Foto: Fundația Universitară Carol I


1560 – Diaconul Coresi și Tudor diacul au început, la Brașov, tipărirea primului Tetraevanghel românesc

Conform informațiilor din epilog, Tetraevanghelul a fost tipărit la Brașov, între 3 mai 1560–30 ianuarie 1561, de Coresi și diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner. Tipărit în limba română, tradus din slavonă, a fost scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însă Coresi s-a bazat și pe vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoții de la biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor. Tipărirea voluminoasei cărți, de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, așa cum arătam, fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Coresi folosea 10–20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul Prima școală românească din Brașov

1680 – S-a născut Nicolae Mavrocordat

3 mai 1680, Constantinopol – 3 septembrie 1730, București

Primul domn fanariot din Țările Române, domnind atât în Moldova (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710; 8/19 noiembrie 1711–25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716), cât și în Țara Românească (25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716; 1/12 martie 1719–3/14 septembrie 1730). Dispunea de o educație și o cultură aleasă, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova și Bologna. Înainte de domnie ocupase timp de 12 ani funcția de mare dragoman. La 6/17 noiembrie 1709 a fost învestit domn al Moldovei și a intrat în Iași pe 25 ianuarie/5 februarie 1710. Prima sa domnie din Moldova s-a remarcat prin măsuri fiscale și sociale luate în favoarea păturilor de jos și prin relații reci cu boierimea. Cu cea de-a doua domnie, Nicolae Mavrocordat a inaugurat domniile fanariote în Moldova. În cursul acestei domnii a pus capăt incursiunilor tătarilor încheind înțelegeri cu hanul Crimeei, Devlat Ghirai II, a obținut din partea Porții libertatea de a alunga din Moldova corpurile de oaste polonă care acționau aici, precum și a lui Carol XII, regele Suediei, care, după eșecul din Rusia din 1709, își stabilise reședința la Vranița (1713). A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, s-a ocupat de dezvoltarea învățământului și culturii. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris)

1847 – Premiera comediei Piatra din casă de V. Alecsandri

Comedia, scrisă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu cântece compuse de Alexandru Flechtenmacher, prezintă Iașii acelei epoci, cu eternele probleme ale familiilor – iubirea, măritișul, norocul în căsnicie. S-a jucat în premieră la Teatrul Național din Iași, la 3 mai 1847

Piatra din casă de Vasile Alecsandri Teatru radiofonic

1848 – Adunarea de la Pesta a deputaților bănățeni

În perioada 3–9 mai, Adunarea de la Pesta a deputaților bănățeni a scris Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat, care cuprindea o serie de revendicări de ordin bisericesc, politic și național

1856 – S-a născut Dionisie Florianu

3 mai 1856, Racovița, Sibiu – 13 iulie 1921, Viena

Ofițer român în armataaustro-ungară, K.u.K., ridicat până la gradul de general-maior imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. A urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, fiind avansat la gradul de locotenent, locotenent major, comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau (azi Levoča, Slovacia, 1893). A fost comandant de companie în Sighetu Marmației, comandant de batalion în Arad, cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent–colonel, a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică. În 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa a 3-a. Reactivat în scurt timp, a fost numit inspector al teritoriului de mine (muniții), al Comandamentului militar din Leitmeritz. În 1917, a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și onorat ca Ofițer al Ordinului „Franz Joseph”, iar în 1918, înnobilat cu predicatul de von Oltrákovicza (de Olt-Racovița) de împăratul Carol I al Austriei. A fost pensionat din nou la 1 decembrie 1918. În paralel cu activitatea militară, a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului scolastic al fostului regiment orlățean, precum și al Comitetului central al ASTRA

1867 – A luat ființă, la București, societatea Transilvania

Cu scopul declarat „strângerea legăturilor de frăție între junimea studioasă din toate părțile României”. Înființarea ei, mai întâi sub numele de Constantia (Statornicia), a fost propusă la serbarea din 3/15 mai de către studentul I.C. Tacitu, viitor profesor la liceul din Brașov. Propunerea înflăcăratului student a fost primită cu o vie însuflețire de către toți cei prezenți, ea având să fie îmbrățișată în zilele următoare și de marii cărturari și luptători transilvăneni stabiliți la București: Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian. Aceștia au decis ca numele societății, drept răspuns la desființarea autonomiei provinciei lor, să fie schimbat în Transilvania. Totodată ea devenea o societate de ajutorare cu burse a elevilor și studenților din această străveche provincie românească

1873 – Înființarea primei agențiii diplomatice române la Roma

Relațiile oficiale româno-italiene datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La 21 aprilie/3 mai 1873, s-a instituit prima agenție diplomatică română la Roma. La 2/14 februarie 1879, a fost aprobată Legea suplimentară pentru înființarea Legației României la Roma

1876 – S-a născut N.I. Apostolescu

Nicolae I. Apostolescu; 4 mai 1876, Alexandria – 2 noiembrie 1918, Pitești

Istoric literar comparatist, A urmat Facultatea de Litere și Filozofie, având profesori pe B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Ion Bianu și obținând, în 1899, licența în Științe filologice (cu mențiunea Magna cum laude). A fost numit profesor secundar la Liceul „I.C. Brătianu”, Pitești, unde a rămas până la sfârșitul vieții. În 1905a câștigat o bursă de studii la Paris, pentru cursuri de Semantică și literatură Comparată, obținând titlul de Doctor în Litere la Sorbona în 1909 cu două teze: L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine și L’Ancienne versification roumaine. Unul dintre primii comparatiști ai literaturii române, considerat inițiatorul metodei comparatiste de tip pozitivist în cercetarea literară românească și recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației, deși era îndreptățit să primească o catedră universitară, aceasta nu i-a fost încredințată decât în 1918, la Universitatea din Iași, cu puțină vreme înainte de a muri, pe neașteptate. A scris o Istorie a literaturii române moderne cu volumele I (1821–1866) și II (perioada dintre 1866-1900)

1891 – S-a înființat Fundația Universitară Carol I

Preocupat de viitorul tinerilor, Carol I a decis să înființeze „un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol o adresează la 3 mai 1891 sfetnicului său, Lascăr Catargiu, Președinte al Consiliului de Miniștri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere și un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituției. Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În prezent este Biblioteca Universitară București

1895 – S-a născut Mircea Ion Savul

3/15 mai 1895, Iași – 13 mai 1964, Iași

Geolog și geochimist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A fost profesor de mineralogie la Universitatea din Iași. A fost autorul a numeroase lucrări privind petrografia formațiunilor eruptive din nordul Dobrogei și a formațiunilor metamorfice din Carpații Orientali, geochimia vanadiului, fosforului, manganului și a elementelor majore din rocile carbonice din România, precum și geotermometria și analiza structurală petrologică etc. A inițiat primele cercetări de petrologie structurală și de geotermometrie în România. Lucrări principale: Erupțiunile de diabaze din nordul Dobrogei, Cristalinul munților Bistriței între Dorna și Borca

1897 – S-a născut Ioachim Miloia

3 mai 1897, Ferendia, Timiș – 25 martie 1940, Cluj

Istoric, arheolog, pictor, mare om de cultură al Banatului interbelic, doctor în istoria artelor. A urmat la Caransebeș Institutul Pedagogic Diecezan (Academia Teologică), după care a urmat timp de un an Facultatea de Litere (înscris direct în anul III) și Academia de Belle-Arte la București. În 1920 a plecat la studii în Italia, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Roma, iar în 1924 a susținut teza de doctorat cu titlul Curentul goticului internațional și frații Lorenzo și Jacopo Salimbeni din Sanseverino. În 1927 a susținut și teza de doctorat în litere cu titlul Legenda crucii în literatura și arta medievală. A fost numit director și organizator al Muzeului Banatului. Bazându-se pe materialele muzeului, între 1928–1932 a editat revista Analele Banatului, de asemenea, a colaborat la revistele interbelice Banatul, Revista Institutului Social Banat-Crișana, Luceafărul. A studiat arhivele din Banat și s-a preocupat de obținerea spațiului necesar acestora. În 1937 s-a înființat Direcția Arhivelor Regionale Bănățene (filială a Arhivelor Statului), iar Ioachim Miloia a fost numit director și al acesteia și, în paralel, șef al Serviciului Cultural al Municipiului Timișoara. A fost președinte al Societății de Arheologie și Istorie din Timișoara, vicepreședinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Banat, președinte al Secției cultural-artistice a Institutului Social Banat-Crișana, președinte al secției istorice și etno-muzeale a Regionalei ASTREI Bănățene, membru al Corporației eparhiale (deputat sinodal). Ca pictor, împreună cu Catul Bogdan, a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara

1900 – A încetat din viață Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici (1821 – 3 mai 1900, Mănăstirea Lainici)

Monah la mănăstirea Cernica, apoi stareț vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proslăvit pe cuviosul Irodion de la Lainici prin Temei nr. 6370/29 octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai

1904 – S-a născut Octavian Angheluță

3 mai 1904, Brăila – 17 noiembrie 1979, București

Pictor, artist emerit (din1954), profesor universitar. Între 1924–1927 a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București și a frecventat în același timp Facultatea de Litere și Filosofie din București. A fost profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina, administrator al colecțiilor de artă ale Pinacotecilor Statului din București și Iași și ale Muzeelor „Kalinderu” și ”Aman”, conservator la Galeria națională a Muzeului de Artă al RSR, lucrând alături de pictorul Marius Bunescu. A fost și profesor la Catedra de Pictură și Compoziție a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. În 1929, a primit Premiul „Simu” pentru lucrările Colț de atelier și Natură moartă expuse la Salonul oficial, în 1931 a deschis o expoziție personală de pictură la Câmpina cu 60 de lucrări, iar în timpul celui de al doilea război mondial s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea. A fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor Români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu.   Biografie ilustrată

1904 – S-a născut Remus Răduleț

3 mai 1904, Brădeni, Sibiu – 6 februarie 1984, București

Inginer, specialist în domeniul teoriei generale a câmpului electromagnetic și al electrotermiei, membru titular (din 1963) și vicepreședinte (1966–1974) al Academiei Române. A urmat studiile superioare la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1923–1927), fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timișoara. Lucrarea de diplomă, Stabilirea unui mod de optimizare prin calcul a șapte transformatoare, a primit „foarte bine cu distincție”. Cu o bursă doctorală, a mers în Elveția, la Școala Politehnică Federală din Zürich (ETHZ), undei a lucrat sub conducerea profesorului Karl Kuhlmann, cunoscând personalități ca Albert Einstein, Max Planck, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli. În 1931 a susținut teza de doctorat și s-a reîntors în țară. A avut o activitate didactică la Școala Politehnică din Timișoara, predând Fizica, Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean. A fost coordonator și autor principal pentru Lexiconul tehnic român (18 volume), a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității. A fost membru al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din România, al Academiei Saxone de Științe din Leipzig, al Asociației Americane pentru Progresul Științei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al Academiei de Științe din New York, Președinte al Comitetului Electrotehnic Român (CER), Director al Institutului de Energetică al Academiei RPR

1906 – S-a născut Paul B. Marian

3 mai 1906, București – 8 februarie 1997, București

Publicist și traducător. A absolvit Facultatea de Drept din București. A debutat în Universul în 1925 și a scris în Bilete de papagal, fiind unul dintre primii cronicari cinematografici, cu rubrică permanentă în revista Cinema. A colaborat la: Gazeta literară, Cronica, Ateneu, Viața românească, Amfiteatru, Lumea, Magazin istoric, etc. A tradus din literaturile franceză, engleză și germană, selectând îndeosebi romane, dar și piese de teatru, cărți de istorie, reportaje, memorialistică, știință popularizată, relatări de călătorie etc., unele aparținând unor autori iluștri (Charlotte Brontë, Andre Maurois, Antoine de Saint-Exupery, Max Frisch, William Saroyan etc.). A scris și cărți pentru copii. Împreună cu fratele său Eugen B. Marian a îngrijit o ediție revizuită și augmentată a dicționarului Citate și locuțiuni străine, al tatălui lor, Barbu Marian. Din scrierile sale: Toto premiant, S-a născut un copil, Cristofor Columb

1907 – S-a născut Eugenia Cioculescu

Evghenia Safirov; 3 mai 1907, Vinița, Ucraina – d?

Traducătoare. S-a stabilit în România în 1921, a urmat Conservatorul de Muzică din București (absolvit în 1925). Îndată după absolvire, a fost angajată la Opera Română din Capitală, a făcut o specializare la Paris (1927–1930) și a revenit la Opera din București (1930–1949). A tradus diverse lucrări tehnice din limbile rusă, germană, engleză și franceză, traduceri literare din Jean Cocteau. A sprijinit munca de traducător din Marcel Proust a soțului său, Radu Cioculescu, continuând, după dispariția lui, să dea cu puteri proprii tălmăcirea ultimelor volume

1915 – S-a născut Corneliu Bărbulescu

3 mai 1915, București – 15 septembrie 2007, Paris

Folclorist, scriitor, profesor și traducător. A urmat studii universitare de litere și filosofie la București (1933–1938), unde i-a fost elev lui Nicolae Cartojan. A fost, succesiv, bibliotecar la Facultatea de Litere și Filozofie, profesor secundar în București, funcționar în Ministerul învățământului, profesor de limba și literatura română la Institutul Român din Sofia, funcționar în Ministerul de Finanțe, iarăși profesor de liceu în București, după care a lucrat la Institutul de Folclor din București, inițial ca asistent, apoi în calitate de cercetător. A cercetat cu predilecție, din unghi comparatist, proza populară românească, mai ales basmul, încercând să delimiteze genul și specia populară românească de proza cultă și de narațiunea populară sud-dunăreană, pe baza unor constante specifice folclorului românesc. În același cerc de preocupări s-a înscris și proiectul unei ample lucrări de sistematizare a basmelor, Catalogul poveștilor românești, rămas în manuscris. Opere literare: Les Legendes populaires roumaines, Câteva observații la basmul „Înșiră-te mărgăritar”, Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Peninsule Balkanique

1920 – S-a născut Alexandru Pașcanu

3 mai 1920, București – 6 iulie 1989 București

Compozitor și profesor de muzică. A studiat în perioada 1938–1946 la Conservatorul din București, având ca profesori pe Marțian Negrea, Nicolae Brânzeu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu și Ionel Perlea. A urmat în paralel cursurile Facultății de Drept din București (1938–1944). Din 1952 a predat la Conservator teoria muzicii și solfegiu, iar din 1966 a devenit profesor de armonie. Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori. Compoziții: Serenade pentru violoncel și pian, Improvizație pentru violă și pian, Bocete străbune pentru cor mixt, Baladă pentru clarinet și orchestră

Alexandru Pașcanu – Chindia • Corul Aletheia

1921 – Localitatea Băilești a fost declarată oraș

În acea perioadă era cea mai mare comună rurală din țară, Băilești fost declarat oraș, ca o recunoaștere oficială a stadiului de dezvoltare economică și socială, printr-un decret regal. S-a serbat cu deosebit fast transformarea comunei rurale Băilești, județul Dolj, în comună urbană. În data de 4 iulie 2001 Băileștiul a fost declarat municipiu

1921 – S-a născut Simion Alterescu

3 mai 1921, Constanța – 1995, Israel

Teatrolog, stabilit în Israel din 1987. Încă înainte de absolvirea facultății a lucrat ca redactor la România liberă, secretar de redacție la revista Lumea și la Radio România Liberă, redactor responsabil al revistei Rampa. A fost inspector general în Ministerul Artelor, la Direcția Generală a Teatrelor, prim-redactor la Contemporanul, profesor și șef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale”, iar din 1951, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei. A debutat cu pagini de critică teatrală în 1944, în revista Orizont, prefigurând o activitate ce va fi pusă, cu pasiune și competență, aproape în întregime, în slujba teatrului. În 1952, cu prilejul sărbătoririi centenarului primei scene a țării, scrie (în colaborare cu Florin Tornea) o instructivă monografie despre Teatrul Național „I.L. Caragiale”, apărută abia în 1955. S-a numărat printre cei care au redactat lucrarea Teatrul în România după 23 August 1944. A contribuit, ca redactor responsabil, la elaborarea tratatului Istoria teatrului în România (I-III, 1965–1973). În colaborare cu Ion Zamfirescu, a coordonat volumul Teatrul românesc contemporan. 1944–1974, pentru care a fost distins cu Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române

1930 – A fost inaugurată, la Radiodifuziunea Română, emisiunea Ora școlarilor

Inaugurată prin discursul Ministrului Instrucțiunii Publice N. Costăchescu

1933 – S-a născut George Constantin

3 mai 1933, București – 30 aprilie 1994, București

Actor de teatru și film. În anul al IV-lea de studii la Institutul de Teatru și Film, a pregătit, împreună cu preparatorul principal Ion Cojar, spectacolul de absolvire Tragedia optimistă. A terminat Institutul de Teatru și Film în 1956. Era un actor perfect, un monstru sacru al teatrului și filmului românesc, cu un joc de o muzicalitate extraordinară. A jucat într-o perioadă când supravegherea strictă a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat poliției politice încă de la înființarea acesteia. „La un moment dat i s-a cerut un curriculum vitae; atunci a numărat personajele: 50 la Teatrul “Nottara”, 12 în alte teatre, 11 la televiziune, peste 200 la radio. Rigoarea cu care se autocenzura e dovedită de faptul că, dintr-o filmografie de 50 de roluri, pomenea doar de vreo patru”. (Ziarul Metropolis). Din filmele în care a jucat: Diminețile unui băiat cuminte, Pe malul stîng al Dunării albastre, Oglinda, Cuibul de viespi, Saltimbancii

Muntele ascuns (1974) • Regia Andrei Catalin Băleanu, Scenariul Mihai Creangă, cu: George Constantin, Dana Comnea, Horatiu Malaele, Octavian Cotescu, Tamara Cretulescu, etc.

1936 – S-a născut Vladimir Zamfirescu

3 mai 1936, Ploiești

Pictor și desenator, profesor universitar, personalitate marcantă a picturii românești și europene, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În 1966 a absolvit Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”, ca șef de promoție pe țară; marele artist plastic Corneliu Baba i-a apreciat și îndrumat talentul. Tot atunci, a început să expună în toate saloanele mari din România. A avut numeroase participări la expoziții de grup, dar și expoziții personale la Muzeul Colecțiilor, Galeria Catacomba, Galeria Sala Dalles din București, la Galeria Essen, Germania, Muzeul Național de Artă al Municipiului Cluj, Galeria 49, New York, S.U.A., Muzeul Județean de Artă Prahova, Galeria Eleusis, Iași. În 2003 a pictat darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II, trimis din partea României la Vatican. I s-au decernat Premiul Trienalei Internaționale de la Sofia, Medalia „Raffael” a Academiei „Caravaggio”, Roma, Premiul Juriului Uniunii Artiștilor Plastici din România, Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler, Premiul Radio Cultural pentru întreaga activitate, etc.   Biografie ilustrată

1944 – S-a născut Eusebiu Ștefănescu

3 mai 1944, Câmpina – 15 martie 2015, București

Actor de teatru și film, cunoscut recitator și autor. A făcut un an de Filologie, dar a absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, în 1967, la clasa profesorului Alexandru Finți. A debutat la Teatrul de Stat din Timișoara cu rolul Marga, din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, în regia Mariettei Sadova. A jucat apoi la Teatrul Municipal Ploiești, la Teatrul Mic și la Teatrul Național din București. Două roluri principale au fost Despot Vodă din piesa lui Vasile Alecsandri și Ivanov din piesa omonimă de Anton Cehov. A jucat în multe filme, dintre care: Departe de Tipperary, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Destinația Mahmudia, Liniștea din adâncuri, Colierul de turcoaze, Noi, cei din lini întâi, Maria și marea, Trahir, Păcală se întoarce, Lumea lui Geo Saizescu

Destinația Mahmudia (1981)

1946 – S-a născut Mihai Neagu Basarab

Mihai Nicolae Neagu; 3 mai 1946, București

Medic și scriitor. A urmat Facultatea de Medicină Generală din București. Din 1973, a fost asistent la Catedra de istoria medicinii din cadrul Facultății de Medicină Generală din București. A debutat cu proză în Preludiu, supliment cultural al Scînteii tineretului (1967). A colaborat la Albina, Amfiteatru, Astra, Luceafărul, România literară, Magazin, Viața militară, Săptămâna, cu publicistică, rubrici filatelice etc. Este un autor prolific în variate genuri: teatru, proză, știință popularizată: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, Frânghia de rufe a familiei, Scurtă poveste cu un suveran zănatic, Teatru, Paracelsus, călătorie neîntreruptă, La „Gura Leului”. A tradus din teatrul lui Tristan Bernard

1949 – S-a născut Silvia Chițimia

3 mai 1949, București

Poetă și etnolog. A absolvit, în 1972, Facultatea de Chimie a Universității din București, după care a lucrat în calitate de cercetător la Institutul „Daniel Danielopolu” din București. Din 1991 a fost cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Și-a luat doctoratul în etnologie și antropologie culturală cu tema Simboluri hermetice în cultura tradițională românească. A debutat în Revista de etnografie și folclor (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi de cultură românească. În același an a debutat și în poezie, cu Circuitul viselor în natură. După 1990 i-au apărut mai multe studii de mitologie în culegeri din străinătate, cel mai important fiind Graal et modernite, publicat în Franța (1996). Alte scrieri ale sale: Albinița sau fetița care zbura deasupra orașului, Magazinul fermecat, Alexandre le Grand dans les litteratures occidentales et proche-orientales

1971 – A încetat din viață Sidonia Drăgușanu (4 august 1908, București – 3 mai 1971, București)

Scriitoare, autoare dramatică și publicistă

1975 – S-a născut Robert Turcescu

3 mai 1975, Pitești

Jurnalist și om politic. În 1998 a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. A debutat în presă în 1993 la Curierul Național, apoi a scris la Pop Rock & Show, Ziua și Evenimentul Zilei. A fost realizator al emisiunii radio România în direct și al talk-show-ului 100%, moderatorul emisiunii politice Sub semnul întrebării, difuzată pe postul B1 TV. A publicat articole în Dilema și Dilema veche. În prezent, este deputat

1976 – S-a născut Vanda Hădărean

3 mai 1976, Cluj-Napoca

Fostă gimnastă de talie mondială, laureată cu argint olimpic și bronz cu echipa la Barcelona, 1992. Locuiește din 2006 în Canada. A câștigat patru titluri consecutive de Miss World Fitness (2008, 2009, 2010, 2011) și apare în reclame la produse nutritive pentru sportivi

1975 – Nadia Comăneci a devenit campioană absolută a Europei la gimnastică

La vârsta de 13 ani și jumătate, Nadia a cucerit patru medalii (din cinci) de aur: la individual compus, bârnă, sărituri și paralele, în Norvegia, la Skien, la Campionatele Europene

1987 – A încetat din viață Elvira Bogdan (Maria Moldoveanu; 13 septembrie 1904, București – 3 mai 1987)

Prozatoare și traducătoare, profesoară, membră a Academiei Tiberine din Roma, membră a Societății Oamenilor de Litere din Paris, membră-societară a Asociației Scriitorilor de Limbă Franceză din Paris

1990 – Fenomenul Piața Universității

Demonstranții din Piața Universității au primit un mesaj de solidaritate din partea lui Eugen Ionescu, care a trimis o telegramă de la Paris, declarându-se „golan academician”, fapt care anula persiflator așa-zisa infracționalitate a protestatarilor din Golania, venită dinspre Putere. Foarte cunoscuta călugăriță misionară Maica Tereza, aflată în România, a transmis, și ea, un mesaj de solidaritate către Piața Universității

1992 – A încetat din viață Eugen Pricope (16 aprilie 1927, Oituz, Bacău – 3 mai 1992, Oituz, Bacău)

Muzicolog și dirijor

1996 – Prima vizită la București a secretarului general al NATO, Javier Solana

Secretarul general NATO, Javier Solana a făcut o vizită de câteva ore în România, punct terminus al unui turneu care a inclus țările Est-Europene. Scopul declarat al acestui turneu politico-diplomatica a fost clarificarea unor aspecte privind procesul de extindere a Alianței Nord-Atlantice. În toate statele, Solana a exprimat clar dorința de lărgire a Alianței

1997 – Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina

A fost semnat în 3 mai la Kiev, de către miniștrii de externe, în 2 iunie la Constanța de președinții celor două țări și ratificat prin Legea nr. 129/14 iulie 1997

1997 – A fost inaugurat la București Muzeul Băncii Naționale a României

Cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înființarea sistemului monetar modern al leului (22 aprilie/4 mai 1867), constituind atât un act de cultură, cât și un omagiu adus înaintașilor

1998 – A încetat din viață Erich Bergel (1 iunie 1930, Râșnov – 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania)

Dirijor sas din Transilvania, stabilit în Germania, fost deținut politic al regimului comunist

2003 – A încetat din viață Constantin Piliuță (4 februarie 1929, Botoșani – 3 mai 2003, București)

Pictor și desenator, monumentalist

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #NicolaeMavrocordat #Piatradincasă #DionisieFlorianu #SocietateaTransilvania #NIApostolescu #MirceaIonSavul #FundațiaUniversitarăCarolI #IoachimMiloia #OctavianAngheluță #RemusRăduleț #PaulBMarian #EugeniaCioculescu #CorneliuBărbulescu #AlexandruPașcanu #SimionAlterescu #GeorgeConstantin #VladimirZamfirescu #EusebiuȘtefănescu #MihaiNeaguBasarab #SilviaChițimia #RobertTurcescu #VandaHădărean #NadiaComăneciCampioanăabsolutăaEuropei #EugenIonescuGolanacademician #MuzeulBănciiNaționaleaRomâniei

0 comentarii la „3 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: