Foto: Pavilionul României la Expoziția Internațională New York–1939


1619 – Tratatul de la Alba Iulia dintre Transilvania și Țara Românească

Principele Gabriel Bethlen a încheiat la data de 5 mai 1619 un tratat de alianță cu domnitorul Țării Românești, Gavril Movilă prin care părțile erau angajate să-și acorde asistență în cazul unui atac și să conlucreze în apărarea intereselor lor la înalta Poartă

1836 – S-a născut Gheorghe Scheletti

5 mai 1836, Iași – 14 septembrie 1887, Iași

Pianist și compozitor, profesor universitar. A studiat la pensionul lui Gheorghe Asachi din Iași și a luat lecții de pian. A plecat la Berlin pentru a urma cursurile unei școli de ingineri, continuând și pregătirea muzicală la Konservatorium Stern, cu profesorii Julius Schulhoff și Theodor Kullak. Aici l-a cunoscut pe Giacomo Meyerbeer. Întors în țară, a ocupat un post la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi ae intrat în armată, fiind avansat până la gradul de maior. Susținător al lui Alexandru Ioan Cuza, a refuzat să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia și a publicat ulterior un pamflet, Procesul dlui maior Scheletti în care afirma că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni. A fost judecat de către Comisia Criminală și Consiliul de Revizie Militar care au hotărât degradarea și îndepărtarea sa din armată. A plecat la Viena să-și desăvârșească cunoștințele muzicale (1867–1870), unde l-a întâlnit pe Johann Strauss care l-a determinat să scrie muzică ușoară și de salon. La întoarcerea în țară a fost numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași. A înființat și condus Octetul român. De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice în revista Arta din Iași. A participat la activitatea societății Junimea. A compus piese de muzică instrumentală: Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă, Hora Griviței, Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna, Suspinul Carpaților, Aurora boreală, sau valsurile Dorul, Iluzii pierdute și Grangurul (înscris de Johann Strauss în repertoriul său); muzică vocală: Vânătorii, Cinel-Cinel, De la mine pân’ la tine, Baladă, Dorul, Bate vântul. Cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne Ce te legeni, codrule pe versuri de Eminescu

Gheorghe Scheletti – Ce te legeni, codrule • Dan Iordăchescu

1862 – S-a constituit Societatea Română de arme și dare la semn

Prima societate de tir la nivel național, având sediul la București. În 1865, prin Decretul Domnesc nr. 1147 dat de Al.I. Cuza, au fost aprobate statutele Societății de dare la semn în Principatele Unite, domnitorul donând societății din terenul Mănăstirii Radu-Vodă, trecut în patrimoniul statului, o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir

1862 – S-a născut Elena Niculiță–Voronca

5 mai 1862, Bârlad – 1939, Siret, Suceava

Folcloristă, poetă, prozatoare. Nu a urmat studii superioare, fiind o autodidactă în adevăratul sens al cuvântului. Influențată de folcloristul Simion Florea Marian, din 1888 a început să strângă și să publice povești, credințe și datini populare din Bucovina. Pentru o perioadă, a fost redactor la Gazeta și președinta Societății culturale România tânără. A debutat publicistic cu versuri în revista Familia și cu studii de folclor în Românul (1890) și Rândunica (1893). A colaborat la publicațiile Calendarul copiilor, Sămănătorul, Convorbiri literare, Dreptatea, Ghidușul, Junimea literară, cu texte populare și cercetări în domeniul etnografic. Lucrarea care a consacrat-o a fost Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903). Din cele trei volume proiectate nu a reușit să publice decât unul, structurat în cinci părți. Alte lucrări: Studii în floclor, Sărbătoarea Moșilor în București, Industria casnică în Bucovina, Poezii

1870 – S-a născut Ernest Juvara

5 mai 1870, Bârlad, județul Vaslui – 5 mai 1933, București

Medic inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, profesor universitar. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i s-a încredințat direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890–1892). A fost extern al spitalelor din Paris, preparator–ajutor la Anatomie Patologică, preparator al conferințelor și exercițiilor practice de etologie. A obținut titlul de Doctor în medicină și chirurgie la Paris (1895). Întors în țară, a fost numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București, apoi la institutul similar din Iași, profesor de Anatomie descriptivă la Institutul de Anatomie din Iași, al cărui director a devenit. În 1907 i s-a încredințat un serviciu de chirurgie la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași la care efectua 300–400 operații anuale. Din 1912 și a fost numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului Filantropia din București și subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee chirurgicale, desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări inegalate. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler

1872 – Primul sinod general al Provinciei Românești greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș

Desfășurat la Blaj în perioada 5–14 mai, a dezbătut și a luat decizii privind organizarea constituțională a Bisericii Române Unite și a stabilit, în Decretele finale, normative referitoare la organizarea școlilor

1874 – S-a inaugurat calea ferată Iași-Ungheni

La 1 iunie 1870 s-a dat în exploatare drumul de fier Suceava–Pașcani–Roman–Iași, ca prelungire al aceluia dintre Lemberg–Cernăuți–Suceava. Existând ideea ca drumul de fier al Vienei să se prelungească spre Prut, pentru a se lega cu acel rusesc al Odessei, astfel ca Gara Iași să devină centru de tranzit pentru mărfurile ce se schimbau între Europa de Nord și Marea Neagră, Carol I a tratat problema cu țarul Alexandru al II-lea în 1868. Conexiunea convenea și administrației căilor ferate ruse crescând traficul pe linia lor și bucura patrioții români căci ușura apropierea fraților moldoveni despărțiți după anexarea Basarabiei, în 1812, de imperiul țarist. Totodată se considera „că lucrarea va înlesni grânelor din mijlocul Moldovei, să ajungă mai iute și cu puțină cheltuială, la Odessa” și, de acolo, pe piețele Orientului. Lucrările principale încheindu-se, duminică, 28 aprilie/10 mai 1874, ora 10, ieșenii erau chemați la o primă călătorie cu „cel dintâi tren românesc” pe noua linie. O primă inaugurare s-a sărbătorit în 5/27 mai 1874, la ora 4 după amiază, trenul cu vagoane albastre, galbene și roșii, împodobit cu stindarde tricolore pornind spre Ungheni. Dată în folosință la 8/20 august 1874, după aprobarea Legii de organizare și exploatare a liniei (proprietatea statului român), noua cale ferată intra definitiv în viața orașului

1880 – A încetat din viață Andrei Mocioni (27 iunie 1812, Budapesta – 23 aprilie/5 mai 1880, Foeni, Timiș)

Jurist și om politic, a militat pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania, membru al Senatului Imperial de la Viena, membru fondator și onorific al Academiei Române

1909 – S-a născut Idel Ianchelevici

5 mai 1909, Leova, România/Republica Moldova – 26 iunie 1994, Maisons-Laffitte, Franța

Sculptor și pictor franco-belgian de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1992) al Academiei Române. Aflat ca recrut, la Galați, el a reușit să realizeze busturile a 14 voievozi, la propunerea Comandantului regimentului, busturi care se află astăzi la Muzeul Municipal al orașului. În 1931, se afla la Liege, în Belgia, pentru a studia Artele Frumoase, absolvind școala cu diplomă Magna cum laudae, în numai doi ani. S-a căsătorit și a primit cetățenia belgiană. După război s-a stabilit lângă Paris, la Maisons Laffitte, unde a organizat un muzeu propriu. In 1976, a expus lucrări la Teatrul Național din București, cu prilejul vizitei suveranilor belgieni în România, în 1985 a donat 350 de desene în tuș și opt sculpturi Muzeului Național al României. In 1990, a omagiat martirii din decembrie 1989, donând două desene. În același an a recăpătat cetățenia română. Idel Ianchelevici aparține atât României, cât și civilizației europene și a lumii. Este cunoscut în Belgia, are un Muzeu cu numele său în Olanda, a expus în Franța, Israel, SUA, Zair. El spunea: „O sculptură trebuie să știe să coboare de pe soclu, numai că noi nu-i dăm voie

1912 – S-a înființat Liga Națională Aeriană

Societatea a fost creată prin strădania prințului George Valentin Bibescu, primul român posesor al unui brevet de pilotaj, „având drept scop înzestrarea Armatei Române cu aeroplane

1913 – S-a născut Ion Eremia

5 mai 1913, Constanța – 23 februarie 2004, București

General, scriitor și deținut politic în regimul comunist, supranumit Soljenițin al românilor. A absolvit cursurile Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri, Timișoara. Între anii 1936–1938 a urmat studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care i-au permis să inventeze torpila terestră dirijată, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară. După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, a participat la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat în regiunile Chișinău și Tighina, apoi în cadrul Diviziei 1 Pază Ucraina, comandant de companie. În 1944 a fost înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior. A urmat o ascensiune rapidă, avansat la gradul de locotenent colonel, colonel, general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor. A fost redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei, comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, deputat în Marea Adunare Națională. După moartea lui Stalin, în 1953, a pledat pentru analizarea cultului personalității marelui conducător și reformarea Partidului Muncitoresc Român. A fost eliberat din funcție, trecut în rezervă, exclus din rândurile PMR. Revoltat de abuzurile regimului a scris pe furiș o carte contra comunismului, Gulliver în țara minciunilor, pe care a încercat s-o trimită spre publicare în Franța, dar a fost predată Securității. A fost arestat, condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”. A trecut succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, iar la 24 iulie 1964 este eliberat odată cu toți deținuții politici. Alte cărți publicate: Popa Stoica, Neînfrînții din Țara Zimbrilor, Insula Robinson

1919 – S-a născut George Uscătescu

5 mai 1919, Crețești, Gorj – 11 mai 1995, Madrid

Filosof, estetician, eseist, poet și sociolog, membru de onoare (din 1991) din străinătate al Academiei Române. În 1940, la recomandarea lui Nicolae Iorga, a primit o bursă pentru Italia, unde a realizat cu strălucire trei doctorate: în Filosofie, Litere și Drept. Datorită războiului, nu s-a mai întors în țară și s-a stabilit definitiv în Spania, la Madrid. Ajungând profesor universitar la Universitatea Complutense din Madrid, titular al catedrei de filozofie, a desfășurat o activitate enciclopedică abordând subiecte de cultură, estetică, filozofie, de istorie, politologie etc. Operele lui sunt scrise în majoritate în spaniolă, dar și în italiană, franceză, germană și traduse în engleză, portugheză, greacă. A fost profesor de onoare al Universităților din Roma, Buenos Aires, Moderna Ciudad de Mexico, Strasbourg, Florența, Genova, Valencia, Veneția, Trieste, Palermo, Bologna. La Madrid a înființat revista Destin care, sub conducerea sa de peste 25 de ani a fost un adevărat focar de cultură al exilului românesc, la ea colaborând Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ștefan Lupașcu și alte personalități românești. A predat de asemenea cursuri universitare la Barcelona, în Argentina, în Italia. A fost președintele Societății Ibero-Americane de filozofie, președintele Societății de Studii Umaniste ”Giovani Gentile” din Roma. Opera sa, numărând peste 80 de cărți și sute de articole are ca obiect studii și eseuri din domeniul esteticii, diplomației, filozofia culturii și a dreptului. În domeniul literar, a debutat la 20 de ani în revista Tinerețea din București și pe parcursul vieții a publicat 7 volume poetice din colecția Destin: Tanatos, Dărâmat Hion, Melc Sideral, Memoria Pădurii, Millenarium, Poeme, Autobiografie, Timp și Destin. După evenimentele din 1990 din România, a fost printre primii români din exil care s-a alăturat mișcării de emancipare politică și culturală care a deschis noul curs al istoriei în România

1919 – S-a născut Mihnea Gheorghiu

5 mai 1919, București – 1 decembrie 2011

Poet, prozator, dramaturg, eseist, cineast și traducător, membru titular (din 1996) al Academiei Române. A urmat studii de Litere și Filosofie la Universitatea din București, iar în 1947 și-a dat doctoratul. A continuat specializarea în Franța, Italia, Marea Britanie și SUA, în anul 1964, devenind doctor docent. A debutat ca scriitor în 1937, cu o suită de poeme reunite în volumele Anna-Mad și Ultimul peisaj al orașului cenușiu, urmate de volumele Balade, Ultimul peisaj, Întâmplări din Marea Răscoală. A dedicat lui Dimitrie Cantemir romanul cu caracter eseistic, Două ambasade, reluat sub titlul A venit un om din răsărit, urmat de romanul Enigma din strada presei și volumul de povestiri Cele două roze după piesele lui William Shakespeare. A fost redactor-șef al ziarului Scânteia tineretului. Începând cu 1948–1949, a abordat proletcultismul, adică a pactizat cu noua putere comunistă. Asociat la început cu (neo)avangardismul, a fondat revista Secolul 20, al cărei redactor-șef a fost până în 1963. Ca dramaturg, a scris mai multe drame istorice, Tudor din Vladimiri, Istorii dramatice, Zodia taurului, Patetica ’77, cărora li se adaugă scenariile de filme pentru Porto-Franco, Tudor, Zodia Fecioarei, Pădurea pierdută, Cantemir, Hyperion, Tănase Scatiu, Burebista. A scris studii și eseuri de critică și istorie a culturii adunate în volumele Modalitatea conformistă a artei, Orientări în literatura străină, Scene din viața lui Shakespeare, Scrisori din imediata apropiere. A fost deosebit de apreciat ca traducător, printre alții, ai lui Gabriel Garcia Marquez și William Shakespeare

Cantemir (1973) Partea I

1922 – S-a născut Dumitru Hîncu

5 mai 1922, Botoșani

Eseist, editor, istoric, publicist, traducător. A absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea din București. A avut activitate publicistică în redacțiile: Agerpres, Contemporanul, Veac nou, în redacția publicațiilor pentru străinătate, a fost șef secție literatură universală la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. A debutat publicistic în revista Apărarea (1946). A colaborat cu eseuri, studii și articole la publicațiile: Arc, Buletinul Centrului, Muzeului și Arhivei Istorice a Evreilor din România, Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Viața Românească, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Magazin istoric, Diplomă pentru întreaga operă literară acordată de Uniunea Scriitorilor din România (2012). Scrieri: Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi, Kogălniceanu, Un licăr în beznă: Acțiuni necunoscute ale diplomației române, Marta Bibescu – Intrigă fără iubire: piesă jucată în culise, Meandrele istoriei, Timpuri și oameni, 1941: Dureroasa fracturare a unei lungi conviețuiri

1924 – S-a născut Jean Lorin Florescu

5 mai 1924, București – 1992, București

Actor român de teatru și film. A fost absolvent al Institutului de Artă Cinematografică (promoția 1953). A jucat în filme ca: Gelozia bat-o vina (1954, debut), Porto-Franco, Neamul Șoimăreștilor, Columna, Mihai Viteazul, Marele singuratic, Toate pânzele sus!, Bietul Ioanide, Figuranții

Figuranții (1987)

1927 – S-a născut Vicu Mândra

Lewis Mendelovici; 5 mai 1927, București

Istoric și critic literar. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității București (1945–1949) și a devenit doctor în filologie în 1972. A fost redactor la Tinerețea, unde a și debutat în 1946, la Tânărul muncitor, Scânteia tineretului, redactor-șef la Editura Tineretului, redactor-șef adjunct la Gazeta literară și, în paralel, cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul de profesor. A colaborat la Gazeta literară, Teatrul, Viața românească, Contemporanul, Luceafărul, etc. A debutat editorial cu Însemnări despre literatură și teatru (1958). S-a consacrat îndeosebi dramaturgiei, domeniu în genere puțin cercetat la noi. Alte scrieri: Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), Jocul situațiilor dramatice. Principii, aplicații, analize, Istoria literaturii dramatice românești, vol. I: De la începuturi până la 1890

1929 – S-a născut Victoria Drăgănescu

5 mai 1929 la București – 31 ianuarie 2014

Soprană. A urmat Conservatorul din București, unde a avut profesori iluștri. A fost coristă în Ansamblul CFR-Giulești, Corul Filarmonicii „George Enescu”, solistă la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, după care a devenit solistă la Opera Națională București (1959–1969). După 1969 și-a desfășurat activitatea în Germania și Italia: Opera din Innsbruck, Teatrul de Stat din Saarbrücken, Teatrul de Stat Gärtnerplatz din München, Teatrul de Stat din Kassel, Școala de Canto Madrigaliste din Palermo. Repertoriul său a cuprins roluri în Medeea de Cherubini, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte și Flautul fermecat de Mozart, La serva padrona de Pergolesi, Fidelio de Beethoven, Cavalleria rusticana de Mascagni, Dama de pică și Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Boema și Tosca de Puccini, Olandezul zburător, Tannhauser și Lohengrin de Wagner, Cavalerul rozelor și Electra de Strauss

Giuseppe Verdi – Rigoletto • Cu: Nicolae Herlea, Ion Buzea, Magda Ianculescu, Nicolae Florei, Jean Bănescu, Victoria Drăgănescu, Valeria Savu, etc.

1932 – S-a născut Aurel Stroe

5 mai 1932, București – 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania

Compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog. A absolvit Conservatorul București. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică (de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă. A fost asistent, lector, conferențiar și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București; a predat Orchestrație și Compoziție, având studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, etc. A fost profesor asociat la University of Illinois (SUA), la Școala normală a Universității din Strasbourg și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț, Darmstadt (Germania) și Bușteni. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune. A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc. A fost distins cu ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1969), Premiul Academiei Române (1974), ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1998), Premiul Herder (Viena, 2002)

Aurel Stroe – Arcade pentru 11 formații de instrumente (1962) • Orchestra Simfonică a Cinematografiei, Dirijor Constantin Bugeanu

1933 – S-a născut George Zarafu

5 mai 1933, Stănislănești, Argeș – 3 noiembrie 2019

Scriitor, epigramist și autor de cărți pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie, din București în 1958 și s-a dedicat, până la pensionare, activității de editor de carte, la ESPLA și apoi la Editura „Ion Creangă”. În același timp a scris propria operă, numeroase volume de versuri pentru copii: Pauze cu aplauze, Ținte cu învățăminte, dar și volume de epigrame ori volume cu antologii: Epigramiști români, Zece umoriști români, Epigrame de Păstorel Teodorescu, Cincinat Pavelescu. Volumul său, Lumea prin care am trecut, este o biografie sui-generis, cu zeci de pagini de epigrame scrise cu diferite ocazii și în diverse medii literare, despre colegi, poeți și scriitori și alți epigramiști pe care i-a întâlnit, în lunga viață… precum și replici date celor care au scris despre el

1933 – A încetat din viață Ernest Juvara (5 mai 1870, Bârlad, Vaslui – 5 mai 1933, București)

Medic inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, profesor universitar la Facultatea de Medicină din București

1936 – S-a născut Ion Dumeniuc

5 mai 1936, Socii Noi – 3 noiembrie 1992, Chișinău

Lingvist, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, luptător pentru revenirea la grafie latină și denumirea de limbă română. Rutean prin origine, a fost unul dintre cei mai aprigi, mai harnici, mai consecvenți și mai onești luptători pentru suveranitatea limbii române la ea acasă. A participat activ la opera de renaștere spirituală a românilor din Basarabia. Este autorul materialelor didactice pentru învățământul superior: Introducere în lingvistică, Lingvistica generală, Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române. A fost primul redactor-șef al revistei Limba română, primul Director al Departamentului pentru funcționarea limbilor al Republicii Moldova

1938 – Premiera absolută a baletului Nunta în Carpați de Paul Constantinescu

Lucrare muzicală de referință a compozitorului Paul Constantinescu, baletul Nunta în Carpați a fost terminat în anul 1938 și încununat în același an, cu Premiul I „George Enescu” pentru compoziție muzicală, decernat de o exigentă comisie prezidată de însuși fondatorul acestui important premiu, George Enescu. Premiera, divertisment coregrafic pe un libret de Floria Capsali, a avut loc sub bagheta dirijorului George Georgescu, pe scena Operei Române din București

Paul Constantinescu – Nuntă în Carpați (Nuntă în Fundul Moldovei)

1939 – Deschiderea oficială a Pavilionului României la Expoziția Internațională New York–1939

Pavilionul României a fost deschis pe 5 mai 1939 de Dimitrie Gusti; la festivitate a cântat Orchestra Grigoraș Dinicu având-o solistă pe Maria Tănase.

Participarea Romaniei la New York World’s Expo 1939

 Cu prilejul unui concert din cadrul Expoziției Internaționale, George Enescu a dirijat Orchestra Filarmonică din New York. Programul prezentat a cuprins lucrări de muzică românească

George Enescu – Ciocârlia [Rapsodia Română]

1948 – S-a născut Gheorghe Tătaru

5 mai 1948, Turnu Severin – 19 decembrie 2004, Iași

Fost jucător de fotbal. A jucat în majoritatea carierei sale fotbalistice, pe post de mijlocaș, la echipa Steaua București, cu care a câștigat un titlu de campion național și de 3 ori Cupa României. A marcat 80 de goluri în Divizia A, în anul 1971 devenind Golgheter al Diviziei A. A jucat în echipa națională a României de 10 ori și a marcat pentru aceasta 3 goluri, participând la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970. A fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului

1948 – A încetat din viață Sextil Pușcariu (4 ianuarie 1877, Brașov – 5 mai 1948, Bran)

Filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, memorialist, poet

1952 – S-a născut Maia Ciobanu

5 mai 1952, București

Compozitoare și profesoară universitară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, specialitatea Compoziție și Pian, având profesori pe Dan Constantinescu, Myriam Marbe, Mircea Chiriac, Liviu Comes, Aurel Stroe, Aurora Ienei. A participat la cursuri de Compoziție și analiză muzicală, cu o bursă oferită de Internationale Ferienkurse für Neue Musik, Darmstadt (Germania), apoi cu o bursă oferită de Swedish Institut la Academia de Muzică din Göteborg, iar în anul 2002 a devenit Doctor în Muzică la Universitatea Națională de Muzică din București cu teza Aspecte ale relației sunet – mișcare. Textul muzical ca element al spectacolului coregrafic. A fost profesor asociat la Universitatea de artă teatrală și cinematografie „I.L. Caragiale”, specialitatea Relația sunet–mișcare și Istoria muzicii (din 1993), conferențiar universitar la Facultatea de Muzică a Universității „Spiru Haret” București, a susținut cursuri și conferințe la Academia de Muzică din Göteborg (Suedia), Academia de Muzică din Wuppertal (Germania), Colegiul Sf. Maria din Rorschach și Universitatea din St. Gallen (Elveția). Este membra a Ligii Internaționale a Compozitoarelor (ILWC), a a Asociației Internaționale a Muzicii prin Computer (ICMA), a Asociației Internaționale a Femeilor Muziciene (IAWM). A compus muzică simfonică, de cameră, electroacustică, corală, de scenă, spectacole coregrafice și de multimedia

Maia Ciobanu – Concert pentru vioară și orchestră (1980) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Ludovic Bács, Vioară Ladislau Horvath

1955 – A început să emită Studioul Teritorial Timișoara al Radiodifuziunii Române

Prima emisiune a fost difuzată la ora 20:15; primul text a fost un șablon, o modalitate de exprimare caracteristică acelor vremuri

1955 – S-a născut Emil Klein

5 mai 1955, Roman – 29 aprilie 2004, Reggio nell’Emilia, Italia

Violoncelist și dirijor. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În 1978 s-a stabilit în Germania, la Hamburg unde a terminat studiile, cu notă maximă, cu maestrul David Geringas. A devenit asistent al acestuia, cântând împreună în Geringas Baryton Trio. A fost membru al trioului Lipatti și al cvartetului Sonare, la Frankfurt. A primit Premiul criticii pentru înregistrarea operei omnia a lui Ernst Krenek pentru cvartet de coarde. Cariera solistică l-a purtat să cânte cu cele mai prestigioase orchestre simfonice: Berlin, Viena, Londra, Philadelphia, Gran Canarie, Magdeburg, Radio București etc., în cele mai faimoase săli de concert din lume. A participat timp de patru ani (1993–1996) ca docent de Violoncel și Muzică de Cameră la cursurile Academiei internaționale de vară din Cervo (Italia). În 1995 a fondat la Hamburg orchestra de cameră Hamburger Solisten, cu care a fost în turnee în toată lumea, în calitate de dirijor și solist. A înregistrat peste optzeci de CD-uri cu un repertoriu foarte vast, de la Bach, Vivaldi, Mozart, Donizetti, Boccherini, la Paul Hindemith și Ernst Krenek. A fost distins cu Premiul criticii în Germania pentru înregistrarea Anotimpurile de Vivaldi

Wolfgang Amadeus Mozart – String Quartet No. 1 in G Major • Sonare Quartet: Ruxandra Constantinovici-violin I, Laurentius Bonitz-violin II, Marius Nichiteanu-viola, Emil Klein-celo

1956 – A fost înființat Institutul de Arheologie din București

Institut al Academiei Române, specializat în preistorie, istorie veche, arheologie clasică și istorie medievală. Institutul are o publicație profesională, revista de arheologie Dacia, fondată în 1924 de arheologul și istoricul român Vasile Pârvan, denumită la înființare Dacia – Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, care astăzi se numește Dacia – Revistă arheologică și de istorie veche, având subtitluri identice în patru limbi de circulație, franceză, engleză, germană și rusă. În prezent, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”

1956 – S-a născut Ștefan Mitroi

5 mai 1956, Siliștea, Teleorman

Prozator, poet, dramaturg, publicist, traducător, jurist. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, în anul 1980, a devenit Doctor în Drept în 2004. A debutat, ca poet, în revista Astra din Brașov, când era elev în anul al II-lea de liceu. A activat, în timpul studenției, în cadrul cenaclului Junimea din Iași, publicând versuri în revistele Opinia studențească, Convorbiri literare, Cronica, Tribuna, Luceafărul, România literară. A fost redactor la ziarul Scânteia Tineretului, redactor-șef al ziarului Tineretul liber, redactor-șef adjunct la Televiziunea Română, director al ziarului Azi, redactor-șef adjunct la ziarul Curierul Național, consilier pe probleme de cultură și presă al ministrului de Interne, cadru didactic la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Ca prozator, a debutat, în 1983, în Suplimentul literar și artistic al ziarului Scânteia tineretului. După 1990, a publicat rar în revistele literare. Scrieri: Nimic despre singurătate, Somnul verde al copacilor, Adio, îngere păzitor, Biblia pentru furnici

1957 – Prima transmisie sportivă în direct la Televiziunea Română: meciul de rugbi Anglia-România

Pe Stadionul Republicii, în fața a 20.000 de spectatori, selecționata Bucureștiului a evoluat contra echipei naționale de tineret a Angliei, prezentata sub numele de selecționata Londrei. Oaspeții ne-au învins cu scorul de 11-3 (3-3). Televiziunea Română a realizat, cu aceasta ocazie, a doua transmisiune directă din exteriorul sediului instituției

1965 – S-a născut Irina Schrotter

5 mai 1965, Iași

Creatoare de modă. În timpul facultății, a fost membră a brigăzii Seringa, faimoasă înainte de 1989 pentru textele umoristice care persiflau regimul Ceaușescu. A refuzat să intre în Asociația Studenților Comuniști și în Partidul Comunist Român. Tot din timpul facultății a început să se preocupe de creația vestimentară, pasiune pe care o moștenește de la mama sa. Înainte de 1989, a lucrat la primele colecții pentru fabrici din Iași precum Tomiris și Cooperativa Sporul, care s-au bucurat de o bună primire. În 1990, a deschis primul magazin, dedicat confecțiilor și primul salon de înfrumusețare din Iași, care a fost declarat ulterior etalon în România. În 1991, a avut prima prezentare de modă la Teatrul Național din Iași, iar în 1995, prima prezentare de modă la București. Din 1996 a început prezentările bisezoniere în acest oraș, unde a deschis și primul magazin propriu pe Calea Victoriei. Brandul Irina Schrotter este vândut astăzi pe toate cele 4 continente, clienții principali fiind în Anglia, Elveția, Italia, Japonia, Brazilia, Liban, Arabia Saudită, Kuweit. În România deține cinci magazine și o rețea de clienți în toată țara

1972 – A încetat din viață Oscar Szuhanek (1887, Tomești, Timiș – 5 mai 1972, Timișoara)

Pictor bănățean, a realizat numeroase peisaje urbane ale Timișoarei

1977 – A încetat din viață Aurel Perșu (26 decembrie 1890, București – 5 mai 1977, București)

Inginer mecanic, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie

1978 – S-a născut Alexandrina

Alexandrina Hristov; 5 mai 1978, Chișinău, R. Moldova

Artistă a cărei activitate sa se leagă de muzică, pictură și poezie, pe care le combină foarte reușit. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului Trois femmes de Moldavie, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale. În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut primele sale apariții într-o serie de concerte la Cafe Deko din București. A cântat la Festivalul de Jazz de la Gărâna, Festivalul Om bolnav, la Peștera Bolii, la Festivalul Internațional de Film Transilvania.

Alexandrina – Fata merge pe jos

1979 – A încetat din viață Fritz Kimm (12 ianuarie 1890, Brașov – 5 mai 1979 Lechbruck am See, Germania)

Grafician și pictor german originar din România

1990 – Fenomenul Piața Universității

Președintele Ion Iliescu a invitat reprezentanți ai manifestanților din Piata Universitatii la o discuție. Tratativele dintre președinte și manifestanți au eșuat, în momentul în care aceștia din urmă au cerut ca dialogul să fie televizat. Într-o declarație transmisă agenției Rompres, Ion Iliescu a afirmat: „Regret în mod sincer folosirea cuvântului golan la adresa celor din Piața Universității. Informațiile de care dispuneam la ora când am folosit termenul nu erau măgulitoare pentru unii din organizatorii disimulați ai demonstrației, dar rămâneau incomplete în raport cu ansamblul manifestațiilor. Oricum, termenul a fost și rămâne regretabil. Orice contestare a Legii electorale și a autorităților CPUN poate duce numai la anarhie și haos. În dialogul inițiat am exprimat deja că nu pot constitui obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile Legii electorale asupra cărora CPUN s-a pronunțat deja”.

La mitingul electoral al PNL, de la Brăila, Radu Câmpeanu, vicepreședinte al CPUN, și candidat la Președinția României din partea PNL, a fost agresat la o întâlnire cu simpatizanții săi. De același tratament a avut parte și Ion Rațiu în cadrul unui întâlniri electorale la Buzău.

În mai multe localități din țară au avut loc mitinguri de solidaritate cu Piața Universității

1990 – S-a constituit Federația Etnică a Romilor din România (FER)

Date fiind neînțelegerile mai vechi din Uniunea Democratică a Romilor din Romania, s-a decis formarea unei noi organizații, care să cuprindă numeroasele asociații rome deja înregistrate. FER și-a propus să reunească în timp toate asociațiile, partidele și sindicatele romilor, să militeze pentru recunoașterea drepturilor acestora ca minoritate etnică și să dezvolte legături culturale cu organizațiile romilor din alte țări

2001 – Ilie Ilașcu a fost eliberat din Închisoarea Hlinaia (Tiraspol)

Ilie Ilașcu a fost scos din celulă la primele ore ale dimineții, fără a i se spune care este motivul, transportat la Chișinău, unde i s-a cerut sa semneze un document prin care să se angajeze că nu va mai pune niciodată mână pe armă și că nu-i va da în judecată pe cei care l-au ținut în detenție. Motivele reale ale eliberării sale au rămas încă nedezvăluite

2002 – România a câștigat 67 de medalii la Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi din Geneva

La ediția nr. 30 (1–5 mai 2002), România a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări participante. Printre invențiile românești medaliate cu aur la salonul elvețian se numără Aparat de măsurat presiunea diferențială în gaura de sondă (Institutul de Mecanică Fină), Procedeu de obținere a derivaților stabili ai vitaminei U din produse vegetale (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Timișoara), Linie de protecție și întreținere a pielii contra factorilor oxidanți și a radiațiilor atmosferice (Institutul de Știinte Biologice București), Radioprotector Biologic (Institutul ICSI Râmnicu Vâlcea), Vodca ecologică Bioterra (Universitatea Bioterra din București)

2006 – A încetat din viață Zoe Dumitrescu Bușulenga (20 august 1920, București – 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

Personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar,eseist, filozof al culturii, pedagog și politician

2009 – A încetat din viață Simona Vasiliu-Chintilă (15 octombrie 1928, Piatra Neamț – 5 mai 2009, București)

Pictoriță, profesoară universitară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București

2010 – A încetat din viață Mircea Angelescu (11 decembrie 1923, Râmnicu Vâlcea – 5 mai 2010, București)

Medic infecționist, scriitor, profesor universitar, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România, membru fondator al Societații Medicilor Scriitori și Publiciști din România și al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici

2018 – A încetat din viață Ioan Munteanu (23 iunie 1938, Igriș, Timiș – 5 mai 2018)

Medic obstetrician, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române; deschizător de drumuri în domeniile fertilizării in vitro și chirurgiei laparoscopice în medicina românească

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #GheorgheScheletti #SocietateaRomânădearmeșidarelasemn #ElenaNiculițăVoronca #ErnestJuvara #CaleaferatăIașiUngheni #IdelIanchelevici #LigaNaționalăAeriană #IonEremia #GeorgeUscătescu #MihneaGheorghiu #DumitruHîncu #JeanLorinFlorescu #VicuMândra #VictoriaDrăgănescu #AurelStroe #GeorgeZarafu #IonDumeniuc #PavilionulRomânieilaExpozițiaInternaționalăNewYork1939 #GheorgheTătaru #MaiaCiobanu #StudioulRadioTeritorialTimișoara #EmilKlein #InstitutuldeArheologie #ȘtefanMitroi #IrinaSchrotter #Alexandrina #PiațaUniversității #IlieIlașcueliberat

0 comentarii la „5 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: