite externe în 1997, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca și Spania. Regele, având alături ambasadorul și reprezentanții Guvenului țării sale, a lăsat o imagine diferită de cea atribuită, în mod obișnuit, României. Regele Mihai a continuat cu vizite în Statele Unite ale Americii (mai 2000 și octombrie 2000), alte șapte vizite NATO și UE (martie–septembrie 2002), în Franța (2007), precum și în alte țări occidentale. Regele Mihai a reprezentat România la Cetatea Vaticanului (1999, 2005, 2012), în Federația Rusă (2005 și 2010), în Ungaria, Slovacia, Cehia, Serbia, Spania, Suedia, Bulgaria și a vizitat românii din Ucraina (2000) și Republica Moldova (2006)

2000 – A încetat din viață Mircea Zaciu (27 august 1928, Oradea – 21 martie 2000, Cluj)

Critic și istoric literar, prozator, membru de onoare al Academiei Române

2001 – A încetat din viață Virgil Hnat (1936 – 21 martie 2001, București)

Jucător de handbal, care a jucat pe postul de inter, a câștigat două titluri mondiale (1961, 1964) și medalia de argint la Campionatele Mondiale de handbal în 11 (Austria, 1959) cu echipa națională

2001 – A încetat din viață Ovidiu Bădilă (18 octombrie 1962, Constanța – 21 martie 2001, Trieste, Italia)

Contrabasist și profesor universitar, considerat unul dintre cei mai buni virtuozi ai basului secolului al XX-lea

2004 – A încetat din viață Paraschiv Oprea (14 februarie 1937, Drăgășani, Vâlcea – 21 martie 2004, București)

Dirijor, pianist și compozitor, a condus Ansamblul Rapsodia Română și Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române

2007 – Includerea pe lista Patrimoniului European a monumentelor europene din România

Proiect al Uniunii Europene care include monumente emblematice pentru identitatea europeană, lista patrimoniului european cuprinde obiective care sunt legate de ideile și principiile care stau la baza ideii europene. Au fost incluse: Ateneul Român, Palatul Cantacuzino, Cetatea Histria și Calea Eroilor din Târgu-Jiu

2008 – A încetat din viață Marcel Aderca (26 ianuarie 1920, Craiova – 21 martie 2008, București)

Traducător, a tradus din limba franceză cărți de istoria artei și de literatură, fiul scriitorului Felix Aderca

2008 – A încetat din viață Sofia Ionescu-Ogrezeanu (25 aprilie 1920, Fălticeni – 21 martie 2008)

Medic neurochirurg, una dintre primele femei neurochirurg din lume

2009 – A încetat din viață Petre Stoica (15 februarie 1931, Peciu Nou, Timiș – 21 martie 2009, Jimbolia, Timiș)

Poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil

2018 – A încetat din viață Panait I. Panait (25 noiembrie 1931, Pietroiu, Ialomița/Borcea, Călărași – 21 martie 2015)

Istoric și arheolog, cu preocupări în domeniul arheologiei medievale

2018 – A încetat din viață Iosif Herțea (22 martie 1936, Firiza de Jos, Maramureș – 21 martie 2018, Rastatt, Germania)

Etnomuzicolog, compozitor și cercetător, cunoscut pentru studiul instrumentelor muzicale, al colindelor și pentru muzica sa de teatru

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #DeclarațiadeUnirecuRoma #TudorVladimirescuînBucurești #DumitruCOllănescuAscanio #OctavianSmigelschi #NicolaeMihăescuNigrim #MihaiZavergiu #VirgilIvătășianu #ȘtefanCiubotărașu #CălinGruia #PanaiteCMazilu #CostinMerișca #ValentinGheorghiu #TiberiuUtan #DanBrânzei #IoanLăzureanu #TurneulregalNATO #MonumenteeuropenedinRomânia

0 comentarii la „21 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: