Istoria României România frumoasă Today's Memory

30 Martie în istoria românilor

Foto: Prin decret regal, semnat de Regele Carol I s-a constituit Academia Română


1392 – A fost menționat pentru prima dată în documente numele de Bucovina

Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag, buk, astfel termenul Bucovina se poate traduce prin Țara fagilor. Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un uric (act de danie) emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat (1392–1394), prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…”

1392 – Prima atestare documentară a orașului Roman

Primele mențiuni le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 și în cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului

Orașul Roman

1633 – S-a născut Miron Costin

30 martie 1633 – octombrie/decembrie 1691, Roman

Boier, diplomat, om politic și cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea, care a afirmat în opera sa istorică originea latină comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. Domnitorul Gheorghe Ștefan l-a numit sulger (1658) și l-a trimis în misiune diplomatică în Țara Românească, spre a negocia un pact antiotoman cu vodă Constantin Șerban Basarab. A urcat rapid scara ierarhică, devenind paharnic, apoi pârcălab și a participat în 1659 la campania împotriva lui Rakoczi în Transilvania. I s-a acordat titlul de mare comis (1664), apoi Iliaș Alexandru Vodă l-a înălțat la rangul de vornic al Țării de Sus (1667), iar doi ani mai târziu, Gheorghe Duca vodă l-a numit mare vornic al Țării de Jos, rang acordat și lui Grigore Ureche. În 1672 este perioada în care a compus poemul filosofic Viiața lumii. În Psaltirea pre versuri tocmită (1673) a lui Dosoftei sunt tipărite versurile despre originea românilor și Apostroful. Prin funcțiile la curtea Moldovei sub domni succesivi, a fost martorul istoriei și a scris Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul, care s-a păstrat în 56 de copii manuscrise și De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene

1792 – A fost trimis Curtii imperiale Habsburgice cel de al doilea Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae este numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 Consiliului de Stat din Viena, de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, iar cel de al doilea, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții imperiale Habsburgice la Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei. Textul Supplex-ului se referă transparent la Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului a Franței și include și unele motive istorice, precum și statistici despre români (care formau aprox. 55% din populația Transilvaniei). Petiția a fost respinsă, astfel încât statutul românilor a rămas neschimbat

1821 – Întâlnirea dintre Tudor Vladimirescu și Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei

După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu Vladimirescu, la sfârșitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureștiului. Tudor a respins și de această dată cererea eteriștilor de unire a celor două mișcări, practic de subordonare a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluționare grecești. Tudor a protestat față de intrarea eteriștilor în București, susținând că rezolvarea problemelor interne ține exclusiv de competența pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenții diplomatice. Întâlnirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înțelegere fragilă, în urma căreia județele dinspre munte au trecut sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor

1821 – A încetat din viață Gavriil Bănulescu-Bodoni (Grigorie Bănulescu-Bodoni; 1746, Bistrița – 30 martie 1821, Chișinău, Republica Moldova)

Mitropolitul Ortodox al Moldovei. A fost profesor, ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași, episcop–vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina), mitropolit al Moldovei, al Poltavei, al Kievului, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească și mitropolit al Moldovei, din nou, Arhiepiscop al Basarabiei, cu reședința în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic. Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 și confirmat de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova din 28 iulie 2016

1830 – S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice

Comisia de reformă a fost alcătuită din două subcomisii, formate din reprezentanți ai fiecărui Principat, care au lucrat în paralel, sub conducerea consulului general al Rusiei, M.L. Minciaky. La rândul lor, subcomisiile erau compuse din patru membri desemnați de Prezidentul Plenipotențiar și de Înaltul Divan: Moldova era reprezentată de către vornicul Mihail Sturdza și vistiernicul Constantin Pașcanu-Cantacuzino (numiți de Minciaky) și vistiernicul Alexandru Sturdza și de Constantin Conachi (numiți de Divan), iar Țara Românească de Alexandru Villara și Iordache Filipescu, respectiv Emanoil Băleanu și Ștefan Bălăceanu. Secretarii fiecărei subcomisii erau aga Gheorghe Asachi pentru Moldova și Barbu Știrbey pentru Țara Românească. Odată elaborat, proiectul Regulamentelor Organice a fost trimis la Sankt Petersburg pentru a fi amendat de Consiliul țarului, înainte de a fi prezentat celor două Adunări Obștești din Principate. Textele Regulamentelor Organice au fost adoptate în ambele țări române, și au intrat în vigoare în iulie 1831 în Țara Românească și în ianuarie 1832 în Moldova,fiind considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României

1858 – S-a deschis consulatul american la Galați

Primul consul a fost Henry T. Romertze, cetățean american de origine română. Această numire a marcat debutul oficial al relațiilor consulare între Principatele Române și SUA. La 29 aprilie 1859, consulul american sosea la Galați. Nu și-a început imediat activitatea, deoarece Panait Donici, locțiitorul ministrului de Externe al Moldovei, Vasile Alecsandri, îl atenționa în luna august că numirea sa putea fi respinsă de autoritățile române, deoarece guvernul american, la numirea sa, solicitase acceptul sultanului Abdul Medjid și nu pe cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Întâlnirea cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza și prezentarea scrisorilor de acreditare s-a produs totuși, la 10 noiembrie 1859, în tabăra militară de la Florești

1866 – Locotenența domnească publică Proclamația către popor

După ce Filip de Flandra a refuzat tronul Principatelor, Locotenența Domnească a publicat o proclamație prin care recomanda alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire și sub numele de Carol I. Plebiscitul a început la 2 aprilie și s-a închis la 8 aprilie, rezultatul fiind de 685.869 voturi pentru, 224 voturi contra și 12.837 abțineri. Totodată, în urma dezbaterilor Adunării Constituante, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce numai 6 s-au abținut

1874 – S-a născut Nicolae Rădescu

30 martie 1874, Călimănești – 16 mai 1953, New York

Militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. A urmat cariera militară, fiind absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, cu gradul de sublocotenent (1898), și al Școlii Speciale de Cavalerie (1900). Ca ofițer adjutant în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, a participat, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, la campania din Bulgaria. A fost adjutant al Regelui Ferdinand, atașat militar al României la Londra, comandant al Brigăzii 4 Roșiori și comandant al Diviziei 1 Cavalerie. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vîșinski, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. A scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000

1878 – Semnarea Convenției comerciale româno-elvețiene

1879 – Prin decret regal, semnat de Carol I s-a constituit Academia Română

Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice, având „de scop cultura limbei și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”, „persoană morală și independentă în lucrările sale de orice natură”. Este cel mai înalt for de știință și cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879, Academia Română. De atunci, Academia Română funcționează ca forum național recunoscut al cercetării științifice, literare și de creație artistică. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Până în 1890, când a fost dat în folosință imobilul din Calea Victoriei nr. 135, Academia a fost găzduită în câteva camere în Palatul Universității

1899 – Debutul literar al lui George Bacovia

George Bacovia a debutat în revista Literatorul cu poezia Și toate sub semnătura V. George

Și toate

Și toate se re-ntorc din drumul lor,

Și mândră primăvara vine,

Cu soare blând, cu nopți albastre

Fermecătoare și senine.

 

Dar fără ea, ce suvenir

Spre gânduri triste mă îndeamnă?

Muguri au dat pe ram – zadarnic,

În a mea inimă e toamnă!

1901 – S-a născut Grigore Scorpan

30 martie 1901 – 12 martie 1953

Filolog și istoric literar. A fost conferențiar la Catedra de istoria literaturii române, apoi la Catedra de limba română a Universității din Iași. Ca cercetător, s-a ocupat atât de lingvistica română și generală, cât și de istoria literară românească. Contribuția lui la lămurirea unor probleme pe care le pune opera poetică a lui Mihai Eminescu a fost deosebit de prețioasă. Atenția lui s-a indreptat atât asupra limbii lui Eminescu, cât și asupra fondului operei marelui poet

1901 – S-a născut Ioan Curea

30 martie 1901, Iertof–Vrani, Caraș Severin – 2 martie 1977, Timișoara

Astronom, seismolog și profesor universitar, considerat pionierul seismologiei moderne din România. A construit un seismograf orizontal, având un pendul de 540 kg și un amortizor de aer, înregistrarea datelor fiind mecanică. A stabilit o metodă nouă pentru a determina erorile periodice ale șuruburilor micrometrice. În urma cercetărilor sale a stabilit un procedeu de aproximare liniară pentru determinarea oscilațiilor solului în cutremure și a imaginat formule matematice noi pentru corecții diferențiale de refracție, de aberație sau paralaxă anuală. A dotat observatorul astronomic și stația seismografică din Timișoara cu aparatură de producție proprie și a construit planetariul din Timișoara. A înființat mai multe publicații de specialitate: Bulletin seismique de la station seismique de l’Universite de Cluj, Bulletin seismique de la station de Timișoara, Observații seismometrice la stația seismografică a Institutului politehnic din Timișoara

1913 – S-a născut Marcu Botzan

30 martie 1913, Craiova – 8 martie 2011

Inginer agronom, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A urmat Academia de Înalte Studii Agronomice din București, Secția de Geniu Rural, absolvită în anul 1936. A desfășurat o activitate de pionierat prin organizarea cercetării științifice din specialitatea irigării culturilor agricole, fiind considerat drept șef de școală în domeniul îmbunătățirilor funciare din România. Împreună cu o serie de cercetători consacrați, a reușit să lărgească și să diversifice rețeaua de cercetare în agricultura irigată modernă și a pus bazele Programului Național de Îmbunătățiri Funciare. A condus Institutul de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie în cadrul căruia a coordonat și dezvoltat o întreagă școală de înaltă concepție în acestă sferă fundamentală a economiei naționale. A publicat mai multe lucrări științifice de specialitate, cât și o serie de cărți cu caracter istoric, arheologic ori beletristic

1914 – S-a născut George Hanganu

30 martie 1914, Buzău – 8 iulie 1994, București

Istoric literar și comparatist. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția limbi modeme, Franceză-Engleză, licențiat în 1932, apoi bursier al Universității din Paris (1936–1940). A fost profesor de liceu la Târgu Mureș, Arad, Oradea, Timișoara, Brașov, Cluj; lector la Academia Comercială din Brașov (1948–1950); conferențiar de literatură franceză la Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București. A debutat cu broșura Doi poeți vizionari (1936). A colaborat la Saeculum, România literară, Steaua, Tribuna, Revue roumaine, Secolul 20, etc. cu eseuri și studii despre scriitori francezi: Rimbaud, Mallarme, Apollinaire, Gide, Valery, Claudel, Prevert etc., și români: Lucian Blaga, Anton Holban, Ion Barbu etc., din perspectiva relațiilor acestora cu literatura franceză. Lucrarea sa reprezentativă rămâne Interferențe și peisaje literare franceze (1973)

1923 – S-a născut Viorel Cosma

30 martie 1923, Timișoara – 15 august 2017

Muzicolog, critic muzical și lexicograf. Studiile muzicale (vioară) le-a început în copilărie la Conservatorul Municipal din Timișoara (1929–1931), continuându-le la Universitatea Națională de Muzică din București (1945–1950). A fost Doctor în Muzicologie, fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internațional al criticii muzicale Artisjus din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori, obținând în 1999 premiul de excelență și în 2004 Marele Premiu), cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer. A fost profesor la Conservatorul „Alberto della Pergola” din București (1945–1947), la Liceele de Muzică „Dinu Lipatti” și „George Enescu” din București (1951–1964), la Universitatea Națională de Muzică și Universitatea Hyperion din București. A desfășurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică națională din lume. Investigația istorică se întinde pe 5 secole (1500–2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în țară și peste hotare

1924 – S-a născut George Guțiu

30 martie 1924, Vaidei–Ogra, Mureș – 8 mai 2011, Cluj-Napoca

Arhiepiscop emerit greco-catolic de Cluj-Gherla în perioada 1990-2002, primul episcop titular al acestei eparhii după cardinalul Iuliu Hossu. A urmat Academia de Teologie Română Unită Sfânta Treime din Blaj (1944–1948). În 1948, a fost hirotesit subdiacon, hirotonit diacon, Biserica Greco-Catolică fiind trecută în ilegalitate în 1948. A sprijinit activitatea clandestină a ordinarius-ului arhieparhial. În 1952 a fost judecat și condamnat la muncă silnică pe viață, fiind închis în penitenciarele Jilava, Aiud, Pitești, Dej și Gherla. A fost eliberat în 1964, în virtutea decretului de grațiere a deținuților politici. S-a distins în calitate de colaborator al Mitropolitului Alexandru Todea, printr-o intensă activitate pastorală clandestină, ca vicar general arhieparhial. În 1990 a fost numit, de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, ad personam, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla. În 9 mai 2000, Arhiepiscopul George Guțiu, alături de ceilalți episcopi greco-catolici, a celebrat Sfânta Liturghie în rit bizantin în limba română, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, în Basilica „Sfântul Petru” din Vatican, în prezența Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea și a unui mare număr de preoți și credincioși. A fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce

1924 – S-a născut George Vintilă

30 martie 1924, Huși – 2 aprilie 2015

Dirijor. Născut într-o familie de muzicieni, a studiat la Conservatorul ieșean, cu maestrul Antonin Ciolan, apoi a urmat Conservatorul „P.I. Ceaikovski” din Moscova, coleg de generație cu Ghenadi Rojdestvensky, Igor Oistrach, Evgheni Svetlanov. A fost dirijor titular la Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca, lector la clasa de dirijat a Conservatorului „Gh. Dima”. Din 1959 s-a stabilit la Iași, unde a fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Moldova, până la pensionare (1986), director al aceleiași instituții, profesor de muzică de cameră și orchestră la Liceul de Arte „Octav Băncilă”, profesor la clasa de orchestră și dirijat a Conservatorului „George Enescu”, colaborator la Opera de Stat. Cariera sa artistică a cuprins peste 1.500 de concerte simfonice și educative în țară și peste 150 de concerte în străinătate (Bulgaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Italia, Iugoslavia, Republica Moldova, Rusia, Ucraina, etc.). A colaborat cu muzicieni de prestigiu precum David și Igor Oistrach, Viktor Tretiakov, Vladimir Spivakov, Thérese Dussaut, Monique Haas, Jean-Jacques Kantorow, Kazimir Wilkomirski, Silvia Șerbescu, Aurelia Cionca, Eliza Ciolan, Lola Bobescu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Alexandru Demetriad, Valentin Gheorghiu, Ștefan Ruha, Petre Ștefănescu-Goangă, Valentin Teodorian, Maria Șindrilaru, Viorica Cortez, Magda Ianculescu, Iulia Buciuceanu, Dan Grigore, etc. A fost decorat cu mai multe ordine și medalii, între care Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Steaua României în grad de cavaler

1926 – S-a format Guvernul Alexandru Averescu (3)

Consiliu de miniștri al Partidului Poporului prezidat de generalul Alexandru Averescu, care a fost la putere în perioada 30 martie 1926–4 iunie 1927. După demisia Guvernului Ion I.C. Brătianu (6), (19 ianuarie 1922–27 martie 1926), cu sprijinul lui Ionel Brătianu, a venit la putere Cabinetul condus de Alexandru Averescu. În timpul mandatului său, s-au realizat: Tratatul de prietenie cu Franța; prima grilă de salarizare a funcționarilor publici. În timp, Averescu s-a îndepărtat de la linia politică dictată de Brătianu, manifestând opinii favorabile restaurației carliste

1928 – S-a născut Aurel Anton

30 martie 1928, Sălbăgel, Timiș – 11 noiembrie 2015

Șahist, Maestru al Sportului în 1976 și Maestru Internațional în 1980. A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Timișoara în anul 1954. Între anii 1948–1950 a obținut cele mai multe rezultate dintre participanții la simultanele susținute de către fostul campion al țării, Ștefan Erdelz. A fost declarat campion al tuturor școlilor din Reșița în anul 1950 când i s-a acordat și categoria I. A debutat la dezlegări de probleme de șah în anul 1958, la un concurs organizat la Timișoara, ocupând locul doi. A participat la Spartachiada Tineretului în anul 1958, ocupând locul 2 pe regiunea Banat. A primit titlul de Maestru al Sportului în 1976 și de Maestru Internațional în 1980. În perioada anilor ’80 s-a numărat printre primii 4 jucători de șah ai lumii. A fost selecționat în echipa națională de șah, unde, în decursul anilor, a susținut 20 de partide amicale fără înfrângere (15 victorii și 5 remize)

1928 – A încetat din viață Ion Gorun (Alexandru I. Hodoș; 30 decembrie 1863, Roșia, comitatul Sibiu – 30 martie 1929, București)

Prozator sămănătorist, poet, gazetar și traducător

1929 – S-a născut Magda Ianculescu

30 martie 1929, Iași – 16 martie 1995, București

Soprană de notorietate internațională. În 1947 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. Încă din ultimul an de studii, a fost angajată la Teatrul de Operă și Balet din Capitală, unde a debutat în rolul Rosinei din Bărbierul din Sevilla, de Rossini, rol care va rămâne unul dintre succesele permanente ale carierei sale artistice. Împreună cu artiștii lirici Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea și Valentin Teodorian (cu acesta din urmă a fost căsătorită) au constituit ceea ce mai târziu melomanii vor numi „garnitura de aur a Operei Române”. O voce excepțională prin amploare, timbru, o muzicalitate fină, o tehnică de cânt stăpânită la perfecție au propulsat-o pe firmamentul artei lirice românești ca o nouă stea. A cântat cu orchestre renumite în Belgia, Italia, Rusia, Franța, Cehoslovacia, Iugoslavia, etc., avînd un repertoriu divers – peste 35 de roluri principale – de la opereta vieneză, la opera contemporană românească. A interpretat peste 50 de roluri, din care se pot menționa: Iaroslava din Cneazul Igor de A.P. Borodin, Norina din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Donna Elvira din Don Giovanni, Blonda din Răpirea din Serai și Suzana din Nunta lui Figaro, de Mozart. A făcut numeroase înregistrări la Radio, Televiziune și la Casa de discuri Electrecord. Între 1969–1977 a fost profesoară la Conservatorul de Muzică din București, formând și lansând multe talente ale teatrului liric românesc. A fost membră în juriile unor importante concursuri naționale

Rossini – Bărbierul din Sevilla Aria Rosinei, Una voce poco fa

1938 – S-a format Guvernul Miron Cristea (2)

Al doilea consiliu de miniștri de uniune națională prezidat de patriarhul Miron Cristea, de fapt o remaniere. Generalul Gheorghe Argeșanu l-a înlocuit la Ministerul de Război pe generalul Ion Antonescu, retras din guvern întrucît nu era de acord cu măsuri dure împotriva legionarilor. A guvernat în perioada 30 martie 1938–1 februarie 1939. În timpul celor trei cabinete conduse de patriarhul Miron Cristea, s-a instalat dictatura personală a regelui; a fost decretată starea de asediu și cenzura pe întreg cuprinsul țării; au fost dizolvate asociațiile, grupările și partidele politice; a fost asasinat C.Z. Codreanu. S-a înființat Frontului Renașterii Naționale, ca unică organizație politică în stat

1938 – S-a născut Tudor Ghideanu

30 martie 1938, la Cordun, Neamț

Filosof și eseist, profesor universitar. A fost admis primul la Facultatea de Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În sesiunea iunie-iulie 1963 a obținut Diploma de merit, fiind șef de promoție pe țară. A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a colaborat la realizarea unor lucrări de referință, printre care Istoria filosofiei românești. Autor a zeci de articole și studii de specialitate, publicate în Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Tribuna, Revista de Filozofie. Lucrări publicate: Percepție și morală în fenomenologia franceză, Anamnesis sau Treptele aducerii aminte, Terra Genitrix – Simțire și cugetare românească, Odysseea conștiinței filosofice moderne, Filosofia statului și societății civile în viziunea lui Hegel, Autocefalie și patriarhie, Rătăcirile epistemologice ale empirismului pragmatic

1945 – A încetat din viață Victor Ion Popa (29 iulie 1895, Bârlad – 30 martie 1946, București)

Om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale

1946 – S-a înființat Opera de Stat din Timișoara, acum Opera Națională Română

Prin Decretul Regal nr. 254/30 martie 1946, emis de regele Mihai I. Conducerea nou înființatei instițutii va fi încredințată renumitei cântărețe Aca de Barbu care a reușit în scurt timp, cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni. Spectacolul inaugural a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera Aida de Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românesti semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în fața publicului, dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directorul Aca de Brabu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte: „Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică, pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești… ”

1951 – S-a născut Constantin Fugașin

30 martie 1951, Dârvari, Mehedinți

Actor de teatru și film, jurnalist. Până în decembrie 1989 a practicat meseria de actor. Din 1990 a practicat ziaristica și publicitatea timp de aproximativ 20 de ani, după care s-a reîntors la dragostea dintâi, teatrul. La revenirea în teatru, a realizat o dramatizare a poeziilor lui Marin Sorescu din volumele La lilieci, punând în scenă piesa Niște olteni. A jucat în numeroase filme: Singurătatea florilor, Premiera, Domnișoara Nastasia, Soldații victoriei, Severino, Pe malul stâng al Dunării albastre, Despre oameni și melci

Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

1953 – S-a născut Olimpia Panciu

30 martie 1953

Interpretă de muzică ușoară. În anii ’70 artista făcea parte din grupul Marius, Olimpia și Mihai alături de Marius Țeicu și Mihai Constantinescu, cu mare succes la public.

Stabilită cu soțul său, cantautorul Mircea Romcescu în Danemarca în 1991, s-au repatriat în 2014. Stabiliți în București, cei doi și-au deschis un studio muzical și au înființat o școală de muzică pentru copii.

Olimpia Panciu – Cer senin (1984)

1957 – S-a născut Petru Romoșan

30 martie 1957, Orăștioara de Sus, Hunedoara

Poet, editor și galerist de artă. Ca elev la Liceul „George Coșbuc” din Cluj-Napoca, a activat în cenaclul literar „Lucian Blaga”, după care a devenit membru al grupului de scriitori format in jurul revistei literare Echinox. A debutat publicistic in 1972 cu poezie in revista Tribuna (Cluj-Napoca), iar debutul editorial a avut loc în 1977 cu volumul de versuri Ochii lui Homer. A colaborat cu poezie la revista Tribuna și sporadic la alte reviste din țară. După debut a publicat volumele de versuri: Comedia literaturii și Rosa canina, a fost prezent cu grupaje de poeme în Antologia poeților tineri alcătuită de George Alboiu (1982), în Antologia poeziei generației ’80 alcătuită de Alexandru Mușina (1993) și în antologia Poezia română actuală alcătuită de Marin Mincu (1998). În anii ’80 s-a stabilit la București și a lucrat în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Între 1988–1999 a trăit la Paris, unde a deschis o galerie de artă, apoi a revenit la București. A alcătuit antologia Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române (2001). A primit Premiul pentru Poezie acordat de revista Tribuna din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977). În prezent este proprietar și editor al Editurii Compania din Bucuresti împreună cu Adina Keneres

1959 – S-a publicat Decretul nr. 115/1959 pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste

Adoptat de Marea Adunare Națională în 28 martie și publicat în Monitorul Oficial în 30 martie. Prin acest decret, țăranii înstăriți erau forțați, fie să se înscrie în gospodăriile colective, fie să cedeze pământul statului, ei urmând să nu mai fie socotiți chiaburi de către regimul comunist

1960 – A intrat în funcțiune prima stație meteorologică automată din România

Stația meteorologică automată a fost concepută și realizată în cadrul Institutului Meteorologic al României, fiind instalată la Observatorul de Fizica Atmosferei de la Afumați. Din 1961 stația a fost dată în folosință la Stația Meteo de pe Vârful Cozia (Ciuha Mare, 1668 m)

1964 – S-a născut Carmen Poenaru

30 martie 1964, Barcea-Galați

Artist plastic specializată în tapițerie, artă decorativă, design de modă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Secția tapiserie-creație vestimentară, clasa profesorilor Valeriu Vasilescu și Doina Hordovan. A avut expoziții individuale din 2008 la Galeriile Frunzetti, Alfa, Filart, Velea, la Art Cafe (Bacău), la Galeria Top Art (Piatra Neamț), Big Hall Gallery (Cluj-Napoca), la Art Indus, Lalit Kala Akademy, Art Consult (New Delhi, India), la Baren Gallery (Haggensehwil, Elveția). Este membră a Asociației Europene a Artiștilor, a Clubului UNESCO, Piraeus, Atena, Grecia și a Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România, fiind presedinte a Uniunii Artiștilor Plastici Bacău.   Biografie ilustrată

1973 – A fost înființată Curtea Superioară de Control Financiar

Prin Legea nr. 2/30 martie 1973 privind Curtea Superioară de Control Financiar, funcționând pe lângă Consiliul de Stat

1973 – A încetat din viață Mendel I. Haimovici (30 noiembrie 1906, Iași – 30 martie 1973, Iași)

Matematician și mecanician, profesor la Catedra de Mecanică a Universității din Iași, membru titular al Academiei Române.

1989 – A încetat din viață Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912, Pantelimon, Ilfov – 30 martie 1989, Baia Mare)

Scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist și scriitor a cărui valoare literară i-a fost recunoscută după moarte, când i s-a publicat Jurnalul fericirii

1991 – A încetat din viață Emilian Bratu (8 august 1904, București – 30 martie 1991, București)

Inginer chimist, fondatorul primei școli de inginerie chimică din România, membru titular (din 1974) al Academiei Române

1993 – A încetat din viață Edgar Papu (13/26 septembrie 1908, București – 30 martie 1993, București)

Eseist și critic literar, profesor universitar, specialist în literatură comparată, filosof al culturii

1995 – A încetat din viață Petru George Spacu (6 iunie 1906 Charlottenburg, Germania – 30 martie 1995, București)

Chimist, profesor de chimie anorganică la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române

1998 – A fost promulgat Decretul-lege nr. 118/30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

A intrat în vigoare la 9 aprilie 1990, suferind modificări și completări ulterioare

2003 – A încetat din viață Vasilica Tastaman (6 octombrie 1933, Brăila – 30 martie 2003, București)

Actriță de comedie în teatru și film, s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat și la teatrele Giulești și Bulandra

2004 – A încetat din viață Aurel Giurumia (14 martie 1931, Cernăuți – 30 martie 2004, București)

Actor de teatru, film și televiziune, a jucat la Teatrul Național Cluj și la Teatrul de Comedie din București

2005 – La televiziunea Al Jazeera (Qatar) a apărut prima înregistrare cu cei trei români răpiți în Irak

În seara celei de-a treia zi de la dispariție, postul a difuzat imagini cu jurnaliștii români, alături de ghidul lor. Lângă ei apar două persoane mascate, cu mitraliere. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declarație în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Bucovina #Miron Costin #SupplexLibellusValachorum #RegulamentulOrganic #Proclamațiacătrepopor #NicolaeRădescu #AcademiaRomână #DebutliterarGeorgeBacovia #GrigoreScorpan #IoanCurea #MarcuBotzan #GeorgeHanganu #ViorelCosma #GeorgeGuțiu #GeorgeVintilă #AurelAnton #MagdaIanculescu #TudorGhideanu #OperadeStatTimișoara #ConstantinFugașin #OlimpiaPanciu #PetruRomoșan #CarmenPoenaru

0 comentarii la „30 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: