Foto: Ștefan Luchian, Expoziția artiștilor independenți


 

Ziua Națională a Tineretului

Este sărbătorită în fiecare an, la 2 mai, fiind instituită prin Legea nr. 425/25 octombrie 2004. Cu prilejul acestei zile, sunt organizate și prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activități sociale, culturale, artistice și sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului. Autoritățile administrației publice centrale și locale care au atribuții în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar și organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile. De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie–2 mai, emisiuni despre problematica tineretului

 

1600 – Campania lui Mihai Viteazu în Moldova

La 2/11 mai, Mihai Viteazul se găsea la Roman, de unde le scria bistrițenilor, cu poruncă strașnică, să trimită hrană. În zilele următoare s-a îndreptat spre cele două cetăți – Neamț și Suceava – apărate de polonezi, care i s-au închinat. Cetatea Neamțului și-a deschis porțile în fața armatelor lui Mihai Viteazul. La 7/16 mai, Mihai Viteazul a ajuns la Suceava. Documentele consemnează o răscoală a ostașilor moldoveni care, după ce au omorât 400 de poloni, au trecut de partea lui Mihai. Apărătorii Cetății Sucevei i-au deschis porțile și s-au predat fără luptă. Unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul pârcălab al cetății. La 20/29 mai 1600, el a jurat credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană

1667 – Prima atestare documentară a Chișinăului ca oraș

Un ispisoc al lui Duca Vodă al Moldovei pomenește pentru prima oară despre „târgoveții din Chișinăi”. Prima atestare a apărut într-un document din 1436, când este pomenită „seliștea Chișinăului„ de pe rîul Bîc. Întemeietorul satului a fost Vlaicu, fostul pîrcălab al ținuturilor Hotin, Orhei și Cetatea Albă, nimeni altul decît unchiul lui Ștefan cel Mare. La 1576, alt document atesta faptul că satul Chișinău deținea mori în Bîc, fiind vîndut de Vașutca, strănepoata lui Vlaicu, fostului ureadnic de la Iași, Dragoș, pentru 500 de zloți tătărești. Mai tîrziu, în 1641, găsim satul ca fiind închinat mănăstirii Sfânta Vineri din Iași. Și Dimitrie Cantemir, enumerînd localitățile mai importante ale Principatului Moldovei, vorbește despre Chișinău ca despre un „târgușor de puțină însemnătate” din ținutul Lăpușnei, avînd o populație compusă „din creștini, armeni și jidovi” și fiind cîrmuit de un șoltuz și mai mulți pîrgari, cum se obișnuia în toate orașele Moldovei

1859 – Austria a restabilit relații diplomatice cu Principatele Unite

A recunoscut astfel de facto dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești și a reluat legăturile diplomatice cu cele două guverne românești de la Iași și București

1864 – Alexandru Ioan Cuza a dizolvat prin decret Adunarea Electivă a României

Alexandru Ioan Cuza a sperat să îmbunătățească situația din țară prin reforme agrare. El a încercat secularizarea terenurilor mănăstirești și, de două ori, să anuleze iobăgia și să reducă terenurile marilor proprietari, dar majoritatea parlamentară era formată din boieri, care se opuneau. Această parte a reformei sale nu a fost aprobată în Adunarea Legiuitoare (Națională). Cabinetul a primit vot de blam, însă domnul a refuzat demisia primului ministru, dizolvând Adunarea Legiuitoare, deputații fiind evacuați din sală de un detașament militar. Evenimentul este cunoscut în istorie drept Lovitura de stat de la 2/14 mai. Totodată, domnitorul a inițiat o nouă constituție și o nouă lege electorală, în urma Convenției de la Paris, pe care a supus-o aprobării populare, organizând un plebiscit între 10–26 mai

1879 – A fost adoptată Legea asupra responsabilității ministeriale

Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 98/2 mai 1879. Legea era aplicabilă funcționarilor publici în exercițiul funcțiunii și miniștrilor

1888 – S-a născut Ioan Andrieșescu

2 mai 1888, Iași – 17 decembrie 1944, București

Arheolog, specialist în istoria Comunei primitive, membru corespondent (din 1928) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. După susținerea tezei de doctorat la Iași, a studiat la Berlin istoria antică și preistoria. Împreună cu Vasile Pârvan este considerat creatorul școlii arheologice românești. A pus bazele unei noi specialități în istoriografia română, preistoria. Muzeul Național de Antichități, bazat pe săpăturile de la Histria și din ale zone ale Dobrogei (Scythia Minor) și Institutul de Istoria Artei au fost fondate de Ioan Andrieșescu împreună cu alți mari specialiști. Cu o bogată activitate arheologică și didactică, a publicat peste 50 de lucrări științifice originale, printre care: Asupra epocei de bronz din România, Din preistoria Olteniei, De la Preistorie la Evul-Mediu, Contribuții la Dacia înainte de romani, Considerațiuni asupra tezaurului de la Vâlci-Trân de lângă Plevna, Vasile Pârvan

1893 – A încetat din viață Gheorghe Bariț (4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – 2 mai 1893, Sibiu)

Istoric și publicist transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania, om politic, participant la revoluția din 1848

1895 – S-a născut Eugen Relgis

Eisig D. Sigler; 2 mai 1895, Iași sau Piatra Neamț – 22 martie 1987, Montevideo, Uruguay

Scriitor, filosof pacifist și militant anarhist, cunoscut ca un teoretician al umanitarismului. După un debut timpuriu în cadrul mișcării simboliste din România, a promovat literatura modernistă și poezia lui Tudor Arghezi, publicând mai multe articole în revistele literare și politice ale vremii. Operele sale poetice și de ficțiune oscilau între extremele expresionismului și didacticismului, oferind o reprezentare artistică activismului său, viziunii sale pacifiste sau luptei lui cu deficiența de auz. A fost membru al mai multor cercuri moderniste, formate în jurul unor reviste românești ca Sburătorul, Contimporanul sau Șantier, dar a fost apropiat, de asemenea, al mai influentei reviste literare Viața Românească. Opțiunile sale politice și literare l-au transformat pe Relgis într-un inamic atât al fascismului, cât și al comunismului: persecutat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el s-a refugiat în cele din urmă în Uruguay. Din 1947 până în momentul morții sale, Relgis a devenit respectat în cercurile culturale din America de Sud ca un comentator anarhist și susținător de soluții pentru pacea mondială, precum și ca promotor al culturii latino-americane

1896 – S-a deschis la București Expoziția artiștilor independenți

Ștefan Luchian, alături de alți artiști reprezentativi, precum Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Alexandru Bogdan-Pitești, Nicolae Petrescu-Găina, Nicolae Grant, Nicolae Gropeanu, au inițiat organizarea Expoziției artiștilor independenți, ca un protest artistic față de Salonul Oficial, după modelul parizian al Salonului Independenților. Manifestul expoziției era semnat de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino și Alexandru Bogdan-Pitești

1907 – S-a născut Bob Bulgaru

Gheorghe Bulgaru; 2 mai 1907, Mălăiești, Vaslui – 31 martie 1939, București

Filolog, pictor și grafician, supranumit pictorul copiilor. Între 1929–1933, a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie – filologia latină și germană. În 1929 fost editorul revistei Lumea nouă. În 1933 a renunțat la cariera filologică și, deși doar autodidact, s-a dedicat picturii. Portretele sale de copii surprind emoții și stări subtile, folosindu-se de tehnici diferite și de o paletă cromatică vie. A expus, din 1935, la Salonul Oficial din București, statul român cumpărându-i lucrarea Adolescență. A participat, alături de Victor Eftimiu, Alexandru Philippide, Alexandru Sahia, Victor Brauner, Alexandru Ciucurencu, la înființarea Asociației Independente a Scriitorilor și Artiștilor care a funcționat în anii 1935–1936 la București, fiind organizată în general de scriitori de stânga, cu scopul de a crea o alternativă la Societatea Scriitorilor Români, care îi respingea din pricina orientării lor ideologice.   Biografie ilustrată

1924 – A încetat din viață Ioan G. Bibicescu (8 noiembrie 1849, Cerneți, Mehedinți – 2 mai 1924, București)

Publicist, om politic, membru al Partidului Național Liberal, economist, guvernator al Băncii Naționale a României și parlamentar

1928 – A încetat din viață George Ranetti (George Ranete; 19 octombrie 1875, Mizil – 2 mai 1928, București)

Scriitor, publicist, a colaborat la ziare și reviste de umor, a înființat revistele de satiră Furnica, Moș Teacă, Zeflemeaua, Greerul

1929 – S-a născut Eugen Lozovan

2 mai 1929, București – 3 decembrie 1997, Copenhaga

Poet, lingvist, istoric, filolog și istoric literar. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a studiat în paralel Franceza-Italiana, Engleza-Germana, Romanica și Lingvistica generală. În noiembrie 1950, cu ocazia unei delegații studențești la Viena, nu s-a mai întors în țară. Cu burse de la Fundația Regală Universitară „Carol I” din Paris și de la Colegiul Europei Libere din Munchen, a studiat la Sorbona – Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris și la Universitatea din Strasbourg, obținând licența în Litere și Limba italiană și „diplome d’etudes superieures„. A debutat în 1954 la revista Orbis (International Journal of General Linguistics and Linguistic Documentation, publicația oficială a International Centre of General Dialectology) condusă de Sever Pop, din Louvain (Belgia). În 1957 a fost angajat la Institutul de Romanistică al Universității din Copenhaga, unde a lucrat patru decenii, până la pensionare. A fost co-fondator, al Societății Academice Române de la Roma și membru al Academiei Internaționale Libere de Știință, redactor la revista Bibliographie linguistique din Utrecht (Olanda), din 1968 fiind cooptat în colegiul de redacție la Revue des etudes roumaines. A colaborat la ziarul Stindardul (Germania) și revista Dorul (Danemarca). A publicat cercetare și istorie literară: Studii ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații; istorie și lingvistică: Dacia fără Roma, Miscellanea / Pătimirea moldovenilor

1933 – S-a născut Neculai Gh. Iorga

2 mai 1933, Galați

Pictor. Este absolvent al Institutului „Nicolae Grigorescu” din București. Din 1958 a deschis o serie neîntrerupta de expoziții în țară și străinătate (Anglia, Lituania, Germania, Austria, Itakia Franța, Bulgaria). S-a stabilite la Sibiu, unde a marcat arta plastică din Transilvania. S-a mutat la București și a continuat cariera didactică și artistică. Operele sale se găsesc în colecții publice (MNAR, Muzeul Brukenthal, Muzeul de Artă Craiova, Galeria Guggenheim din Londra, etc.) dar și particulare.   Biografie ilustrată

1939 – A încetat din viață Matei Drăghiceanu (15 mai 1844, Târgoviște – 2 mai 1939, București)

Inginer, geolog, profesor, membru de onoare al Academiei Române

1940 – S-a născut Ion Lotreanu

Ion Lăbușcă; 2 mai 1940, Alimpești, Gorj – 22 mai 1985, București

Poet, prozator și eseist, ofițer de carieră (1960–1973). A urmat Școala Militară de Ofițeri Activi din Sibiu (1957–1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1966–1970). A fost redactor la revista Viața militară și secretar de redacție la revista Săptămâna. A debutat în ziarul Apărarea patriei (1959), iar editorial cu volumul de versuri Azimut (1971). Alte volume de poezii: Aerul de sub fluturi, Punctul sensibil, Acordul cu lumea, Ochiul mierlei. A colaborat la Ateneu, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Tribuna, etc.

1944 – A doua bătălie de la Târgu Frumos

În 1944 au fost două bătălii la Târgu Frumos. Prima s-a desfășurat între 6–12 aprilie, iar a doua între 2–7 mai, între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași–Târgu Frumos–Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944. Forțele germane au respins prima ofensiva sovietică din aprilie, provocând pierderi serioase în rândurile Frontului II Ucrainean. A doua bătălie de la Târgu Frumos, din luna mai 1944, a fost o luptă confuză în care sovieticii au fost, iarăși, respinși. Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului

1944 – S-a născut Viorel Munteanu

2 mai 1944, Reuseni, Suceava

Compozitor, muzicolog, profesor, ziarist. A studiat vioara la Școala Populară de Artă din Suceava și a continuat pregătirea muzicală la Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, Secția profesor de muzică (1964–1969), cu Constantin Constantinescu, Vasile Spătărelu, Gheorghe Ciobanu; Secția compoziție (1971–1975) cu Anton Zeman, Ion Baciu. A urmat un curs de specializare la Conservatorul ieșean și un stagiu de documentare și specializare în contrapunct și compoziție la Accademia Musicale di Santa Cecilia la Universitatea Națională de Muzică din București (2000) cu teza Roman Vlad, modernitate și tradiție. A fost redactor muzical și șef al secției muzicale la Radio Iași. A urmat o carieră didactică fiind asistent la disciplina Contrapunct, lector la Tehnica contrapunctului și a Fugii, Teoria instrumentelor, profesor universitar la disciplinele Principii de contrapunct și Fugă, Compoziție muzicală la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. A fost profesor invitat la Conservatoarele din Roma, Milano Pescara. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al Societății Italiene a Autorilor și Editorilor, al Fundației „Sigismund Toduță” din Cluj Napoca și The American Biographical Institute

Viorel Munteanu – Glasurile Putnei • Filarmonica „George Enescu”, Dirijor Mihail Agafița

1946 – S-a născut Octavian Andronic, Ando

2 mai 1946, Sânnicolau Mare, Timiș

Caricaturist și jurnalist. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității București și a debutat în presă, lucrând timp de douăzeci de ani la ziarul Informația Bucureștiului. În 22 decembrie 1989 a fondat ziarul Libertatea, al cărui redactor-șef și director a fost până în 1998. De asemenea, a condus proiectul ziarului Informația de prânz la grupul MediaPro și a fost, vreme de un an, directorul general adjunct al postului Tele7abc. Din 2002 a condus Agenția de presă Amos News, pe care a înființat-o

1951 – S-a născut Mihai Antonescu

2 mai 1951, Turnu-Severin

Poet, prozator, jurnalist, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat literar în 1977 cu Sticla de șampanie, povestire apărută în Mehedințiul literar ’77 – culegere de poezie, eseu, proză, reportaj, teatru sub coordonarea poetei Ileana Roman. A debutat editorial în 1988 cu romanul Cinci căpitani. A fost distins cu Premiul I la Festivalurile de poezie Primăvara bucureșteană (1984) și „Daniel Turcea” (1985); Premiul Liter-ArtXXI (SUA) pentru volumul de versuri în manuscris Poeme de dor și de sabie (1997); Premiul special al Revistei Luceafărul pentru romanul Viitorul în genunchi (1998), Premiul Festivalului de Literatură Sensul iubirii pentru romanul Îngerul pisicii negre (2007), Premiul „Mihai Eminescu” pentru literatură la Festivalul Internațional de Literatură „Mihai Eminescu” Drobeta Turnu Severin (2009) etc. A colaborat la revistele literare: Amfitrion, Luceafărul, Literatorul, Sud, Oglinda Literară, Cafeneaua Literară, Meandre, Viața de Pretutindeni, Climate Literare, Dor de Dor, Antares, Poarta Sărutului, Apollodor, Noaptea, Vama Literară, Viața Românească, Tribuna, Vatra Veche, etc. Este membru al Societății Liter-Art XXI, al Societății Scriitorilor Danubieni, al Academiei de Poezie Contemporană Ploiești, al Societății Scriitorilor Târgovișteni

1954 – S-a născut Virgiliu Parghel

2 mai 1954, Iași

Pictor. A fost orfan de tată de la 5 ani. Mama sa, având preocupări artistice, pictoriță amatoare, l-a încurajat și l-a ajutat să-și fructifice talentul. După ce a absolvit Liceul de Muzică și Arte Plastice „Octav Băncilă„ din Iași, a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, Secția Pictură (1975–1979) la clasa maestrului Corneliu Baba. A fost profesor de desen la Suceava, asistent la Conservatorul de Artă de la Iași, lector la Institutul de Artă din București. Din anul 2006 este pictor liber-profesionist. A fost căsătorit cu Anca Parghel, cântăreață și profesoară de jazz. Din 1974, artistul are numeroase expoziții personale și de grup în țară și străinătate. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și private: Muzeul de Artă Suceava, colecții particulare din România: București, Suceava, Bacău, Iași, Lăzarea, Târgoviște, Ploiești; colecții particulare din străinătate în: Germania, Franța, Belgia, Austria, Suedia, Italia, Anglia, SUA, Canada. În 2002 a lucrat prima sa pictură murală, realizând împreună cu cinci studenți un decor de 120 m² pe un calcan al Institutului Francez din București, inspirat din opera pictorului francez de origine islandeză Erro.  Biografie ilustrată

1968 – Lansarea celui de-al doilea program al Televiziunii Române, TVR 2

Al doilea canal al Societății Române de Televiziune a fost înființat sub numele de Programul 2 iar programul consta în filme și muzică. La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, din 16 iunie 1968 a început să transmită de două ori, joia și duminica, iar din 20 iulie 1968, de trei ori, joi, sâmbătă și duminică

1979 – A încetat din viață Letiția Pappu (20 noiembrie 1912, București – 2 mai 1979, București)

Prozatoare, poetă și traducătoare, profesoară

1990 – Fenomenul Piața universității

Studenți de la universitățile Cambridge, Harvard, Sorbona și Oxford s-au declarat golani, solidarizându-se cu studenții români. Solidari cu studenții din Piața Universității, Liga Studenților din București se implicase deja în manifestația-maraton, una din vocile esențiale fiind cea a lui Marian Munteanu

1991 – A încetat din viață Virgiliu Monda (Zeilic Moscovici; 23 decembrie 1898, Ploiești – 2 mai 1991, București)

Prozator, medic, membru și medic al Societății Scriitorilor Români

2001 – A încetat din viață Irene Nagy-Klimovski (1936, Târgu Mureș – 2 mai 2001)

Handbalistă, a jucat la echipa națională a României pe postul de portar, deținătoare a două titluri mondiale la handbal în 11 jucătoare și a unui titlu mondial la handbal în 7 jucătoare, considerată cea mai titrată handbalistă din lume în anii ‘50–’60, Maestru al Sportului și Maestru Emerit al Sportului

2003 – A încetat din viață George Țărnea (10 noiembrie 1945, Șirineasa, Vâlcea – 2 mai 2003, București)

Supranumit poetul iubirii, a colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare etc.

2018 – Orașul Baia Mare a fost Capitală a Tineretului din România

2 mai 2018–1 mai 2019

Ceremonia de decernare a titlului a avut loc pe 11 noiembrie 2017, la Gala Tineretului din România, la Bacău, Capitală a Tineretului din România, curentă.

2019 – În România a fost lansat numărul unic 1911 pentru raportarea incidentelor de securitate cibernetică

Numărul unic 1911, prin care persoanele fizice, juridice și instituțiile publice din România vor putea raporta incidentele de securitate cibernetică constatate, a fost lansat oficial, costul proiectului fiind de un milion de euro. Serviciul este disponibil non-stop, iar datele colectate privind incidentele de securitate cibernetică vor contribui la elaborarea de strategii naționale în domeniu

2019 – A încetat din viață Ilinca Tomoroveanu (21 august 1941, București – 2 mai 2019, București)

Actriță de teatru și film, director artistic al Teatrului Național „I.L. Caragiale” București

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaNaționalăaTineretului #CampanialuiMihaiViteazuînMoldova #Lovituradestatdela2mai #IoanAndrieșescu #Eugen Relgis #Expozițiaartiștilorindependenți #Bob Bulgaru #EugenLozovan #NeculaiGhIorga #IonLotreanu #ViorelMunteanu #OctavianAndronicAndo #MihaiAntonescu #VirgiliuParghel #TVR2 #Piațauniversității #Numărulunic1911

0 comentarii la „2 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: