Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Aprilie în istoria românilor

Foto: A început Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja


1514 – A început Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja

9 aprilie–15 iulie 1514

A fost una dintre cele mai mari răscoale din istoria teritoriului de azi al României. Datorită amplorii, a programului și a consecințelor sale, răscoala este considerată a fi fost un adevărat război țărănesc. S-a încadrat în frământările și răscoalele țărănești europene, cu aceleași caracteristici antifeudale, dar cu un program influențat și de situația locală. Cauza răscoalei a fost creșterea constantă a îndatoririlor feudale a țăranilor iobagi dar și a țăranilor liberi. Elementul declanșator al răscoalei a fost Bula Papei Leon al X-lea pentru chemarea la cruciada antiotomană (9 aprilie 1514). Datorită promisiunilor de eliberare de iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, în tabăra de la Buda s-au adunat zeci de mii de țărani, preoți ai satelor, plebea orașelor, meșteșugari săraci și unii nobili împovărați de datorii. Toți sperau ca prin participarea la cruciadă să scape de situația dificlă în care se aflau. Erau sub conducerea celor care, ulterior, au devenit conducătorii răscoalei antifeudale: micul nobil secui Gheorghe Doja (György Dózsa), fratele său, Grigore Doja (Gergely Dózsa) și Laurențiu Meszaroș (Lörinc Mészáros). La 24 aprilie, Gheorghe Doja a fost numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rákos, lângă Buda. Nobilimea, înspaimântată de numărul mare al iobagilor care părăsiseră ogoarele, tocmai în timpul muncilor agricole de primăvară, a încercat să-i oprească și să-i silească pe cei plecați să se întoarca. Familiile acestora au fost batjocorite, schingiuite, puse la jug în locul animalelor. Față de asemenea atitudine a nobilimii, țăranii au schimbat planurile: au uitat de cruciadă și au întors armele împotriva nobilimii feudale. Au început ciocniri sângeroase între țărani și feudali

1654 – A încetat din viață Matei Basarab (uneori, Matei Brâncoveanu, 1580, Brâncoveni – 9 aprilie 1654)

Domn al Țării Românești (7/17 septembrie 1632–9/19 aprilie 1654). Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, a ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă

1803 – A încetat din viață Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich, Sibiu – 9 aprilie 1803, Sibiu)

Jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele

1850 – Premiera comediei Coana Chirița sau Două fete și-o neneacă de Vasile Alecsandri

Ciclul de comedii cunoscut sub numele Chirițele este alcătuit din patru piese: Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă (1850), Chirița în provinție (1852), Cucoana Chirița în voiaj (1863), subintitulată cânticel comic și farsa de carnaval Cucoana Chirița în balon (1876). Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher. Premiera a avut loc la Teatrul Național din Iași, cu actorul Matei Millo în rolul Chiriței

Cucoana Chirița (1986)

1859 – S-a născut Alexandru Bădărău

9 aprilie 1859, Bădărăi, Iași/Botoșani – 27 martie 1927, Iași

Om politic și publicist, care a deținut funcțiile de primar al municipiului Iași, și de ministru în două guvernări conservatoare. Și-a început studiile la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, dar a fost exclus pentru că a participat la mișcarea socialistă (1881). A continuat studiile la Paris, obținând licența în Drept și diploma de absolvire a Înaltei Școli de Științe Politice, precum și la Bruxelles, unde a obținut titlul științific de Doctor în Litere și Filozofie, fiind printre inițiatorii unui cerc socialist și ai tipăririi revistei Dacia viitoare. În anul 1885, s-a întors în România, lucrând ca profesor de Franceză la licee din Iași și profesor suplinitor de Psihologie la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În paralel cu activitatea didactică, a profesat și avocatura. În anul 1888, a fondat împreună cu George Panu, Partidul Democrat Radical, care va fi absorbit de către Partidul Conservator în 1897. Membru marcant al acestui partid, a fost ales deputat de Iași și apoi primar al Iașului (1899–1901), realizând alimentarea cu apă a orașului. A fost ministru al justiției în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2), ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (2). A fondat ziarul Opinia, după Primul Război Mondial consacrându-se cu totul activității publicistice

1882 – S-a născut George Niculescu-Basu

9 aprilie 1882, Brăila – 19 octombrie 1964

Cântăreț de operă (bas), artist al poporului, solist al Operei Române din București, autor de memorii. A cântat de tânăr în corul Catedralei Sfântul Niculae din Brăila, iar apoi a jucat în opere, operete, vodeviluri, chiar și piese dramatice cu diverse trupe particulare, în turnee. A cântat cu Leonard (cu care a dormit ani în șir în aceeași cameră), tenorul Achil Popescu, George Enescu (cu care a colaborat în concertele susținute în spitale pentru răniții din război). A primit supranumele Basu pentru a fi delimitat de alți doi Niculescu din aceeași trupă. Nemulțumit de cultura vocală după ureche și lipsa studiului de specialitate, în 1919 a plecat la Milano, unde a învățat canto cu Vittorio Podesti, Carlo Ragni și Giuseppe Danza. În același timp, în numai două luni, a interpretat 20 de spectacole cu rolul Mefistofele din opera cu același nume de Arrigo Boito, la Teatrul Carcano din Milano. A cântat la Teatrul Reggio din Parma, la Cairo, Bologna, Arena din Milano și Lisabona, după care s-a întors în țară, solist al Operei Române din București. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I-a

1894 – S-a născut Camil Petrescu

9/21 aprilie 1894, București – 14 mai 1957, București

Scriitor, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet, membru titular din 1948 al Academiei Române. Din 1913 a urmat cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București, absolvită cu calificativul Magna cum laude, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. A debutat în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi. Debutul editorial a fost cu volumul Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1916, a fost mobilizat și a plecat pe front ca ofițer în Primul Război Mondial, unde a fost rănit. În timpul unui bombardament german și-a pierdut auzul la o ureche, iar infirmitatea l-a marcat întreaga viață. Experiența trăită în război se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). Încă din anul 1920 a participat la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă a publicat primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N.D. Cocea a fost modelul său spiritual, fiind prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust. În 1933 a publicat cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust. În 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, unde a rezistat doar 10 luni

Camil Petrescu – Mioara Teatru radiofonic

1917 – Partidul Național Moldovenesc și-a publicat programul în ziarul Cuvânt moldovenesc

În contextul libertăților politice instaurate de revoluția rusă din februarie 1917, în Basarabia a câștigat teren ideea autodeterminării, potrivit căreia popoarele erau libere să-și hotărască soarta. Lupta pentru autodeterminarea Basarabiei era condusă de Partidul Național Moldovenesc, constituit la începutul lunii aprilie 1917, la Chișinău. Programul formula principalele revendicări politice, sociale și culturale ale mișcării de eliberare națională: dobândirea celei mai largi autonomii administrative, judecătorești, bisericești, școlare și economice a Basarabiei; convocarea Dietei provinciale (Sfatul Țării), potrivit obiceiurilor vechi și nevoilor de acum ale țării; introducerea în școlile de toate treptele a învățământului în limba națională a poporului; autonomia bisericii în frunte cu un ierarh din partea locului; satisfacerea serviciului militar pe teritoriul Basarabiei; oprirea colonizării (adică interzicerea așezării străinilor pe pământul Basarabiei), împroprietărirea țăranilor etc.

1918 – Decretul regal de unire a Basarabiei cu România

Actul Unirii, votat de Sfatul Țării în 27 martie/9 aprilie 1918, a fost ratificat de regele Ferdinand la 9/22 aprilie 1918. În aceeași zi, doi reprezentanți ai Basarabiei au intrat în Guvernul României

1918 – Congresul naționalităților asuprite din Europa Centrală, de la Roma

La 26 martie/9 aprilie 1918 a avut loc la Roma un mare congres al tuturor naționalităților din Imperiul austro-ungar – italieni, polonezi, români, cehi, slovaci, sârbi, sloveni, croați. În rezoluția adoptată în cadrul acelui for se arăta printre altele: „Fiecare dintre popoare își proclamă dreptul de a-și constitui statul național unitar sau de a-l desăvârși pentru a putea realiza deplina sa independență politică și economică. Fiecare dintre aceste popoare recunoaște în monarhia Austro-Ungară instrumentul dominației Germane și obstacolul fundamental în realizarea aspirațiilor drepturilor sale. Congresul recunoaște, în consecință, necesitatea unei lupte comune contra opresorilor comuni, până când fiecare dintre aceste popoare va obține eliberarea sa totală, unitatea sa națională completă și libertatea politică

1924 – S-a născut Francisc Munteanu

9 aprilie 1924, Vețel, Hunedoara – 13 aprilie 1993, București

Scriitor, regizor, scenarist de film. Copil sărac, în anii războiului a lucrat în Arad pentru a-și câștiga existența ca muncitor, ucenic la un pictor, lăcătuș. În 1943 era elev torpilor pe un submarin in Oceanul Atlantic. După război a început să scrie, dând dovadă de talent. A publicat proză scurtă în reviste arădene. Fiind prieten cu Titus Popovici au strâns împreună povestirile și schitele într-un volum din 1951, numit Mecanicul și alți oameni de azi. A plecat la București și în 1950 a debutat în teatru cu piesa Sabotaj, pe scena Teatrului Național. A scris, inspirat de evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial și din viața contemporană, sau pentru copii, nuvele: Lența, Ciocârlia, Hotel Tristețe, Cerul începe la etajul trei, romane: A venit un om, Barajul, Dacă toți copacii ar fi la fel, Dincolo de ziduri, Patru zile fierbinți, Profesorul de muzică, Scrisori din Calea Lactee, Sonata in re major, Strada semaforului, Statuile nu râd niciodată, etc. Din filmele regizate: Soldați fără uniformă, Cerul n-are gratii, La patru pași de infinit, Dincolo de barieră, Cerul începe la etajul III, Tunelul, Cântecele mării, Pistruiatul, Melodii, melodii, Detașamentul ‘Concordia’, Un petic de cer, Duminică în familie, pentru multe dintre acestea scriind si scenariul

La patru pași de infinit

1930 – S-a născut Martha Kessler

Martha Bugariu-Kessler; 9 aprilie 1930, Recaș, Timiș – 8 ianuarie 2000, București

Mezzosoprană. A fost căsătorită cu muzicianul, scriitorul și medicul Klaus Kessler, care a încurajat-o și susținut-o la debutul în spectaculoasa sa carieră de cântăreață, care a durat din 1950 până în 1980. Datorită lui, artista a debutat în 1950 la Catedrala Evanghelică din Sibiu cu Missa în si minor (BWV 232) de Johann Sebastian Bach. Ulterior, a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a cântat timp de 30 de ani. A susținut spectacole în toată Europa, în Uniunea Sovietică și în Israel.[5] A realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci, și a cutreierat lumea cu el, de la Belgrad la Barcelona, de la Marea Roșie la Ierusalim, de la Paris în Crimeea, fiind primită cu respectul datorat marilor artiști

Formația Consortium Violae, Martha Kessler – Aria Der gedanken heimlichkeit

1931 – S-a născut Myriam Marbé

9 aprilie 1931, București – 25 decembrie 1997, București

Compozitoare și pianistă, considerată una dintre cele mai valoroase compozitoare internaționale de muzică contemporană. A început studiul pianului sub îndrumarea mamei sale, Angela Marbé. A studiat compoziția muzicală sub îndrumarea lui Mihail Jora la UNMB, în perioada 1944–1954. A predat compoziția și contrapunctul la clasa de compoziție de la Universitatea Națională de Muzică din București. Ca muzicolog, a publicat numeroase articole în publicații de specialitate. A compus lucrări vocal-instrumentale: Ritual pentru setea pământului, Jocus secund, pentru ansamblu instrumental, grup vocal și bandă, Les Oiseaux artificiels; lucrări simfonice: Simfonia l „Ur-Ariadna”, Timpul inevitabil; lucrări concertante: Concertul pentru violă și orchestră, Concertul pentru viola da gamba și orchestră

Myriam Marbe – Saxophone concerto (Concert pentru Daniel Kientzy, saxofon și orchestră [!] 1986)

1931 – A încetat din viață Nestor Urechia (1 mai 1866, București – 9 aprilie 1931)

Prozator și inginer, membru al Mișcării cercetășești din România, autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice

1933 – La Chișinău a fost inaugurată Facultatea de Științe Agricole, filială a Universității de la Iași

Regele Carol al II-lea a promulgat Legea privind transformarea Secției de Științe Agricole a Universității din Iași în Facultatea de Științe Agricole cu sediul la Chișinău

1937 – Consiliul de Coroană a decis excluderea Principelui Nicolae din familia regală

Principele Nicolae al României a fost cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria. A jucat un rol politic activ între anii 1927–1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență. Principele Nicolae a fost un aprig susținător al reîntoarcerii în țară a fratelui său mai mare, contribuind la actul restaurației din 8 iunie 1930, ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale. În 28 octombrie 1931, Principele Nicolae s-a căsătorit în secret cu Ioana Dumitrescu-Doletti, o femeie de statut social necorespunzător (divorțată), mariaj anulat la 7 decembrie, același an, de către Tribunalul Ilfov. Între 1932–1935, principele s-a apropiat de Garda de Fier, finanțând-o, cu scopul de a-și legitima căsătoria, lucru care a atras mânia lui Carol al II-lea

1939 – S-a născut Anda Caropol

9 aprilie 1939

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960, la clasa profesorului A. Pop Marțian. A jucat pe scena Teatrului „Nottara” peste 50 de ani. În privința carierei cinematografice a debutat în filmul Cerul n-are gratii din 1962 și a mai realizat încă șapte roluri secundare. A fost soția actorului Ion Marinescu

Figuranții (1987)

1939 – S-a născut Iosif Cheie-Pantea

9 aprilie 1939, Denta, Timiș

Eseist, critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara, secția Română-Germană (1957–1962) și o specializare la Școala Normală Superioară din Pisa. Este Doctor în științe filologice (Pisa 1972, Timișoara 1975). A fost profesor la Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie a Universității de Vest din Timișoara, șeful Catedrei de Literatură română și comparată. A fost președinte al Societății „Dante Alighieri” din Timișoara, este membru fondator al Societății „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, membru al Societății de Științe Filologice, redactor responsabil la Studii de literatură română și comparată a Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara. Colaborează la Orizont, Steaua, România literară, Cronica, Viața Românească, etc. Volume publicate: Eminescu și Leopardi. Afinități elective, Palingeneza valorilor, Literatură și existență, Repere eminesciene, De la Eminescu la Nichita Stănescu

1941 – S-a născut Gheorghe Săsărman

9 aprilie 1941, București

Arhitect, dramaturg, jurnalist, nuvelist, romancier și scriitor român stabilit în Germania din 1983. A debutat în 1962. A absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu în 1965, iar după absolvire s-a angajat la Scînteia, la rubrica de arhitectură și urbanism, iar din 1974 a fost responsabil cu pagina de știință la Contemporanul. A obținut un doctorat în Teoria Arhitecturii. Îndepărtat din jurnalism din motive politice (fratele rămas „ilegal” în Canada) a devenit programator la Centrul Județean de Proiectare din Arad, după care a luat calea exilului; s-a stabilit la München, lucrând ca informatician. Este președinte de onoare al Ligii Asociațiilor Româno-Germane din Germania. După 1989 și-a reluat activitatea de jurnalist, semnând în reviste din țară și din străinătate. Volume publicate: Oracolul, Cuadratura cercului, Himera, Funcțiune, spațiu, arhitectură, 2000, Cupa de cucută, Sud contra Nord, Vedenii, etc.

1941 – S-a născut Ingo Glass

9 aprilie 1941, Timișoara

Sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat. În timpul liceului, a urmat cursuri de sculptură la Școala populară de artă, la clasa profesoarei Elisabeth Popper, a continuat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la casa lui Artur Vetro. A fost consilier științific al Muzeului de Artă Contemporană din Galați, asistent la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, consilier artistic la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București, a inițiat și organizat prima expoziție națională a artiștilor plastici germani din România. În urma unui interviu în Financial Times (1979), cu titlul Ceauseșcu – acolo unde dispare carnea, securitatea i-a dat două săptămâni să părăsească România, renunțând la tot ce avea în țară: locuință, obiecte, cetățenie. A emigrat și s-a stabilit în Germania, la München. Este considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști.   Biografie selectivă

1947 – S-a născut Horia Alexandrescu

9 aprilie 1947, București

Ziarist. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Ziaristică, din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”. A debutat în presă în 1971 la ziarul Sportul, devenind redactor al acestei publicații. A fost director și fondator al unor gazete din peisajul media de după anul 1989, autor a 6 volume de publicistică, moderator al mai multor emisiuni de televiziune, președinte al Fundației Române pentru Jurnalism

1948 – S-a născut Ioan Sbârciu

9 aprilie 1948, Feldru, Bistrița-Năsăud

Pictor, profesor universitar. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” Cluj-Napoca, Specializarea pictură, clasa prof. Petre Abrudan. A obținut titlul de Doctor în Arte vizuale la aceeași facultate. A fost profesor de liceu, a urmat apoi o carieră universitară la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca. A fost decan și rector al Universității. Între 1975–1990 a deschis peste 40 expoziții personale în galeriile UAP România, muzeele din Cluj-Napoca și alte orase din România, precum și peste hotare.   Biografie selectivă

1961 – A încetat din viață Alexandru Kirițescu (28 martie 1888, Pitești – 9 aprilie 1961, București)

Scriitor interbelic, dramaturg și traducător

1962 – S-a născut Mircea Rednic

9 aprilie 1962, Hunedoara

Fost fotbalist și antrenor. A jucat pe postul de fundaș central la echipele: Corvinul Hunedoara, Dinamo București (opt ani), Standard Liège, Rapid București, a câștigat trei titluri de campion al României și a cucerit cinci cupe naționale. A evoluat timp de 10 ani pentru Echipa națională de fotbal a României. Și-a început cariera de antrenor în anul 2000 la Rapid București

1964 – Decretul nr. 176/9 aprilie 1964 de grațiere și amnistie

1964 – A încetat din viață Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu; 24 aprilie 1919, Brăila – 9 aprilie 1964)

Poet, publicist, persecutat de autoritățile comuniste

1966 – Postul de Radio România Cultural a început să difuzeze, săptămânal, emisiunea Revista Literară Radio

Inițiată de scriitorul Vasile Voiculescu în 1929 și suspendată apoi timp de peste trei decenii, emisiunea a fost reluată și difuzată săptămânal. Ediția din 9 aprilie 1966 a fost prefațată de Tudor Arghezi prin tableta Revista vorbită. Printre redactori s-au numărat Ion Drăgănoiu, Ion Budescu, Silvia Kerim, Eugen Dumitru, Dona Roșu, Florin Constantin Pavlovici, Liviu Grăsoiu

1966 – A încetat din viață Gheorghe D. Anghel (22 august 1904, Turnu Severin – 9 aprilie 1966, București)

Sculptor, autor de lucrări monumentale, în special în bronz

1974 – A fost inaugurat Stadionul Steaua

Stadionul Ghencea la primul meci

Aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, a fost o arenă tipică de fotbal (fără pista de atletism). Capacitatea oficială a stadionului a fost inițial de 32.000 locuri. A fost inaugurat cu ocazia meciului amical cu echipa sârbă OFK Belgrad (rezultat 2-2). Stadionul a fost renovat în 1996 și demolat în 2018

1996 – Traian Băsescu și-a anunțat demisia din calitatea de deputat

Într-o declarație citită în plenul Camerei, Băsescu și-a motivat gestul prin dorința de a se pune la dispoziția justiției

1998 – A încetat din viață Mihail Grecu (22 noiembrie 1916, Faraoani, Imperiul Rus/Odesa, Ucraina – 9 aprilie 1998, Chișinău, Moldova)

Pictor român din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură

2011 – A încetat din viață Anton Groman (13 iunie 1926, București – 9 aprilie 2011, București)

Jucător de rugby, antrenor, publicist și comentator sportiv, „vocea de aur” a rugbyului românesc

2015 – A încetat din viață Constantin Drăghici (19 ianuarie 1932, București – 9 aprilie 2015, București)

Solist vocal de opretă, muzică ușoară, de estradă, compozitor și orchestrator

2018 – A încetat din viață Mihai Junea (3 mai 1956, Deva – 9 aprilie 2018)

Jurnalist sportiv la Radio Timișoara și realizator de emisiuni la TVR Timișoara, un reper în domeniul presei sportive din țară

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #RăzboiulțărănesccondusdeGheorgheDoja #AlexandruBădărău #GeorgeNiculescuBasu #CamilPetrescu #Cuvântmoldovenesc #DecretregalunireaBasarabieicuRomânia #FranciscMunteanu #MarthaKessler #MyriamMarbé #FacultateaȘtiințeAgricoleChișinău #AndaCaropol #IosifCheiePantea #IngoGlass #GheorgheSăsărman #HoriaAlexandrescu #IoanSbârciu #MirceaRednic #RevistaLiterarăRadio #StadionulSteaua

0 comentarii la „9 Aprilie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: