Foto: Sigiliul lui Mihai Viteazul, cuprinzând simbolurile stemelor celor trei țări române unite


Ziua Națională a Inimii

Se marchează anual, începând din anul 1997, la data de 4 mai, în conformitate cu directivele Organizației Mondiale a Sănătății, fiind introdusă în România pe 4 august 1996, în urma Sesiunii Speciale privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Științe Medicale

 

1600 – Mihai Viteazul a cucerit Moldova

La 4/16 mai, armata lui Mihai Viteazu pleacă de la Suceava, îndreptându-se spre Hotin, unde se retrăsese Ieremia Movilă cu o parte din oastea sa, compusă din autohtoni și polonezi. Domnul a ajuns lângă Trotuș, unde a avut loc celebra scenă povestită de Bălcescu, după care „moldovenii nu stătură mult în cumpănă, într-o clipă 15.000 dintr-înșii punându-și cușmele în vârful lăncilor, cu mare strigare de bucurie trecură în tabăra lui Mihai”. Se înfăptuia, astfel, prima Unire politică a celor trei țări românești, în hotarele ce reuneau, în cea mai mare parte, teritoriul vechii Dacii, deziderat major și aspirație seculară a poporului nostru. Mihai Viteazul a emis documente pe care le-a semnat cu titulatura „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei” și a folosit un sigiliu cuprinzând simbolurile stemelor celor trei țări române unite

1646 – A apărut, la Iași, Cartea românească de învățătură de la prăvilele împărătești și de la alte giudețe

O carte legislativă tipărită în 1646, din porunca lui Vasile Lupu, Pravila lui Vasile Lupu, fiind primul cod de legi tipărit în limba română, și unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă națională din Europa. În Introducere, scrie: „După tocmala și nevoința mării sale domnului datu-s-au învățătură și mie unui mai mic și nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile și le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înțeleage toți.” Prima parte a lucrării cuprinde legiferarea înăspririi situației iobagilor în relațiile lor cu marii boieri, iar cea de-a doua parte, texte de drept canonic.

Tipărituri vechi: Pravila lui Vasile Lupu

1837 – S-a născut Theodor Rosetti

4 mai 1837, Iași – 17 iulie 1923, București

Publicist și om politic conservator, membru de onoare (din 1891) al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii boierești, a primit o educație germană în familie. A studiat Finanțele și Științele politice la Lvov și Viena și Dreptul la Paris, unde a luat licența în Drept. În 1860 a fost numit judecător la tribunalul din Iași; a fost apoi prefect de Vaslui și profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași. În anul 1863, împreună cu P.P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, a pus bazele societății culturale Junimea și ale revistei sale, Convorbiri literare, pe care a condus-o timp de 28 de ani (1867–1895). A făcut parte din comitetul de redacție al ziarului Timpul. A ocupat o mulțime de funcții politice: deputat și membru în Adunarea Constituantă, președinte al consiliului județean Vaslui, agent diplomatic al României la Berlin, ministru al Lucrărilor Publice, membru, apoi președinte al Curții de Casație, președinte al Consiliului de miniștri al României (1888–1889). Din postul de Guvernator al Băncii Naționale a României (1890–1895), a coordonat negocierile dintre BNR și statul român cu privire la schimbarea sistemului monetar, întocmirea Regulamentului Casei de Pensiuni și Ajutoare a Funcționarilor BNR, înființarea Băncii Agricole, al cărei director a fost. Ulterior, a fost ministru de Finanțe, membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, Președinte al Senatului Român (1913). Invitat de Regele Carol I la Consiliul de coroană din 3 august 1914, ca fost conducător al guvernului României, Theodor Rosetti, unul dintre cei doi decani de vârstă ai Consiliului, alături de P.P. Carp, s-a pronunțat pentru neutralitate: „Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit. […] decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri”. Este cunoscut pentru lucrările: Despre direcțiunea progresului nostru, Mișcarea socială la noi .

1840 – S-a născut Constantin Dimitrescu-Severeanu

4/16 mai 1840, Bălțații de Mijloc/Dumbrava, Mehedinți – 2 decembrie 1930, București

Chirurg. Între 1857–1864 a urmat Școala Națională de Medicină din București, fiind studentul lui Carol Davila și apoi Facultatea de Medicină din Paris. A fost profesor la Facultatea de medicină din București și a practicat chirurgia la spitalul Colțea. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX. A înființat Gazeta medico-chirugicală (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei Progresul medical român. A fost unul dintre primii medici care au introdus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie. Din scrierile sale: Observațiuni asupra fracturilor, Utilizarea razelor X în chirugie

1856 – S-a născut Theodor Speranția

4 mai 1856, Onești, Iași – 9 martie 1929, București

Scriitor și folclorist, membru corespondent (din 1891) al Academiei Române. A urmat cursurile Seminarului „Veniamin Costache” din Iași, s-a înscris la Facultatea de Științe din Iași, dedicându-se ulterior studiului filosofiei. A continuat studiile la Liège, unde, în 1886, a obținut diploma de Doctor în Filosofie și Litere. A fost profesor la Academia de Muzică și Artă Dramatică din București. Primele versuri le-a publicat în Perdaful (1873). A avut o intensă activitate publicistică. A fondat ziarul Basarabia și a editat Amicul copiilor. Din opera sa: Anecdote populare (3 volume), Anecdote afumate, Anecdote piperate, Anecdote botezate, Introducere în literatura populară română, Versificația română și originea ei, Teatru de familie, Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii de folclor, Anecdote împănate, Neamul nostru, Început de viață

1875 – S-a născut Dumitru Drăghicescu

4 mai 1875, comuna Zăvoieni, Vâlcea – 14 septembrie 1945

Diplomat, filosof, sociolog și politician. Întors în țară după studii doctorale la Sorbona, a suplinit sporadic în învățământul secundar la diferite catedre de Limba franceză, iar din aprilie 1905 a fost numit conferențiar la catedra de Sociologie a Universității din Bucuresti. A fost deputat și senator, după primul război mondial, l-a însoțit pe Nicolae Titulescu la Liga Națiunilor. Între 1916–1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României și a convinge străinătatea de dreptul inalienabil al poporului român la unitate națională deplină. Împreună cu Traian Vuia a inițiat publicarea de lucrări istorice și etnografice, precum și a unor articole în presa franceză, pentru a reliefa politica de deznaționalizare a autorităților țariste și ungare față de popoarele aflate sub dominația lor. În aclași scop, a scris trei broșuri: La Transylvanie, La Bessarabie, Les roumains de Hongrie, în care argumenta caracterul românesc al acestor provincii cotropite și supuse maghiarizării, respectiv rusificării. A evidențiat falsurile propagandei contelui Appónyi, referitoare la așa-zisa „soluționare a problemei naționale prin trecerea timpului”. A fost membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la Congresul naționalităților, ținut la Roma între 9–12 aprilie 1918. Împreună cu dr. Nicolae Lupu, Simion Mândrescu și Gh.G. Mironescu, a desfășurat o activitate prodigioasă, obținând din partea tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante. Din scrierile sale: Raporturile dintre drept și sociologie, Din psihologia poporului român, Înțelesul jertfei pentru patrie, Evoluția ideilor liberale, Partidele politice și clasele sociale, Reforma electorală

1888 – S-a născut Aurel Costescu-Duca

4 mai 1888, Buzău – 9 august 1955, București

Bariton, actor și educator, unul dintre fondatorii Operei Române. A studiat la Conservatorul din București cu D. Popovici-Bayreuth și apoi la Milano. A debutat la București în trupa italiană de operă Castellano. După remarcabilul său debut i s-au deschis larg porțile operelor din București, Zagreb, Viena, Zurich, Bratislava și Budapesta. În perioada de vîrf a carierei sale, marele cîntăreț s-a întors la București pentru a osteni, împreună cu alți confrați, la înființarea Operei Române la data de 8 decembrie 1921. La reîntoarcerea în țară, a activat în diferite formații temporare de operă, organizate la București, până la înființarea Operei Române, fiind apreciat ca un interpret remarcabil, fruntaș al scenei lirice românești

1903 – A încetat din viață Alfons Oscar Saligny (3 aprilie 1853, Focșani – 4 mai 1903, București)

Chimist, profesor la catedra de chimie generală și aplicată a Școlii de Poduri și Șosele, membru corespondent al Academiei Române

1920 – S-a stabilit celebrarea Zilei Eroilor în Ziua Înălțării Domnului

La propunerea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de a se oficia slujba parastasului și pomenirea eroilor în toată țara, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Pomenirea eroilor a fost interzisă din 1948. Ca urmare a conjuncturilor politice, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului. După 1990, ca urmare a demersurilor Ministerului Apărării Naționale, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului

1921 – S-a născut Mircea Basarab

4 mai 1921, București – 29 mai 1995, București

Compozitor și dirijor, profesor universitar. A urmat Conservatorul din București în anii 1940–1948 având profesori pe Mihail Jora, George Breazul, Constantin Brăiloiu, Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga. A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de Orchestrație, Citire de partituri și Dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un an mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici. A participat alături de orchestre românești și din străinătate la peste 75 de turnee, desfășurate în țări precum Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit, etc. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune. Din compozițiile sale: Triptic simfonic, Concert pentru vioară și orchestră, Rapsodie pentru orchestră, Concert pentru oboi și orchestră

Mircea Basarab – Rapsodie pentru orchestră

1922 – S-a născut Vlad Mușatescu

4 mai 1922, Pitești – 4 martie 1999

Scriitor și umorist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost corector la diverse publicații bucureștene, printre care Curentul Literar Magazin. A debutat ca prozator în paginile Universului literar, cu nuvela Maruca Schiavoni (1942). A devenit secretarul editurii ABC din Craiova, unde și-a publicat și primele cărți (pentru copii): Bobby Felix Făt-Frumos, Magdalena și Tîrțoi, Pogonici Ariciul, dar și primul primul său roman, La Sud de Lacul Nairobi (1945). A fost redactor la ziarele craiovene Înainte, Situația, director al editurii bucureștene Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. Alte scrieri: De-a v-ați ascunselea, De-a baba oarba, Contratimp, Aventuri aproximative

1925 – S-a născut Paul H. Stahl

4 mai 1925, București – 16 septembrie 2008, București

Etnosociolog francez de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1993) al Academiei Române. Era fiul sociologului Henri H. Stahl și frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl. A urmat Facultatea de Filosofie, specialitatea sociologie la Universitatea București (1944–1948). A fost director adjunct la Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice din București, cercetător la Institutul de Istoria Artei, șef de secție și director la Institutul de Studii Sud-Est Europene. În 1969 s-a stabilit în Franța, unde a fost numit director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris și profesor la Universitatea „René Descartes” (Sorbona), unde a organizat primul sector de sociologie și etnologie a Europei. A efectuat cercetări și anchete în 19 țări, cele mai multe în România. Rezultatele studiilor sale s-au concretizat în numeroase lucrări: Arhitectura din Muzeul Satului, Arta populară românească: ceramica, Arhitectura populară românească (5 vol.), Planurile caselor românești țărănești, Folclorul și arta populară românească, Comunità di villaggio e comunità familiari nell’Europa del ’800 (3 vol.), Household, Village and Village Confederation, Histoire de la décapitation, Le radici di una valle alpina, antropologia storica e sociale della Val Tartano, Name and Social Structure, Examples from Southeast Europe, Familia și școala. Contribuții la sociologia educației, Cum s-a stins Țara Vrancei, etc. La Paris a editat publicațiile științifice Études et Documents Balkaniques et Méditerranéens (vol. 1–26) și Sociétés Européennes (vol. 1–23), unele numere fiind consacrate în întregime României. A fost membru al Laboratorului de Antropologie Socială din Paris și membru fondator al Societății pentru Studiul Regiunilor de Munte din Italia. A fost distins cu Ordinul Palmes Académiques (1986)

1926 – S-a născut Geta Brătescu

4 mai 1926, Ploiești – 19 septembrie 2018, București

Artist plastic vizual. A urmat Facultatea de Litere a Universității București în perioada 1945–1949, cu profesorii George Călinescu și Tudor Vianu, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. Între 1969–1971 – a început studiile de artă în 1945 la Academia de Arte Frumoase, sub îndrumarea maestrului Camil Ressu, dar a fost forțată să le întrerupă din cauza regimului comunist. Prezență distinctă în arta contemporană românească, artist complet, care alege ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu a realizat lucrări de grafică, gravură, desen și colaj textil, tapiserie, obiect, acțiune, fotografie, foto-instalație, film (de animație, 8 mm, video). A fost director artistic al revistei de literatură și artă Secolul 20/21, Doctor honoris causa al Universității Naționale de Arte din București. A participat la numeroase expoziții de grup dar și personale, în București, Sibiu, Roma, Hamburg, Missouri, Innsbruck, Vienna, Liverpool, Londra, Berlin.   Biografie ilustrată

1927 – S-a înființat Institutul de Cercetări și Stațiuni Agronomice din România

În anul 1886 a fost înființată Stațiunea Centrală Agronomică, ulterior fiind înglobată ca secție în Institutul de Cercetări Agronomice al României, înființat prin Înaltul Decret Regal nr.1205/4 mai 1927, în care se prevăd obiectivele, atribuțiile și patrimoniul acestuia. Astăzi, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”

1928 – S-a născut Vasile Anestiade

4 mai 1928 la Sărătenii Vechi, Telenești, R. Moldova – 13 noiembrie 2014

Medic morfopatolog, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, membru PCUS din 1962. A urmat studii superioare la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, absolvit cu mențiune în anul 1951. Din 1955 a fost asistent, apoi șef al Catedrei de patomorfologie (pentru 30 de ani), prorector pentru activitate științifică (1962–1963), rector (1963–1986) al Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, conducător al Laboratorului de patologie și director al Centrului Științific de Patobiologie al Academiei de Științe a Moldovei. Cercetările sale științifice s-au axat preponderent pe stadiul precoce al patomorfologiei aterosclerozei. La 27 de ani a susținut teza de Doctor în Științe medicale, iar la 35, cea de doctor habilitat. A elaborat teoria aterosclerozei incipiente. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în peste 700 de lucrări științifice, inclusiv 10 monografii. A pregătit peste 100 de discipoli, fiind fondatorul școlii științifice de patomorfologie din țară. Poate fi caracterizat și ca un excelent organizator al educației medicale, deținând abilități excelente de pedagog

1928 – S-a născut Leon Baconsky

4 mai 1928, Lencăuți, Hotin, Regatul României/R. Moldova – 22 ianuarie 2019, Cluj

Traducător, istoric și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (absolvită în 1955), unde i-a avut profesori pe Dumitru Popovici și Ion Breazu. A făcut carieră universitară la Facultatea de Filologie a Universității clujene, unde a predat Literatura română contemporană, ca disciplină de bază, dar și Istoria ideilor estetice, Introducere în literatură, Teoria și practica presei. A debutat în presă cu un articol despre Leonid Leonov, în revista Steaua (1954). Debutul editorial a avut loc în 1963 cu o traducere din Prosper Merimee, Cronica domniei lui Carol al IX-lea. A colaborat sporadic la revistele Astra, Contemporanul, Luceafărul, Secolul 20, Steaua, Tribuna, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, unde a publicat studii și articole importante despre Gib I. Mihăescu, eseuri despre George Coșbuc, iar la rubrica Figurine a revistei Tribuna, a compus o galerie de portrete ale unor scriitori mai puțin cunoscuți (I.I. Ciorănescu, Igena Floru etc.). Prima lui carte, Marginalii critice și istorico-literare, conține studii, articole, cronici despre poezia unor clasici români din secolul al XX-lea, ca și despre autori din generațiile mai recente

1931 – S-a constituit, la București, Partidul Evreiesc din România

Uniunea Evreilor din România, extinsă, s-a transformat în Partidul Evreiesc, care avea drept scop promovarea intereselor populației evreiești și conservarea ființei ei naționale. Președintele partidului a fost Theodor Fisher, iar președinte de onoare, Adolf Stern

1933 – A apărut revista de cultură Gând Românesc

Revistă de cultură editată de Astra, a apărut lunar la Cluj (mai 1933–aprilie 1940), având redactor pe Ion Chinezu și secretar de redacție pe Olimpu Boitoș. Gând Românesc reprezintă presa literară transilvăneană cu preocupări pentru literatura originală, publicând proză, teatru, eseuri, studii, articole și cronici diverse, recenzii de cărți și reviste, însemnări și un Buletin care consemnează activitatea Astrei

1940 – S-a născut Anton Cosma

4 mai 1940, Tiur–Blaj, Alba – 17 noiembrie 1991, Târgu Mureș

Critic și istoric literar, poet, dramaturg. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în 1963, iar după absolvire a lucrat ca profesor de limba și literatura română la Dumbrăveni, Sibiu. A debutat publicistic în 1969 în revista România literară, colaborând apoi cu articole și studii de critică și istorie literară în paginile revistelor culturale Vatra (al cărei redactor a fost din 1981), Tribuna, Transilvania, România literară, Steaua, Astra, Familia, Revue roumaine, Cahiers roumaine d’études littéraires și Igaz Szó. A editat și prefațat volumul Ioan Slavici, Romanele vieții (1979). A scris, de asemenea, poezii și piese de teatru, care au rămas în manuscris ca urmare a morții premature a autorului

1940 – S-a născut Grigore Bostan

4 mai 1940, Budineț, Storojineț, Bucovina/Ucraina – 17 noiembrie 2004, Cernăuți

Poet, folclorist și istoric literar ucrainean de origine română, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova și Ucraina, membru de onoare din străinătate (din 1991) al Academiei Române și membru (din 1993) al Academiei Școlii Superioare din Ucraina. A fost profesor de literatură română și universală, șef al Catedrei de filologie română și clasică la Universitatea din Cernăuți. A debutat, în 1961, cu poezia Drumeții în săptămânalul Cultura Moldovei din Chișinău. Ca etnolog, care a înființat pe lângă Universitatea din Cernăuți o arhivă de folclor și a organizat cercetări sistematice în satele românești din nordul Bucovinei și din Transcarpatia, a adus o contribuție substanțială la cunoașterea spiritualității unei importante ramuri a românității. Opera literară: Cântece de drum, M. Eminescu, Revenire, Vitrina manechinelor, Literatura română din Bucovina, Poezia populară românească din spațiul carpato-nistrean, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți. 1775-2000

1943 – S-a născut Daniela Caraman Fotea

4 mai 1943, Constanța – 20 aprilie 2020

Muzicolog și critic muzical, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1968). A urmat studii muzicale la Conservatorul București (1960–1965), cu Dragoș Alexandrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel, Octavian Lazăr Cosma, etc. A fost redactor muzical și șef de secție la Radioteleviziunea Română, șeful Redacției muzical-literare și director artistic la Casa de discuri Electrecord. A realizat sute de emisiuni radiofonice, a scris montaje muzical-literare, articole, cronici muzicale, recenzii în Muzica, Contemporanul, Săptămâna, Scînteia tineretului, Forum studențesc, etc. A susținut conferințe, concerte-lecții, comunicări științifice, a făcut parte din jurii naționale și internaționale a unor concursuri de muzică ușoară. A întreprins călătorii de documentare în RDG, Iugoslavia, Polonia. Din lucrările sale: Ghid de operă, Ghid de balet, Disco-ghid-rock, Conexiuni rock

1949 – S-a născut Mona Muscă

Monica Octavia Nicoară; 4 mai 1949, Turda, Cluj

Profesoară universitară, politiciană. A absolvit în anul 1972 Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. A fost profesoară de limba și literatura română la școala generală Gurba, Arad, asistent universitar la Universitatea Timișoara, cercetător științific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” al Academiei Române. A intrat în politică în PAC, apoi în PNL, fiind în timp deputat, membru în Biroul Permanent și Vicepreședinte al Camerei Deputaților, ministrul Culturii

1950 – S-a născut Anghel Iordănescu

4 mai 1950, București

Fost fotbalist, antrenor și politician. A jucat numai la Steaua București. A câștigat campionatul național cu Steaua în ’75–-’76, ’77–’78 și Cupa României în ’69–’70, ’70–’71, ’75–’76, ’78–’79. A avut 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile CE–1972. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea acestei echipe

1951 – A încetat din viață Aurelian Pană (20 septembrie 1880, Marsilieni, Ialomița – 4 mai 1951 închisoarea Gherla)

Om politic de dreapta, ministru al Agriculturii și Domeniilor, președinte al sindicatului agricol, ucis în vremea prigoanei comuniste

1955 – S-a născut Mihaela Runceanu

4 mai 1955, Buzău – 1 noiembrie 1989, București

Solistă de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București. În perioada liceului, a cântat în orchestra simfonică a orașului, de pe lângă Casa de cultură din Buzău. În timpul studenției, a câștigat Trofeul Steaua litoralului la Constanța, premiul I la Festivalul Constelații vâlcene Râmnicu Vâlcea și a debutat la Radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. A trecut cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV Steaua fără nume, a obținut Premiul I la Festivalul Lotca de aur Brăila, Premiul II la Festivalul artei studențești Galați, Premiul II la concursul București ’76 și Trofeul Tinereții la Festivalul tinereții de la Amara. În toamna anului 1980, a devenit profesoară la Școala Populară de Artă din București. La concursul Melodii ’84, melodia crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) a obținut premiul I la secțiunea Prime audiții. Din acest moment, Mihaela Runceanu a devenit una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României. Începând cu 1985, a participat la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective. Era solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord. A efectuat turnee în Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, URSS, Cuba și RDG

De-ar fi sa vii

1955 – S-a născut Mircea Tiberian

4 mai 1955, Cluj

Pianist și compozitor de jazz. În1980 a absolvit Conservatorul din București. A debutat în 1974 la Festivalul Internațional de la Sibiu, iar între anii 1979–1981, a fost membru al Teatrului Muzical „Ion Vasilescu” din București. Apoi a lucrat în studiouri de înregistrări ca pianist și aranjator. A făcut parte din cvartetul Mircea Tiberian–Liviu Butoi, grupurile Opus 4, Labirint, Romanian All Stars, Romanian Big Band, Orchestra Interzone Jazz. A participat la diverse proiecte multi-media: Incursiuni, Liniada, Agnus Dei și a condus mai multe grupuri de jazz sub propriul său nume. A avut turnee în Statele Unite, Franța, Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria și România. Este lector la Universitatea de Muzică din București, la secția de jazz pe care, de altfel, a și înființat-o în 1990. Este fondatorul și coordonatorul Departamentului de Jazz din București și din Cluj. Printre premiile obținute se numără: Muzicianul Român al Anului (1987), Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție jazz (1990, 1996, 2000), Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociația de jazz Napocensis, 2001)

Blue Dragon Gala Blues Jazz Kamo, Pian: Mircea Tiberian, Baritone Sax: Liviu Butoi

1955 – A încetat din viață George Enescu (19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani – 4 mai 1955, Paris, Franța)

Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris, al Academiei Santa Cecilia din Roma, al Institutului francez din Paris, al Academiei de Științe și Arte din Praga, membru de onoare al Academiei Române

George Enescu – Sonata nr. 3 Vioară: Șerban Lupu, Pian: Valentin Gheorghiu, Dirijor: Cristian Mandeal

1959 – S-a născut Darie Dup

4 mai 1959, Zlatna, Alba

Sculptor, profesor universitar, personalitate de prim rang a artei românești. A absolvit în 1983 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Sculptură, clasa Profesor Paul Vasilescu. Din 1992 a fost profesor, ulterior șef de catedră, la Catedra de sculptură, Universitatea Naționala de Arte, București. Este Doctor în Arte vizuale. A participat la tabere de sculptură: Măgura, Buzău (1983, 1985), Săliște, Sibiu (1984), Oarba de Mureș (1987), Macea, Arad (1988), Dzintari, Letonia (1990), Sibiu (1992), Borchel en Schaft ( Olanda, 1992), Mraconia, Turnu Severin (1993), etc., a participat la numeroase expoziții de grup, a avut expoziții personale la Galeria Simeza (1990), Galeria Teatrului National ¾ (1997).   Biografie ilustrată

1964 – S-a născut Vitalie Ciobanu

4 mai 1964, Florești, RSS Moldovenească

Poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004. Opere: Schimbarea din strajă, Momentul adevărului, Anatomia unui faliment

1965 – A fost înființat Teatrul „Ion Creangă” din București

Deși la 24 decembrie 1964 a avut loc primul spectacol de teatru pentru copii și tineret, Harap Alb, în regia lui Ion Lucian, în nou înființatul teatru din Piața Lahovari, sediul inițial al Teatrului „Ion Creangă”, decretul de înființare a fost emis mai târziu, la 4 mai 1965. Tot în acest an a luat ființă Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret, ASSITEJ, din care face parte și Teatrul Ion Creangă, România fiind una dintre țările fondatoare

1976 – S-a născut Laurențiu Duță

4 mai 1976, Năvodari

Compozitor și cântăreț. A studiat timp de trei ani chitara clasică și timp de doi ani pianul. În anul 1993 s-a lansat muzical cu melodia Cifre; ulterior a participat la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia. În anul 1997, Laurențiu Duță a format împreună cu Viorel Sipoș și Mihai Budeanu, formația 3 Sud-Est. Primul lor single Ai plecat, a intrat în topuri.

3 Sud Est – Cine Ești?

1977 – A încetat din viață Dragoș Vrânceanu (Dragoș Vrânceanu Nicula; 14 februarie 1907, Băbeni, Vâlcea – 4 mai 1977, București)

Poet, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat

1980 – A încetat din viață Vasile Rășcanu (22 iulie 1885, Orgoiești–Bogdănești, Tutova/Vaslui – 4 mai 1980, București)

Medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Iași, membru titular al Academiei Române

1981 – A încetat din viață Iosif Cassian-Mătăsaru (25 februarie 1896, Galați – 4 mai 1981, București)

Traducător din literatura universală, în special poezie franceză și germană clasică; tatăl Ninei Cassian

2003 – A fost dezvelit, la Târgu Mureș, primul monument din România în memoria victimelor Holocaustului

Operă a sculptorului Izsák Márton, monumentul a fost realizat în anul 1947, în memoria celor 5.943 de evrei deportați în lagăre de exterminare de către regimul horthyst. Grupul statuar poarta inscripția bilingvă – engleză și ebraică, Remember Holocaust! precum și o placă prin care se arată că atrocitățile au fost comise de către guvernul fascist maghiar, care conducea Ardealul de nord în 1944

2018 – A încetat din viață Doina Cornea (30 mai 1929, Brașov – 4 mai 2018, Cluj-Napoca)

Publicistă, cadru didactic în cadrul Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și disidentă anticomunistă

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaNaționalăaInimii #MihaiViteazulacuceritMoldova #PravilaluiVasileLupu #TheodorRosetti #ConstantinDimitrescuSevereanu #TheodorSperanția #DumitruDrăghicescu #Aurel CostescuDuca #MirceaBasarab #VladMușatescu #PaulHStahl #GetaBrătescu #InstitutuldeCercetărișiStațiuniAgronomicedinRomânia #VasileAnestiade #LeonBaconsky #GândRomânesc #AntonCosma #GrigoreBostan #DanielaCaramanFotea #MonaMuscă #AnghelIordănescu #MihaelaRunceanu #MirceaTiberian #DarieDup #VitalieCiobanu #LaurențiuDuță

0 comentarii la „4 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: