Istoria României România frumoasă Today's Memory

22 Martie în istoria românilor

Foto: Vedere din Grădina Cișmigiu


1442 – Bătălia de la Sibiu

După înfrângerea oștilor lui Iancu de Hunedoara la Sântimbru (18 martie 1442), otomanii, conduși de Mezid Pașa, bey-ul Vidinului, s-au îndreptat spre Sibiu, care era asediat, încă de la pătrunderea lor în Transilvania. Iancu și-a refăcut armata cu trupe trimise din comitatele Cluj, Turda, Târnave și Hunedoara, la care s-au adăugat secuii și sașii, conduși de judele regal Anton Trautenberger, în total cca. 10.000 de oameni. A adoptat aceeași tactică ofensivă ca și la Sântimbru. Mezid și fiul său au căzut pe câmpul de luptă. Rămași fără conducător, oștenii otomani au intrat în panică, fugind în dezordine. Un corp de oaste, condus de fiul fostului domn muntean, Dan al II-lea Basarab, i-a urmărit până la pasul Turnu și, în timp ce încercau să treacă în Țara Românească, i-a nimicit. Iancu l-a impus pe tronul Țării Românești pe Basarab al II-lea (1442–1444), care va participa alături de el la bătălia de pe râul Ialomița și la Campania cea Lungă. Otomanii au pierdut în această bătălie 20.000 de oameni, în timp ce în tabăra creștină s-au înregistrat 3.000 de morți

1656 – S-a născut Daniel Croner

22 martie 1656, Brașov – 23 aprilie 1740, Hălchiu, Brașov

Teolog și organist transilvănean. A urmat gimnaziul Honterus din Brașov (1671–1678), în 1680 a fost elev al liceului „Maria Magdalena” din Wrocław, apoi a călătorit prin Leipzig la Wittenberg, unde a studiat teologia. În 1684 a locuit din nou în Brașov, unde s-a căsătorit în 1687. A fost predicator la Biserica Sf. Ioan, la biserica orașului, preot în Hălchiu (Brașov). A realizat patru volume cu tabulaturi de orgă, în Wroclaw (1681), în Wittenberg (1682) și încă două (1675 și 1685) la Brașov. Tabulaturile conțin lucrări ale unor compozitori diverși, inclusiv compoziții proprii.

1788 – Lupta de la Botoșani

Luptă purtată între trupele austriece și cele turcești, în timpul războiului austro–ruso–turc izbucnit la 24 august 1787. Războiul a determinat o largă popularizare a orașului în Occident, localitatea bucurându-se de mai multe planuri și hărți făcute de austrieci cu acest prilej și tipărite la Viena

1834 – În Principatele Române au fost numiți primii domnitori regulamentari

În urma ocupației ruse din 1828 în Principate, s-au elaborat Regulamentele Organice, iar prin convenția specială din ianuarie 1834 de la Sankt Petersburg, s-a hotărât în mod excepțional ca domnitorii Moldovei și Munteniei să fie numiți de către ruși și turci. La 22 martie/3 aprilie 1834, Poarta a numit, cu acordul guvernului rus, domnitorii celor două Principate române: Alexandru Ghica în Țara Românească (22 martie/3 aprilie 1834–7 octombrie 1842) și Mihail Sturdza în Moldova (aprilie 1834–iunie 1849)

1843 – S-a adoptat Decretul nr. 233/22 martie 1843 pentru desființarea robiei țiganilor statului

În justificarea acelui act, dat în vremea domnitorului Gheorghe Bibescu se spunea: „Prin legiuirea din anul 1843 Martie 22 toți dajnicii de subt administrația Vorniciei Temniților [țiganii Statului] s-au trecut subt d-a dreptu administrație a cârmuitorilor de județe, cu care această măsură s-au desrobit puindu-se în rândul birnicilor rumâni”. Votarea Legii pentru desființarea sclaviei țiganilor Statului de către Adunarea Obștească, la 16/28 martie 1843, a însemnat sfârșitul sclaviei pentru un număr însemnat de rromi, între care o pondere importantă o dețineau nomazii. Promulgarea Legii de către domn la 22 martie/2 aprilie 1843 a consfințit votul Adunării

1860 – Inaugurarea oficială a Grădinii Cișmigiu

Cea mai veche grădină publică din București, așezată în centrul orașului, pe o suprafață de circa 16 hectare. În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor peste cișmelele orașului, numit și marele cișmegiu. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta s-a petrecut abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. Noul domnitor, Barbu Știrbei, a hotărât să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de „canapele (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen”. Proiectul inițial a fost înlocuit încă din 1845 de Meyer, iar grădina era deja conturată în decembrie 1846. Amenajarea a continuat și s-a finalizat între 1851–1860 după planul definitivat de Meyer în 1850

1867 – Prima interzicere a Partidului Național Român

La 22 martie 1869 partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național

1868 – S-a născut Mihail Dragomirescu

22 martie 1868, Plătărești, Călărași – 25 noiembrie 1942, București

Estetician, teoretician al literaturii, critic literar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. Între anii 1889–1892 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o cu o teză despre Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer. În 1895 a fost numit conferențiar de estetică la Universitatea din București, apoi profesor titular la catedra de literatură română a Facultății de Litere și Filosofie din București. A organizat Seminarul de Literatură, transformat în Institutul de Literatură. A condus revistele Convorbiri critice, Ritmul vremii, Falanga, în paginile cărora a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât sămănătorismul, cât și simbolismul și modernismul. Adept al esteticii integraliste, el considera capodopera drept o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei. A fost proprietarul și directorul revistei Gazeta municipală. Din scrierile sale: Critica „științifică” și Eminescu, Teoria poeziei, Știința literaturii, Integralismul (dialoguri filosofice), Scrieri critice și estetice

1884 – Premiera, la Teatrul Național, a piesei lui Vasile Alecsandri, Fântâna Blanduziei

Fântâna Blanduziei este o piesă în versuri în 3 acte. Scrisă în anul 1883, piesa a fost publicată în anul 1884 în Convorbiri literare, în trei numere consecutive, inclusă în același an în volumul al X-lea al ediției Opere complete. În același an, la 22 martie a avut loc și premiera.

Ilustrată interbelică cu o imagine din spectacolul Fântâna Blanduziei

Avea pe afiș nume mari ale scenei românești: Constantin Nottara (în rolul lui Horațiu), Aristizza Romanescu (în rolul Getei). Spectacolul, așteptat cu deosebit interes, s-a bucurat de un mare succes, reprezentând principalul eveniment al vieții artistice bucureștene a anului

1900 – S-a născut Rudolf Palocsay

22 martie 1900, Cluj, Austro-Ungaria – 27 octombrie 1978, Cluj-Napoca

Om de știință, botanist clujean, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice. A provenit din o familie nevoiașă, de la 12 ani fiind nevoit să lucreze ca ucenic zidar alături de tatăl său. A făcut doar 4 clase, a lucrat apoi zilier la moară, la fabrica de bere, iar la 23 de ani, s-a angajat pompier. L-a ajutat pe comandant la amenajarea unei grădini în curtea unității. În 1926 a obținut un brevet de asistent grădinar, s-a consacrat selecției fructelor, altoirilor și încrucișărilor în micuța gradină, pasiune pe care cu timpul o va transforma în profesie. După 1949, a fost profesor la Facultatea de Agronomie, asistent universitar la Catedra de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai”, asistent și ulterior lector la Catedra de Genetică a Universității, lector la catedra de Ameliorare a plantelor, la Institutul Agronomic, cercetător științific principal la filiala din Cluj a Academiei Române, director al Stațiunii Experimentale Horti-Viticole Cluj. A câștigat Premiul Academiei Române pentru cercetările sale în materie de hibridizare vegetativă și a fost ales vicepreședinte al Societății de știinte Agricole din RPR – „I.V. Miciurin” din București. A fost Laureat al Premiului de Stat în 1950/51 și ales ca parlamentar de mai multe ori

1903 – S-a născut Virgil Gheorghiu

22 martie 1903, Roman – 7 martie 1977, București

Poet, eseist, muzicolog, pianist. După studii muzicale la Conservatorul din București (1928–1930), a continuat studiul la Viena și la Schola Cantorum din Paris. A debutat în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez. Între 1926–1928 a luat parte la mișcarea de avangardă din Iași și împreună cu Aurel Zaremba, a editat revistele suprarealiste Prospect, XX-literatură contimporană. Paralel cu cariera de muzicolog a desfășurat și una de pianist, mai întâi în trioul Boniș (1932–1939) și, după război, la Filarmonica din București. A compus muzică vocal-simfonică și de cameră și a fost foarte activ ca cronicar muzical. Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, s-a intersectat cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care a fost însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca Bilete de papagal, Adevărul, Cuvântul liber. Volumele publicate după 1930, Febre, Marea vânătoare, Tărâmul celălalt, Pădurea adormită, au combinat, în diferite proporții, modernismul tinzând către rigoare formală și un suprarealism particularizat prin accente expresioniste

1904 – S-a născut Ovid-Aron Densușianu

22 martie 1904, Făgăraș – 19 ianuarie 1985, București

Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet, profesor la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere din Iași, avându-i profesori pe Alexandru Philippide și A.D. Xenopol luând licența cu Magna cum laude, cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă și română și Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est, în 1892. A publicat în Revista critică-literară articole de istorie și critică literară, precum și lingvistică. A continuat studiile la Paris la École des Hautes Etudes, sub îndrumarea profesorului Gaston Paris a cercetat texte medievale franceze și a luat doctoratul cu teza Der „Roman de la comtesse d’Anion” von Jean Maillart. A lucrat la Catedra de Istoria limbii și literaturii române de la Universitatea din București, a devenit titularul Catedrei de Filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, din 1901 până la sfârșitul vieții sale. A înființat la București Societatea de Filologie, a publicat Buletinul Studii de filologie română. A întemeiat și condus revistele Viața nouă și Grai și suflet. A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul și etnografia. Din opera sa: Histoire de la langue Roumaine – Istoria limbii române (2 vol), Graiul din Țara Hațegului, Sufletul latin și literatura nouă, Viața păstorească în poezia noastră populară, Literatura română modernă, Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (în colaborare cu I.A. Candrea), Graiul nostru (în colaborare cu I.A. Candrea și Theodor Sperantia, 2 vol)

1905 – S-a născut Romulus Dianu

Romulus Dima; 22 martie 1905, București – 25 august 1975, București

Prozator, publicist și traducător. În 1925 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în revista Rampa, în 1926, cu cronici literare. A lucrat ca redactor la ziarul național-țărănesc Dreptatea, apoi la ziarul Curentul, până în 1944. A mai colaborat la Cotidianul (Brăila), Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Universul literar, Bilete de papagal, Viața literară, Vremea, Familia, România literară, etc. Prima sa carte, intitulată Viața minunată a lui Anton Pann a fost o biografie romanțată a lui Anton Pann, scrisă în colaborare cu Sergiu Dan, a apărut în 1929. A intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a scris în mod regulat pentru presa oficială. După război și formarea guvernului comunist, a fost arestat și trimis la închisoare din cauza activității jurnalistice desfășurate înaintea și în timpul războiului. A fost judecat în procesul așa-zișilor ziariști fasciști, alături de Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Grigore Manoilescu, Radu Demetrescu-Gyr, etc., condamnat în 1945 la 20 de ani detenție grea, 10 ani degradare civică și confiscarea averii „pentru crimă de contribuție la dezastrul țării și instigare la crime de război”. A fost eliberat la 10 octombrie 1955. Opere: Adorata, Nopți la Ada-Kaleh, Trenul de Adjud, Fata de la Suza, Jurnal intim din timpul detenției comuniste

1907 – Răscoala țărănească din 1907

Răscoala izbucnită la Flămânzi, la 8/21 februarie, a cuprins toată Muntenia și Oltenia. În perioada 6/19–9/22 martie a avut loc apogeul răscoalei țărănești în regiunea Moldova, iar între 9/22–13/26 martie flacăra răscoalelor țărănești a cuprins toată Muntenia și Oltenia, unde a cunoscut o violență deosebită, considerîndu-se apogeul răscoalei țărănești din 1907.

Ciocnire între Cavaleria Regală și țărani în Comănești

„La 9/22 martie, cei peste 1.000 de țărani care au pătruns în târgul Băcești, județul Roman, au inconjurat compania de militari care se aflau în localitate și au atacat-o cu arme de foc rănind, printre alții, chiar pe comandant” (relatare în ziarul local Ecoul Romanului)

1908 – S-a născut Gheorghe O. Lupașcu

22 martie 1908, Botoșani – 19 noiembrie 1979, București

Medic parazitolog, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe din București, fiind licențiat în 1932. În 1946 și-a susținut teza de doctorat, Studii asupra culicidelor din România. S-a specializat la Institutul Superior de Medicină din Roma (1940). A fost profesor la Institutul de Medicină din Timișoara, al cărui rector a fost, între anii 1946–1952 și apoi director al Bazei de Cercetări Științifice Timișoara a Academiei Române. A continuat cariera didactică la Institutul de Perfecționare a Medicilor și Farmaciștilor și la Facultatea de Medicină din București, fiind și director științific al Institutului „Dr. I. Cantacuzino” din București. A contribuit prin cercetările și lucrările sale la studiul parazitologiei și epidemiologiei malariei, a bolilor transmisibile prin vectori, a imunității în bolile parazitare și a problemelor legate de practica parazitologică. Cunoștințele sale în domeniul parazitologiei au fost recunoscute și în străinătate, fiind consultant al Organizației Mondiale a Sănătății, calitate în care a întreprins călătorii de studii privind lupta împotriva malariei în țări din Africa. Din lucrările sale: Malaria, Principii și metode ale eradicării malariei, Hidatidoza, Trichineloza, Hidatidoza, o zoonoză cu grave repercusiuni în patologia umană. A fost membru al Societății de Parazitologie Exotică din Paris și al Societății Regale de Medicină și Igienă din Londra

1912 – Au fost aprobate legea și statutele pentru înființarea Societății Scriitorilor Români

La 28 aprilie 1908, a luat naștere Societatea Scriitorilor Români, care numara 20 de membri, având președinte pe Cincinat Pavelescu și vicepreședinte, Mihail Sadoveanu. La 2 septembrie 1909, a avut loc constituirea definitivă a SSR cu 45 de membri; președinte a fost ales Mihail Sadoveanu. În 1911, la 25 noiembrie, Adunarea Generala a SSR l-a ales președinte pe Emil Gârleanu, care și-a asumat recunoașterea de către Parlamentul României a Societății Scriitorilor Români ca persoană morală. În fine, a fost votată și publicată în Monitorul Oficial Legea care a recunoscut existența Societății Scriitorilor Români

1913 – A încetat din viață Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1832, București – 22 martie 1913, București)

Om politic, deputat și senator în Parlamentul României, ales primar al Bucureștiului și numit prim-ministru al României, supranumit Nababul

1914 – S-a născut Ovid Caledoniu

Jean Florea Georgescu; 22 martie 1914, București – 15 ianuarie 1974, Tecuci

Poet apropiat cercurilor Gândirii. A absolvit, în Capitală, facultățile de Teologie în 1939 și de Litere în 1944. A debutat cu poezie în revista Pegas, în 1933. Împreună cu Vintilă Horia a întemeiat prestigioasa publicație literară Meșterul Manole (1939–1942), care a militat pentru integrarea culturii noastre în ansamblul celei europene. A colaborat la revistele: Convorbiri literare, Gândirea, România literară, Revista Fundațiilor, etc. Volumele Endymion, Vrăjitorul apelor, Pasărea de foc l-au impus ca pe un rafinat și sensibil poet

1921 – S-a născut Ion R. Baciu

22 martie 1921, Orăștioara de Sus, Hunedoara – 19 septembrie 2004

Medic, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj. A devenit doctor în medicină și chirurgie, Magna cum laude, cu teza Rolul sistemului nervos central în provocarea reacției fagocitare în 1946; doctor în științe în 1958 și doctor docent în 1970. A fost pe rând preparator, asistent la Institutul de Fiziologie și Fizică Medicală al Facultății de Medicină din Cluj–Sibiu, conferențiar, profesor titular de fiziologie normală și patologică, șef de catedră la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, pe care l-a condus ca rector (1976–1984); șef de catedră la Universitatea din Oradea, colaborator științific al Filialei din Cluj a Academiei Române, șef de sector și șef al Secției de fiziologie la Institutul de Cercetări Medicale. A condus Laboratorul de ergonomie și fiziologie din cadrul Institutului de Sănătate Publică și Cercetări Medicale din Cluj-Napoca. A avut contribuții substanțiale în domenii de mare interes ale fiziologiei moleculare integrative: fiziologia imunității, a sângelui, a circulației ș.a. A făcut cercetări în fiziologia sistemului sangvin și în fiziologia muncii. A investigat eritropoieza și sinteza eritropoietinei. A publicat: Homeostazia oxigenului

1921 – S-a născut Cornelia (Nelli) Pillat

22 martie 1921, București – 18 aprilie 2005, București

Memorialist, muzeograf, editor, scriitoare, istoric de artă si istoric literar, a fost soția lui Dinu Pillat. A studiat istoria artei la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București. A lucrat ca documentaristă la Institutul de Istoria Artei, apoi la Biblioteca Academiei Române, mai întâi ca bibliograf, apoi ca muzeograf. Din această perioadă datează lucrarea bibliografică Gogol în literatura română. 1860–1960, apărută în 1960. În 1965 va fi reprimită la Institutul de Istoria Artei, în calitate de cercetător științific până în 1975, când se vede din nou transferată la Direcția Monumentelor Istorice. Autoare a numeroase studii de istoria artei, publicate în volumele Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Variațiuni pe teme date în arta medievală românească, sau în reviste de specialitate, semnatară a unei monografii închinate bisericii Crețulescu din București, își lasă deoparte propriile preocupări și, la sfârșitul anilor ’70, se dedică cu devotament și pasiune conservării și perpetuării memoriei familiei Pillat. Ultima scriere: Eterna întoarcere

1927 – S-a născut Sanda Șărămăt

22 martie 1927, București

Artist plastic, decorator. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, sub îndrumarea maestrului Alexandru Ciucurencu. membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1961. Are lucrări în numeroase colecții private și publice

Galerie de tablouri

1933 – S-a născut Vasile Filip

22 martie, 1933, Dancu–Holboca, Iași

Poet, publicist și profesor. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost profesor de Limba și literatura română. A publicat numeroase reportaje, articole, recenzii, cronici literare, note în Flacăra Iașului, Familia, Cronica, Convorbiri literare, Opinia. A lucrat la: Flacăra Iașului (corector, redactor); Studioul teritorial de radio-televiziune din Iași (director, secretar general de redacție); revista Cronica (redactor); S.C. Opinia (director) și ziarul Opinia (redactor șef); revista Neamul românesc din Iași (redactor șef); coordonator al colectivului de redacție de la Postul de radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Din scrierile sale: Vârful cu dor, Șansa ninsorii, Amurg

1936 – S-a născut Iosif Herțea

22 martie 1936, Firiza de Jos, Maramureș – 21 martie 2018, Rastatt, Germania

Etnomuzicolog, compozitor și cercetător. A absolvit Liceul de Muzică, clasa violoncel, apoi Conservatorul din Cluj, fiind licențiat în 1960. A devenit, prin concurs, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București, pentru 20 de ani. A studiat instrumentele muzicale, a făcut muncă de teren pentru întocmirea unor culegeri de colinde, studiul colindelor fiind o pasiune de o viață, fructificat în volumele: Romanian Carols, Colinde Românești (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor). A fost interesat de jucării, ca obiect de studiu, dar și de colecționar, scriind studiul Preliminarii la studierea sistemului educațional al tradiției. A participat la expoziții de instrumente muzicale și de jucării, A desfășurati activitate didactică în învățământul superior, fiind lector la Universitatea din Brașov, specialitatea Folclor și instrumentație, conferențiar la Academia de Muzică din Cluj Napoca, la catedra de Folclor. A colaborat cu teatrul, în calitate de compozitor, cu regizori din patru generații, la teatrele din orașele Baia Mare, Oradea, Craiova, Constanța, Galați, Giurgiu, Botoșani, Bârlad, Cluj-Napoca, Sibiu, București, Timișoara, Focșani, atât cele dramatice, cât și de păpuși, pentru copii

Omagiu lui Iosif Herțea Instrumente din colecția lui Iosif Herțea

1937 – S-a născut Emeric Jenei

22 martie 1937, Agrișu Mic–Hășmaș, Arad

Fost jucător și antrenor de fotbal. A jucat pe post de mijlocaș defensiv la Steaua București, echipă pentru care a marcat 7 goluri. În 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al aceleiași echipe, Steaua București, fiind decorat în martie 2008 cu Ordinul Meritul Sportiv Clasa a II-a cu baretă. Între 1986–1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României

1938 – A încetat din viață Scarlat Panaitescu (30 ianuarie 1867, Iași – 22 martie 1938, Câmpulung Moldovenesc)

General, Comandant al Liniei fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați, membru corespondent al Academiei Române

1939 – În România s-a decretat mobilizarea generală, în urma ocupării Cehoslovaciei de trupele hitleriste

Pe întreg teritoriul României au avut loc între 15–30 martie manifestații în sprijinul Cehoslovaciei. A fost înființată Armata 1, prin transformarea Inspectoratului general de armată nr. 2, dislocat la Cluj. Această armată avea inițial în subordine Corpurile 6 și 7 Armată și a primit sarcina de a opri pătrunderea inamicului în defileele care conduceau în podișul Transilvaniei

1939 – S-a născut George Filip

22 martie 1939, Tuzla, Constanța

Poet, unul dintre cei mai importanți poeți români ai exilului, urmaș al lui Octavian Goga. Datorită atitudinii sale, neagreată de democrația comunistă a acelor timpuri și a propagării genului de poezie incomodă a fost judecat public la Turnu Severin și arestat. În 1977, după mulți ani de privațiuni și suferințe, a cerut protecția Ambasadei americane. În urma aceste acțiuni, i s-a intentat un nou proces public, care a avut loc la Tuzla. Și-a făcut debutul în România cu 4 volume pe tematici diferite. A părăsit țara în 1979; după peregrinări în Austria, Germania și Franța s-a stabilit în Canada. S-a numărat printre fondatorii Centrului Cultural Român, a fost redactor la ora de radio în limba română, redactor la revista multiculturală Humanitas și director cultural la Teleromânia, prima televiziune din exil, în limba română. Cărți publicate: Matematica pe degete, Anotimpul legendelor, Drumuri de baladă, Zei fără armuri, Poemes sur feuilles d’erable, Era confuziilor, ’89 Poeme îndoliate, Văd lumina, La planet plate – Poemes, Singur împotriva destinului, Aezii privesc, Din oglindă, Țara din lacrimă

1942 – S-a născut Mihai Ivăncescu

22 martie 1942, Adâncata, Storojineț, Bucovina – 2 ianuarie 2004, Brașov

Fotbalist care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A jucat pe post de fundaș dreapta la Steagul Roșu și Tractorul Brașov

1943 – Premiera filmului O noapte furtunoasă

Ecranizare a celebrei comedii a lui I.L. Caragiale. Din distribuție făceau parte Radu Beligan, Alexandru Giugaru, iar regia și scenariul erau semnate de Jean Georgescu. Primul tur de manivelă s-a tras la 12 ianuarie 1942. În acea perioadă, România se afla în stare de război și în plină dictatură militară. Deoarece Bucureștiul era în camuflaj și nu se putea lucra afară pe timpul nopții, așa cum cerea scenariul, toate exterioarele au fost construite într-un studio foarte mic, de numai 18 mx11 m, destinat inițial înregistrărilor muzicale. Pentru filmările panoramice sau travelling s-au combinat două-trei filmări în două-trei decoruri, care la montaj au constituit un întreg. Pe durata filmărilor, Jean Georgescu a folosit 29.000 m de peliculă negativă. Filmul alb-negru, cu o durată de 70 minute a avut premiera la Cinema ARO. În 1953, cenzura comunistă a ajustat pelicula cu foarfeca. Secvențele înlăturate de cenzori s-au pierdut pentru totdeauna…

O noapte furtunoasă 1943

1944 – S-a născut Dan Munteanu Colán

22 martie 1944, Șoșdea–Măureni, Caraș-Severin

Scriitor. Este licențiat în filologie romanicǎ al Universității din București cu Diplomǎ de merit (1967), doctor în filologie romanicǎ al Institutului de Lingvisticǎ din București (1981) și, din 1998, profesor de filologie romanicǎ la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria. A fost jurnalist la Scânteia, cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, visiting professor la Universitatea din Oviedo, Spania, apoi la Universitatea Las Palmas din Gran Canaria, profesor din 1998. A publicat până în prezent 60 de cărți de lingvisticǎ, criticǎ literarǎ, traduceri literare, dar și gramatici, dicționare și manuale și aproximativ 250 de studii, recenzii și note bibliografice pe teme de lingvisticǎ. Activitatea sa profesionalǎ a fost recunoscutǎ prin acordarea unor importante premii atât în Spania, cât și în țară, printre care Premiul Centenarului Academiei Mexicane pentru lingvistică hispanică și Premiul național de traducere al Ministerului de Cultură din Spania

1948 – S-a născut Mihnea Berindei

22 martie 1948, București – 19 iunie 2016, Veneția, Italia

Istoric de origine română naturalizat în Franța în anul 1981. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966–1970, învățând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenție a reușit să obțină o viză de studii și documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franța. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, și a continuat să studieze paleografia otomană. A lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la École des Hautes études en Sciences Sociales. Din 1991, este angajatul Institutului de Științe Sociale și Politice al Centrului Național de Cercetări Științifice (CNRS). A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. In iunie 1989 a semnat, împreună cu Neagu Djuvara, Declarația de la Budapesta, document politic al unei părți a exilului românesc, intens criticat pentru nuanțele federaliste referitoare la Transilvania. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republica Moldova. A continuat activitatea anterioară, prin cercetări asupra societăților postcomuniste, a lucrat în fondurile de documente ale Partidului Comunist Român, a organizat seminarii asupra situației din țările aflate anterior sub tutela URSS. A fost președintele organizației Biroul de Informații și Ajutor pentru România, a devenit vicepreședintele asociației Est Libertés, a condus o serie de programe PHARE ale Uniunii Europene menite să ajute democrația locală și structurarea partidelor politice democratice din Albania, Bulgaria, România, monitorizarea alegerilor din Serbia, Kosovo, Macedonia și Republica Moldova

1948 – S-a născut Vasile Oltean

22 martie, 1948, Deal, Alba

Filolog, muzeograf, profesor universitar și teolog, membru fondator și vicepreședinte al Despărțământului Cultural Astra Brașov. Director al Muzeului Prima școală românească din Șcheii Brașovului. A scos la lumină zeci de documente vechi, salvate de la distrugere. „Ana Pauker […] a dat un decret prin care Armata Română trebuia să ardă în fiecare lună 40 de metri liniari de arhivă bisericească. Preotul de atunci, Ioan Prișcu, le-a urcat în turnul bisericii și a zidit ușa de intrare în turn, fără să spună cuiva. 10 ani cât a durat acea lege a Anei Pauker, ne-am ars toată istoria, pentru că toate documentele noastre erau în biserici”. Documentele, recuperate, au fost parțial cercetate de Vasile Oltean, care a publicat deja 43 de volume pe baza acestora: o monografie a Diaconului Coresi, o monografie a lui Mihai Viteazul (cea mai veche monografie din lume, din 1603, scrisă la Nurnberg), un text din 1495 în limba română, dinainte de scrisoarea lui Neacșu, manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur de la Lăpușneanu – Codex Aureus, toate cărțile școlii ardelene, toate Bibliile românești, etc.

Azi în Brasov Invitat prof. dr. pr. Vasile Oltean, directorul Muzeului Primei Școli Românești

1949 – S-a născut Viorica Ana Cozan

22 martie 1949, Stulpicani, Suceava

Poetă. A absolvit Școala postliceală de biblioteconomie din București (1972). A fost bibliotecară la Biblioteca Universității Tehnice Gh. Asachi din Iași. A debutat în Zori noi (1966). Colaborează la Iașul literar, Convorbiri literare, Cronica, etc. Volume de poezie: Întâlnirea cu mine, Privilegiul surâsului, Durata surâsului

1951 – S-a născut Tora Vasilescu

22 martie 1951, Tulcea

Actriță de teatru și film. A picat examenul de admitere la Teatru de două ori. S-a prezentat la un casting la Satu Mare, a fost selectată și a jucat timp de un an cinci roluri principale, alături de actori profesioniști. În anul următor a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesoarei Eugenia Popovici, pe care l-a absolvit în 1976. A jucat pe scenele teatrelor Evreiesc și Bulandra din București. Câteva roluri în teatru: Dana Păunescu în Nota zero la purtare de Octavian Sava si Virgil Stoenescu, Feada în Roșii trandafirii numai pentru mine de Sean O’Casey, Gaby în Ultima oră de Mihail Sebastian, Felicita în Bădăranii de Carlo Goldoni, Giannina în O întâmplare cu haz de Carlo Goldoni, Melania în Mobilă si durere de Theodor Mazilu, Tinca în Casa evantai de Marin Sorescu, Femeia în Tacâmuri de pui de Spiro Gyorgy, Doamna în Roberto Zucco de Bernard-Marie Koltes. Primul film, în 1975, Cursa, regia Mircea Daneliuc. Au urmat: Gloria nu cântă, Avaria, Casa dintre câmpuri, Croaziera, Învingătorul, Glissando, Să mori rănit din dragoste de viață, Cuibul de viespi, Liliacul înflorește a doua oară, Șobolanii roșii, Cel mai iubit dintre pământeni, Și totul era nimic… A fost căsătorită cu regizorul și scenaristul Mircea Daneliuc

Glissando

1954 – S-a născut Gabriel Chifu

22 martie 1954, Calafat, Dolj

Poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1980. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, Secția Automatizări și Calculatoare, din Craiova, în 1979. A lucrat la revista Ramuri din Craiova, ca redactor, apoi ca redactor-șef, a fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România și membru în Comitetul Director. Actualmente, este Vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România și director executiv la revista România literară. A publicat în majoritatea revistelor literare din țară, în antologii și reviste din Anglia, Franța, China, Italia, Statele Unite, Belgia, Cehia, Israel și altele. A publicat poezie: Sălaș în inimă, O interpretare a Purgatoriului, La marginea lui Dumnezeu, Însemnări din ținutul misterios, Papirus, proză: Unde se odihnesc vulturii, Maratonul învinșilor, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate, Punct și de la capăt, Ploaia de trei sute de zile

1957 – Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 6/22 martie 1957 privind înființarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat

A intrat în vigoare la 28 martie 1957

1965 – România a devenit membră a Organizației Maritime Consultative Interguvernamentale

Prin Decretul nr. 114/6 martie 1965 cu privire la aderarea Republicii Populare România la Convenția privind crearea Organizației Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiată la Geneva, la 6 martie 1965, publicat în Buletinul Oficial din 22 martie

1965 – Plenara CC al PCR

La propunerea lui Ion Gh. Maurer, Nicolae Ceaușescu a fost ales în funcția de prim-secretar al CC al PCR. Fostul dictator comunist Gheorghiu-Dej Încetase din viață la 19 martie 1965. Pe 22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu, liderul comunist care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, Armata, Securitatea, Justiția și Miliția, a fost ales prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român, care avea să revină în curând la vechea sa denumire de Partidul Comunist Român. La 47 de ani, Nicolae Ceaușescu devenea cel mai tânăr conducător politic din Europa

1966 – A încetat din viață Constantin Baraschi (17 noiembrie 1902, Câmpulung, România – 22 martie 1966, București)

Sculptor, profesor universitar, rector la Institutul de Arte Plastice din București, membru corespondent al Academiei Române

1968 – S-a născut Zoltan Andras

22 martie 1968, București

Solist și clăpar al trupei Sarmalele Reci. A urmat Facultatea de Limbi și literaturi străine, specializarea Engleză-Franceză, a Universității București. Vorbește 11 limbi străine. În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa Sarmalele Reci a susținut un mare concert cu invitați la Opereta Română. Înregistrările au constituit materialul unui album de greatest hits live

Sarmalele Reci Acustic teaser

1977 – Nicolae Ceaușescu a decis refacerea urbanistică a Bucureștiului, în urma marelui cutremur

În cadrul unei ședințe a CC al PCR, s-a hotărât trecerea la edificarea (până în 1981), în Capitală, a unui nou centru politico–administrativ al țării. Lucrările, care au început în 1978, au avut drept consecință distrugerea unor mari cartiere (o mare parte din cartierele 13 Septembrie, Uranus, Unirii, Dudești, Muncii ș.a.), a numeroase monumente de artă, clădiri istorice și biserici din zona centrală a Bucureștiului

1981 – S-a născut Mirel Rădoi

22 martie 1981, Drobeta-Turnu Severin

Fost jucător român de fotbal care și-a petrecut majoritatea carierei la FC Steaua București. Ajucat pe post de fundaș central sau mijlocaș defensiv. Actualmente, este manager sportiv al naționalei U21 a României

1982 – S-a născut Ovidiu Petre

22 martie 1982, București

Fotbalist, care a jucat pe postul de mijlocaș defensiv. A evoluat în carieră la FC Național București, Steaua București sau Galatasaray Istanbul, precum și în selecționata României. Ultima dată s-a aflat sub contract cu gruparea ACS Poli Timișoara. În martie 2008 a primit Medalia Meritul Sportiv clasa a III-a

1987 – A încetat din viață Eugen Relgis (Eisig D. Sigler; 2 mai 1895, Iași – 22 martie 1987, Montevideo, Uruguay)

Scriitor, filosof pacifist, sociolog și anarhist militant, cunoscut ca teoretician al umanitarismului

1994 – A încetat din viață Dorin Varga (4 august 1935, București – 22 martie 1994, București)

Actor de teatru și film

1995 – A încetat din viață Mihail Arnăutu (19 septembrie 1912, Balabanca, Cetatea Albă, Basarabia – 22 martie 1995)

Bariton, solist al Operei Române București, profesor-îndrumător pentru soliștii și corul Operei din București

1997 – Regele Mihai a sosit la Londra, prima capitală din Turul Regal NATO

Regele Mihai I s-a implicat activ în procesul de integrare a României în NATO și în Uniunea Europeană, contribuind la formarea unei imagini pozitive a țării noastre în rândurile monarhiilor europene. Astfel, în perioada martie-iunie 1997, regele Mihai I a vizitat șapte capitale europene, respectiv Londra, Oslo, Bruxelles, Haga, Luxemburg, Copenhaga și Madrid. Vizitele, pe lângă întâlnirea cu șeful statului, de regulă, au cuprins o recepție la ambasada României, întâlniri cu guvernul sau parlamentul, un discurs al regelui la o instituție militară și un interviu al regelui într-un ziar de mare tiraj

1999 – A încetat din viață Valeriu Cristea (15 ianuarie 1937, Arad – 22 martie 1999, București)

Critic literar, co-fondator (împreună cu Eugen Simion și Marin Sorescu) al revistei Literatorul

2010 – A încetat din viață Mile Cărpenișan (23 august 1975, Timișoara – 22 martie 2010, Timișoara)

Jurnalist, corespondent de război pentru televiziune

2011 – A încetat din viață Dumitru Ciaușu (8 mai 1937, Corbu, Olt – 22 martie 2011)

Diplomat de carieră, jurist, negociator, a reprezentat România în Germania, Norvegia, Franța și în numeroase comisii ale ONU

2012 – A încetat din viață Ion Murariu (12 septembrie 1922, Dorohoi, Botoșani – 22 martie 2012)

Pictor, unul dintre mai mari acuareliști români

2014 – A încetat din viață Traian Buzoianu (22 aprilie 1947, Meteleu, Buzău – 22 martie 2014)

Actor, una dintre cele mai iubite figuri ale Teatrului Național din Timișoara

2019 – A încetat din viață Radu Penciulescu (25 mai 1930, București, România – 22 martie 2019, Stockholm, Suedia)

Regizor de teatru român, director al Teatrului Mic din București; expatriat în Suedia din 1973, profesor la Institutul de Teatru din Malmö

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BătăliadelaSibiu #DanielCroner #LuptadelaBotoșani #PrimiiDomnitoriregulamentari #InaugurareaGrădiniiCișmigiu #MihailDragomirescu #FântânaBlanduziei #RudolfPalocsay #VirgilGheorghiu #OvidAronDensușianu #RomulusDianu #GheorgheOLupașcu #SocietateaScriitorilorRomâni #OvidCaledoniu #IonRBaciu #NelliPillat #SandaȘărămăt #VasileFilip #IosifHerțea #EmericJenei #GeorgeFilip #MihaiIvăncescu #Onoaptefurtunoasă #DanMunteanuColán #MihneaBerindei #VasileOltean #VioricaAnaCozan #ToraVasilescu #GabrielChifu #ZoltanAndras #MirelRădoi #OvidiuPetre

0 comentarii la „22 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: