Foto: Biserica Trei Ierarhi, Iași


1600 – Luptele lui Mihai Viteazu pentru Moldova

La 6/18 mai, Mihai Viteazu a ajuns în fața cetății Hotin, unde se retrăsese Ieremia Movilă cu o parte din oastea sa, compusă din autohtoni și polonezi. Le-a trimis celor închiși acolo un ultimatum, dar încercările de preluare a cetății au dat greș. Cum nu avea posibilități pentru un asediu de lungă durată, a renunțat la intenția cuceririi acesteia. Un corp de oaste, condus de Baba Novac, a făcut o incursiune în Pocuția, asediind cetatea Snyatin, teritoriul disputat odinioară de Ștefan cel Mare și urmașii săi

1639 – Încheierea construcției și sfințirea Bisericii Trei Ierarhi din Iași

Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, monument de o mare frumusețe, cu fațadele integral îmbrăcate în piatră sculptată și aurită, a fost construită între anii 1637–1639. Gravată în piatră pe fața sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripția votivă ne lasă să citim: „…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam…”. Aici se află mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza

1658 – Târnosirea Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena din București

Înălțată ca biserică de mănăstire și închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, ctitoria domnitorului Constantin Șerban Basarab (1654-1658) și a lui Radu Leon Voievod (1664-1669) a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbașa. Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei și Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, împreună cu ierarhi, egumeni, preoți și diaconi, în prezența ctitorului, domnitorul Constantin Șerban Basarab și a familiei sale, a oficiat slujba de sfințire a locașului care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală Patriarhală

1836 – S-a născut Isidor Vorobchievici

6/18 mai 1836, Cernăuți – 18 septembrie 1903, Cernăuți

Preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean din Bucovina. A trăit și activat în timpul stăpânirii austriece; a scris în limbile ucraineană, română și germană și a adus contribuții însemnate la cultura muzicală românească. A urmat studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți (1857–1860). După absolvire, a fost preot la Davideni și la Rușii-Moldoviței, timp în care cules creații folclorice locale rutene și românești. A colaborat la reviste ucrainene din Bucovina: Zora, Pravda, Veciorniți. Primele sale cinci poezii publicate au apărut în 1863 în almanahul literar Galicianin (Galițianul) din Lvov sub titlul Dumki z Bukovini (Gânduri din Bucovina). La 31 de ani s-a perfecționat în teoria armoniei și compoziției la Conservatorul din Viena (1867–1869). A fost profesor de muzică și cântare corală în Cernăuți, la Institutul Teologic, Școala Normală, Gimnaziul superior german, iar după fondarea Universității ”Franz Josef” la Cernăuți (1876), a fost numit profesor de Muzică liturgică. A fost primul autor al unui manual de armonie muzicală în limba română

1872 – A fost înființată prima reprezentanță diplomatică a României la Berlin

Prima Agenție diplomatică a României la Berlin a fost înființată în 6 mai 1872, avându-l ca șef pe Theodor Rosetti, fiind a cincea agenție a țării noastre după cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad și Viena, însă în condițiile dependenței României de Imperiul Otoman, Agenția diplomatică de la Berlin, ca și cea de la Viena, nu avea un caracter oficial, ci oficios Până la 24 martie 1874, când a fost înființată Agenția diplomatică de la Petersburg, agentul diplomatic din Berlin era acreditat și pe lângă curtea Rusiei. Relațiile diplomatice oficiale dintre România și Germania au fost stabilite la 20 februarie 1880, după recunoașterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenței de stat a României de către Germania, Anglia și Franța

1885 – Decretul regal privind recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

Sinodul Patriarhal a întocmit trei documente fundamentale: Tomosul de recunoaștere a autocefaliei și două scrisori, una către mitropolitul primat Calinic Miclescu și alta către primul ministru D.A. Sturza. În Parlamentul României a fost citit Tomosul de autocefalie, iar scrisorile au fost făcute publice. Regele a sancționat decizia Parlamentului

1891 – Paulina Cruceanu a devenit prima farmacistă din România

Între 1888–1891 Paulina Cruceanu a studiat la Facultatea de Medicină din București. În 1981, a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. Din greșeală, pe diploma de licență, Paulina Cruceanu a figurat ca „practicantă a religiei mozaice”, ceea ce a dus la returnarea acesteia în vederea obținerii unei diplome noi. Până la eliberarea noii diplome a lucrat ca învățătoare

1894 – S-a născut Filip Lazăr

6 mai 1894, Craiova – 3 noiembrie 1936, Paris

Compozitor și pianist. Afirmând înclinații muzicale deosebite, a fost dat la Conservatorul din București (1907–1912) să studieze pianul și compoziția, apoi a fost trimis la Leipziger Konservatorium (1913–1914) unde a studiat cu Robert Teichmüller și Stephan Krehl. A întrerupt studiile pentru a se înrola voluntar (1916–1918). A fost membru fondator (în 1920) al Societății Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton, din care mai făceau parte și Darius Milhaud, Artur Honegger, Serghei Prokofiev etc. A întreprins turnee artistice în Franța Elveția, Austria și SUA. A făcut parte din comitetul tehnic al Societății corale Cântarea României din București și din International Society of Contemporary Music. A fost distins cu Mențiune onorifică (1915), premiul II onorific (1919) și premiul I de compoziție George Enescu (1924), cu Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931). A compus muzică simfonică: Suita Română în Re major pentru orchestră, Concerto Grosso pour orchestre, nr. 1, Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, Concertul nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente; muzică de cameră: Sonata pentru pian în FA major, Sonata în MI minor pentru vioară și pian, Suitele I, II, III pentru pian, Sonata pentru pian în La bemol, Trio pentru oboi, clarinet și fagot; muzică corală: Dor de crâng, Paparudele; muzică de teatru: La bouteille de Panurge; balet: Les Images de Béatrice; muzică vocală: Două cântece de dor și unul vesel, Trei pastorale

Concert pentru pian și orchestră mică nr. 2 (1931) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Ludovic Bács, Pian: Georgeta Ștefănescu-Barnea

1897 – S-a născut Karl Kurt Klein

6 mai 1897, Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud – 18 ianuarie 1971, Innsbruck

Teolog, filozof, scriitor de limba germană din România, membru titular al Academiei Germane din München. A urmat cursurile universităților din Debrecen, Marburg an der Lahn și Cluj, obținând licența în filologie modernă în anul 1920 la Universitatea din Cluj. A fost licențiat în teologie în 1923 la Consiliul regnicolar protestant din Sibiu, fiind promovat în anul 1921 doctor în filosofie la Universitatea din Cluj. A devenit asistent la catedra de Germană a Universității din Iași, apoi docent. Concomitent, a fost pastor al comunității lutherane din Iași. A obținut funcția de profesor extraordinar la Iași, după ce între 1928–1929 fusese profesor suplinitor la Facultatea de Filosofie din Marburg, fiind și la conducerea institutului universitar Für Grenz-und Auslanddeutschtum la aceeași universitate. A fost membru în comitetul de conducere a societății științifice Verein für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Biblioteca era dezorganizată și înglodată în datorii, dar sub conducerea sa Biblioteca Universitară din Iași a fost complet restructurată, organizarea sa fiind în uz și astăzi. Începând cu anul 1939 a fost profesor titular al catedrei de Limba și literatura germană din Cluj, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a trebuit să părăsească Universitatea din Iași și și-a continuat cariera științifică la Universitatea Innsbruck, unde a fost numit profesor în 1956. Aici a înființat biblioteca Institutului de Germanistică

1905 – S-a născut Gheorghe Claudiu Suciu

6 mai 1905, Blaj – 12 decembrie 1990, București

Chimist specializat în dezvoltarea, proiectarea și testarea proceselor din industria petrolului, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A luat licența în chimie la Universitatea din Roma și la Facultatea de chimie a Universității din Cluj. S-a specializat în domeniul ingineriei prelucrării țițeiului la Linden (New Jersey, SUA) și la Standard Oil Development Company (1929–1931). În 1932 a devenit doctor în științe chimice. A urcat treptele ierarhiei universitare la București și Ploiești, a fost un remarcabil cercetător științific în domeniile industriei petrochimice și petroliere. Descoperirile sale au fost brevetate în India, Franța, Italia, Marea Britanie (cuptoarele tubulare pentru industria petrolieră, chimică și petrochimică). A contribuit la proiectarea rafinăriilor de la Grupurile Industriale Petrochimice de la Ploiești și Borzești. A fost angajat la Rafinăria Româno–Americană, unde a lucrat ca cercetător, șef de instalație și apoi șef de fabricație. A fost membru în Consiliul permanent al Congreselor mondiale de petrol. A fost distins cu Premiul de Stat (1964)

1908 – S-a născut Mihail Roller

6 mai 1908, Buhuși – 21 iunie 1958, București

Istoric, colaborator apropiat al lui Iosif Chișinevschi, a îndeplinit funcții pe linie de propagandă în aparatul Partidului Comunist; scrierile sale reprezintă o grosolană falsificare a trecutului țării și istoriei românilor; membru al Academiei Române din 1948

1908 – S-a născut Ion Vlasiu

6 mai 1908, Lechința, Mureș – 18 decembrie 1997, București

Sculptor, pictor și scriitor, profesor universitar. După școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928–1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, din lipsa banilor pentru taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă. A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara, redactor șef al revistei Arta. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1939), Premiul „Anastase Simu” (1942), titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964). Din scrierile sale: Am plecat din sat, Drum spre oameni, În spațiu și timp (jurnal, 4 vol.), Cartea de toate zilele, Obraze și măști.   Biografie ilustrată

 

Ziua Maistrului Militar de Marină

1909 – Regele Carol I a emis Înaltul Decret nr. 1620/6 mai 1909

Prin acest decret era consfințită constituirea corpului militar sub denumirea de „Maeștri de marină șefi de specialitate

 

1912 – S-a născut Edouard Pamfil

6 mai 1912, Geneva – 5 septembrie 1994

Medic psihiatru, profesor, chitarist, poet și grafician; creatorul psihiatriei antropologice din România. A urmat Facultatea de medicină la Cluj și s-a specializat în neurologie la București, sub îndrumarea profesorului Nicolae Ionescu-Sisești și la Paris – un stagiu antebelic, cu neurologul Jean Lhermitte și psihiatrul Paul Guiraud, și ulterior cu Henry Ey la Spitalul Sainte Anne. Întors în țară în 1948, a fost o scurtă perioadă funcționar la Ministerul Sănătății, apoi s-a mutat, în 1950, la Timișoara, psihiatru și fondatorul disciplinei Psihatrie la Facultatea de Medicină, fiind șef al catedrei nou înființate. A fost apoi profesor la Facultatea de medicină din Cluj, s-a mutat în orașul Siret, însărcinat cu organizarea unei unități medico-sociale pentru handicapații mental, s-a întors la Timișoara, unde a rămas profesor până la pensionarea sa, în 1977. În perioada interbelică la Paris a studiat și chitară clasică, devenind un virtuoz. Festivalul internațional de chitară „Edouard Pamfil”, care are loc anual în decembrie a fost numit după el. A fost o personalitate de cultură universală, umanist, opera lui cuprinzând și lucrări de artă grafică. Din scrierile sale: Adagio, Arioso dolente, Persoană și devenire, Psihozele, Psihologie și informație

1922 – S-a născut George Lăzărescu

6 mai 1922, Călărași – 2006

Istoric literar și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al prestigioaselor instituții romane Internationala de Arta Moderna și Academia Internațională pentru Propaganda Culturii. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie, specializarea Limba și literatura italiană–limba latină, ale Universității din București. A beneficiat în 1942 de o bursă la Universitatea din Perugia unde a obținut licența în limba și literatura italiană în 1945 cu lucrarea Mitologia în opera lui D’Annunzio. A fost profesor la diferite licee din Capitală și din provincie, a avut o carieră universitară, din 1954, la Catedra de Limba și Literatura Italiană a Facultății de Limbi Romanice a Universității din București, profesor de limba și cultura română la Universitatea din Pisa (1974–1978). A debutat cu o traducere din Epistolarul lui Tasso (1956). A colaborat la reviste italienești cu articole referitoare la relațiile culturale româno-italiene: Il Veltro, Uominielibri, Opera aperta, Quaderni dell’umanesimoete. Cariera didactică s-a materializat în dicționare, manuale, cursuri, unele de circulație: Morfologia limbii italiene, Corso di storia dell’arte italiana, Breve antologia delta poesia italiana, Italia – cultura e civilta, Civilizație italiană. A publicat studii consacrate literaturii și civilizației italiene: Petrarca prozatorul, Galileo Galilei – dialog cu planetele, dar e la fel de cunoscut și ca traducător, printre alții, din Petrarca, Leon Battista Alberti, Edmondo de Amicis, Alberto Moravia, Giulio Carlo Argan. A dat o versiune italiană a poemelor lui loan Alexandru

1925 – A fost înființată Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisa s-a făcut prin legea de organizare a BOR, publicată în Monitorul Oficial în 6 mai 1925. Ahiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chișinăului, episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe–Ismail

1928 – Marea adunare de la Alba Iulia convocată de Partidul Național Țărănesc

Partidul Național–Țărănesc a declanșat, din ianuarie 1928, campania de răsturnare a guvernului liberal prezidat de Vintilă Brătianu și constituirea unui cabinet condus de Iuliu Maniu, una dintre cele mai ample asemenea acțiuni din istoria de până atunci a României. Ion Mihalache, vicepreședinte al PNȚ, a declarat că partidul a început „rezistența cetățenească“. În campania sa, PNȚ a mobilizat mase mari de cetățeni la luptă împotriva guvernului, organizând întruniri politice la nivelul comunelor și județelor, apoi pe provincii istorice. La acțiune s-au asociat, în februarie 1928, Partidul Social–Democrat și Partidul Național (N. Iorga). Continuându-și campania, liderii național-țărăniști au anunțat organizarea unei „mari adunări naționale“ la Alba Iulia, la 6 mai 1928. Tot atunci urma să se desfășoare alte cinci întruniri (la București, Craiova, Cernăuți, Iași și Brăila), la care „poporul“ să ceară Regenței să încredințeze PNȚ, „în mod solemn și categoric, mandatul expres de a duce la realizarea imediată a emancipării sale politice, sociale și economice, în condițiunile și cu mijloacele pe care le va socoti potrivite“. Alba Iulia a fost ornată cu drapele tricolore, precum și cu portretele regelui Ferdinand și ale reginei Maria. A fost cea mai mare acțiune de acest gen desfășurată până atunci în România, fiind organizată după modelul celor de la Blaj, din mai 1848, și de la Alba Iulia din decembrie 1918; o uriașă mobilizare de forțe, zeci de mii (chiar o sută de mii) de participanți; o întâlnire prealabilă a conducerii pentru adoptarea deciziilor majore; deplasarea în mijlocul mulțimii și rostirea de discursuri înflăcărate. Adunarea a fost continuată cu Marșul asupra Bucureștiului, mișcare de protest a unei părți a participanților la adunare, neautorizată de Maniu ;i care nu și-a atins ținta

1930 – S-a înființat Partidul Țărănesc-Democrat

În aprilie, politicianul român de origine basarbeană Constantin Stere, urmat de grupul condus de el, s-a retras din Partidul Național-Țărănesc din România și în 6 mai a constituit la București Partidul Țărănesc-Democrat, care a militat pentru apărarea drepturilor și libertăților democratice țărănimii și, mai ales, pentru o largă reconversie a datoriilor agricole. La 13 februarie 1933 PȚD a fuzionat cu Partidul Radical Țărănesc, condus de Grigore Iunian

1930 – S-a născut Dorel Dorian

6 mai 1930, București – 5 noiembrie 2014, București

Dramaturg, prozator și eseist, inginer, om politic, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 1946 cu proză în Tinerețea, apoi a colaborat cu articole și reportaje în periodice de stânga, precum Revista elevilor, Tânărul muncitor, Scânteia tineretului. A lucrat ca inginer pe șantierul termocentralei Paroșeni și la Trustul Electromontaj din București, apoi ca redactor la Viața studențească, Știință și tehnică, Tehnium și la Magazin. A fost autorul multor piese reprezentate scenic, al unor scenarii de film de lung metraj (Regăsire, Avaria) și TV, al unor povestiri SF de succes. A activat ca deputat în Parlamentul României din partea minorității evreiești. Opere: N-au înflorit încă merii, Dacă vei fi întrebat, Secunda 58, Ninge la Ecuator, Minciuni adevărate, Ficțiuni pentru revolver și orchestră, Anchetatorul SF și forțele oculte

1935 – S-a născut Constantin Gheorghe

6 mai 1935, București – 24 februarie, 2006, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Arte București, promoția 1973, la clasa profesorului Corneliu Baba. Între 1973–2005 a participat la toate expozițiile organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și Ministerul Culturii din București și în diverse orașe din țară. Între 1979–1989 a efectuat o serie de călătorii de studii în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Rusia, Olanda, Belgia, Franța, Italia și Grecia. A avut expoziții personale la Atelier 35, Galeria Orizont, Galeriile Municipale, Teatrul de Comedie, Muzeul de Artă, Opera Română, Galeriile Simeza, Galeriile Ștefan Luchian, Galeriile Apollo, Palace din București, la Galeriile Tribuna din Cluj, precum și la Galeria de Artă a Hotelului Silva din Bușteni. Între 1986–2005 a participat la expoziții de artă românească de la Viena, Frankfurt/Main, Atena, Belgrad, Paris și Beijing. Are lucrări de artă în colecții din întreaga lume. Galeria artistului

1935 – S-a născut George Tiutin

6 mai 1935, Talpș, Bihor – 26 decembrie 2013

Artist ceramist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1965. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București cu profesorii Mac Constantinescu și Zoe Băicoianu. Lucrările sale sunt expuse în muzee și colecții private din lume, de la Stockholm la Tokyo, trecand prin Belgrad și București.

1941 – S-a născut Paul Tutungiu

6 mai 1941, Cernavodă

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1966), a fost redactor la ziarele Steagul roșu, Dîmbovița, Tîrgoviște (până în 1971), apoi corespondent de presă la Piatra Neamț, redactor la revista Teatrul. A debutat în 1959 cu poezie în Luceafărul. A colaborat la Flacăra, Satul socialist, România literară, Luceafărul etc. A publicat volumele de versuri Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii, Colindele din țara lui Orfeu, Partidul si Poetul, Fiul Dunării, Ovații în Carpați, Tărâmuri pentru Făt–Frumos, romanul Drumul Hoților și Dialoguri despre teatru. Activitatea științifică a fost materializată în comunicări pe teme de etnologie

1943 – S-a născut Laurențiu Ulici

6 mai 1943, Buzău – 16 noiembrie 2000, Făgăraș

Critic literar, om politic. A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970) la Universitatea din București. A debutat cu poezie în Luceafărul (1959) și cu critică în Contemporanul (1965). A lucrat ca redactor la revista Contemporanul (1966–1989). A debutat editorial cu volumul de eseuri critice Recurs (1971). A deținut rubrici permanente și în România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Ateneu, Tomis, Vatra, Cronica, Convorbiri literare, Astra, iar din 1990 a fost director al revistei Luceafărul, formula nouă. A fost vicepreședinte și președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, a fost senator, membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia. Dintre scrierile sale: Recurs, Prima verba, Biblioteca Babel, Confort Procust, Dubla impostură

1946 – Procesul mareșalului Ion Antonescu și al lui Mihai Antonescu

Procesul s-a ținut la București, între 6–17 mai de Tribunalul poporului, o instanță ad-hoc, formată din oameni fără o pregătire juridică necesară unui asemenea proces. Președintele Al. Voitin Voitinovici avea doar 28 de ani și o oarecare relație cu liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Acuzatori publici erau Vasile Stoian, un jurist total necunoscut, Constantin Dobrian, judecător de instrucție din Timișoara și Dumitru Săracu, fost bucătar, lipsit de orice pregătire juridică. Rechizitoriul evita orice referire la imperialismul sovietic, la amenințarea pe care a constituit-o Uniunea Sovietică pentru statul român sau la evenimentele din 1940, când Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și nordul Bucovinei. Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Uniunea Sovietica și Germania nazistă își împărțeau sferele de influență în Europa de Est nu a fost menționat… Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte (Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Vasiliu, etc.), dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență. Printre cei condamnati la moarte în absență se numara și Horia Sima

Procesul Mareșalului Antonescu

1946 – A încetat din viață Paul Negulescu (ianuarie 1874, București – 6 mai 1946)

Jurist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, a fost co-fondator al Revistei de drept și sociologie

1947 – S-a născut Titus Andrei

6 mai 1947, Măicănești, Vrancea

Realizator de emisiuni radio. Ca absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1972), a fost angajat la Radiodifuziunea Română. Din 1987 a coordonat activitatea redacției de muzică ușoară de la postul public de radio. Încă din timpul studenției a fost preocupat și pasionat de muzică ușoară, pop și corală. A făcut parte din sextetul Cantabile condus de soprana Smaranda Toscani, care colabora pe atunci cu Teatrul muzical „Ion Vasilescu” din București. Între anii 1975–1983 a realizat cu succes mare la public emisiuni la Radio Vacanța. Prin studioul emisiunilor realizate de-a lungul vremii de el au trecut aproape toții marii cântăreți de muzică pop, ușoară, folk și rock. În 1993, a primit, pentru emisiunea Oriunde te vei afla, nu regreta această noapte, din partea revistei muzicale Vox pop-rock distincția pentru cel mai ascultat program al anului. A fost aproape de fiecare festival de muzică românească ce poate da naștere unor talente noi; a făcut și face parte din juriile de la majoritatea festivalurilor județene și naționale

1950 – A încetat din viață Daniel Ciugureanu (9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – 6 mai 1950, închisoarea Sighet)

Politician din Basarabia, deputat în Sfatul Țării, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare, Prim-ministrul întregitor al Basarabiei care a înfăptuit Unirea din 27 martie 1918, ucis de regimul comunist

1951 – S-a născut Victor Gh. Stan

6 mai 1951, Arefu, Argeș

Scriitor, critic și istoric literar, dramaturg, editor. A fost membru în conducerea Cenaclului „M. Eminescu” din București. În 1983, împreună cu un grup de scriitori a înființat Cenaclul „Nichita Stănescu”, la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din București, iar în 1990 a înființat Societatea culturală Destine, cu tripticul: Revistă (redactor-șef), Editură (director) și Cenaclul literar-artistic Destine (președinte), societate care funcționează și astăzi și pe care o patronează. A debutat literar cu poezie (1971), a colaborat la: Argeș (Pitești), Amfiteatru, Scînteia Tineretului, Suplimentul Literar artistic al Scînteii tineretului, România literară, Luceafărul, Actualitatea, Cetatea lui Bucur (București), Cronica (Iași), Orizont (Timișoara), Tineretul vâlcean, Curierul de Vâlcea (Râmnicu Vâlcea), Meșterul Manole, Argeș expres (Curtea de Argeș), Miorița noastră (New York), Pietrele Doamnei (Domnești, Argeș), Apollon (Urziceni), Luminătorul (Chișinău), PatronatE (fiind redactor), etc. A publicat volume de versuri: Slujbașul universului particular, Departe de timp, Călător sub umbra clorofilei, În raza petalelor, mp la puterea Timp, proză: O clipă lângă Ursul Panda, teatru: Ascensiunea dragostei, dicționare, sinteze literare, etc.

1961 – A încetat din viață Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancrăm – 6 mai 1961, Cluj)

Filozof, poet, dramaturg, eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat, membru titular al Academiei Române.

1962 – S-a născut Ioan Vieru

6 mai 1962, Târgu Neamț

Poet, eseist și jurnalist. A debutat în revistele Cronica, (1977) și Luceafărul (1980), cu o prezentare a poetului și ulterior cunoscutului disident Dorin Tudoran. În anii ’80, s-a afirmat în paginile revistei studențești Amfiteatru. A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă în revistele România literară, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Convorbiri literare, Teatrul, Arta, Magyar Szo, etc. A colaborat la Radio România, la redacția Culturală, editorialist la revista Viața studențească. A fost printre primii jurnaliști și scriitori care au vorbit la radioul național, în Decembrie 1989. Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenții în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuți care au prezentat referate elogioase, primul volum de poezii, Căile șoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990. După 1990 a fost prezent în revistele literare cu poezii, eseuri, cronici literare, comentariu politic, a fost redactor al revistei Tomis din Constanța, a colaborat la ziarul România liberă, a făcut parte din redacția revistei Contrapunct, al cărei director a devenit în 1994. Volume publicate: Cearcăn, Coloana oficială, Capodopera cinematografică, Arhiva din spatele asinilor, Hipnoza legii

1962 – A încetat din viață Virginia Haret-Andreescu (21 iunie 1894, București – 6 mai 1962, București)

Prima femeie arhitect din România și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general; printre proiectele sale arhitecturale se numără: Palatul Tinerimea Română, Liceele „Dimitrie Cantemir” și „Gheorghe Șincai”, Biserica „Sf. Treime” din București, primele blocuri din beton armat

1978 – A încetat din viață Ștefan Péterfi (8 martie 1906, Deva – 6 mai 1978, Ciudad de Mexico)

Botanist român de naționalitate maghiară, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române și membru al Partidului Comunist din România din anul 1959

1984 – Gala de retragere a gimnastei Nadia Comăneci

A avut loc la Palatul Sporturilor din București. Cu prilejul retragerii sale din activitatea competițională, gimnasta a primit din partea președintelui Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic

1990 – Podul de flori de peste Prut

La inițiativa mai multor asociații, ligi și comitete, care au ca rațiune de existență relațiile dintre România și Basarabia, malurile Prutului au fost unite printr-un „pod de flori”. A fost prima deschidere a frontierelor dintre România și actuala Republica Moldova. În mod simbolic au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, iar locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul în Moldova Sovietică între orele 13:00 și 19:00, fără pașaport, fără vize și taxe vamale. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani–Pererita, Stânca–Costești, Iași–Sculeni, Ungheni–Pod Ungheni, Albița–Leușeni, Fălciu–Țiganca, Oancea–Cahul și Galați–Giurgiulești. La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. S-a stat la coadă pentru a trece frontiera artificială care a despărțit decenii la rând una și aceeași țară. S-a trecut râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot, cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori și cărți în limba română. Oamenii se îmbrățișau, plângeau, își făceau daruri, ca după o lungă despărțire. După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil

1991 – A încetat din viață Virgil Calotescu (16 ianuarie 1928, Dobroteasa, Argeș – 6 mai 1991, București)

Regizor de filme documentare și de ficțiune

1994 – A încetat din viață Moses Rosen (23 iulie 1912, Moinești, Bacău – 6 mai 1994, București)

Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, deputat în Marea Adunare Națională, membru de Onoare al Academiei Române

1997 – A încetat din viață Florian Potra (3 martie 1925, Timișoara – 6 mai 1997, București)

Critic de teatru și film și traducător

2012 – A încetat din viață Camilian Demetrescu (18 noiembrie 1924, Bușteni – 6 mai 2012, Gallese, Italia)

Pictor monumentalist, sculptor, grafician, eseist, teoretician al artei, publicist și filosof; membru fondator al UAP; exilat politic în Italia din 1969, unul dintre criticii vehemenți ai regimului Ceaușescu

2014 – A încetat din viață Mihai Sin (5 noiembrie 1942, Făgăraș – 6 mai 2014, Târgu Mureș)

Prozator, eseist, publicist și profesor, director al Editurii Albatros, diplomat

2018 – A încetat din viață Ion Dodu Bălan (5 octombrie 1929, Vaidei–Romos, Hunedoara – 6 mai 2018)

Prozator, poet, critic și istoric literar, folclorist, publicist și profesor universitar

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BisericaTrei IerarhiIași #BisericaSfinții ÎmpărațiConstantinșiElenaBucurești #IsidorVorobchievici #PaulinaCruceanu #FilipLazăr #KarlKurtKlein #GheorgheClaudiuSuciu #IonVlasiu #ZiuaMaistruluiMilitardeMarină #EdouardPamfil #GeorgeLăzărescu #MitropoliaBasarabiei #MarșulasupraBucureștiului #DorelDorian #ConstantinGheorghe #GeorgeTiutin #PaulTutungiu #LaurențiuUlici #ProcesulIonAntonescu #TitusAndrei #VictorGhStan #IoanVieru #PoduldefloripestePrut

0 comentarii la „6 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: