Istoria României România frumoasă Today's Memory

25 Martie în istoria românilor

2020 - mpăratul-Traian-a-părăsit-Roma-–-Începutul-primului-război-daco-roman

Foto: Împăratul Traian a părăsit Roma – Începutul primului război daco-roman


Bunavestire către Maica Domnului

Buna Vestire, Buna-Vestire sau Blagoveștenia (gr. Evangelismos); Serbată în Biserica ortodoxă, greco-catolică, romano-catolică

Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie. În conformitate cu Evanghelia după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gavriil îi apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”. După sfânta tradiție, Maria avea doar cincisprezece ani când a fost vizitată de Gavriil.

 

Ziua Națională a Pădurilor

Instituită din 2017 cu scopul creșterii gradului de responsabilizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare. Ziua se află în intervalul Lunii plantării arborilor (15 martie–15 aprilie), lună stabilită prin articolul 81 din Legea 46/2008 – Codul silvic, în care este subliniată importanța pădurilor și rolul esențial pe care îl au pădurile în menținerea echilibrului ecologic

 

101 – Împăratul Traian a părăsit Roma pentru primul război daco-roman (101–102)

Împăratul Traian a părăsit Roma și s-a îndreptat cu forțele romane spre Moesia Superior, care reprezenta baza de pornire a operațiilor militare, după pregătiri de trei ani. Pentru a facilita concentrarea trupelor și legăturile cu Pannonia, pe malul drept al Dunării, în clisura Cazanelor, a ordonat tăierea unui drum în stâncă. Pentru a ușura legăturile pe Dunăre, împiedicate de cataractele de la Porțile de Fier, a ordonat săparea unui canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice, două legiuni din Moesia Superior, trei legiuni din Moesia Inferior, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70.000 de soldați), plus trupe auxiliare, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare erau menținute de flota dunăreană, Classis Flavia Moesica. În total, numărul celor care participau la forța de invazie era de 150.000 de oameni. Comanda trupelor a fost încredințată unor generali și ofițeri veterani, ca Iulius Sabinus, Terentius Scaurinus, Iulius Quadratus Bassus, care vor fi guvernatorii Daciei. Armata dacilor era alcătuită 50.000 de soldați, din călăreți care luptau cu arcuri și pedestrași înarmați cu paloșe curbe – siccae, săbii drepte sau curbe – falces, și aveau ca stindard balaurul-draco

1455 – A început a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

Petru Aron (1419 – 1467), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457. S-a luptat pentru scaunul Moldovei cu Alexandru al II-lea, pe care l-a învins la Movile, în martie 1455, și l-a silit să se retragă la Cetatea Albă, unde și-a pierdut viața. În octombrie 1455, Petru Aron a trimis regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când a reconfirmat privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi. În 1456, s-a învoit să plătească turcilor un tribut de 2.000 de galbeni, pentru a înlătura pericolul care îl amenința din această parte. A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457

1608 – A fost ridicată Mănăstirea Cernica

A fost ridicată în timpul domniei lui Radu Șerban, fiind ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna. Este atestată documentar încă din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Vodă Șerban, fiul lui Mihnea Vodă. În acel an, vornicul Cernica a refăcut un schit vechi, l-a înzestrat cu pământuri, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său. Astfel, începand cu anul 1608, schitul se va numi Cernica, până la această dată el fiind numit Grădiștea Floreștilor. Hrisovul amintit consemnează următoarele: „Am cumpărat satul Florești, de pe Colentina, de la Nedelcu și Stroe, feciorii lui Radu Captaru, și am zidit o mănăstire, la leatu 1608, cu hramul Sfântului Ierarh și făcător-de-minuni Nicolae de la Mira Lichiei, în capul moșiei mele cea de mai sus arătată, într-un ostrov, lângă Floreștii din mijloc, ce se vecinesc cu Șerban Vodă”. Încă dintru început, ctitorul a precizat: „Nimeni din neamul meu să nu fie slobod de a se atinge de dânsa sau să puna egumen, ci să fie stareț din acei părinți ce vor petrece cu viața de obște, spre pomenirea mea, a soției mele și a neamului meu, în veacul de acum și în cel ce va sa fie”. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică

1643 – S-a tipărit la Iași Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam

Mitropolitul Varlaam a întemeiat la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași prima tipografie din Moldova, unde a tipărit, în românește, trei cărți dintre cele mai importante pentru acele timpuri: Carte românească de învățătură, numită în popor Cazania lui Varlaam, cu 75 de predici în 500 de file; Șapte Taine ale Bisericii (1644) și Răspunsul la Catehismul calvinesc (1647).

Cazania Mitropolitului Varlaam, „Carte romănească de învățătură dumenecele preste an și la praznice înpărătești. Și la Svănți Mari. Cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie [Lupu] Voivodul și Domnul Țărăi Moldovei. Di în multe scripturi tălmăcită. Di în limba sloveniască pre limba romeniască. De Varlam Mitropolitul de Țara Moldovei în tipariul domnesc. În mănăstirea a Trei Steli, în Iași. De la Hristos 1643”, este cea mai importantă carte veche de învățătură duhovnicească, alături de Biblia lui Șerban din anul 1688, având cea mai largă răspândire pe pământul țării noastre, mai ales în Transilvania, unde se mai păstrează astăzi peste 350 de exemplare în manuscris. Unitatea de credință, de limbă și de simțire au făcut pe mulți credincioși din Transilvania să o scrie cu mâna, pentru a circula mai ușor și a fi citită din casă în casă. A fost multă vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire și de învățătură, pe limba și înțelesul tuturor.

Cartea începe cu un „Cuvânt“ adresat de Vasile Lupu „la toată semenția românească de pretutindeni ce se află pravoslavnici într-această limbă“, arătând că oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“. Urma apoi un „Cuvânt către cetitoriu“ al mitropolitului. Din aceste două prefețe se desprinde ideea unității de neam și de limbă a românilor din Moldova, Muntenia și Transilvania. Varlaam are meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii, care circulau în țările românești în manuscris, traduse din grecește sau din slavonește, le-a revizuit și le-a dat ca „dar“ întregului popor român. Cazania a adus un aport prețios la formarea limbii noastre literare, fiind scrisă într-un stil viu și plin de culoare, cu fraze bogate în comparații pitorești și expresii plastice. Prin conținutul ei, dar și prin frumusețea graiului, Cartea românească de învățătură a lui Varlaam a cunoscut o răspândire mult mai largă decât orice altă carte românească veche, ajungând nu numai în mâna episcopilor și a preoților, ci chiar a credincioșilor de la sate

 

Ziua Poliției Române

1822 – Domnitorul muntean Grigorie Dimitrie Ghica a înmânat agăi Mihăiță Filipescu, în cadrul unei ceremonii desfășurate la București, primul drapel al Agiei

Drapelul Agiei era confecționat din mătase galben-crem și avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m. Pe o față se aflau un chenar și o ghirlandă din aur, în interiorul căreia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte verde. Ghirlanda ere timbrată cu o coroană regală, iar în spatele ei se încrucișau: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puști, topoare, tobe. Pe cealaltă parte avea brodată icoana Maicii Domnului. Înmânarea acestui steag al Agiei a legalizat funcționarea instituției Poliției Române

Ziua Poliției Române a fost desemnată prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, pentru data de 25 martie

 

1846 – I. Heliade Rădulescu a lansat proiectul Bibliotecii universale, în Curierul de ambe secse

Heliade a publicat scrierea Început de bibliotecă universală, în „Opere pe tot anul cîte 21 volume, de la 25 pînă la 30 coale fiecare”. Proiectul prevedea traducerea în următorii 10 ani a circa 230 de lucrări filosofice, istorice, științifice, politice, literare, etc., după un proiect francez contemporan, al lui A. Aimé Martin, plan ce n-a putut fi realizat din cauza evenimentelor politice care au urmat

1848 – Proclamația către români a lui Simion Bărnuțiu

La 10 zile după începerea Revoluției maghiare de la Pesta (13/25 martie), Simion Bărnuțiu a redactat Proclamația către români, prin care respingea o parte a programului revoluției maghiare, mai exact paragrafele care vizau anexarea Transilvaniei la Ungaria. A cerut desființarea iobăgiei și recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune politică, chemând românii din Transilvania la luptă pentru drepturile lor naționale. Dictat colegului său, Ioan Pușcariu, la Sibiu, primul manifest al revoluției române, document care a doua zi circula în formă de manuscris printre românii din Sibiu și care formula încă de atunci principiul fundamental după care se va călăuzi revoluția română, și anume, emanciparea națională: „Nația română nu mai poate fi roabă ungurilor, secuilor și sașilor, limba noastră trebuie să aibă cinste cuviincioasă înaintea statului și a legilor […] Naționalitatea noastră trebuie să se recunoască și să se asigureze”. De asemenea, Simion Bărnuțiu a convocat Adunarea din Duminica Tomii (30 aprilie 1848) de la Blaj, care i-a reunit pe fruntașii poporului român

1848 – S-a născut Ștefan Stoika

25 martie 1848, București – 1928, București

General, participant la Războiul de Independență, luptător pentru realizarea unității naționale, publicist și teoretician militar. A parcurs toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general de brigadă, a fost șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani. A fost pensionat în 1906, după 38 de ani de serviciu devotat față de Armata română. În tot acest timp s-a dedicat întăririi armatei și creșterii eficienței acesteia. A tradus și publicat manualul de strategie militară Principiile esențiale pentru conducerea războiului al generalului prusian Clausewitz. Împreună cu fratele său, generalul Nicolae Șt. Stoika, a fondat Revista Artileriei, a publicat numeroase articole de strategie și teorie militară

1849 – A început Asediul cetății Alba Iulia

Conflict militar între armata austriacă și armata revoluționară maghiară în timpul revoluției pașoptiste din Transilvania (25 martie–26 iulie). Până în decembrie 1848, toată Transilvania se găsea sub controlul trupelor austriece, când a început ofensiva armatei maghiare în Transilvania, iar până în primăvara lui 1849, tot Ardealul se găsea în stăpânirea acesteia, cu excepția cetății Alba Iulia, cetății Deva și a centrului Munților Apuseni. În martie, comandantul armatei maghiare din Transilvania, generalul polonez Joseph Bem, a decis instituirea asediului cetății Alba Iulia, cu un corp de asediu format din cca 8.000 combatanți. Garnizoana cetății Alba Iulia era formată din 1.500–2.500 soldați din armata austriacă, din mai multe regimente și erau majoritatea de origine română, recrutați din Transilvania. Cetatea Alba Iulia și-a închis porțile în vederea apărării la 25 martie, când a fost somată pentru prima oară să se predea. Trupe din garnizoană au adus imediat în cetate toate alimentele pe care le-au putut rechiziționa din împrejurimi, fortificațiile exterioare au fost abandonate pentru a permite apărarea fortificațiilor interioare, pe bastioane au fost amplasate tunuri în număr mai mare și s-au pus străji permanente la piesele de artilerie. Porțile principale au fost astupate cu bălegar în lipsa pământului, iar porțile mai mici au fost întărite cu uși din lemn solid. Întregul asediu s-a caracterizat prin hărțuieli reciproce și bombardamente de artilerie, fără ca asediatorii să dea vreodată asaltul general asupra cetății. Asediul a fost ridicat la 26 iulie, în urma intrării în Transilvania a trupelor austro-ruse dinspre Muntenia și Moldova

1849 – A apărut la Brașov gazeta Espatriatul. Dreptate, Frăție

La începutul lunii martie 1849, în urma ocupării Brașovului și Sibiului de către trupele generalului Bem, cele două publicații ale revoluționarilor transilvăneni, Gazeta și Foaia au încetat să mai apară, iar redactorii lor, G. Barițiu și A. Mureșanu, s-au refugiat în Muntenia. În locul vechilor foi dispărute, a fost editată la Brașov noua publicație românească, Espatriatul, editată de Cezar Bolliac, aflat în slujba generalului Bem, ca secretar, de arhimandritul Snagoveanu și Constantin Bălcescu. Ziarul lui Bolliac milita pentru înțelegerea revoluționarilor maghiari și români, dar nu a avut succes și a dispărut după 12 numere

1854 – S-a născut Anastase Simu

25 martie 1854, Brăila – 28 februarie 1935, București

Doctor în științe politice și administrative, colecționar de artă, membru de onoare (din 1933) al Academiei Române. Și-a luat licența în drept la Paris și doctoratul în științe politice și administrative la Bruxelles. A ocupat funcțiile de secretar la Legația României la Berlin, și mai târziu senator de Brăila. Începând să se intereseze de colecționarea lucrărilor de artă, s-a implicat în același timp și în alte domenii ale vieții sociale și culturale. A fost membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910–1915), membru al Ateneului Român. Muzeul Simu, care a fost ridicat în formă de templu grecesc, după planurile arhitectului C. Sciky, inspirat după Erechteion, a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureștiului, reprezentând o premieră instituționalizată în România, demonstrează că artele noastre plastice se pot alătura și compara de acum artelor plastice universale. Bogata colecție de opere de artă românească și străină a donat-o statului român în 1927. Sub conducerea pictorului Marius Bunescu, Muzeul Simu a funcționat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autoritățile comuniste pentru a construi în locul său Magazinul de Confecții Eva. O parte din această colecție se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României, iar o alta în Colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă

1857 – S-a născut Elena Teodorini

Elena de Morțun; 25 martie 1857, Craiova – 27 februarie 1926, București

Mezzosoprană și soprană, ultima divă a secolului al XIX-lea și prima divă a României. A început studiul muzicii și al pianului la vârsta de șase ani în orașul natal, iar la 14 ani a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul de la Milano, la clasele de canto și de pian, unde a studiat cu pianistul și compozitorul italian Adolfo Fumagalli. În 1877 a debutat ca solistă, cu tenorul Armando di Gondi, în Maria di Rohan de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo. În mod gradual, timbrul vocii sale s-a transformat, trecând de la gamma contralto la cea de mezzosoprană. În următorii doi ani a interpretat diverse roluri de mezzosoprană în Alessandria, Livorno, Pisa, Chieti și la Opera din București. În 1879 a debutat la Teatro dal Verme în rolul Mariei din La Fille du Regiment de Gaetano Donizetti și în rolul lui Rachel, din opera La Juive de Jacques Fromental Halévy. Pe 20 martie 1880, la vârsta 22 ani, și-a făcut apariția pentru prima oară pe scena Teatrului La Scala din Milano, în rolul Margueritei din opera Faust de Charles Gounod, devenind prima româncă pe această scenă. În 1881 a interpretat rolul Valentinei în Les Huguenots de Giacomo Meyerbeer. În anul 1905 a dat lecții de canto la Académie Lyrique din Paris, a plecat apoi în America de Sud, dând concerte la Montevideo, Uruguay. În toamna lui 1909 a fondat Academia Theodorini împreună cu Hariclea Darclée și Titta Ruffo. A devenit Director al Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires în 1915, iar la Rio de Janiero în 1918 a fondat Escola superior de canto “Ars et Vox”. În 1922 s-a întors în România, la București, unde a fondat Academia Nazională de Lirică. A rămas în țară până în anul 1923, când a plecat într-o nouă călătorie în Brazilia, dar a revenit la București, unde s-a stins din viață

Amilcare Ponchielli – La Gioconda

1878 – S-a născut Stoica Nicolaescu

25 martie 1878, Crușova – 20 octombrie 1941

Cercetător în domeniul arheologiei, slavist și eseist. Și-a dedicat energia descoperirii izvoadlor istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. A făcut mai multe călătorii la Sf. Munte Athos, unde a descoperit manuscrise importante, ocupându-se apoi de publicarea și interpretarea acestora. În 1905 a publicat Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, lucrare premiată de Academia Română. Academia Bulgară i-a acordat calitatea de membru corespondent. Deși ne-a părăsit prematur, Ștefan Stoica Nicolaescu rămâne o personalitate puternică în istoriografia românească și un neobosit întregitor de verigi doveditoare ale lanțului de neîntrerupte fapte ale strămoșilor noștri

1881 – S-a născut Béla Bartók

25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria/Timiș – 26 septembrie 1945, New York

Compozitor, pianist și folclorist maghiar originat din România, unul dintre marii creatori ai muzicii moderne, membru post-mortem al Academiei Române. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908–1934 a funcționat ca profesor de pian. A lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă, a lucrat pe lângă Columbia University și ca profesor de muzică în New York. În primele sale opere, s-a orientat în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Brahms, Wagner, Liszt și Debussy, dar începând cu 1905, a studiat tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume

Romanian Folk Music Danubia Orchestra conducted by Domonkos Héja

1882 – Sfințirea marelui mir în Catedrala Mitropolitană din București

Biserica Ortodoxă Română a sfințit prima dată Marele Mir în Joia Mare (25 martie) din anul 1882. Sfințirea s-a făcut de către Mitropolitul Primat Calinic Miclescu și ierarhii Sfântului Sinod, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Mitropolitană din București, cu trei ani înainte de recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. A însemnat primul pas spre autocefalia (independența) Bisericii Ortodoxe Române față de Patriarhia de Constantinopol. Patriarhia de Constantinopol a recunoscut explicit autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 25 aprilie 1885

1885 – S-a născut Mateiu Caragiale

25 martie 1885, București – 17 ianuarie 1936, București

Autor, istoric al heraldicii, poet și scriitor, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale. Încă din adolescență, Mateiu și-a descoperit pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie. În 1904 a început la Berlin studii de drept pe care le-a abandonat. În 1921 i-a apărut povestirea Remember în revista Viața Românească. Din 1916 a început să lucreze la Craii de Curtea-Veche pe care a finalizat-o în 1928, cartea apărând la editura Cartea Românească și primind premiul Societății Scriitorilor Români. Alte scrieri: Sub pecetea tainei, Soborul (Școala) țațelor, Pajere

Mateiu Caragiale – Poezii

1887 – S-a născut Nicolae Bretan

25 martie 1887, Năsăud – 1 decembrie 1968, Cluj

Compozitor, bariton și regizor de operă. A studiat la Conservatorul din Cluj (1906–1908), la Academia de Muzică din Viena și la Magyar Királyi Zeneakadémia din Budapesta, după care s-a afirmat ca prim-bariton al Operei din Bratislava. A fost apoi regizor la Opera Maghiară din Cluj și director al Operei Române din Cluj, după revenirea acesteia din refugiul de la Timișoara. A compus 230 de cântece pe versuri de poeți români, maghiari și germani, cinci opere, poemul vocal simfonic Luceafărul și a compus, de asemenea, numeroase lucrări religioase și un requiem pentru doi soliști (sau cor) și orgă

Nicolae Bretan – Requiem

1892 – S-a născut Sonia Cluceru

25 martie 1892, Cuciulata, Brașov – 10 februarie 1955, București

Actriță de teatru. S-a format la școala realistă a Aristizzei Romanescu. S-a remarcat în roluri ale comediei românești de moravuri (în piesele lui Ion Luca Caragiale, Alexandru Kirițescu, Tudor Mușatescu), dar și în cele ale comediei clasice: doamna Jurdain din Burghezul gentilom, doamna Pernelle din Tartuffe de Moliere), prin puterea de identificare cu personajele create, prin simplitatea umană și emoțională a jocurilor. A jucat și în filme: Independența României, Năbădăile Cleopatrei. A fost distinsă cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă

1897 – S-a născut Max W. Arnold

Mendel Wechsler Arnold; 25 martie 1897, Iași – d. 29 iulie 1946, București

Pictor. A absolvit Școala de Belle-Arte din Iași în 1920, an din care a început să expună în țară. A călătorit mult în Europa și în Orient – în Germania (München și Dresda) spre a-i studia pe expresioniștii germani; în Italia, unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu; în Palestina, Egipt și Siria, expunând la Sala Hasefer, în iarna 1927–1928, lucrările făcute în aceste călătorii. În Franța, a lucrat mult pe coasta bretonă, la Concarneau și la Douarnenez, unde a creat compoziții de natură statică cu fructe de mare, creveți, languste și homari. Au urmat noi expoziții, la Paris în 1933 și la București în 1934. S-a impus ca pictor în ulei și acuarelist după călătoriile la Balcic, apoi în Bretania franceză, Belgia, Grecia, Anglia. Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale, etc.   Biografie ilustrată

1902 – S-a născut George Lesnea

George Glod; 25 martie 1902, Iași – 6 iulie 1979, Iași

Poet și traducător. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei Viața Românească, ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la Iașul literar. Format în cercul revistei Viața Românească, a fost încurajat și sprijinit de Ionel Teodoreanu și Garabet Ibrăileanu. A debutat în 1922 cu poezia Din adâncuri, în revista ieșeană Gândul nostru și editorial în 1931, cu volumul de versuri Veac tânăr. A colaborat la Viața românească, Adevărul literar și artistic, Pagini moldovene, Cuvântul liber, Gândirea, Bilete de papagal, Însemnări ieșene, Contemporanul, Iașul literar, Gazeta literară, Cronica, Convorbiri literare, România literară, etc. S-a adaptat vremurilor: a scris ode pentru Carol al II-lea al României, pentru Ion Antonescu, căruia i-a fost sergent pe front, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru Partidul Comunist Român, Nicolae Ceaușescu…

1912 – S-a născut Geo Barton

25 martie 1912, Piatra Neamț – 10 iunie 1982, București

Actor de teatru și film. A absolvit Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică în 1941, clasa Victor Ion Popa. Studiind Canto cu soprana Maria Snejina, și-a început cariera la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” cu spectacolul Bal la Savoy. Fiind remarcat pentru prezența sa scenică, a fost chemat de Victor Ion Popa la teatrul său Muncă și Voie Bună, unde a început o carieră prodigioasă alături de mari nume ale scenei românești: Ion Manu, Simona Bondoc în Institutorii, Elvira Godeanu în Zaza, Marietta Anca în Târgul dragostei, George Calboreanu în Frații Karamazov, Marcela Rusu în Pescărușul, Dina Cocea în Păianjenul, etc. După o scurtă perioadă pe scena Teatrului Național din Craiova, din 1949 și-a continuat cariera pe scena Teatrului Giulești (astăzi Odeon), până în anul 1953, când s-a stabilit la Teatrul Național București. A colaborat și cu Burgtheater din Viena. A debutat în cinematografie în 1949, în filmul Răsună Valea, iar în 1955 s-a consacrat cu filmul Moara cu Noroc, regia Victor Iliu, în rolul lui Lică Sămădăul. A fost distins cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a și Laureat al Premiului de Stat

La moara cu noroc

1913 – S-a născut Dinu Adameșteanu

25 martie 1913, Toporu, Vlașca/Giurgiu – 2 ianuarie 2004, Policoro, Italia

Arheolog italian de origine română, membru de onoare al Academiei Române. A debutat ca cercetător pe teren în anii 1936–1937, lucrând împreună cu profesorul Scarlat Lambrino la săpăturile de la Histria în Dobrogea. În 1939, a devenit membru al Școlii Române din Roma (Accademia di Romania), iar în 1943 a fost numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 a fost invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Datorită rezultatelor obținute în Sicilia cu ajutorul fotografiei aeriene, a fost chemat în 1961 la Roma de către Ministerul Educației Naționale al Italiei pentru a fonda noul institut denumit Aerofoteca, pe care l-a condus până în 1964. În acest institut, unic în felul lui în Europa și America, au fost adunate fotografiile aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, realizate de forțele aeriene ale Italiei, Marii Britanii, Germaniei și Statelor Unite privind teritoriul Italiei, o foarte bogată sursă pentru reconstituirea topografiei antice. A fost profesor la Universitatea din Lecce și director al Școlii de specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceași universitate. A fost membru al unui mare număr de instituții științifice: Socio della Romana Pontificia, Accademia di Archeologia Italiana, Deutsches Institut für Archeologie, Honorable Fellow of the British Society of Researches, etc.

1918 – Al doilea concert al lui George Enescu la Chișinău

Susținut tot de Orchestra simfonică din Iași, sub bagheta maestrului, în folosul orfanilor soldaților moldoveni morți în război, a fost duminică, 25 Martie. Din program: Carnival de Paris de Johan Svendsen, Concert în La minor, pentru violoncel și orchestră de August Klughardt, solist Flor. Breviman, La danse macabre, poemă simfonică de Saint-Saëns, Solo violină: Socrate Barozzi și Simfonia în Do minor, nr. 5 de Beethoven

Johan Svendsen – Carnival de Paris, Op. 9 (1872)

1919 – S-a născut Șerban (Bani) Ghica

25 martie 1919, București – 26 iulie 2006, București

Inginer. A devenit inginer după absolvirea, la mijlocul anilor ’40, a două facultăṭi de specialitate, la Bucureṣti ṣi la Birmingham. În acel moment, numele Bani Ghica era deja cunoscut în lumea sportului: jucase de la 15 ani în prima echipă de rugby din ṭară, cucerise patru titluiri de campion cu echipa Tenis Club Român, iar la 18 ani debutase la echipa naṭională, participând ca cel mai tânăr jucător la Turneul Expoziṭiei Internaṭionale de la Paris. A fost membru PNȚ, secretar al lui Iuliu Maniu, implicat în manifestația din 8 noiembrie 1945, apoi în campania electorală din 1946. A fost arestat în noiembrie 1950, condamnat administrativ la 24 luni, pedeapsă majorată cu încă 12 luni, executate în penitenciarele Jilava și în lagărele Capu Midia, Ghencea și Bragadiru. A fost eliberat în iunie 1954. După 1990, s-a implicat în refacerea Partidului Național Țărănesc, fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. Nu a vrut demnități de stat și, după ce partidul său a ajuns la putere, în 1996, a considerat că și-a făcut datoria și a lăsat locul său unor politicieni mai tineri

1920 – S-a născut Henry Mălineanu

25 martie 1920, București – 12 noiembrie 2000

Compozitor de muzică ușoară, romanțe, operetă, muzică de film și de teatru. A studiat la Conservatorul din București. A fost dirijor la Teatrele Barașeum, Gioconda, director muzical și dirijor la Teatrul de Revistă din București. În timpul legilor antisemite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tudor Mușatescu a acceptat să-i împrumute numele lui și lui Elly Roman pentru compozițiile lor. A compus, printre altele, muzica filmelor Gaudeamus igitur, Bună seara, domnule Wilde. Dintre melodiile de muzică ușoară amintim: Adevărata mea dragoste, Cele mai frumoase fete, Nicio dragoste, Iubito, Mica serenadă, Toată tinerețea mea ești tu, Luna, marea și noi, Aș vrea iar anii tinereții, O melodie dintr-o mie, E de necrezut, Te-am găsit și te voi păstra

Ai și venit la mine, toamnă Muzica Henry Mălineanu, Versuri Harry Negrin, Voce Dorina Drăghici

1922 – S-a născut Ion Cârja

25 martie 1922, Whitman, SUA – 8 mai 1977, New York, SUA

Prozator. Născut în SUA, din părinți emigranți, a trăit în perioada 1927–1965 în România. În timpul liceului a înființat Gazeta de Turda și a publicat prima sa carte, întitulată Cremene în apa vremii. Pentru participarea la rezistența anticomunistă din Munții Apuseni, ca membru al Ligii Apusene a Moților, cât și pentru publicistica sa, începând din 1949, a stat 10 ani închis ca deținut politic în penitenciarele din Turda, Cluj, Aiud, Gherla, Canalul Dunăre–Marea Neagră. Având dublă cetățenie, i s-a permis, după multe încercări, să se reîntoarcă în Statele Unite ale Americii în 1965. S-a stabilit la New York, unde a lucrat la departamentul serviciului social al primăriei. A studiat la Fordham University iar Columbia University i-a recunoscut doctoratul în drept obținut în România. A publicat volume de mărturii cutremurătoare asupra perioadei de detenție din lagărele comuniste: Cremene în apa vremii, Întoarcerea din infern (despre reeducarea deținuților politici de la penitenciatul Aiud), Canalul morții (despre viața deținuților politici de la Canalul Dunăre-Marea Neagră)

1923 – Legea pentru organizarea învățământului silvic

Adoptată în Parlament la 11 martie și publicată în Monitorul Oficial la 25 martie. Învățământul silvic a fost încadrat la Școala Politehnică din București, unde a funcționat până în 1948, cu trei grade (inferior, mediu și superior)

1923 – S-a născut Maria Deac Poenariu

25 martie 1923, Laz–Dezna, Arad – 15 aprilie 2015, Laz–Dezna, Arad

Pictoriță iconară pe sticlă, membră a Academiei Artelor Tradiționale din România. A fost ultima reprezentantă a neamului pictorilor Poenariu din satul Laz, iconari care au dezvoltat un stil estetic aparte și o adevărată școală de pictură pe Valea Sebeșului, începând cu anul 1770. A primit în anul 2011 titlul de Tezaur Uman Viu, decernat de către Ministerul Culturii unor personalități din cultura tradițională românească, figurând pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, alături de alți nouă rapsozi, olari, cojocari, meșteri populari din țară

1926 – S-a născut Mihai Horea

25 martie 1926, Petea, Transilvania – 27 ianuarie 2014, București

Pictor abstract. Și-a inceput studiile în perioada postbelică cu Nicolae Dărăscu și Camil Ressu, dar a fost cel mai mult influențat de Alexandru Ciucurencu și Hans Mattis-Teutsch. În perioada de formare, a fost profund interesat de tratatul lui Johannes Itten, Arta culorii, recent tradus în limba română în acea perioadă. S-a afirmat încă din anii ’68-’70 ca unul dintre cei mai interesanți pictori abstracți, iar apoi și ca un reformator al programei specifice din învățământul artistic românesc, alături de Ștefan Sevastre și Teodor Dan. Propunerile lor erau inspirate de școala vizualității pure de la Bauhaus, către care se orienta, în aceeași vreme și grupul Sigma de la Timișoara. Perioada matură a creației sale arată o preocupare profundă in căutarea relațiior armonice între tonuri, nuanțe, culori.   Galerie

1929 – S-a născut Ion Pavlescu

25 martie 1929 – 13 februarie 2006

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1952. A interpretat peste 200 de roluri în mai bine de o jumătate de secol de cariera la Teatrul de Stat din Petroșani, Teatrul de Stat din Arad, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic și Teatrul Odeon. A interpretat, de asemenea, numeroase roluri de teatru radiofonic, la televiziune și în filme realizate de regizorii Dinu Tanase, Stere Gulea, Lucian Pintilie: Balanța, O vară de neuitat, Nicolae Margineanu, Costa Gavras: Amen, etc. Fără să fie o mare vedetă, un răsfățat al criticii, al premiilor, al rubricilor mondene, a fost unul dintre excelenții profesioniști ai școlii românești de actorie, o figură remarcabilă și remarcată, deopotrivă pe scena și pe ecran

Un bulgăre de humă (1989)

1929 – A încetat din viață Emanuil Ungurianu (21 decembrie 1845, Satchinez – 25 martie 1929, Timișoara)

Avocat, filantrop, om de cultură bănățean, membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania

1935 – S-a născut Niculae Stoian

25 martie 1935, Dascălu–Creața, Ilfov – 14 ianuarie 1990, Dascălu–Creața, Ilfov

Poet asociat cu proletcultismul. A urmat Școala profesională de pe lângă Uzinele Electromagnetica. A debutat cu poezie în Albina în1950 și editorial cu volumul de poezie Fierul dracului (1951). A absolvit Școala de literatură „Mihai Eminescu” în 1954. A fost șef de secție la Tînărul scriitor, redactor la Luceafărul, redactor-șef la revista Viața Studențească, unde a promovat nenumărați poeți „incomozi” – Nicolae Dan Fruntelată, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Gheorghe Istrate, etc. A mai publicat: Fișă personală, Pietre de râu, Istorie de veghe, Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, Fondul principal de sentimente, Cardioglob sau pe ce lume trăim, Tânăr în fața tinereții

1936 – S-a născut Victor Iancu

25 martie 1936, Agârbiciu, Cluj – 21 iunie 2008, Baia Mare

Lingvist, prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj în1960. A obținut Doctoratul în filologie în 1967. A predat la Universitatea din Baia Mare, dar și la universități din Torino, Milano și Budapesta. A fost secretar general al Comisiei Naționale pentru UNESCO, membru al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică. În 1985 i-a fost decernat premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane. A fost autorul a peste 20 de cărți de beletristică, lingvistică și filologie, publicistică și politică: Palatalizarea dentalelor în limba română, Limbaj cotidian și rostire literară, Fabule cu morală și fără…, Drum de piatră, Pământul negru, Pensiunea Barbagia, De la revoluție la restaurație, Avram Iancu, trilogie dramatică, Limbă și rostire românească, ieri și azi, Pentru o cultură a păcii, democrației și toleranței în România, Istoria limbii române. Privire sintetică, Blândul Dracula, Culorile Purgatoriului

1940 – S-a născut Ion Grigore

25 martie 1940, Corni–Liteni, Suceava – 10 Mai 2016

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 1968. În 1964 a intrat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Artă monumentală, unde i-a avut profesori pe Ion Popescu Negreni, Gheorghe Popescu și Gheorghe Labin. A profesat apoi în cadrul aceleiași instituții o lungă perioadă de timp, în paralel, realizând numeroase lucrări de pictură murală la biserici precum cele din Valea Lupului, Săcele, Dealu, Bâldana, Suceava dar și în instituții laice: Conservatorul din București, Liceul din Caracal, Muzeul Pompierilor din București. Lucrările sale s-au aflat de nenumărate ori pe simezele galeriilor de artă din Botoșani, nota tradițională făcând tablourile lui inconfundabile prin stil, tematică și cromatică.   Biografie ilustrată

1940 – A încetat din viață Ion Nonna Otescu (15 decembrie 1888, București – 25 martie 1940, București)

Compozitor și dirijor, profesor și director la Conservatorul din București, vicepreședinte al Societății compozitorilor români

1940 – A încetat din viață Ioachim Miloia (3 mai 1897, Ferendia, Timiș – 25 martie 1940, Cluj)

Mare om de cultură al Banatului interbelic, doctor în istoria artelor, director și organizator al Muzeului Banatului, istoric, arheolog, pictor

1942 – S-a născut Ana Blandiana

Otilia Valeria Coman-Rusan; 25 martie 1942, Timișoara

Poetă, scriitoare și luptătoare pentru libertate civică, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj. Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959–1964, 1985, 1988–1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special. În luna mai 1990 a reînființat PEN Clubul Român, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991–2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. Cărți de poezie: Persoana întâia plural, A treia taină, Somnul din somn, Ora de nisip, Stea de pradă, Arhitectura valurilor, La cules îngeri, Cartea albă a lui Arpagic, Balanța cu un singur talger, Pleoape de apă

Ana Blandiana – Cuplu

1942 – S-a născut Basarab Nicolescu

25 martie 1942, Ploiești

Fizician și filosof stabilit în Franța, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960–1964). A fost asistent la Universitatea din București. În 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI, apoi fizician teoretician la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), al Universității Paris VI. În 1976 a renunțat la cetățenia română și a obținut cetățenia franceză. A fost senior visiting scientist la Lawrence Berkeley Laboratory (1976–1977), la Universitatea din Londra (1979) și profesor invitat la Universitatea din Girona (Spania). Actualmente este profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate și în numeroase cărți și sute de lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume

1947 – A încetat din viață Emil Sigerus (19 februarie 1854, Sibiu, Imperiul Austriac – 25 martie 1947, Sibiu)

Etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania, a înființat la Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal

1949 – S-a constituit Uniunea Scriitorilor din România

S-a desfășurat la București cea dintâi Conferință pe țară a scriitorilor. Uniunea Scriitorilor din România este succesoarea Societății Scriitorilor Români, creată din anul 1909 și s-a constituit, la Conferința din 25 martie 1949, prin fuziunea Societății Scriitorilor Români cu Societatea Autorilor Dramatici. Președinte de onoare a fost ales Mihail Sadoveanu, în timp ce președinte activ era Zaharia Stancu

1954 – A încetat din viață Emil Isac (27 mai 1886, Cluj, Austro-Ungaria – 25 martie 1954, Cluj)

Poet, membru corespondent al Academiei Române

1958 – A încetat din viață Ștefan Bezdechi (24 aprilie 1886, Ploiești – 25 martie 1958, Cluj)

Filolog și traducător, membru corepondent al Academiei Române

1958 – A încetat din viață Constantin Ramadan (25 februarie 1896, municipiul Iași – 25 martie 1958, București)

Actor, artist al poporului, profesor la institut, director de scenă, veteran de război

1964 – A încetat din viață Marin Simionescu-Râmniceanu (9 noiembrie 1883, Focșani – 25 martie 1964, Focșani)

Critic și istoric literar, scriitor, membru corespondent al Academiei Române

1968 – A încetat din viață Maria Cernovodeanu (11 noiembrie 1900, București – 25 martie 1968, București)

Pianistă și cadru didactic universitar de pian; a scris lucrări didactice și ediții critice

1980 – A încetat din viață Ioan Dumitru Chirescu (15 ianuarie 1889, Cernavodă – 25 martie 1980, București)

Compozitor, profesor universitar și dirijor de cor

1995 – A încetat din viață Aurel Bulgariu (13 iulie 1934, Sighișoara – 25 martie 1995)

Handbalist, dublu campion mondial, care a jucat pe postul de inter

1999 – A încetat din viață Valentin Lipatti (26 martie 1923, București – 25 martie 1999)

Cărturar de elită, diplomat, și-a legat numele de Conferința de la Helsinki pentru securitate și cooperare în Europa, reprezentant permanent, din partea României, la UNESCO

2000 – A încetat din viață Paul Călinescu (21 august 1902, Galați – 25 martie 2000, București)

Regizor, scenarist, monteur de film, unul dintre pionierii filmului românesc

2002 – Summitul prim-miniștrilor din statele membre ale Grupului de la Vilnius

A avut loc la București, în 25–26 martie, întâlnirea Primăvara noilor aliați la care au participat premierii celor 10 țări care aspirau la obținerea statutului de membru NATO și care a reafirmat solidaritatea țărilor candidate la aderare. A adus în discuție extinderea Alianței către Estul Europei și aderarea statelor candidate la NATO, după evenimentele din 11 septembrie 2002 în care s-a confirmat interesul strategic pe care îl reprezintă zona Mării Negre

2004 – Ultimul lot de mine antipersonal din țară

În localitatea Cislău (Buzău), în prezența ministrului Apărării, pirotehniștii români au distrus ultimul lot de mine antipersonal din țară, evenimentul reprezentând contribuția României la eforturile comunității internaționale de a combate acest flagel, în calitate de semnatară a Convenției de la Ottawa privind interzicerea minelor antipersonal (convenție intrată în vigoare în 1999). În depozitele Ministerului Apărării Naționale s-au mai reținut 2.500 de bucăți, în scop de instrucție

2016 – A încetat din viață Daniel Drăgan (20 decembrie 1935, Glodeni, județul Dâmbovița – 25 martie 2016, Brașov)

Dramaturg, memorialist, nuvelist, poet, publicist și scriitor

2018 – Marea Adunare Centenară de la Chișinău

Mii de cetățeni de pe ambele maluri ale râului Prut au participat la o manifestație de amploare în centrul Chișinăului, Marea Adunare Centenară. Astfel, au fost marcați 100 de ani de la semnarea actului unirii cu România. A avut loc fiind încheiată cu adoptarea unei rezoluții în favoarea unirii cu România

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #TraianapărăsitRoma #MănăstireaCernica #Cartearomâneascădeînvățătură #ZiuaPolițieiRomâne #ProclamațiacătreromânialuiSimionBărnuțiu #ȘtefanStoika #AnastaseSimu #ElenaTeodorini #StoicaNicolaescu #BélaBartók #Primasfințireamareluimir #MateiuCaragiale #NicolaeBretan #SoniaCluceru #MaxWArnold #GeorgeLesnea #GeoBarton #DinuAdameșteanu #ȘerbanGhica #HenryMălineanu #IonCârja #MariaDeacPoenariu #MihaHorea #IonPavlescu #NiculaeStoian #VictorIancu #IonGrigore #AnaBlandiana #BasarabNicolescu #UniuneaScriitorilordinRomânia

0 comentarii la „25 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: