Foto: Biserica Domnească din Curtea de Argeș


Armindeni

Sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai. Această dată este considerată începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în această zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușă sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia)

 

 

1359 – Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești de la Curtea de Argeș de către Patriarhia din Constantinopol

Domnitorul Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul Voievodului Basarab, a chemat la curtea lui pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraș de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului și a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeș pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui au fost încununate prin recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhul de Constantinopol, Calistus, și de sinodul său, în 1359. Hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situație nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creștinism, ci a recunoscut o reorganizare în sânul aceleiași Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu. Mitropolitul Iachint s-a bucurat de o cârmuire lungă și rodnică până la 1372

1384 – Prima atestare documentară a Curții Domnești din Hârlău

Acolo locuind Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375–1391) și Roman I Mușat (1391–1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat „in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”, pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: „în orașul Hârlău în adunarea (la curtea) mamei noastre preaiubite”. Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) a menționat în Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă rolul lui Ștefan cel Mare de ctitor al Curții domnești și al Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău în următoarele cuvinte: „Vă leato 6995 [1487], într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domnească de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, carile stau și astăzi

1581 – Sigismund Bathory a fost ales principe al Transilvaniei

Sigismund Báthory (20 martie1572–27 martie 1613) a fost fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai. A fost numit principe al Transilvaniei în mai 1581, de către Dieta Transilvaniei de la Cluj, la 8 ani, ca succesor al tatălui său. Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaș

1653 – Bătălia de la Popricani

Luptă care s-a purtat între o armată moldo-transilvăneană condusă de Gheorghe Ștefan pe de-o parte și o armatǎ cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki, susținătorul lui Vasile Lupu. Forțele lui Ștefan variau între 10.000–20.000 de soldați și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13.000 de soldați. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie în Moldova

1821 – Turcii au intrat în țările române pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu

Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și colaborarea în vederea reprimării eteriștilor. Cum Tudor nu a acceptat condițiile turcilor, iar oastea Porții se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat decizia de a se retrage în zona întărită a Olteniei și de a organiza acolo o rezistență de durată. La începutul lunii mai, 18.000 de soldați otomani au intrat în Moldova pe la Brăila, iar alți 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și Oltenița în Muntenia

1826 – Dinicu Golescu a deschis, la conacul moșiei sale din Golești, Școala Slobodă Obștească

Organizată ca școală-internat de băieți, avea două tipuri de cursuri: ghimnasticesc (în primii cinci ani de învățământ) și filosoficesc (în anul VI); în această școală puteau învăța gratuit (pe cheltuiala lui) tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Școala era deschisă tuturor: „școală slobodă obștească, unde pot merge fiii nobleții, ai norodului, și măcar și robi, pământeni și streini, pentru limba românească, nemțească, grecească, latinească și italienească”, după cum scrie Dinicu Golescu. Școala și-a început cursurile sub conducerea profesorului transilvănean Florian Aaron, care a elaborat și programele școlii. Aici învățau deopotrivă, copii de boieri, de țărani și robi ai pământului și, pentru prima dată, la învățătură erau primite și fete, alături de băieți. De educația acestora se ocupa, personal, soția sa, Zinca Golescu. A funcționat până la moartea lui Dinicu Golescu, survenită în anul 1830

1831 – S-a înființat, la București, instituția Arhivele Statului din Țara Românească

Dezvoltarea instituțiilor care aveau să contribuie la înscrierea Principatelor Române și apoi a României pe căile civilizației moderne a determinat înființarea, la 1 mai 1831, în Țara Românească, și la 1 ianuarie 1832, în Moldova, în baza Regulamentului Organic și sub oblăduirea Departamentului Trebilor din Lăuntru, a Arhivelor Statului

1859 – S-a născut Alexandru Philippide

1 mai 1859, Bârlad – 12 august 1933, Iași

Lingvist, filolog, bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene, membru titular (din 1900) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881–1884). Și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de Limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Universitatea din Iași catedra de Filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei și decan (1913–1918) al Facultății de Litere și Filozofie. În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele. A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română: Introducere în istoria limbei și literaturei române, Principii de istoria limbii, Gramatică elementară a limbii române, Originea românilor

1862 – S-a constituit la Cernăuți Reuniunea pentru Leptură

În condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic după Revoluția de la 1848, un comitet de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, I.Gh. Sbiera, Orest Renei, Ioan Popescul, baron Nicolae Vasilco și Leon Ciupercovici, sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei, au înființat Reuniunea pentru Leptură. La început, s-a dorit a fi o asociație care să pună la îndemână românilor cărți, reviste, ziare, într-o sală de lectură, să organizeze și o bibliotecă. În discursul de inaugurare, Al. Hurmuzachi arată că rostul Societății este cultural, dar, mai, ales național românesc. Primul comitet era format din: Mihai Zotta – președinte, Al. Hurmuzachi – vicepreședinte, I.Gh. Sbiera – secretar, Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Al. Costin, Leon Ciupercovici – membri, iar Orest Renei, Leon Popescul și baron N. Vasilco – membrii supleanți. Cărțile și revistele necesare activității Societății, în cea mai mare parte, se aduceau din România, dar erau foarte strict controlate de autoritățile austriece. Pentru a scăpa de acest control, a fost angajat un om de încredere la Mihăileni, care trecea publicațiile pe sub nasul autorităților imperiale! Limba oficială a Reuniunii, folosită atât între membrii ei cât și în corespondența cu autoritățile statului a fost întotdeauna numai cea română, folosită de timpuriu cu grafie latină. În 1865 avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina, pentru a deveni, din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, nume sub care s-a reactivat în martie 1990

1865 – A intrat în vigoare Codul Penal al României

Promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și publicat la 30 octombrie 1864 și pus în vigoare de la 1 mai 1865, valabil până la 17 martie 1936. Codul penal de la 1865, denumit și Codicele Cuza a realizat unificarea legislativă penală și a marcat începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859). Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții

1866 – S-a născut Nestor Urechia

1 mai 1866, București – 9 aprilie 1931

Prozator și inginer, membru al Mișcării cercetășești din România, autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice, fiul istoricului și scriitorului V.A. Urechia. A studiat la École Polytechnique și École nationale des ponts et chaussées din Paris. În 1897 a devenit profesor la Școala Națională de Poduri și Drumuri din București. A debutat cu povestea scurtă Moartea lui P. în Literatorul, în 1882. A răspuns de întreținerea drumului național Câmpina–Predeal, a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice, a condus Școala pentru directorii de lucrări publice. Cărțile publicate de Urechia includ Conferințe, Un proiect de geografie socială a României (unde a prevăzut cercetarea sociologică), Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii, Dans les Carpathes roumaines, versiunea franceză a ceea ce a apărut mai târziu ca În Bucegi. Contribuțiile lui au apărut în Revista nouă, Viața literară și artistică, România viitoare, La Roumanie, Printre hotare și La Politique, Fermecătoarea natură. A fost secretar-șef de editare a revistei Propilee literare

1868 – S-a format Guvernul Nicolae Golescu

A fost un consiliu de miniștri radical prezidat de Nicolae Golescu care a guvernat între 1 mai–15 noiembrie 1868. În timpul scurt al mandatului, s-a adoptat Legea din 1868 privind organizarea puterii armate, dar și mult disputata concesiune Strousberg, care a generat cel mai mare scandal politic și mediatic din epocă. Franța a intensificat presiunile asupra principelui Carol pentru a renunța la colaborarea cu „roșii”, bănuind că aceștia orientează politica externă spre Prusia. Ca urmare, Carol I a fost nevoit să renunțe la colaborarea cu radicalii și primul ministru s-a retras

1873 – S-a deschis Expoziția universală de la Viena

La Expoziția universală de la Viena (1 mai–10 noiembrie) a participat și România. Din juriul internațional de premiere au făcut parte Petre S. Aurelian și Carol Davila. În cadrul expoziției 71 de agricultori, comercianți și meseriași români au fost distinși cu medalii și diplome de onoare

1877 – Circulara adresată de Mihail Kogălniceanu Marilor Puteri

Prin circulara adresată la 1/13 mai agenților diplomatici români rezidenți în capitalele europene, Mihail Kogălniceanu le aducea la cunoștință Marilor Puteri hotărârea celor două corpuri legiuitoare ale României de instituire a stării de război și motivul care le-a determinat să o adopte: „În fața acestei atitudini […] a guvernului otoman […] și a actelor sale de ostilitate patentă” este evident că „Sublima Poartă însăși este cea care a rupt legăturile existente între ea și România și în consecință noi nu putem decât să-i înapoiem responsabilitatea pe care ea încearcă s-o facă să apese asupra noastră […]. În virtutea dreptului nostru și a justiției cauzei noastre, și contând pe grija puterilor garante față de noi, vom face tot ce datoria noastră ne impune față de țară, spre a apăra pământul nostru, a salva instituțiile noastre și spre a asigura existența noastră politică

1885 – A fost publicată piesa D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale

D-ale carnavalului este o comedie în trei acte de Ion Luca Caragiale. A fost scrisă pentru un concurs organizat de Teatrul Național din București, pe care autorul l-a câștigat. A avut premiera pe 8 aprilie 1885 și a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 2 din 1 mai 1885

Ion Luca Caragiale – D’ale Carnavalului Teatru radiofonic

1885 – S-a născut Nicolae Ottescu

1 mai 1885, Galați – 11 februarie 1950, București

Prozator și dramaturg, diplomat, fratele compozitorului Ion Nonna Otescu. Licențiat al Facultății de Drept a Universității din București în 1908, a profesat avocatura, începând ca secretar pledant al lui Nicolae Titulescu, apoi secretar general la Ministerul de Finanțe și la Ministerul Agriculturii, subsecretar de stat la Interne, Ministru de Interne (1939). A fondat revista Pontice din Constanta. (1938). Din scrierile sale: Coppelia. Fantezie în versuri în patru acte (1928), Zece nuvele, Nunta de aur, Hotel Rex, Homer

1886 – S-a născut Zenovie Pâclișanu

1 mai 1886, Straja, Alba – 31 octombrie 1957, închisoarea Jilava

Teolog, istoric, membru corespondent (din 1919, repus în drepturi în 3 iulie 1990) al Academiei Române. După încheierea studiilor universitare de la Viena, a revenit la Blaj, unde a fost un timp profesor la Academia Teologică Greco-Catolică, apoi bibliotecar la Biblioteca Arhidiecezană. În 1918 a fost secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia. Ulterior a activat la București ca vicar general al Bisericii Române Unite cu Roma și a deservit ca preot Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă. În 1946–1947 a fost membru în delegația României la Conferința de Pace de la Paris, ca expert în probleme de istorie a Transilvaniei. După arestarea episcopilor Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie a fost numit vicar general mitropolitan pentru enoriașii uniți din Vechiul Regat. În 1949, după interzicerea BRU, a fost condamnat, sub acuzația de activitate clandestină religioasă greco-catolică. În 1950 a fost transferat la Închisoarea Sighet, de unde a fost eliberat în 1955, doar pentru un an, fiind arestat din nou în 1956, internat la Închisoarea Jilava, unde și-a aflat sfârșitul. Din lucrările sale: Vechile mănăstiri românești din Ardeal, Un vechiu proces literar, Despre mănăstirile din Maramureș, Istoria Bisericii Române Unite, Istoria creștinismului antic

1890 – 1 Mai s-a sărbătorit pentru prima dată în România

În România, această zi a fost sărbătorită prima oară de către mișcarea socialistă, ca urmare a hotărîrii Congresului I al Internaționalei a II-a din 14 iulie 1889 de la Paris, ca zi a solidarității internaționale a oamenilor muncii, în amintirea grevei muncitorilor din Chicago din 1 mai 1886. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte (nu și anul acesta)

1892 – S-a născut Grigore T. Popa

1 mai 1892, Șurănești, Vaslui – 18 iulie 1948, București

Medic și anatomist, membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (cu bursă Rockefeller) și Londra. A revenit în țară, titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași (1928–1942), apoi s-a transferat la Facultatea de Medicină din București. Anatomist de specialitate, a lucrat la popularizarea științei moderne, la reforma sistemelor de învățământ medical și superior și, în spitalele de război, ca practicant decorat și apreciat public. Munca sa în endocrinologie și neuromorfologie a fost apreciată în străinătate, în timp ce acasă a ajutat la formarea unei generații de medici de vârf. În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene. A criticat marxismul, dar a condamnat participarea României la războiul împotriva sovieticilor. În ultimii ani, anticomunismul și pozițiile sale democratice creștine l-au adus în conflict cu autoritățile. Regimul comunist din România l-a alungat din funcția de profesor și a fost hărțuit până la moartea sa la vârsta mijlocie

1895 – S-a născut Ury Benador

Simon Moise Grinberg; 1 mai 1895, Milișăuți, Suceava – 23 noiembrie 1971, București

1895-1971 Ury BenadorProzator. Debutul său literar a avut loc în anul 1924 la Iași în revista Lumea literară. A colaborat la diverse publicații. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască: Apassionata, Ghetto veac XX, a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică: Gablonz, magazin universal. Romanul Subiect banal este considerat de critica literară drept cea mai reușită operă a sa. A scris și piese de teatru și a tradus din Hans Scherfig

1896 – S-a născut Mihai Ralea

1 mai 1896, Huși – 17 august 1964, Berlin

Sociolog, psiholog, eseist, filosof, politician de stânga, diplomat, corporatist-marxist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, și-a continuat studiile în Franța, unde, în 1923, a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă, opera aperta a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrazneață ontologie a obstacolului pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa, Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări, Pagini de memorialistică. Memorialul, Atitudini, Valori, Nord-sud, Explicarea omului, În extremul Occident, Cele două Franțe, Istoria psihologiei, Introducere în psihologia socialǎ, etc. La sfârșitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii. Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO

1904 – S-a născut Paul Sterian

1 mai 1904, București – 16 septembrie 1984, București

Economist poet, jurnalist. După obținerea unui doctorat în Drept și Științe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), a fost colaborator ocazional al revistelor Gîndirea, Convorbiri literare, Curentul și redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvântul. A semnat manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu, a participat la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia a ținut conferințe: Acțiune și contemplație, Poezia română actuală, etc. A activat în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș. A tipărit plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, Pregătiri pentru călătoria din urmă, Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una. Ca economist, a condus publicația Index, a colaborat la ziarele Prezentul și Voința, a fost administrator al pavilionului românesc de la Expoziția Universală de la Paris (1937), consilier economic și șef al legației române din Washington, în timpul războiului îndeplinind atribuții în ministerele Economiei Naționale, de Finanțe și de Externe, până la funcția de secretar general. A publicat volumul de versuri Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, apoi Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare. După război, nu a fost inclus în succesivele loturi de criminali de război. A fost director al întreprinderii Textila Română până la naționalizare, ulterior zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar, șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârșitul anilor ’50, a fost arestat și închis la Aiud, acuzat de legătura sa cu cercul Rugul Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor ’60, a publicat sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viața românească, Luceafărul, etc.

1917 – Au fost stabilite relații diplomatice între România și Danemarca

Ambasadorul român cu reședința la Stockholm a fost acreditat și în Danemarca

1918 – S-a reglementat activitatea contrainformațiilor militare în cadrul Armatei Române

Deși activitatea de contrainformații a reprezentat o preocupare constantă a conducerii Armatei încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceasta a fost reglementată oficial după Primul Război Mondial, prin Ordinul de zi nr. 36 din 1 mai 1918 al Marelui Cartier General

1919 – Ultimatumul bolșevic pentru părăsirea Basarabiei și Bucovinei

Guvernele bolșevice al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse și Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, au transmis doua ultimatumuri României, cerîndu-i evacuarea Basarbiei și Bucovinei în 48 de ore. România era învinuită că nu și-a retras armata din Republica Democratică Moldovenească și că „a devenit unul dintre focarele contrarevoluționare ruse”, că vrea „să răstoarne puterea sovietică din Ungaria”. Nota impunea „Evacuarea imediată a trupelor române, a funcționarilor și agenților din întreaga Basarabie” în timp de 48 ore, „în caz contrar, ele vor considera că dispun de întreaga libertate de acțiune față de România”. România a respins ultimatumul și a luptat cu bolșevicii ruși pe Nistru, aducând tot mai multe trupe din interior, chiar de pe frontul de vest

1921 – A aparut, la Cluj și București, revista Gândirea. Literară, artistică, socială

Revistă tradiționalistă, ortodoxistă și autohtonistă de prestigiu în perioada interbelică. A apărut la Cluj, bilunar (1 mai 1921–5 decembrie 1922), la București, bilunar (20 decembrie 1922–1 și 15 aprilie 1925), apoi lunar (iunie 1925, februarie 1926–mai 1933, octombrie 1934–iulie 1944) Redactori: Cezar Petrescu, D.I. Cucu, Tudor Vianu, Nichifor Crainic. Înființată la Cluj, de un „un mănunchi de tineri scriitori veniți din tot cuprinsul țării”, în frunte cu Cezar Petrescu și D.I. Cucu, redactori ai ziarului Voința. Nu a afișat un program literar, artistic sau social propriu-zis, ci a afirmat că „vrea să fie prieten pentru cei scîrbiți de politica vană, pentru cei dezamăgiți de făgăduieli căzute de la primul zbor cu aripile retezate”. Moștenirea de preț al revistei Gândirea rămâne literatura apărută în paginile ei, semnată de cele mai autorizate condeie ale scrisului românesc din perioada interbelică

1921 – S-a născut Vladimir Colin

Jean Colin; 1 mai 1921, București – 6 decembrie 1991, București

Scriitor de literatură științifico-fantastică, fantastică și literatură pentru copii, considerat a fi cel mai important scriitor român de literatură științifico-fantastică și fantezie. A început Facultatea de Litere, abandonată după un an deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Ulterior a fost redactor la mai multe reviste, Revista literară, Flacăra, secretar general de redacție la Viața românească. A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat. Au urmat apoi volumele de literatură fantastică Legendele țării lui Vam și de literatură științifico-fantastică A zecea lume, Pentagrama, Un pește invizibil și douăzeci de povestiri fantastice, Imposibila oază. A excelat în genul science fantasy și a obținut trei premii Eurocon, o performanță de neegalat pentru un autor din România. Printre operele din acest gen se numără și volumele de povestiri Viitorul al doilea, Dinții lui Cronos sau mini-romanul Babel

1923 – S-a născut Ion Popescu-Gopo

1 mai 1923, București – 29 noiembrie 1989, București

Artist plastic, regizor, scenarist, desenator, caricaturist. A debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o, urmând în schimb la Moscova un curs de animație. A debutat în animație în 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din 1950 a început lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În 1951, a produs un alt desen animat, Rățoiul neascultător. Au urmat, în regia sa, Albina și porumbelul, Doi iepurași, Marinică, O muscă cu bani, Șurubul lui Marinică, Ariciul răutăcios, Galateea, etc. Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. Omulețul lui Gopo este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane. Mai târziu a mărturisit că nereușind să realizeze desene animate de perfecțiunea tehnică a filmelor americane de animație, Gopo a inițiat o revoltă anti-Disney. A câștigat, în 1957, premiul Palme d’or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie. În paralel cu filmele sale de animație, Gopo a abordat încă din anul 1956 și filmul cu actori în Fetița mincinoasă. A primit titlul de Artist Emerit

Barca

1927 – La București a fost montată prima centrală telefonică automată din România

La 1 mai 1927 s-a instalat prima centrală telefonică automată, de tip Rotary 7A1 în clădirea Dacia din București, cu o capacitate totală de 10.000 de posturi telefonice, din care 3.000 instalate imediat. Centrala a precedat construția Palatului Telefoanelor, finalizat în 1933. Centrala a fost amplasată la intersecția dintre Bulevardul Dacia și Strada M. Sterian. Centrala a funcționat până în 1984 – 1985, când a fost scoasă din funcțiune pentru că se crăpau izolațiile de la fire.

1927 – S-a născut Annie Bentoiu

1 mai 1927, București – 21 decembrie 2015, București

Poetă, scriitoare și traducătoare. A urmat studii universitare la Facultatea de Drept și cursuri de literatură și istorie la Institutul Francez din București. A fost soția compozitorului Pascal Bentoiu și mama sopranei Ioana Bentoiu. A fost autoarea romanului Strada Mare și a cunoscutelor volume de memorii din perioada instaurării comunismului în România adunate sub titlul Timpul ce ni s-a dat. Perfect bilingvă, a publicat în franceză traduceri din literatura română și (la Lausanne, Éditions de l’Aire) mai multe volume de poezie și proză poetică: Poèmes (I/II), Dix méditations sur une rose, Phrases pour la vie quotidienne, (versiune română de Irina Eliade, Fraze pentru viața de zi cu zi), Voyage en Moldavie, Une liberté désenchantée. A tradus autori clasici din română.

1928 – S-a născut Ion Ianoși

Ioan-Maximilian Steinberger; 1 mai 1928, Brașov – 1 iulie 2016, București

Scriitor și eseist, critic și istoric literar, filosof, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. Între anii 1949–1953 a fost trimis la studii la Universitatea Jdanov din Leningrad/Sankt Petersburg, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie, absolvind șef de promoție pe întreaga universitate, primind acceptul de a se înscrie la doctorat, specialitatea Estetică. Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist al Comitetului Central la cumpăna anilor ’50–’60, a fost unul dintre puținii teoreticieni luminați ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 a devenit instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii ’70 și ’80 a început o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate dificile în epocă: Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar, etc. A reprezentat cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică. Din operele sale: Romanul monumental și secolul XX, Alegerea lui Iona, Secolul nostru cel de toate zilele, Sublimul în estetică, Sublimul în artă, Prejudecăți și judecăți, Studii de filozofia artei

1929 – S-a născut Paul Popescu

1 mai 1929, Râșnov – 24 mai 2016

Dirijor și profesor. A urmat Conservatorul din București, cu profesori maeștrii George Georgescu, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu și Theodor Rogalski. A început cariera dirijorală la Filarmonica Banatul Timișoara (1954–1959), fiind al treilea dirijor permanent al instituției, cei cinci ani la Timișoara reprezentând adevărata sa ucenicie în profesia de dirijor. S-a transferat la Orchestra simfonică a Cinematografiei din București unde a înregistrat coloanele sonore ale celor mai importante filme de lung metraj și de desene animate (în special ale lui Ion Popescu-Gopo) din anii ’60. A devenit apoi dirijor la Opera Română din București, semnând la pupitru premiere în special ale compozitorilor români precum: Decebal de Gheorghe Dumitrescu, Hamlet de Pascal Bentoiu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, Apus de soare de Mansi Barberis. A promovat repertoriul wagnerian: Walkiria, Lohengrin, Olandezul zburător, Tannhäuser. A continuat la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, până la pensionare (1997). De-a lungul carierei sale dirijorale a fost oaspetele tuturor Filarmonicilor din țară, inclusiv al Filarmonicii „George Enescu”, dirijând și peste hotare, în 22 de țări printre care Austria, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Ungaria, fosta URSS, etc. A activat în învățământul muzical liceal și superior din Timișoara și București ca profesor de Orchestră

George Gershwin – Rhapsody in blue • Dirijor Paul Popescu

1930 – S-a născut Theodor Hristea

1 mai 1930, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 2009, București

Lingvist, cercetător și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Filologie din București în 1955, având profesori pe Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan și Alexandru Graur. A fost timp de mai mulți ani cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti” din București, precum și profesor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene (asistent, lector, conferențiar și apoi profesor titular la Catedra de Limbă Română a Universității). A urmat studii de specializare în domeniul lexicologiei la Moscova și Leningrad/Sankt Petersburg (1961). A fost lector de limba română în Cehoslovacia (Universitatea din Praga), în SUA (Universitatea din Washington, Universitatea Rochester și Boston College) și în Franța (Universitatea Saint Etienne, Universitatea Lyon). Este autorul unor lucrări din domeniile etimologiei, lexicului sau problemelor de cultivare a limbii. A coordonat lucrarea apărută în 1984 (ediția a III-a) la Editura Albatros, Sinteze de limba română, realizată în colaborare cu cercetători lingviști și profesori universitari. A fost membru în colectivul de etimologie al Dicționarului tezaur al Academiei Române, autor a peste 300 de recenzii, articole și studii de specialitate. Studiul său, Probleme de etimologie (1968) este de foarte mare importanță

1932 – S-a născut Chiriac Bucur

1 mai 1932, Buzău – 8 martie 2016, Buzău

Scriitor și diplomat. Și-a început cariera ca normator, ajungând contabil, redactor și corespondent permanent al ziarului În slujba Patriei (în timpul serviciului militar), unde a publicat primele reportaje și versuri. A urmat Facultatea de limbă română și Istorie a Universității București, întreruptă după absolvirea anului IV, iar între 1958–1963, Facultatea de Filologie, Universitatea București, promoția „George Călinescu”, avândi profesori pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. A fost muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploiești, iar în 1963 a fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 a fost transferat ca instructor principal la Direcția Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii, a revenit în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993–1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia. Din opera sa literară: Aproape de copilărie, Întoarcerea în câmpie, Trecător grăbit prin timpul nostru, Statui la Măgura, La marginea cerului, Răstigniri

1932 – S-a născut Cristea Zalu

1 mai 1932, București – 11 martie 2008

Compozitor, profesor și pianist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și SACEM, Paris. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București (1953-1959) având profesori pe Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, Silvia Șerbescu, etc. și s-a perfecționat cu Florica Musicescu la pian. Din 1958 a fost cadru didactic la catedra de Pian a Conservatorului bucureștean, obținand de-a lungul timpului gradele universitare de lector, conferențiar și profesor. A susținut concerte în țară, în SUA, Ecuador și în state europene: Ungaria, Polonia, Cehia, Germania și Franța. Activitatea sa de cercetare s-a concretizat țntr-o serie de articole, eseuri și studii publicate în revistele de specialitate. A compus muzică vocal-simfonică; muzică simfonică: Concert pentru orchestră de coarde, Simfonia eroică; muzică de cameră: Trei preludii pentru pian, Sonata-poem pentru vioară și pian, 10 piese pentru pian; muzică corală: Patria, partidul și poporul, Șase madrigale; muzică vocală: Trei lieduri pe versuri de M. Eminescu ș.a.

Ciprian Porumbescu – Hora Detrunchiaților • Pian Ciprian Porumbescu, Hora Detrunchiatilor

1933 – A apărut la Cluj revista de cultură Gând Românesc

Editată de ASTRA, a apărut lunar între mai 1933–aprilie 1940, reprezentând presa literară transilvăneană cu preocupări pentru literatura originală. A publicat proză, teatru, eseuri, studii, aricole și cronici diverse, recenzii de cărți și reviste, însemnări și un Buletin care consemna activitatea Astrei. Redactor: Ion Chinezu, secretar de redacție: Olimpiu Boitoș

1933 – S-a născut Miron Scorobete

1 mai 1933, Răchitova, Hunedoara

Poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor. A absolvit în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș–Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. A debutat în literatură la revista Steaua, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția Luceafărul. A fost redactor la revista Tribuna, redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj, redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la Renașterea Română și redactor-șef adjunct la Cetatea culturală. A colaborat la numeroase reviste, iar opera îi este tradusă în limbile franceză, germană, engleză, rusă, maghiară, sârbo-croată. A fost Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca. Dintre volumele sale: Fântâni, Femeia venită de sus, Meduza, Povești din curtea mea, Imperiul unei singurătăți, Valahia în Cartea Genezei

1934 – A încetat din viață Paul Zarifopol (30 noiembrie 1874, Iași – 1 mai 1934, București)

Critic literar, istoric, publicist, moralist, eseist politic, inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale, director al revistei interbelice Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea

1935 – S-a născut Dona Roșu

1 mai 1935 – ?

Poetă, eseistă, jurnalistă și traducătoare stabilită în SUA, la Kalamazoo, Michigan. Scrieri ale sale au apărut la nivel internațional în reviste precum The American Poetry Review, Poetry, Salmagundi, Transilvania, România Literară, San Miguel Writer, The Oxford Poetry Review. Cele zece cărți de poezie, traducere și nonficțiune includ Mănăstirea Gura Motrului (1969), Cineva ne privește, Clipe de viață pe alt continent, Letters to My Mother from Her Emigrant Daughter (Scrisori către mama mea de la fiica ei emigrantă). A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Academy of American Poets

1936 – S-a născut Anatol Codru

1 mai 1936, în Molovata Nouă, Dubăsari, RASS Moldovenească, URSS – 17 august 2010, Chișinău, R. Moldova

Poet, eseist, traducător și regizor de film documentar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1958–1963) și ulterior cursurile superioare de regie la Moscova (1969–1971). A devenit membru PCUS. A debutat ca poet cu volumul de versuri Nopți albastre (1962), urmat de încă șase volume de versuri: Îndărătnicia pietrei, Feciori, Portret în piatră, Piatra de citire, Mitul personal, Bolta cuvântului. A fost redactor la editura Cartea Moldovenească și săptămânalul Cultura. S-a remarcat ca regizor de filme documentare, 30 la număr. Unele din ele relatează viața marilor personalități, precum Eminescu, Cantemir, sculptorul Al. Plămădeală, arhitectul A. Sciusev etc. Primul său film a fost realizat în anul 1968 și s-a intitulat Trânta. Începând din anul 1971 a lucrat ca regizor la studioul cinematografic Moldova-Film. A fost ales și apoi reales ca președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova

1937 – S-a născut Ion Vatamanu

1 mai 1937, Costiceni – 9 august 1993, Chișinău

Poet, publicist și om politic din Republica Moldova, savant, doctor în chimie, deputat. În perioada anilor 1955–1960 a studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Chimie. În 1962 a debutat cu volumul de poezii Primii fulgi. A fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei; o serie din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă și industrială din fosta Uniune Sovietică și din Moldova. Între 1991–1993 a deținut poziția de director al revistei Columna. În 1990 a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–1994) și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. A semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Scrieri: Monologuri, De ziua frunzei, Iubire de tine, A vedea cu inima, Nimic nu-i zero, Zidire pe osul ființei

1936 – S-a născut Camelia Zorlescu

1 mai 1938, Galați

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1962 la clasa profesorilor Dina Cocea, Ion Cojar și Ion Olteanu și, împreună cu colegii săi de an, a fost repartizată la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde au înființat secția română de teatru. În prezent este actriță a Teatrului „Nottara” din București. A jucat în filme: Nea Mărin miliardar, Declarație de dragoste, Divorț… din dragoste, Medalia de onoare, Sistemul nervos, Senatorul melcilor

Divorț… din dragoste (1991)

1945 – S-a născut Mircea Salomir

1 mai 1945, Turda – 23 februarie 2010

Arbitru de fotbal și observator federal. A avut o carieră de fotbalist la Cugir, Gloria Bistrița și Universitatea Cluj, până în anul 1977. S-a dedicat arbitrajului, promovând în lotul divizionar A (1979), doi ani mai târziu dobândind ecusonul FIFA. A condus 221 de meciuri în Divizia A și peste 40 de jocuri internaționale. După ce a încheiat activitatea de arbitru, a devenit observator de arbitraj intern și internațional, făcând parte și din Comisia Centrală a Arbitrilor

1946 – S-a născut Nicolae Roșianu

1 mai 1946, Dealul Viilor–Cătunele, Gorj

Poet. A absolvit Facultatea de Științe Economice de la Universitatea de Vest din Timișoara. A lucrat ca petrolist la Schela de Țiței și Gaze Craiova, apoi la Schela de Petrol Timișoara, inspector la Primăria Timișoara, redactor la Renașterea bănățeană, publicist-comentator la Flagrant. A debutat cu versuri în volumul colectiv Atelier (1977). A colaborat la Luceafărul, România literară, Argeș, Tomis, Tribuna, Cronica, Orizont, Ramuri, Radio Timișoara, Radio București, Radio Novi Sadetc. Volume publicate: Diminețile orașului, Zbor de egretă, Amiază cu faun, Viața în cămașă de azbest, Amurg levantin, Câmpiile de alabastru

1946 – S-a născut Gheorghe Mardare

1 mai 1946 Miclești, Criuleni, R. Moldova

Plastician, critic și cercetător de arte, pedagog și publicist din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artelor plastice a Academiei de Arte din Sankt- Petesburg în 1980. A fost angajat în domeniul pedagogiei din 1975, mai întâi profesor școlar de Arte plastice, apoi profesor de Arte plastice și istoria artelor plastice la Liceul republican de arte plastice „I. Vieru”, profesor universitar la Universitatea de arte, Universitatea Pedagogică și Universitatea Politehnică din Chișinău. A colaborat la ziare și reviste din R. Moldova ca: Literatura și arta, Timpul, Nistru, Orizontul, Tinerimea Moldovei, Vecernij Ghișinjov, etc. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal

1949 – S-a născut Rodica Sava

1 mai 1949, Căpeni–Baraolt, Covasna – 18 septembrie 2010

Muzicolog, redactor, realizator, producător și redactor șef adjunct al Redacției Muzicale a Radiodifuziunii Române. Activitatea de jurnalist s-a concretizat în mii de emisiuni de analiză muzicologică, de critică muzicală la Radio, numeroase emisiuni la Televiziunea Națională, articole în presa scrisă. A lansat la Radio România emisiuni muzicale: Tineri muzicieni, la porțile modestiei artistice, Muzicieni de azi…muzicieni de mâine, Tinere talente prin care, timp de peste trei decenii, au fost promovate anual zeci și zeci de copii și tineri interpreți din toate disciplinele artistice din cadrul liceelor și facultăților de muzică din România, mulți dintre ei deveniți astăzi muzicieni consacrați

1949 – A încetat din viață Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici; 1 decembrie 1872, Tecuci, Galați – 1 mai 1949, București)

Pictor, membru titular al Academiei Române, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav

1955 – S-a născut Gheorghe Costin

1 mai 1955, Baia Mare

Dirijor, compozitor pentru genul simfonic și operă, profesor de orchestră, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1984). A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București. A lucrat la Orchestra Filarmonică din Iași și la cea din Târgu Mureș, în prezent este prim-dirijor al Filarmonicii Banatul. A compus muzică simfonică: Cinci schițe pentru orchestră, Simfonia pentru orchestră, Concert pentru soprană și orchestră; muzică de cameră: Sonata brevis pentru pian; muzică corală: Moartea lui Fulger, Codrule

Dvorak – Simfonia a IX-a Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacau, dirijor Gheorghe Costin, 2013

1956 – Au fost reluate programele emise de Studioul Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române

Deschis la 2 noiembrie 1941, Postul de Radio Moldova a fost singurul post teritorial care a continuat să emită în timpul războiului, dar a fost desființat în cadrul unei acțiuni de restituire a materialelor radiofonice către URSS, prevăzută în acordul de armistițiu din 19 aprilie 1945

1962 – S-a născut Maia Morgenstern

1 mai 1962, București

Actriță de teatru și film, cântăreață în idiș. A studiat la Academia de Teatru și Film (1981–1985), iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Trahir, Triunghiul morții, Patimile lui Hristos, Domnișoara Christina. Din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România

Musicalul Chicago La Mama Morton

1990 – S-a înființat la București Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu”

Odată cu renașterea Academiei Române, devenită posibilă după destructurarea ansamblului format din Uniunea Sovietică și țările din orbita sa, s-a constituit Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu”, în cadrul Academiei. Continuă o tradiție începută în cadrul Centrului de Cercetări Geofizice al Academiei Române când, cu ocazia eclipsei totale de Soare din 15 februarie 1961, se poate considera că a fost introdusă în țara noastră geodinamica experimentală

1990 – Maica Tereza de Calcutta a venit pentru prima dată în România, la București

Fondatoarea Misionarelor Carității a deschis primele case din România cu scopul slujirii celor mai săraci dintre săraci, la București (2 mai) și la Bacău (28 iunie). Țara noastră se numără printre cele 134 de țări în care sunt prezente călugărițele din congregația Maicii Tereza, în întreaga lume existând 757 de case deschise pentru a-i ajuta în mod concret pe cei mai săraci

1993 – A intrat în vigoare Acordul dintre România și Asociația Europeană a Liberului Schimb, AELS

Adoptat prin Legea nr. 19/6 aprilie 1993 pentru ratificarea Acordului dintre România și statele Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și a aranjamentelor agricole bilaterale la care se face referire în acord, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, apărută în Monitorul oficial nr. 75/16 aprilie 1993

2003 – A intrat în vigoare noul Cod Poștal Numeric

Format din șase cifre, cu scopul de a scurta timpii de operare în serviciile poștale. Ca atare, codificarea a devenit detaliată până la nivel de stradă

2006 – A încetat din viață Ion Gavrilă Ogoranu (1 ianuarie 1923, Gura Văii–Recea, Făgăraș/Brașov – 1 mai 2006, Galțiu–Sântimbru, Alba)

Luptător anticomunist în munți împotriva comunismului, acționând pe versantul nordic al Munților Făgăraș; a stat ascuns 29 de ani (1948–1976), până a fost arestat de Securitate

2007 – A început aplicarea Taxei verzi (taxa de colectare sau reciclare)

În valoare de 7 lei, pentru orice produs electrocasnic

2008 – A încetat din viață Eva Cerbu (Eva Siegler; 24 august 1924, București – 1 mai 2008, București)

Artistă plastică, pictoriță, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București

2010 – S-a înființat Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR)

Partidul își revendica o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată, reunind foști membri ai PSD, PNL și PC, precum și ai altor fracțiuni, reprezentanți în Parlament. La data de 1 mai 2010, la congres, Marian Sârbu a fost ales președinte, Cristian Diaconescu – președinte de onoare, Gabriel Oprea – președinte executiv

2011 – Canonizarea Sfântului Irodion

Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viața sa aleasă: postea foarte mult, își împlinea cu osârdie pravila și canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinți la ascultările cele mai grele. Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului. Cu acordul unanim al obștii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici. La 1 mai 2011, la Mănăstirea Lainici, s-a proclamat solemn canonizarea Cuviosului Irodion, la eveniment participând Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu 20 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Armindeni #MitropoliaȚăriiRomâneștiCurteadeArgeș #CurteaDomneascăHârlău #ȘcoalaSlobodăObștească #ArhiveleStatului #AlexandruPhilippide #ReuniuneapentruLeptură #CodulPenal #NestorUrechia #Dalecarnavalului #NicolaeOttescu #ZenoviePâclișanu #GrigoreTPopa #UryBenador #MihaiRalea #PaulSterian #Ultimatumulbolșevic #Gândirea #VladimirColin #IonPopescuGopo #AnnieBentoiu #IonIanoși #PaulPopescu #TheodorHristea #ChiriacBucur #CristeaZalu #GândRomânesc #MironScorobete #DonaRoșu #AnatolCodru #IonVatamanu #CameliaZorlescu #MirceaSalomir #NicolaeRoșianu #GheorgheMardare #RodicaSava #GheorgheCostin #MaiaMorgenstern #InstitutuldeGeodinamică #Cod Poștal Numeric

0 comentarii la „1 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: