2020 - Muzeul-Național-de-Istorie-a-României

Foto: Muzeul Național de Istorie a României


1605 – Ștefan Bocskay a fost recunoscut de către Dieta de la Târgu Mureș principe al Transilvaniei

În februarie, Dieta de la Miercurea Nirajului l-a ales pe Bocskay principe al Transilvaniei. În luna aprilie a fost ales principe al Ungariei la Dieta de la Szerencs. Dieta de la Târgu Mureș l-a recunoscut principe al Transilvaniei în 8 mai. La 14 septembrie, după o serie de confruntări cu sașii din Transilvania, Bocskay a fost unanim ales principe de către cele trei națiuni aliate transilvane, sași, secui, maghiari (românii majoritari fiind fără drepturi politice) de Dieta de la Mediaș, și instaurat pe tronul princiar. În noiembrie, sprijinul otoman se concretizează în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria

1711 – Proclamația către țară a domnitorului Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir s-a adresat locuitorilor Moldovei în 8/20 mai, cu îndemnul de a se ridica la luptă împotriva dominației otomane. Arată că, în timp ce „păgânul cel necredincios și călcător de jurămînt […] a făcut atîtea năvăliri silnice asupra Moldovei, a dărîmat cetăți și întărituri, pe altele le-a luat în stăpînire ca Tighina, Chilia, Cetatea Albă, Galații, Renii, Soroca, Izmailul cu alte locuri lîngă Dunăre și tot ținutul Bugiacului, și el însuși sub cuvinte închipuite, a îngăduit adesea tătarilor să prade toată țara Moldovei, a luat în aspră robie pe locuitorii ei”…

1849 – Revoluția de la 1848–1849 din Transilvania. Prima Bătălie de la Abrud

După ce generalul maghiar Joseph Bem a cucerit Transilvania în iarna anului 1849, monarhia austriacă a rămas doar cu cetățile Alba Iulia și Deva (apărate de garnizoanele austriece) și Munții Apuseni, controlați de milițiile românești conduse de Avram Iancu. Guvernul maghiar a dispus ca rezistența românilor din Apuseni să fie lichidată prin orice mijloace, ori prin tratative de pace, ori prin forță militară. Deputatul maghiar de origine română, Ioan Dragoș, a fost trimis în munți pentru a negocia un armistițiu, urmat ulterior de o depunere a armelor de către români. Trupele revoluționare maghiare conduse de maiorul Imre Hatvani, care nu a ținut cont de starea de armistițiu, au intrat în orașul Abrud în seara zilei de 6 mai, fără a întâmpina opoziție din partea românilor. Au fost capturați atunci prefecții Ioan Buteanu, Petru Dobra, Vasile Moldovan și Boteanu, viceprefectul Mureșan, tribunii Moga, Molnar, Mihai Andreica, Ioan Boeriu, Nicolae Begnescu, Arpadi și alții. Unii dintre ei au scăpat din prizonierat în ziua de 7 mai, fiind trimiși la Avram Iancu, pentru a-l convinge pe acesta să se predea. În 8 mai, românii s-au organizat în șase coloane, care au fost postate de jur-împrejurul orașului Abrud, încercuindu-l. Armata maghiară s-a trezit astfel complet împresurată și închisă în Abrud. Hatvani a trimis o companie spre defileul Buceș, care a fost respinsă; o altă companie, trimisă la Roșia Montană, pentru a o ajuta pe cea de acolo – cele două companii au fost încercuite de români. Au atacat, pe direcția Abrud, pentru a ieși din încercuire, fiind distruse de lăncierii români. Pierderile maghiarilor în luptele din jurul Roșiei Montane au fost de cca 300 morți, iar localitatea a fost incendiată. Ca răzbunare, maiorul Hatvani a dispus executarea, la Abrud, a mai multor români, printre care și tribunul Molnar. În cursul nopții de 9/10 mai, trupele lui Hatvani s-au retras spre Brad, la ora 4 dimineața, pe o ceață groasă. După un timp, mișcarea de retragere a fost simțită de români și a reînceput lupta. Panica s-a instaurat foarte repede în rândul trupelor maghiare, însoțite de foarte mulți civili, acestea încercând doar să se salveze cât mai repede. O parte din civili au fugit înapoi spre oraș, o parte au fost călcați în picioare de trupele maghiare care fugeau. În fine, cea mai mare parte a soldaților unguri care fugeau au fost uciși pe drumul spre Brad, traseu pe care au fost atacați permanent de românii din satele din zonă. Maiorul Hatvani a reușit să scape cu viață doar prin fugă, însoțit doar de câțiva din oamenii săi

1852 – Premiera comediei Chirița în provincie de V. Alecsandri

Premiera a avut loc la Iași, cu Matei Millo în rolul titular. Comedia Chirița în provinție, este continuarea comediei Chirița în Iași, din care cauză fusese intitulată inițial, Înturnarea cucoanei Chirița. Piesa lui Alecsandri, cu muzica compozitorului Alexandru Flechtenmacher, oferă „un tablou inedit, încântător pentru ochiul de azi. Amestecul de anteree și fracuri, de moldovenească grecizantă și jargon franco-român, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, veselia nebună a cupletelor, învârtirea în danț a personajelor, ritmica în genere a acestor comedii dau naștere unei plăcute emoții arheologice” (George Călinescu: Istoria Literaturii Române)

Vasile Alecsandri – Chirița în provincie • Teatrul Național Iași, Regia Alexandru Dabija

1870 – A încetat din viață Eftimie Murgu (28 decembrie 1805, Rudăria, Caraș-Severin – 8 mai 1870, Budapesta)

Cărturar, avocat, revoluționar, profesor de filosofie, unul dintre întemeietorii învățământului filosofic românesc, politician, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin)

1879 – S-a născut Ioan Constantin Filitti

8 mai 1879, București – 21 septembrie 1945, București

Istoric, jurist și diplomat, membru corespondent (din 1915) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept la Paris, unde și-a luat și doctoratul. A fost membru al Partidului Conservator și asistent al lui Titu Maiorescu, din 1940 a intrat în diplomație, funcționând la Paris, Budapesta, Constantinopol, Roma și București. Este cunoscut pentru contribuția sa la istoria socială și juridică, genealogie și heraldică fiind preocupat de istoria principatelor Române în secolul a XIX-lea, de genealogie și diplomație. Ca istoric, Filitti s-a remarcat pentru perfecționismul său și pentru revizuirea constantă a propriilor sale opere. A publicat 82 de volume, 267 de articole de actualitate și a completat aproximativ 700 de arbori genealogici. Multe dintre aceste texte au fost circulare cu „rectificări” la edițiile anterioare, adresate comunității de oameni de știință în general. A fost membru și președinte al Comisiei Române de Heraldică și a fost distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române. Din opera sa: Rôle diplomatique des Phanariotes de 1700 à 1821, Domniile române sub Regulamentul Organic, Clasele sociale în trecutul românesc, Un proiect de constituție inedit al lui Cuza Vodă, Grecs et Roumains en 1821, Principatele Române de la 1828-1834; Contribuții la istoria diplomatică a României în sec. 19

1885 – Primul spectacol în limba română al Trupei de operă a Teatrului Național din București

Trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu, a dat primul spectacol în limba română în 8/20 mai cu opera Linda de Chamounix, de Gaetano Donizetti

1908 – S-a născut Cristian Vasile

8 mai 1908, Brăila – 15 iunie 1974, Sibiu

Cântăreț de muzică ușoară, cu voce de tenor, din perioada interbelică. În clasele primare a fost solistul corului școlii. După absolvirea liceului în orașul natal, s-a înscris la Conservator, pentru că dorea să devină solist de operă. Tentațiile Bucureștilor l-au îndreptat spre muzica ușoară. Cânta cu dăruire, seară de seară, în special tangou și romanțe. În scurt timp, numele său a ajuns celebru, iar faima i s-a dus, încet-încet, în întreaga țară și dincolo de granițele ei. Proprietarii restaurantelor faimoase – Răcaru, Roata lumii, Vișoiu, restaurantul Grand, terasa Lafayette – îl curtau pentru a cânta în localurile lor. Ion Vasilescu îl considera „ultimul trubadur”. Cariera sa de cântăreț de muzică ușoară a ținut doar două decenii (1928–1949). Numeroși compozitori îi încredințau piesele lor. Era inclus în programele de la Radio, iar casele de discuri Odeon și Columbia îi scoteau disc după disc

Iubesc femeia

1921 – Congresul de înființare a Partidului Comunist din România

Aripa de extremă stângă a PSdR, așa numiții maximaliști, conduși de Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Boris Ștefanov și Alecu Constantinescu, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist–Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR). Acest Congres va fi cunoscut ca primul congres al Partidului Comunist Român (București, 8–12 mai). PCdR era profund atașat principiilor fundamentale ale Internaționalei a treia. În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă

1924 – S-a născut Petru Dumitriu

8 mai 1924, Baziaș, Caraș/Caraș Severin – 6 aprilie 2002, Metz, Franța

Scriitor, membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. A început Facultatea de Filosofie la Universitatea din București, ca student al lui Nae Ionescu. A plecat după primul an, cu o bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941–1944), pentru a studia filosofia, dar a întrerupt studiile în anul III din cauza războiului. A debutat la Revista Fundațiilor Regale în 1943, cu proza Nocturnă în München. În 1945, un juriu în care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu și Henriette Yvonne Stahl (scriitoare care i-a fost multă vreme tovarășă de viață, deși era cu 24 de ani mai în vârstă decât el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte, publicată în 1947, a fost o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la Fapta, redactor la Flacăra, la Viața românească (unde a devenit redactor-șef). În 1953 a apărut un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela Bijuterii de familie (ecranizată de două ori), iar în 1957 a văzut lumina tiparului Cronică de familie, cea mai însemnată capodoperă a prozei românești, care cuprinde un veac de istorie. A fost un răsfățat al regimului: Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, 1956; fondator al seriei noi a colecției Biblioteca pentru Toți, 1956. În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui Petru Dumitriu: fuga în străinătate. Continuarea Cronicii de familie, Colecția de biografii, autobiografii și memorii contemporane, manuscris de 1.800 de pagini care aduce evenimentele istoriei românești până în 1954, a fost interzisă la apariție de către cenzură. Fugind în Franța, ca și alți intelectuali est-europeni, cu notele manuscrisului, autorul a publicat un rezumat, Incognito, la Paris. Prima sa carte din exil, Ne întâlnim la Judecata de Apoi trebuia să fie tipărită la Gallimard, cea mai mare editură franceză, dar exilații români din Franța l-au delegat pe Mircea Eliade să intervină pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade a reușit să-l ducă la îndeplinire. A scris mult, a publicat aproape anual câte o nouă carte. A scris eseuri, poezii, proză, critică literară. A fost primul scriitor român care a definit în scrierile sale rolul, condiția și contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care a înțeles marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare

Bijuterii de familie (1957)

1924 – S-a născut Cicerone Ionițoiu

8 mai 1924, Craiova – 26 ianuarie 2014, Paris

Scriitor, deținut politic în închisorile comuniste din România. A fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru „vina” de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului Național Țărănesc. Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și lagăre de exterminare. În 1979, la intervenția președintelui Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța. După 1989, a sprijinit renașterea PNȚCD și a scris o enciclopedie cu numele celor care au murit în închisorile comuniste, Dicționar al victimelor terorii comuniste (11 vol.), devenind astfel unul din marii cronicari anticomuniști. Munca sa se găsește pe situl web Procesul Comunismului și a fost citată laudativ de către Fundația Academia Civică, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului de la Sighet. Alte lucrări publicate: Rezistența anticomunistă din Munții României. 1946–1958, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948–1989): Vol. 1–Biserica ortodoxă, Vol. 2–Biserica Română Unită cu Roma, Greco–Catolică, Biserica Romano–Catolică, Genocidul din România – Repere în procesul comunismului, Figuri de legendă

1933 – A încetat din viață Spiridon Popescu (13 august 1864, Rogojeni, Galați – 8 mai 1933)

Scriitor poporanist și publicist

1934 – Incendiul din Câmpulung

În 8 mai 1834, în jurul prânzului, s-a declanșat un mare incendiu la Seminarul „Patriarhul Miron” din Câmpulung. De la o grindă de lemn lipită de coșul bucătăriei, focul a cuprins podul clădirii, unde se aflau dormitoarele seminariștilor. Flăcările s-au extins la clopotniță și, din cauza șițelor aprinse purtate de vânt, au ajuns și la câteva locuințe din cartierul „Negru Vodă”. Militarii secției de pompieri din localitate, împreună cu cei din Regimentul 30, au evacuat populația, în paralel cu operațiunile de stingere. Datorită ajutoarelor sosite de la Pitești și București, incendiul a fost lichidat în 24 de ore

1937 – S-a născut Darie Novăceanu

Aurel Mitutoiu, 8 mai 1937, Crasna, județul Gorj – 3 aprilie 2018, Madrid

Poet, traducător de limba spaniolă, scriitor și eseist. A absolvit Facultatea de Filologie din București, secția de Limba și literatura spaniolă (1957–1962). A fost angajat ca referent la Ministerul Afacerilor Externe, colaborând în acest timp la diferite publicații, fiind redactor la revistele Secolul 20, Lumea, Gazeta literară, Luceafărul, România literară. A mai lucrat ca funcționar la Uniunea Scriitorilor din România. În primele zile ale Revoluției din decembrie 1989, deși nu mai avusese legătură cu presa cotidiană, a fost numit director al ziarului Adevărul, înființat prin redenumirea fostului oficios al Partidului Comunist Român, cotidianul Scînteia. În timpul Mineriadei din iunie 1990, ziarul Adevărul, condus de Darie Novăceanu, s-a poziționat de partea minerilor veniți să salveze Capitala, a condamnat în mai multe editoriale Golaniada. A fost trimis ambasador în Spania, (1991–1996), fiind numit și reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Mondială a Turismului, cu sediul la Madrid. Ca urmare a primirii Premiului Național al Spaniei pentru ediția Luis de Gongora y Argole. Polifem și Galateea, și a prieteniei cu regele Juan Carlos, Darie Novăceanu s-a stabilit la Madrid, unde a scris poezie românească și a ținut un blog de literatură spaniolă, intitulat Ventana de Darie (Fereastra lui Darie)

1937 – S-a născut Ferenc László

8 mai 1937, Cluj – 17 martie 2010, Cluj-Napoca

Muzicolog, flautist și profesor român de etnie maghiară. A urmat cursurile Conservatorului din Cluj, la secția de Flaut. A cîntat o vreme ca flautist în orchestra simfonică de la Sibiu, a fost profesor de Muzică de cameră la Universitatea Națională de Muzică București și la Academia de Muzică „G. Dima” din Cluj-Napoca, retrăgându-se de la catedră în anul 2008, pentru a se dedica ulterior pasiunii sale de istoric al muzicii. A fondat Societatea Română Mozart, organizatoare a Festivalului Mozart, desfășurat anual la Cluj. A publicat numeroase lucrări de specialitate. A fost căsătorit cu violoncelista Ilse L. Herbert

1945 – S-a semnat, la Moscova, acordul comercial româno-sovietic

În baza acordului, au fost înființate societăți mixte româno-sovietice, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României față de Uniunea Sovietică – celebrele „sovromuri”, care s-au dovedit a fi o formă de spoliere rapace a economiei românești de către URSS, au reprezentat cea mai durabilă și mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogățiilor naturale ale țării și, în general, a economiei românești. Sovrom-urile au funcționat până în 1956, când au fost dizolvate

1948 – S-a născut Dan Vasile

8 mai 1948, Chețani, Mureș

Poet. A absolvit Facultatea de Filologie din Oradea (1972) și Facultatea de Ziaristică din București (1985). A fost profesor de limba română la Crăiești, Mureș, corector la ziarul arădean Flacăra roșie, metodist la Casa de Cultura din Lipova, redactor la revista Vatra din Târgu Mureș., bibliotecar la Biblioteca medicală din Arad. A debutat cu poezii în revista Steaua (1968) și editorial cu volumul Priveliștile (1977), obținând premiul la concursul de debut al Editurii Facla. A colaborat la Steaua, Orizont, Vatra, Amfiteatru, Familia, etc. A mai publicat volumul de poeme Nori luminați, apoi Scara interioară, Arbore genealogic, Întâmplări crepusculare și alte poeme, Elegie în grădină. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara

1950 – S-a născut Gheorghe Crăciun

8 mai 1950, Zărnești, Brașov – 30 ianuarie 2007, Tohanu Vechi, Brașov

Romancier, teoretician literar, profesor universitar de Teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în timpul facultății frecventând cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu. În anii 1970–1973 a înființat revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Sorin Preda. Debutul său publicistic a avut loc în revista Luceafărul cu poezie. A debutat editorial în 1982 cu romanul Acte originale/copii legalizate. A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45. Romane publicate: Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp, Pupa russa, Femei albastre

1956 – S-a născut Victor Pițurcă

8 mai 1956, Orodel, Dolj

Fost fotbalist, antrenor. Ca fotbalist, a debutat la Universitatea Craiova, și-a petrecut mare parte din carieră la echipa Steaua București, cu care în 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei în 1987. Ca antrenor, a pregătit Universitatea Craiova, a fost de trei ori selecționer al naționalei României, reușind să califice echipa la Campionatul European de Fotbal din 2000 și la cel din 2008

1970 – S-a născut Anca Țurcașiu

8 mai 1970

Actriță de film și televiziune și cântăreață de muzică ușoară. A debutat la 14 ani în filmul De dragul tău, Anca!, în regia Cristianei Nicolae. A obținut premii la festivaluri de muzica pop: Mamaia (1986, 1987, 1988), Amara (1986), Vilnius, Lituania (1992). Este interpretă pop în orchestra condusă de Petre Geambașu, din 2005. ÎI plac foarte mult copiii și este profesoară de canto și actorie la grădinița Kids Club, din 2002. A jucat în filme: Miss Litoral, A doua cădere a Constantinopolului, Ho Ho Ho 2: O loterie de familie, Interpretul

Miss Litoral 1990

1972 – A fost inaugurat Muzeul Național de Istorie a României

Pentru a fi creat acest muzeu s-au avut în vedere mai multe clădiri – Palatul Justiției, Palatul Poștelor și clădirea Sfatului Popular al Capitalei, iar în final a fost aleasă clădirea Poștei Centrale din București, situată în Calea Victoriei nr. 12, care a fost atribuită Muzeului Național de Istorie. Realizarea expoziției de bază a Muzeului Național de Istorie a fost complexă și foarte complicată, deoarece trebuia să cuprindă obiecte cu mare relevanță istorică, dar trebuia să îmbine adevărul istoric cu cerințele ideologice. Expoziția de bază a fost chiar de la început împărțită pe secții: istorie medie, istorie modernă, Tezaurul Istoric, istorie antică, istorie contemporană. La subsol a fost amenajată expoziția Tezaurul Istoric, iar în curtea interioară a fost ridicată structura ușoară care avea să adăpostească lapidarium-ul și copia Columnei lui Traian. Primul director al muzeului, între anii 1971–1985, a fost dr. Florian Georgescu

1977 – A încetat din viață Ion Cârja (25 martie 1922, Whitman, Virginia de Vest, SUA – 8 mai 1977, New York)

Prozator și fost deținut politic pentru participarea la rezistența anticomunistă din Munții Apuseni, membru fondator al Consiliului Național Român

1979 – A încetat din viață Rodica Suțu (15 aprilie 1913, Iași – 8 mai 1979, București)

Pianistă, compozitoare, conferențiar universitar, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română

1986 – S-a născut Adrian Ropotan

8 mai 1986, Galați

Fotbalist care evoluează pe postul de mijlocaș defensiv, în prezent la CS Concordia Chiajna. A câștigat alături de Dinamo București titlul de campion al României în 2007. A jucat la Dinamo Moscova (2009–2012). Face parte din Echipa națională a României

1991 – S-a născut Anamaria Tămârjan

8 mai 1991, Constanța

Gimnastă de talie mondială, medaliată cu bronz cu echipa lotului de gimnastică feminină a României la Jocurile Olimpice din anul 2008, de asemenea, medaliată cu bronz la Campionatele europene din 2008. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

1997 – Memorandumul de la Moscova

Memorandumul pe principiile normalizării relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria (Memorandumul Primakov) este un acord care reglementează relațiile dintre Republica Moldova și regiunea separatistă Transnistria. A fost semnat la Moscova la 8 mai 1997, de către președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, și „președintele” transnistrean, Igor Smirnov, cu medierea Federației Ruse, Ucrainei și a lui Niels Helveg Petersen, reprezentat al OSCE

 

Ziua egalității de șanse între femei și bărbați

2002 – A fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 202/19 aprilie 2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați

La data de 8 mai 2002, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. A fost revizuită în 2015. Proiectul legislativ pentru instituirea acestei zile a fost adoptat de Senat la 9 septembrie 2014, iar de Camera Deputaților, la 11 februarie 2015. Legea nr. 23/2015 privind instituirea zilei egalității de șanse între femei și bărbați a fost promulgată la 6 martie 2015.

Este marcată la data de 8 mai, având drept scop promovarea egalității de șanse între sexe ca parte integrantă a politicii sociale. Cu această ocazie, autoritățile administrației publice locale pot organiza manifestări și acțiuni specifice, pentru a atrage atenția asupra discriminării și a efectelor acesteia asupra femeilor și bărbaților, iar Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune pot include în programele lor emisiuni dedicate acestei zile

 

2003 – Ratificarea protocoalelor de aderare a celor șapte state invitate de către Congresul SUA

Congresul Statelor Unite ale Americii a ratificat Protocoalele de aderare la NATO a statelor invitate: România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia

2007 – A încetat din viață Victor Moldovan (11 iunie 1926, Zlatna – 8 mai 2007, București)

Actor și regizor de teatru și film, profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București

2011 – A încetat din viață George Guțiu (30 martie 1924, Vaideiu, Mureș – 8 mai 2011, Cluj)

Preot greco-catolic, episcop al Episcopiei de Cluj-Gherla, fost deținut politic

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ProclamațialuiDimitrieCantemir #PrimaBătăliedelaAbrud #Chirițaînprovincie #IoanConstantinFilitti #Primulspectacolînlimbaromână #CristianVasile #CongresulPCR #PetruDumitriu #CiceroneIonițoiu #IncendiuldinCâmpulung #DarieNovăceanu #FerencLászló #DanVasile #GheorgheCrăciun #VictorPițurcă #AncaȚurcașiu #MuzeulNaționaldeIstorieaRomâniei #AdrianRopotan #AnamariaTămârjan #Ziuaegalitățiideșanseîntrefemeișibărbați

0 comentarii la „8 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: