Istoria României România frumoasă Today's Memory

4 Aprilie în istoria românilor

Foto: Școala de la Trei Ierarhi


1459 – Tratatul de pace moldo-polon de la Overherlăuți pe Nistru

Semnat între Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei și reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz. Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea regelui polon Cazimir al IV-lea. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei și reîntoarceea Cetății Hotinului în componența principatului său. Ștefan a promis că se va închina personal când va veni regele în regiunea de graniță, jurământul fiind confirmat în 2 martie 1462, când au jurat separat mitropolitul și boierii

1535 – Tratatul dintre voievodul Moldovei, Petru Rareș și Ferdinand de Habsburg, rege al Boemiei și Ungariei

O înțelegere secretă privind colaborarea împotriva expansiunii otomanilor, prin care Petru Rareș devenea vasalul lui Ferdinand de Habsburg, însă numai în calitatea acestuia de rege al Ungariei, făgăduind chiar și depunerea omagiului, după ce suzeranitatea otomană va fi înlăturată. Însă, Petru a supraestimat capacitatea militară a lui Ferdinand de Habsburg, precum și eventualul sprijin pe care acesta îl putea oferi, făgăduielile lui Ferdinand rămânând doar pe hârtie

1646 – Este menționată prima moară de hârtie, înființată de voievodul Țării Românești, Matei Basarab

Prima moară de hârtie de pe teritoriul Țării Românești se pare că ar fi fost la Călimănești, înființată fiind în jurul anului 1643. Din pitacul domnesc din 4 aprilie 7154 [1646]: „Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab voevod și domn, scrie Domnia mea cinstitului boier al Domniei mele jupan Mihnea, biv vel stolnic, carele ești cămăraș la Ocnele Mari sănătate. Prin aceasta îți fac știre Domnia mea, în vreme ce vei vedea această carte a Domniei mele, iar dumneata să cauți să lași slobozia sfintei mânăstiri Cozia, care se cheamă Călimănești în pace pentru cârpa de la moara de hârtie, că m-am milostivit Domnia mea de i-am ierat pentru că au lucrat la moara de hârtie până au isprăvit-o […] deci să aibă bună pace, nimic val să nu aibă, nici de un lucru domnesc”. Acest pitac a fost scris chiar pe hârtia produsă la această moară.

Matei Basarab este cunoscut ca însemnat ctitor de țară, cultură și învățământ, în domnia căruia a fost introdusă limba română în ritualul slujbelor religioase, a tipărit în românește cărți și a adus în țară meșteri iscusiți, care au creat la Mănăstirea Govora o școală a artei tipografice, ce va dura aproape două veacuri. Despre existența primei fabrici de hârtie din Țara Românească, aflăm din prefața scrisă în slavonă de către Udriște Năsturel la Antologhionul tipărit la Câmpulung-Muscel în 1643. Autorul laudă acțiunea domnului de a înființa „moara făcătoare de hârtie” din Râmnic, materialul produs fiind folosit atât de tipografia de la Mânăstirea Govora, cât și de alte centre tipografice din țară (Dealul, Câmpulung, Târgoviște). „Cărțile de sub Matei Basarab sunt pentru români ceea ce Biblia lui Luther a fost pentru popoarele germanice“, spunea Mihai Eminescu

1736 – A încetat din viață Petru Seghedinaț (cca 1665, județul Arad – 4 aprilie 1736, Buda, Ungaria)

Căpitan de grăniceri din Transilvania secolului al XVII-lea și conducător al răscoalei iobagilor și grănicerilor mureșeni din anul 1735; condamnat la moarte, prin tragere pe roată

1828 – Domnul Moldovei, Ioniță Sandu Sturza a redeschis Școala de la Trei Ierarhi

Domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de Mitropolitul Varlaam, a înfințat inițial la Mănăstirea Trei Ierarhi o școală superioară, Academia Vasiliană, dar care a fost desființată după moartea Domnului. Gheorghe Asachi și mitropolitul Veniamin Costachi, văzând decăderea învățământului în limba română din Moldova, au cerut domnitorului de atunci Ioniță Sandu Sturza să deschidă o școală la Mănăstirea Trei Ierarhi, ceea ce s-a și întâmplat în 1824. La 4 aprilie 1828, același domn a hotărât să se pună la dispoziția școlii un număr de clădiri din incinta mănăstirii, cu toată opoziția energică a călugărilor greci. Reparațiile clădirilor s-au făcut totuși pe cheltuiala mănăstirii. Cursurilor școlii elementare de doi ani li s-au adăugat o clasă lancasteriană (sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați) și mai apoi un gimnaziu de patru ani, precum și ateliere de lucru manual

1876 – S-a instalat Guvernul Ion Emanoil Florescu (1)

Consiliu de miniștri conservator prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu, care a guvernat numai trei săptămâni (4 aprilie 1876–26 aprilie 1876). A urmat Guvernului Lascăr Catargiu (2) (11 martie 1871–31 martie 1876), care a primit vot de blam în Senat. A avut o durată scurtă de timp, în care a existat o luptă acerbă între conservatori și liberali pentru desemnarea biroului Senatului; în cele din urmă, victoriosă a ieșit coaliția liberală. A fost un Cabinet de tranziție, denumit Ministerul săbiei de cotidianul german Deutsche Zeitung datorită prezenței celor trei generali (Florescu, Tell, Gherghel)

1877 – S-a semnat la București Convenția româno-rusă

Convenția româno-rusă din 4/16 aprilie, avea doar prevederi legate de trecerea trupelor țariste pe teritoriul țării noastre. „Guvernul Alteței Sale Domnului României Carol I asigură armatei ruse care va fi chemată a merge în Turcia, libera trecere prin teritoriul României și tratamentul rezervat armatelor amice. Toate cheltuielile care ar putea fi ocazionate de trebuințele armatei ruse, de transportul său precum și pentru satisfacerea tuturor trebuințelor sale, cad naturalmente în sarcina Guvernului Imperial”. În același timp, Articolul 1 al acesteia prevedea: „Guvernul imperial al tuturor Rusiilor se obligă a menține și a face a se respecta drepturile politice ale statului român astfel cum rezultă din legile interioare și tratatele existente, precum și a menține și a apăra integritatea teritorială a României

1877 – Înființarea Societății Științelor Medicale în România

Primul președinte a fost Dr. Alexandru Marcovici, cu mandate repetate anual între 1877–1880 și un mandat în 1882

1884 – Academia Română a însărcinat pe B.P. Hașdeu cu realizarea dicționarului etimologic

Primele persoane însărcinate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. În urma criticilor românești și străine, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Hasdeu. Dicționarul urma a fi subvenționat, printr-un premiu anual, chiar de regele Carol I. În numele comisiei desemnate să aleagă persoana potrivită acestei sarcini, Titu Maiorescu a conchis: „Comisiunea a socotit că între bărbații cunoscuți prin lucrările lor filosofice și limbistice, precum sunt d. Barițiu, Roman și Quintescu, acela care ar putea duce cu mai multă energie și succes această sarcină ar fi d. Hasdeu, cunoscut prin lucrările sale limbistice și prin cunoștințele sale filologice”. Lucrarea Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane a rămas neterminată. Datorită vastității întreprinderii, Hasdeu a ajuns doar până la cuvântul bărbat, publicând doar patru volume

1901 – S-a născut Ion Breazu

4 aprilie 1901, Mihalț, Alba – 11 mai 1958, Cluj

Istoric și critic literar. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1920–1924), obținând licența în limba și literatura română, secundar istorie. După absolvirea facultății a lucrat ca redactor la săptămânalul clujean Societatea de mâine, arhivar suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor. În anul 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, a obținut o bursă de doi ani (1926–1928) la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, condusă de Nicolae Iorga, unde a studiat relațiile româno-franceze. A publicat la Paris în 1928 studiul Edgar Quinet et les Roumains, care constituie debutul său editorial. A fost angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator. Studiul Michelet și românii (1935) a fost premiat de Academia Română. A fost cooptat în învățământul universitar, la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Sibiu. A colaborat în decursul timpului cu numeroase articole, studii, cronici și comentarii literare în revistele Societatea de mâine, Cosânzeana, Boabe de grâu, Revue de Transylvanie, Dacoromania, Gând românesc, Transilvania, Studii literare, Steaua, Tribuna, etc.

1904 – Ședința de inaugurare a Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia

În sala de festivități a Seminarului Teologic din Chișinău s-a desfășurat ședința de inaugurare a Societății Istorico-Arheologice Bisericești din gubernia Basarabia, creată la inițiativa lui Ion Halippa. Decan al Societății a fost ales protoiereul A.V. Ianovski, locțiitor, A.M. Parhomovici și șef al serviciului administrativ, Ion Halippa

1907 – Răscoala țărănească din 1907 – Ciocniri între armată și răsculați

Peste 2.000 de țărani răsculați au pătruns în orașul Botoșani, unde au avut loc ciocniri sîngeroase cu armata

1907 – S-a născut Coriolan Drăgulescu

4 aprilie 1907, Vărădia, Caraș-Severin – 1 iunie 1977, București

Chimist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe, secția chimie a Universității din Cluj, în 1930 obținând licența. În februarie 1936 a susținut teza de doctorat Contribuții la teoria fluorescenței substanțelor organice, sub conducerea prof. Dan Rădulescu, apreciată cu calificativul magna cum laude. Încadrat la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial s-a refugit împreună cu facultatea la Timișoara, unde a înființat, în cadrul Institutului Politehnic, Facultatea de Chimie industrială, al cărei decan a devenit. A înființat, de asemenea, Baza de Cercetări Științifice din Timișoara. A devenit pentru scurt timp Rector al Institutului Politehnic din Timișoara, apoi ministru adjunct în Ministerul Educației și Învățământului, însă a fost demis ca urmare a mișcărilor studențești din Timișoara din 1956; întreaga conducere a Ministerului a fost demisă, mai ales că Nicolae, fiul acad. Drăgulescu, participase și el la mișcare, fiind chiar arestat. A revenit la cariera didactică, în funcția de Decan al facultății. A făcut parte din numeroase organisme științifice și economice: Consiliul Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată, Consiliul Național de Știință și Tehnologie, Comisia superioară de Diplome, Consiliul Superior al Învățământului Universitar de la MEI, Colegiul Ministerului Industriei Chimice, Consiliul Național al ASIT (președinte al Filialei Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei

1911 – S-a născut Aurel Lambrino

4 aprilie 1911 – 4 martie 1978

Prozator, publicist și traducător. Absolvent al Facultății de Litere din Iași, a fost profesor de Limba franceză la licee din țară, apoi la Liceul „Mihai Viteazul” din București. A fost redactor la revistele Luceafărul și Viața românească și șef de secție la publicațiile românești din străinatate. A debutat în suplimentul literar al ziarului ieșean Lumea. A colaborat cu schițe, nuvele, versuri, articole și recenzii la Viața românească, Luceafărul ș.a. A scris: Întoarcerea feciorului, Poveștile titirezului șchiop și alte piruiete și a tradus din Jose Lins de Rego, Alba de Céspedes, S. Bullrich, Maxim Gorki, M. Lermontov ș.a.

1915 – S-a născut Vasile Florescu

4 aprilie 1915, Manga–Pietrari/Manga–Voinești, Dâmbovița – 14 ianuarie 1982, București

Teoretician și critic literar. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a fost licențiat în 1940, apoi a fost absolvent al Școlii Normale Superioare (1942), student al Institutului Francez de Înalte Studii. A debutat în revista Cadran (1937) din a cărei redacție a făcut parte. A colaborat la: Universul literar, Gazeta literară, Viața Românească, Luceafărul, Revista de filosofie, România literară, Tribuna, Vatra, Philosophy and Rhetoric (Pennsylvania, SUA), Verri (Milano, Feltrinelli). A fost membru al Academiei de Științe Sociale din Bologna, al Societății Internaționale de Istoria Retoricii, corespondent al Societății Americane de Retorică, membru al Consiliului de Direcție (Editorial Board) al revistei Philosophy and Rhetoric. Din scrierile sale: Conceptul de literatură veche, Retorica și neoretorica

1917 – S-a născut Valeriu Ciobanu

4 aprilie 1917, Chișinău – 21 decembrie 1966, București

Istoric literar, folclorist și poet. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1940), apoi studii de specializare în Franța (1942). A obținut în 1945 titlul academic de doctor în litere al Universității din București cu teza Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie. A fost asistent la Catedra de istoria literaturii române a Universității din București. În 1949 a fost înlăturat de la catedra universitară, odată cu tatăl său, Ștefan Ciobanu, și cu asistenții lui George Călinescu (Adrian Marino, Ovidiu Papadima și Dinu Pillat) și s-a transferat pe postul de cercetător științific principal la Institutul de Istorie Literară și Folclor, condus de profesorul Călinescu, lucrând acolo până la moartea sa. A publicat studii de istorie literară, în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor simboliști francezi și a unor scriitorii ruși și sovietici, precum și relațiile literare româno-ruse și asemănările între folclorul românesc, folclorul ucrainean și folclorul rus. A cercetat curentul poporanist inițiat de Constantin Stere și opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu. Studiile sale au fost publicate în revistele Cadran, Litere și arte, Jurnalul literar, Gândirea, Lumea, Viața Românească, Limbă și literatură, Studii și cercetări de istorie literară și folclor, Revista de folclor, etc.

1917 – S-a născut Gáll Ernő

4 aprilie 1917, Oradea – 18 aprilie 2000, Cluj

Filosof evreu, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. A fost licențiat în drept și filosofie la Universitatea din Cluj, unde a oținut și titlul de doctor în anul 1968. În timpul celui de-al doilea război mondial familia sa a fost exterminată la Auschwitz. El însuși a fost deportat în lagărul de la Buchenwald. Revenit la Cluj, a devenit redactor la Igazság și Utunk, iar din 1948 conferențiar și prorector la Universitatea „Bolyai”. Este autor al unor lucrări, precum: Sociologia burgheză din România (1958), Intelectualitatea în viața socială (1965), Idealul prometeic (1970), A humanizmus viszontagságai (Peripețiile umanismului) (1972), Tegnapi és mai önismeret (Autocunoaștere ieri și azi) (1975), Az erkölcs dilémái (Dilemele eticii) (1981), Az ezerdforduló kihívása (Sfidarea sfârșitului de mileniu) (1986), A nacionalizmus színeváltozásai (Schimbarea la față a naționalismului) (1994) ș.a. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971)

1919 – A încetat din viață Ioan Ciordaș (25 decembrie 1877, Betfia–Sânmartin, Bihor – 4 aprilie 1919, Lunca, Bihor)

Avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru în Marele Sfat Național

1920 – A fost desființat Consiliul Dirigent al Transilvaniei

Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, al Transilvaniei, în perioada 2 decembrie 1918–4 aprilie 1920. După Marea Unire, atribuțiile acestuia au fost preluate de Guvernul central de la București.

Foto: Membri ai Consiliului Dirigent – Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad. Rândul de sus: (Ion Bordea), Iosif Jumanca, Romul Boilă, Ioan Suciu, Victor Bontescu, (Solomon Haliță), Aurel Lazăr, Emil Hațieganu, Ion Flueraș

1920 – A fost realizat primul film românesc de desen animat Păcală în Lună

Comedie bufă cu desene animate, în regia lui Aurel Petrescu. Premiera a avut loc la 4 aprilie 1920, la cinema Cercul Militar. Impulsionat de succesul avut de acest film, regizorul a mai realizat noi filme pe aceeași temă: Păcală amorezat, Păcală și Tândală la București. Din păcate, desenele și filmele lui Aurel Petrescu s-au pierdut

1921 – S-a înființat Institutul de seruri și vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino” din București

A fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea de Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”. Profesorul Cantacuzino fondase si conducea Laboratorul de Medicină Experimentală încă din 1901, de când fusese numit profesor la Facultatea de Medicină din București. În Monitorul Oficial din 16 iulie 1921, a fost publicată Legea privind înființarea Institutului de Seruri si Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, votată de Parlament și promulgată de Regele Ferdinand I, cu Marele Decret Nr. 306/13 iulie 1922. A primit numele fondatorului său, Prof. Dr. Ion Cantacuzino, care a fost și primul director. A fost al doilea institut de acest fel din lume, primul fiind Institutul „Pasteur“ de la Paris

1928 – Legea pentru extinderea în Basarabia a unor dispoziții din legislația Vechiului Regat din 4 aprilie 1928

A intrat în vigoare la 1 iunie. Prin această lege, s-a încheiat procesul unificării legislative prin extinderea deplină a legislației Vechiului Regat și asupra teritoriului Moldovei dintre Prut și Nistru, acesta din urmă revenind astfel în întregime în spațiul juridic românesc

1928 – S-a născut Vasile Paraschiv

3 aprilie 1928, Clinceni – 4 februarie 2011, Clinceni

Muncitor electromecanic din Ploiești, membru al PCR încă din 1946, simbol al luptei anticomuniste din anii ’70 –’80. În 1968 s-a retras din PCR considerând că partidul nu-i mai reprezenta pe muncitori. A fost arestat în 1969, internat la spitalul de boli psihice de la Urlați și externat după greva foamei. În 1971 a adresat CC al PCR și UGSR o listă cu 11 propuneri privind liberalizarea vieții sindicale, fiind din nou arestat și internat în azilul psihiatric de la Voila Câmpina. În 1976 și-a exprimat, într-o scrisoare către Europa Liberă, solidaritatea cu foștii membri ai PSDR, condamnați politic în primi ani ai regimului comunist, fiind din nou internat la Voila, diagnosticul fiind „psihopatie paranoică […] psihoză delirantă […] comportament antisocial patologic”. În 1977 a aderat la mișcarea Goma, fiind printre semnatarii scrisorii adresate conferinței de la Belgrad. În urma unei vizite la familia Goma, a fost rearestat, anchetat la Securitatea din Ploiești și internat la spitalul de boli psihice din Săpoca, Buzău, la secția de bolnavi incurabili, violenți și periculoși. În 1977 i s-a eliberat, în urma cererii sale, pașaport turistic, a mers la Paris, împreună cu fiul său, a ținut conferințe de presă, vorbind de folosirea în România a tratamentelor psihiatrice ca metodă de represiune. Un examen psihiatric l-a declarat perfect sănătos. Nu i s-a permis intrarea în țară decât în urma protestelor organizațiilor sindicale europene, dar i s-a desfăcut contractul de muncă… penbtru absență nemotivată. În 1979 a aderat la Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România. A fost ridicat de Securitate, bătut bestial și abandonat în pădurea Păulești de lângă Ploiești. Între 1979–1982 nu s-a mai știut nimic despre Vasile Paraschiv, deși organizații internaționale, ziariști occidentali au încercat să intre în contact cu el, existând zvonuri despre asasinarea sa de către Securitate. Ziariștii francezi veniți la Ploiești pentru a-l intervieva au fost bătuți chiar în stradă. În iunie 1982 Mihai Radu Paraschiv, fiul emigrat în SUA, a reușit, să ia legătura prin telefon cu părinții săi. La 14 mai 1987 Vasile Paraschiv a fost din nou ridicat de Securitate, și, sub amenințare, a semnat o declarație că încetează orice activitate sindicală. În martie 1989 a fost din nou ridicat, ținut șapte zile în bătăi, și dus apoi la azilul psihiatric de la Voila. După 1989, Vasile Paraschiv a continuat lupta sa pentru libertate, dreptate și adevăr

1928 – S-a născut Florica Dimitrescu-Niculescu

4 aprilie 1928, București

Lingvistă, doctor în filologie, profesor universitar, membră de onoare (din 2011) a Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1951). A fost profesor universitar de istoria limbii române la Universitatea București, profesor invitat în Suedia, Italia, Franța și Germania. S-a refugiat politic în Franța din 1986. A primit Premiul Academiei Române (1958). Din scrierile sale: Tetraevanghelul lui Coresi, Structura și evoluția lexicului românesc, Dicționar de cuvinte uitate, Dinamica lexicului românesc

1929 – S-a născut Vasile Donose

4 aprilie 1929, Valea Lungă, Vaslui – 30 decembrie 1970, București

Compozitor și muzicolog. A studiat la Conservatorul din București (1950–1955), a continuat la Facultatea de Filosofie a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București (1962–1965), obținând doctoratul. A fost dirijor de cor la Uzinele Timpuri noi din București, metodist, director la Casa Regională a Creației Populare din București, director artistic și redactor șef adjunct la Radiodifuziunea Română, director la Teatrul satiric-muzical „Constantin Tănase” din București. A scris articole, studii, cronici și recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Sovietskaia Muzîka (Moscova), Contemporanul, Flacăra, România literară, Viața studențească, Tomis (Constanța), Luceafărul, Apărarea patriei, Scânteia, România liberă, Scânteia tinerelului, Viața nouă (Galați), Drum nou (Brașov), Magazin, Muncă, Ramuri (Craiova), etc. A susținut emisiuni de radio și televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții, comunicări științifice, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale, de radio și televiziune, etc. A realizat documentarul radiofonic George Enescu or the Poetry of Man. A fost distins cu Ordinul Meritul cultural, clasa V-a (1969), și clasa II-a (1976), Ordinul Muncii, clasa III-a și altele

Vasile Donose – Lights and Shadows, The Time of Love

1931 – Demisia Guvernului Gheorghe Mironescu (2)

A fost un cabinet național-țărănesc, prezidat de G.G. Mironescu care a guvernat între 10 octombrie 1930–4 aprilie 1931. În timpul mandatului său s-a contractat un împrumut extern de peste 1 miliard de franci cu dobândă de 10,23% pe an; a început un program de investiții pentru modernizarea a 10.000 km de drumuri; s-a trecut prima „curbă de sacrificiu” (salariile în domeniul public au fost reduse cu 10-25%); regele a declanșat o campanie pentru formarea unui cabinet de uniune națională. O criză ministerială a provocat demisia primului ministru

Nicolae Iorga a fost desemnat să formeze un nou consiliu de miniștri de uniune națională, Guvernul Nicolae Iorga (18 aprilie 1931–31 mai 1932)

1931 – S-a născut Petru Anghel

4 aprilie 1931, Ciugud, Alba –2016

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, Secția Limba și literatură română, în 1954. A scris primele versuri la 14 ani pe un calendar. „Eram fericit că fratele meu mai mare se întorcea din armată și am scris ceea ce am simțit. Era mintea și sentimentul unui copil“, a povestit Petru Anghel. Cinci ani mai târziu, a publicat prima poezie în revista Gând tineresc. A debutat în presa centrală în 1954 în Gazeta literară condusă de Zaharia Stancu. A lucrat în domeniul artei și culturii la diferite edituri și la ministerul culturii. A avut colaborări cu numeroase reviste printre care România literară, Luceafărul, Tribuna. A publicat 11 volume de poezii dedicate țăranului român, părinților și vieții în Transilvania dintre care: Final deschis, Firul de iarbă, Frumosule fiu, Ființa noastră cea de toate zilele, Fascinația ierbii, Farmece pentru copii

1933 – S-a născut Ștefan Tapalagă

4 aprilie 1933, Dorohoi – 21 mai 1994, București

Actor de teatru, radio, televiziune și film. În tinerețe a fost campion la scrimă. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București la clasa profesorului Finteșteanu, absolvit în anul 1961. A studiat pantomima cu Jacque Lecqoc la Paris. A jucat pe scena Teatrului din Pitești și a Teatrului de Comedie din Capitală. De-a lungul anilor, a dat viață unui număr impresionant de personaje, în sute de spectacole, dintre care menționăm: Zăpăcitul de Molière, Rinocerii de Eugen Ionescu, Fizicienii de Dürrenmatt, Livada cu vișini de Cehov, Casa inimilor sfărîmate de G.B. Shaw, Troilus și Cressida de Shakespeare, Mătrăguna de Machiavelli și altele. A debutat pe marele ecran în filmul Alo? Ați greșit numărul (1958). Consacrarea în cinematografie i-au adus-o Nu vreau sa mă însor (1960) și Pași spre Lună (1963). Din șirul realizărilor pe marele ecran, mai cităm: Brigada diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975), etc. A fost o prezență de prestigiu la radio și televiziune, în special în spectacolele de comedie și divertisment. A fost căsătorit cu fosta sa profesoara de actorie, Sanda Manu; împreuna au realizat o singură piesa de teatru Frumoasa duminică de septembrie de Ugo Betti. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă

Nu vreau sa mă însor

1933 – A încetat din viață Nicolae Docan (24 iunie 1874 – 4 aprilie 1933, Tomești, Vaslui)

Istoric, numismat, membru corespondent al Academiei Române

1938 – S-a născut Aristide Buhoiu

4 aprilie 1938 Lugoj – 17 septembrie 2006

Ziarist, scriitor, realizator de emisiuni de televiziune. A fost absolvent al facultății de filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, promoția 1962. Și-a început cariera în 1957, ca redactor la Radio Timișoara, dar a rămas în conștiința milioanelor de telespectatori prin realizarea ciclului de reportaje Drumuri europene, difuzat de postul național de televiziune TVR între 1976–1983. A emigrat în 1984 în SUA, unde a devenit editor (1985–2002) al ziarului Universul, cea mai importantă publicație a românilor americani. A obținut numeroase premii pentru publicistică TV, dintre care amintim Marele Premiu ACIN (decernat în două ediții) pentru Drumuri europene și Premiul APTR pentru Drumuri americane. A fost autor a șase cărți de cultură și literatură; în SUA a tipărit ediția Princeps a Poeziilor lui Eminescu. A condus, timp de un deceniu, Academia de Radio și Televiziune din București, care a format peste 3000 de oameni de televiziune

Drumuri printre amintiri (1998)

1941 – Decretul Lege nr. 960/1941 pentru înființarea Administrației comerciale Oficiul Național al Cinematografiei

A fost promulgat și publicat în Monitorul Oficial nr. 1844/5 aprilie. ONC a fost aflat în subordinea Ministerului Propagandei Naționale, sub conducerea Dr. Ion Filotti Cantacuzino

1941 – S-a născut Viorel Savin

4 aprilie 1941, Borzești, Bacău

Dramaturg și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A debutat cu proză, Sticla, pentru care a primit Premiul I al Casei Centrale a Creației (1962). A debutat publicistic în revista Ateneu cu Contrapunct, proză (1969). Prima sa piesă de teatru, interpretată pe scena Teatrului Popular de Comedie din Slănic Moldova, a fost Proprietatea dv. (1973). Editorial a debutat cu Ovidiu la Tomis, în volumul Teatru – din creația dramaturgilor amatori, (1979). Din scrierile sale: Jocul de dincolo de ploaie, Lamentația fructelor, Ginere de import, Acorduri pentru urechi surde – din însemnările unui naiv, Despre starea autografului. Cărți cu olografe, Ștefan după-amiaza, Impostorul. Arta înfrângerii de sine

1941 – A încetat din viață Grigore Teodossiu (6 mai 1871 – 4 aprilie 1941)

Compozitor și folclorist; a compus muzică corală; a cules folclor din județele Mureș, Făgăraș, Bacău, Muscel

1942 – A încetat din viață Gheorghe Adamescu (23 iulie 1869, București – 4 aprilie 1942, București)

Istoric literar, bibliograf, autorul unor manuale de literatură din perioda interbelică și membru corespondent al Academiei Române

1944 – Primul bombardament masiv al aviației anglo–americane asupra Bucureștiului

Câteva sute de bombardiere americane, plecate din Italia și care aveau drept țintă Ploieștiul, au bombardat Capitala, vizând triajul Gării de Nord. Din păcate, numeroși refugiați din nordul Moldovei, ocupată de Armata Roșie, se găseau acolo. Zona Grivița a fost complet devastată. A provocat mari distrugeri materiale și 3.000 civili români morți. Era doar prima dintre acțiunile aeriene anglo-americane ce s-au desfășurat până la 23 august 1944 și care au avut ca obiectiv distrugerea instalațiilor petroliere și a căilor ferate. Bombardamentele au urmat într-un ritm îngrozitor. Numai în luna aprilie au avut loc 10 bombardamente de zi: București (4 aprilie), Ploiești (5 aprilie), București și Ploiești (15 aprilie), Brașov și Turnu-Severin (16 aprilie), București și Turnu-Severin (21 aprilie), București și Ploiești (24 aprilie) și un bombardament experimental de noapte, 15-16 aprilie, la Turnu-Severin

Bucureștiul bombardat

1944 – A încetat din viață Vasile Vasilache (26 octombrie 1907, Huși, Vaslui – 4 aprilie 1944, București)

Regizor și actor din cuplul umoristic Stroe și Vasilache; a murit în bombardament

1945 – Decretul-lege nr. 260/3 aprilie 1945 privitor la legislația aplicabilă în Transilvania de Nord, precum și la drepturile dobândite în acest teritoriu, în timpul ocupațiunii ungare

Promulgat de Regele Mihai I la 3 aprilie, a extins legislația română pe tot teritoriul Transilvaniei eliberat de sub ocupația ungară, anulând acțiunea legislației ungare. A intrat în vigoare la 4 aprilie

1945 – Teritoriul Ungariei a fost complet eliberat de sub ocupația fascistă, de către trupele sovietice și române

Ultimele trupe germane au fost alungate de pe teritoriul maghiar. Resturile Armatei a III-a maghiare au fost distruse în perioada 16–25 martie într-o zonă la 50 km vest de Budapesta. Operațiunile sovietice au fost încheiate din punct de vedere oficial pe 4 aprilie 1945, când ultimele trupe germane au fost alungate de pe teritoriul maghiar. Unele elemente maghiare pronaziste loiale lui Szálasi au continuat lupta alături de germani

1947 – Premiera piesei Seringa de Tudor Arghezi

A avut loc în Sala Studio a Teatrului Național din București, în regia lui Niculae Gheorghe Kirilov, cu Costache Antoniu, Emil Botta, Ana Luca, etc.

Tudor Arghezi – Seringa Teatru radiofonic

1953 – A încetat din viață Carol al II-lea al României (Carol Caraiman; 15 octombrie 1893, Sinaia – 4 aprilie 1953, Lisabona, Portugalia)

Regele României între 8 iunie 1930–6 septembrie 1940. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol a fost pătată de viața sa privată

1954 – S-a născut Anca Maria Constantinescu

4 aprilie 1954, Hunedoara

Artist plastic, membră a Uniunii artiștilor Plastici din 1997. A absolvit Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1980). Acuarelistă prin excelență, având natura drept personaj principal, „Anca Maria Constantinescu se lasă în voia visării atunci când se află în plein-air și transpune o imagine idilică, nepoluată și neagresată de revoluția industrială și electronică” (Adrian Silvan Ionescu). Biografie ilustrată

1955 – S-a născut Valentin Popescu

4 aprilie 1955, Brăila

Actor de film și teatru. În 1981 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. A fost repartizat la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, apoi s-a mutat în capitală, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, unde activează și azi. A fost nominalizat la Premiile Gopo pentru cel mai bun actor și pentru cel mai bun actor în rol secundar. În 2010 a jucat în Ghost Rider: Demonul răzbunării, alături de Nicholas Cage. A jucat în numeroase filme, printre care: Cine va deschide ușa?, De ce trag clopotele, Mitică?, Hanul dintre dealuri, Hotel de lux, Terente – Regele bălților, Femeia în roșu, Filantropica, Italiencele, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii

Filantropica (2002)

1961 – A încetat din viață Simion Stoilow (14 septembrie 1887, București – 4 aprilie 1961, București)

Matematician, fondatorul școlii românești de analiză complexă și autor a peste o sută de publicații, membru al Academiei Române

1967 – A încetat din viață Mariana Dumitrescu (27 august 1924, București – 4 aprilie 1967, București)

Poetă și traducătoare, a scris eseuri, nuvele fantastice, scenarii și a tradus librete de operă

1968 – A încetat din viață Eugen Bălan (21 octombrie 1904, Focșani – 4 aprilie 1968, București)

Prozator, inginer, jurist

1972 – A încetat din viață Gheorghe Atanasiu (13 decembrie 1893, Iași – 4 aprilie 1972, București)

Fizician și geofizician, a efectuat cercetări în geomagnetism, optică, radioactivitate, membru titular al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Vintilă Horia (Vintilă Caftangioglu; 18 decembrie 1915, Segarcea – 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania)

Diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier cunoscând consacrarea internațională după exilul său

 

Ziua Academiei Române

Este sărbătorită în fiecare an la 4 aprilie, data la care a fost instituită, în anul 2000, de către prezidiul instituției, cu prilejul Zilei Porților Deschise la Academia Română

 

2001 – România la Salonul de invenții de la Geneva

La salonul invențiilor, ținut la Geneva în aprilie 2001, Romania s-a clasat pe locul I, în ce privește numărul de premii obtinute și pe locul II ca numar de invenții prezentate. România a câștigat 22 de medalii de aur, 18 de argint și 22 de bronz, pentru cele 63 de invenții prezentate

2002 – Ordonanța de urgență nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție

Stabilește înființarea Direcției Naționale Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție

2008 – Palatul Parlamentului a fost inclus în Cartea Recordurilor

A atins trei recorduri mondiale: Cea mai mare clădire administrativă cu destinație civilă, cea mai masivă clădire din lume și cea mai scumpă clădire. Cartea a înscris construcția din București pe locul doi în lume după Pentagon, cu o suprafață desfășurată de 330.000 metri pătrați, și pe locul trei ca volum, cu 2.550.000 metri cubi, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl, din Mexic

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Primamoarădehârtie #RedeschisȘcoalaTreiIerarhi #IonBreazu #CoriolanDrăgulescu #AurelLambrino #VasileFlorescu #ValeriuCiobanu #GállErnő #PăcalăînLună #InstitutuldeserurișivaccinuriDrIonCantacuzino #VasileParaschiv #FloricaDimitrescuNiculescu #VasileDonose #PetruAnghel #ȘtefanTapalagă #AristideBuhoiu #ViorelSavin #PrimulbombardamentangloamericanBucurești #Seringa #AncaMariaConstantinescu #ValentinPopescu #ZiuaAcademieiRomâne #PalatulParlamentuluiînCarteaRecordurilor

0 comentarii la „4 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: