Foto: Intrarea Principelui Carol I în București


Ziua națională a României / Ziua Regelui / Ziua Regalității

(1866–1916; 1918–1947; 2015–…)

Marcată la 10 mai, dată la care, în 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a ajuns la București, devenind Domn al României în 1877 s-a proclamat independența României față de Imperiul Otoman, iar în 1881, Carol I a fost încoronat ca rege al României. În anul 1917 a fost interzisă ca urmare a ocupației germane a României și în 1947 a fost interzisă definitiv de regimul comunist. Legea nr. 103/14 mai 2015 a hotărât: „Ziua de 10 Mai va fi sărbătorită în fiecare an ca sărbătoare națională” prin organizarea de manifestări cultural-artistice. În textul actului normativ nu apare explicit denumirea sărbătorii, dar în media este denumită „Ziua Regalității

 

Ziua Independenței României

10 mai 1877 – Data proclamării Independenței României față de Imperiul Otoman

 

Ziua Păsărilor și a Arborilor în România

Creată de către iubitorii de natură, implicați direct în serviciile de protecție și conservare a mediului, care au dorit să facă public faptul că a ne întoarce la natură și a fi mai generoși cu aceasta nu reprezintă un efort prea mare din partea noastră

 

Ziua Națională a Portului Tradițional din România 2020

Sărbătorită în a doua duminică din luna mai, a fost instituită prin Legea nr. 102/2015, care prevede ca această zi să prilejuiască organizarea de evenimente cultural-artistice, sociale și educative, prin care să „se evidențieze valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiționale specifice fiecărei zone”. De asemenea, mass-media va prezenta materiale referitoare la patrimoniul cultural material și la patrimoniului cultural imaterial la nivel național

 

Ziua adolescentului 2020

Marcată, anual, în a doua duminică a lunii mai. Actorul George Mihăiță este cel care a propus, în 1994, Camerei Deputaților și Parlamentului României proiectul de lege privind Ziua adolescentului, care s-a sărbătorit începând cu anul 1997. Cu prilejul sărbătoririi Zilei adolescentului se organizează activități cultural-artistice și sportive și se difuzează, prin mijloace de informare în masă, materiale publicistice vizând problematica fenomenului adolescentin

 

Ziua Tatălui în România 2020

Conform Legii 319/2009, ziua tatălui se sărbătorește în a doua duminică a lunii mai. A fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010

 

1838 – Introducerea articolului adițional în Regulamentul Organic

Imediat după confirmarea Regulamentului Organic, Rusia a început să reclame celor două Adunări aprobarea unui nou articol care să stipuleze că textul Regulamentului nu poate fi modificat fără acordul comun al curților de la Istanbul și Sankt Petersburg. Adunarea Obștească a Țării Românești a votat, la 10 mai 1838, introducerea unui articol adițional în Regulamentul Organic, care prevedea obligativitatea aprobării puterii suzerane (Poarta Otomană) și puterii protectoare (Rusia) pentru orice modificare constituțională. Faptul a semnificat o restrângere a autonomiei Țării Românești și o întărire a protectoratului Rusiei asupra acesteia

1848 – S-a constituit Comitetul revoluționar din Țara Românească

La inițiativa lui C.A. Rosetti și Ion Ghica, în luna martie s-a constituit la București, în jurul societății Frăția, un comitet revoluționar, în scopul centralizării tuturor forțelor revoluționare din Țara Românească sub o singură conducere. La 10/22 mai s-a constituit Comitetul revoluționar din Țara Românească, având o componență lărgită față de cel anterior. Era compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. G. Golescu (Negru), C.A. Rosetti, Dumitru și I.C. Brătianu, Cezar Bolliac, Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu Golescu, Ion Heliade-Rădulescu și Ion Câmpineanu. Comitetul a ales o comisie executivă compusă din Nicolae Bălcescu, Alexandru G. Golescu și Ion Ghica. S-a adoptat un program al revoluției, în 22 de articole, care cuprindea toate schimbările cerute de popor în general și de burghezie și boierimea liberală în special. Exprima interesele claselor și păturilor sociale preocupate de schimbarea orânduirii feudale și de obținerea independenței țării, pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea țăranilor clăcași prin despăgubire) și s-a stabilit ziua de 9/21 iunie pentru declanșarea revoluției [Istoria României în date, coord. Constantin C. Giurescu]

1854 – S-a născut Carol Storck

10 mai 1854, București – 1926

Sculptor, fiul cel mare al sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck. Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta, apoi în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale. Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiție din București; Statuia dr. Carol Davila, ridicată la inițiativa Primului Congres Medical Național, care a avut loc la București, în 1884 (turnată în bronz în atelierele Școlii de Arte și Meserii din București și inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultății de Medicină, la intrarea căreia este amplasată), monumentul funerar al generalului Matei Vlădescu, erou al Războiului de Independență al României și cel al profesorului Vasile Vizante, apărătorul răsculaților bivolari din Giurgiu la 1873 – ambele în cimitirul mânăstirii Viforâta, din comuna Aninoasa, Dâmbovița; portretul Iuliei Hasdeu, realizat în 1903 și expus în prezent în Castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina, numeroase busturi și sculpturi funerare. Biografie selectivă

1859 – Au început la Focșani, lucrările Comisiei Centrale

Primul parlament al celor două Principate, Comisia Centrală a fost adunarea legislativă care avea ca scop unificarea legislației celor două Principate, elaborarea legilor de care avea nevoie noul stat astfel încât Mica Unire să fie consolidată. Lucrările comisiei s-au desfășurat între 10 mai 1859–12 februarie 1862. Sediul comisiei a fost în cea mai veche clădire din orașul Focșani, cu o formă aproape neschimbată fata de aspectul inițial, fostul Hotel Cimbru, actualul Muzeu al Unirii.

1864 – Al.I. Cuza a organizat un plebiscit pentru aprobarea unei noi Constituții

Numită prudent Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, în realitate, nu dezvolta, ci modifica dispozițiile Convenției, sporind drepturile puterii executive în dauna celei legislative. Au fost chemați la urne, între 10/22–14/26 mai, circa 754 mii de alegători, din care s-au prezentat 90,7%. Dintre aceștia, 99,8 au votat favorabil propunerea domnitorului. Statutul prevedea înființarea unei noi camere parlamentare, Senatul, alături de Adunarea Deputaților, instituindu-se astfel sistemul bicameral care a permis înfăptuirea reformei agrare

1866 – Carol I a fost proclamat Principe Suveran al Principatelor Unite

După ce a pășit pe teritoriul țării, punând prima dată piciorul pe pământ românesc în localitatea Turnu Severin, Principele Carol a călătorit împreună cu Ion C. Brătianu, pe vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept Drumul lui Carol. A intrat în București pe 10 mai. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului; în Dealul Mitropoliei a fost binecuvântat de către Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei, care l-a invitat să depună jurământul pe legile țării. Principele Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, și-a rostit jurământul în fața Parlamentului: „Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială”. Din acest moment a început domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, a rămas cu acest titlu până în 1881, când a fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al României

1866 – S-a născut Emanoil Teodorescu

10 mai 1866, Siminicea, Suceava – 26 aprilie 1949, București

Botanist, membru titular (din 1945) al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de științe din Franța. A urmat Facultatea de științe a Universității din Iași, unde printre dascălii săi s-a numărat marele geolog Grigore Cobălcescu. După absolvirea studiilor universitare a plecat la Paris, unde a fost licențiat în științe naturale al Universitatii Sorbona din Paris (1893), fiind șef de promoție. Întors în țară a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 a plecat din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetală de la Fontainebleau Sub conducerea profesorului Gaston Bounier a susținut în 1899 teza de doctorat Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor. Între anii 1907–1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetală din cadrul Facultății de științe a Universității din București și director al Institutului Botanic. A organizat, la București, primul laborator de fiziologie vegetală din România. A fost considerat întemeietorul școlii de alergologie și al învățămîntului universitar de fiziologia plantelor din țara noastră. În cursul cercetărilor sale, a descoperit o nouă specie de alge, Dunaliella, nouă varietăți și 18 noi alge. A studiat și influența acidului carbonic asupra formei și structurii plantelor. De asemenea, a studiat mișcările autonome ale mai multor specii de alge

1876 – S-a născut Paul Menu

10 mai 1876, Paris, Franța – 27 iulie 1973, Paris

Fotograf și operator de film de origine franceză, autorul primelor filmări din România (realizate în intervalul 10 mai–20 iunie 1897). Toată cariera de operator a lui Paul Menu a durat 40 de zile. Vederile (filmulețe de câte un minut fiecare) realizate de el au fost filmate cu aparatul bivalent, de înregistrare și proiecție, existent în redacția ziarului „L’Independance Roumaine”, aparat care, până la acea dată, încă nu fusese niciodată utilizat pentru filmări. Primele trei subiecte de actualități românești, filmate de operatorul Paul Menu, din inițiativa ziarului L’Indépendence Roumaine au fost prezentate la data de 8 iunie 1897 la Cinematograful Lumière: Defilare de 10 mai, Târgul Moșilor, Terasa cafenelei Capșa, Exercițiile marinarilor flotiliei de pe Dunăre

1877 – Proclamarea independenței de stat a României față de Imperiul Otoman

În urma votării Declarației de independență în cele două Camere în 9 mai, Actul Unirii a căpătat putere de lege prin semnarea lui, în 10 mai, de către Principele Carol I, care a proclamat solemn independența de stat a României. La ora 11, s-a oficiat un Te Deum la Mitropolie. Independența a fost recunoscută prin Tratatul de la Berlin din 1878

5 minute de istorie: Care este Ziua Independenței României: 9 sau 10 mai 1877?

1877 – S-a instituit prima decorație românească – Steaua României

Este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă; denumirea originală, propusă de domnitor era Ordinul Unirii. Cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a limitat la a oferi decorația doar câtorva prieteni apropiați, majoritatea însemnelor rămânând în pivnițele palatului. Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuțiile pentru înfințarea unui ordin național s-au redeschis. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu s-a decis instituirea legală a distincției în forma ei de bază, fiind aprobată și noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit Steaua României. După proclamarea independenței, Camera Deputaților a votat proiectul de lege privind instituirea ordinului, în 9 mai, iar domnitorul Carol I-a promulgat în 10 mai. A fost abrogat în 1948 și reînființat în decembrie 1998

1881 – Principele Carol I a fost încoronat Rege al României

Constituția din 1866 i-a conferit domnului României dreptul de a numi titularii tuturor funcțiilor publice, de a acorda gradele militare, de a comanda armata, de a bate monedă, de a sancționa (promulga) legile sau de a le refuza semnarea, de a amnistia condamnați sau de a le comuta pedepsele, fiind una dintre cele mai avansate constituții ale timpului. Pentru consolidarea prestigiului personal și al țării, pe 9 septembrie 1878 Carol I a primit titlul de Alteță regală, iar pe 15 martie 1881, Constituția a fost modificată pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881. Regele însuși a cerut să fie încoronat cu o coroană din oțel, fabricată din metalul topit al unui tun de război capturat la Plevna. Între 10–13 au fost organizate numeroase manifestări omagiale, consacrate evenimentului. Solemnitatea încoronării a avut loc la Mitropolie, de unde cortegiul s-a reîntors la Palatul Cotroceni. La ceremonii a participat și prințul Leopold, fratele lui Carol I și tatăl prințului Ferdinand, viitorul rege. La serbările din Cișmigiu au fost fi instalate fântâni luminoase care foloseau proiectoare cu arc electric, acționate de primul motor cu ardere internă adus în țara noastră

1887 – Promulgarea Codului comercial

Codul Comercial a fost promulgat prin decret regal la 10 mai 1887 și a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887. A fost întrocmit după model italian. În cursul anilor a suferit modificări substanțiale, dar este încă în vigoare

1894 – S-a redeschis la București, după o întrerupere de 10 ani, Expoziția artiștilor în viață

Prima Expoziție a artiștilor în viață a avut loc în anul 1865 la București. Între 1865–1881, organizatorul Expoziției artiștilor în viață, expoziții ce pot fi considerate primele saloane oficiale de artă din România, a fost pictorul Theodor Aman. Prin lipsa unei piețe de artă reale și viabile și prin lipsa de entuziasm de care au dat dovadă autoritățile timpului, seria de evenimente culturale oficiale a fost întreruptă pentru câțiva ani de zile; ultima avusese loc în 1883 la Iași, fără o participare remarcabilă. A fost organizată de C.I. Stăncescu, director al Școlii de Belle-Arte

1894 – S-a născut Elvira Popescu

10 mai 1894, București – 11 decembrie 1993, Paris

Actriță franceză de origine română. A dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat, încă de la începutul carierei, roluri principale. A întemeiat Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu, respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei; Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei. Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, a jucat de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. El a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris, în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, ”L’accent d’Elvira Popescu” a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o ”Reine du Boulevard”, ”Notre Dame du Théâtre”, ”Monstre Sacré” etc. Cariera sa teatrală a durat neîntrerupt timp de 65 de ani, repertoriul pieselor interpretate fiind totuși relativ restrâns; toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori. Cariera cinematografică a actriței s-a întins între anii 1920–1970; actrița a creat pe memoria de celuloid personaje remarcabile în: La Présidente, Ils étaient neuf célibataires, Austerlitz, Plein Soleil. Și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny. A fost distinsă cu premiul Molière pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez

Vocea Elvirei Popescu la Radio România Cultural

1906 – A apărut la București Neamul Românesc

Revistă bisăptămânală fondată de Nicolae Iorga la 10 mai 1906. Era ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste și populară printre învățații de la țară (pentru care era distribuită gratuit). Era prezentată ca ziar politic de orientare națională și de atitudine democratică. Publicația, care în decursul timpului a apărut cu o periodicitate diferită, a fost principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate. Și-a încetat apariția în 1940, când la putere a ajuns Horia Sima, adversar declarat al lui Iorga

1912 – S-a născut Olga Bancic

10 mai 1912, Chișinău – 10 mai 1944, Stuttgart

Activistă comunistă, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței. Între 1933–1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1940, Franța a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidului Comunist Francez, Olga și-a lăsat fiica la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistență Francs-tireurs et partisans – Main-d’œuvre immigrée din regiunea Parisului, pentru a lupta împotriva germanilor. A adoptat pseudonimul Pierrette. A asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurile germane care transportau trupe și provizii. În 1943 a fost arestată de Gestapo. Deși a fost torturată, nu și-a demascat complicii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăși din celebra grupare Afișul roșu. Dat fiind că o lege din Franța interzicea împușcarea femeilor, a fost transferată de germani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată și condamnată din nou la moarte. Interogările și torturile au continuat și după ce a fost condamnată la moarte. A fost decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani

1918 – Legea de organizare poștală din România a fost extinsă și în Basarabia

Dupa votarea de către Sfatul Țarii a actului unirii Basarabiei cu România, Legea din 1871, Legea de organizare a personalului administrației poștelor, telegrafelor și telefoanelor din România s-a aplicat și în Basarabia, prin decret regal, iar Ministerul Căilor de comunicație, Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Basarabia s-a transformat în Directoratul Lucrărilor Publice

1925 – A încetat din viață Alexandru Marghiloman (4 iulie 1854, Buzău – 10 mai 1925, Buzău)

Om de stat conservator, prim-ministru al României în anul 1918, cu un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial

1927 – S-a semnat Concordatul dintre România și Vatican

Acord între Regatul României pe de o parte Sfântul Scaun pe de cealaltă parte, care a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și a garantat credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat

1929 – Radioul național a difuzat primul festival de muzică românească

1929 – S-a născut Ion Horea

10 mai 1929, Petea de Câmpie, Mureș – 5 aprilie 2019

Poet și traducător, secretar al Uniunii Scriitorilor. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, întrerupându-și studiile din cauza dosarului (părinții i-au fost declarați „chiaburi”). În 1951 a intrat la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, după ce debutase cu versuri în Ardealul nou și publicase în Almanahul literar de la Cluj, Contemporanul și Flacăra de la București. A fost redactor la Viața Românească, Gazeta literară, România literară, secretar la Uniunea Scriitorilor. A debutat cu versuri în manieră tradiționalistă în ziarul Lupta Ardealului (1949) și editorial cu volumul Poezii (1956). A mai publicat: Coloana în amiază, Flori de păpădie, Umbra plopilor, Măslinul lui Platon, Un cântec de dragoste pentru Transilvania, Podul de vamă, Drumuri și fântâni

1931 – S-a născut Vasile Celmare

10 mai 1931, Breaza de Sus, Prahova – 1 iunie 2019, București

Pictor, profesor universitar. În anul 1951 a fost admis la Institutul de Arte Plastice din București, unde i-a avut profesori pe Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Adina Paula Moscu, Ion Marsic. În anul IV, împreună cu colegii Ion Nicodim, Constantin Piliuță, Vasile Drăguț, Ion Bitzan, Virgil Almășanu, a înființat cenaclul „Ștefan Luchian”, în felul acesta au beneficiind de materiale gratuite de lucru și având în același timp posibilitatea să expună în galeriile bucureștene. Este unul dintre marii inovatori în plastica românească a secolului XX, având la activ un important număr de expoziții naționale și internaționale, de grup și individuale. A fost profesor la catedra de artă monumentală a Institutului „Nicolae Grigorescu“ din București, unde a ocupat și funcția de prodecan. În anii ’80 a realizat mai multe mozaicuri pe fațadele unor instituții moderne din București, Buzău (pe clădirea întreprinderii Contactoare), Ploiești sau Adamclisi. Lucrarea monumentală Artele, lucrată în mozaic și amplasată din 1962 în incinta restaurantului Central din Mamaia, îi are coautori pe artiștii plastici Vasile Celmare, Ion Bitzan, Ion Pacea și Emil Aniței. A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1980).   Biografie ilustrată

1931 – S-a născut Damian Crâșmaru

10 mai 1931, Ploiești, România – 11 iulie 2019

Actor de teatru și film. În 1953 a absolvit Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” București, clasa profesor George Timică și Ion Finteșteanu. A debutat în 1952 cu rolul titular din Tartuffe de Molière în regia lui Ion Finteșteanu. De la absolvire a jucat pe scena Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București în spectacole mari ca Othello, A douăsprezecea noapte și Furtuna de Shakespeare, Doctor fără voie de Molière, Cei din urmă de Gorki, Maria Stuart de Schiller, Castiliana de Lope de Vega, Infernalul mecanism și Părinții teribili de Jean Cocteau, Ifigenia de Mircea Eliade, D’ale carnavalului și Năpasta de I.L. Caragiale, Egoistul de Jean Anouilh, Dulcea pasăre a tinereții de Tennessee Williams, etc. A fost societar al Teatrului Național. În 1957 s-a căsătorit cu actrița Carmen Stănescu. Nu au avut copii. A jucat puțin în filme, apărând în Încrederea (1984, regia lui Tudor Mărăscu) și Pepe și Fifi (1994, regia Dan Pița)

Încrederea (1984)

1936 – Inaugurarea oficială a Muzeul Satului din București

Pe baza rezultatelor în cercetările monografice interdisciplinare în sate din diferite regiuni ale țării, încheiate de fiecare dată cu o expoziții temporare – Goicea (Dolj), Rușețu (Brăila), Nereju (Vrancea), Fundu Moldovei, Drăguș, Făgăraș, Runcu (Gorj), Cornova (Basarabia) – prof. Dimitrie Gusti, realizând că expozițiile temporare organizate aveau un caracter de improvizație, a propus organizarea Muzeului Satului Românesc din București. La înfăptuirea și concretizarea acestei idei și-a adus contribuția un grup de specialiști, care au coordonat cercetările monografice: Henri H. Stahl, Victor Ion Popa, Mihai Pop, Mac Constantinescu, Traian Herseni etc. Primăria Municipiului București a oferit o suprafață de 4.500 de metri pătrați, la marginea Lacului Băneasa, în Parcul Național „Carol al II-lea” (astăzi Parcul „Regele Mihai”). Lucrările de amenajare a terenului au început în martie 1936. Construcțiile, selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativității, au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp scurt. Ceremonia inaugurării oficiale a avut loc în prezența regelui Carol al II-lea al României, ca manifestare în cadrul Festivalului Luna Bucureștiului. Pentru public, deschiderea a avut loc pe 17 mai

1937 – S-a născut Constantin Diplan

10 mai 1937, București

Actor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1962. A fost repartizat împreună cu Alexandru Arșinel, Camelia Zorlescu, Ion Andrei, Harry Baranga și Harry Zomenov la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde au înființat secția în limba româna a teatrului. S-a transferat la Teatrul Național din București, unde activitatea sa de actor s-a desăvârșit. A jucat în teatrul radiofonic și de televiziune, în pies ca Un cuib de nobili, Toboganul, Seducatorul, Hamlet, Comoara din deal, Cu toata dragostea, Inspectorul broaștelor, etc. Debutul în cinematografie, Ultima noapte a copilăriei, a avut loc în 1966. Au urmat: Stejar-extremă urgență, Pirații din Pacific, Cursa, E atât de aproape fericirea, Iarna bobocilor, Un om în loden, Dragostea mea călătoare, De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de București, Vară sentimentală, Declarație de dragoste, Cuibul de viespi, Șobolanii roșii, etc. În anul 1990 a emigrat în Statele Unite, în acest moment locuiește în Montgomery Village, statul Maryland. A revenit ocazional în țară pentru a lucra la filmele Oglinda și Călătorie de neuitat

Cursa (1975)

1939 – S-a dezvelit la București statuia ecvestră a regelui Carol I

Realizată de sculptorul Ivan Mestrovic, statuia regelui Carol I a fost înălțată, în fața Fundațiilor Regale, pe un soclu de 80 m de granit roșu. Cântărea 1200 kg. A fost inaugurată de Ziua Națională a României, în prezența Regelui Carol al II-lea al României și a Marelui Voevod Mihai, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Carol I. După dezvelirea statuii, sărbătorirea s-a desfășurat conform unei vechi tradiții: la ora 11 o ceremonie religioasă, apoi discursul lui Armand Călinescu și cel al regelui. A urmat o defilare. Trupe și câte o companie din toate unitățile din București care existau și în vremea lui Carol I. În încheiere au defilat funcționarii, femei și bărbați îmbrăcați în uniforma albastră a recent înființatului Front al Renașterii Naționale. Printre cei prezenți la inaugurarea statuii se afla și Nicolae Iorga, în uniformă de consilier regal. Festivitățile au fost încheiate cu un banchet. În noaptea de 30/31 decembrie 1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea forțată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia, monumentul a fost distrus, iar statuia tăiată și topită, iar din bronzul ei a fost turnată Statuia lui Lenin.

La 6 decembrie 2010 a fost inaugurată o nouă statuie a regelui Carol I, realizată de sculptorul Florin Codre, fiind amplasată în aceeași Piață (numită în prezent a Revoluției), între Palatul Regal, care găzduiește Muzeul Național de Artă al României, și Biblioteca Centrală Universitară

1944 – A încetat din viață Olga Bancic (10 mai 1912, Chișinău – 10 mai 1944, Stuttgart)

Activistă comunistă, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței

1945 – S-a născut Șerban Codrin

Șerban Ioan Denk; 10 mai 1945, București

Poet, dramaturg, prozator, eseist, editor, antologator, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de limba și literatura română la Universitatea București, promoția 1968. A lucrat ca profesor suplinitor de Limba și literatura românǎ în comunele Giurgeni, Bucu și municipiul Slobozia, consilier la Inspectoratul pentru Culturǎ al județului Ialomița, director al Centrului Cultural „Ionel Perlea” Ialomița, director al Bibliotecii județene „Ștefan Bănulescu”. A debutat în revista Contemporanul (1962). A publicat: Imnuri către soare, Între patru anotimpuri, Carte dintr-un exil interior, O sarbatoare a felinarelor stinse, Marea tăcere, Baladierul. A editat revistele de poezie scurtă/zen, tanka, renku, haiku Orion, Micul Orion, reeditate pe internet, și a fondat Școala de poezie tanka, renku, haiku de la Slobozia

1945 – S-a născut Sorin Postelnicu

10 mai 1945, Brasov

Actor de teatru și film, stabilit în Germania din 1990. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București în 1967. Încă din ultimii ani de facultate a jucat pe scena Studioului Cassandra, a fost repartizat la Teatrul din Bacău, unde a jucat în Vicleniile lui Scapin de Moliere, Câinele grădinarului de Lope de Vega, Pogoară iarna de Maxwell Anderson, etc. A recitat în spectacolul de poezie Clavirele plâng în oraș versuri ale lui George Bacovia, fiind laureat al festivalului dedicat marelui poet. În 1972 s-a transferat la Teatrul de Stat din Arad; a jucat în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Antigona de Sofocle, Intrigă și iubire de Schiller, Baronul de Constantin Paraschivescu. Din 1975 a jucat la Teatrul „Ion Vasilescu”, în Un tânăr mult prea furios de Virgil Stoenescu, Grăbește-te încet de Angela Bocancea, Nevestele Vesele din Winsor de W. Shakespeare, etc., apoi a jucat la Teatrul Giulești. A debutat în cinematografie în 1964, cu filmul Cartierul veseliei. A jucat și în Zodia Fecioarei, Profetul, aurul și Ardelenii, Stop cadru la masă, Exista joi?

Stop cadru la masă

1946 – S-a născut Rică Răducanu

Răducanu Necula; 10 mai 1946, Vlădeni, Ialomița

Fost fotbalist român, portar la Rapid, Sportul Studențesc, Steaua, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 din Mexic, performanță pentru care a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a. A rămas în memoria microbiștilor drept portarul care salva goluri imposibile și încasa goluri simple, din cauza neatenției. Ultimul portar boem din fotbalul nostru are în palmares primul gol înscris în meci oficial de un ultim apărător din acțiune, și totodată primul goalkeeper surprins în off-side. Stilul său spectaculos, dar inconfundabil, de a sta în poartă a creat multe atacuri de panică în rândul antrenorilor pe care i-a avut pe bancă, dar și în tribune între fani. A jucat și în filme: Totul pentru fotbal, Legiunea străină

1947 – Regele Mihai I a fost decorat de Statele Unite cu Legiunea de Merit în rang de Chief Commander

Președintele american Harry Truman i-a conferit regelui Mihai cea mai înaltă distincție americană, ca recunoaștere a contribuției României la mutarea frontului cu 500 km spre Vest și, implicit, la scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial cu cel puțin șase luni

1950 – A încetat din viață Vasile Aftenie (14 iulie 1899, Lodroman, Alba – 10 mai 1950, închisoarea Văcărești)

Episcop greco-catolic, ucis în bătaie în temnițele regimului comunist pentru refuzul de a abandona credința sa greco-catolică și Biserica Română Unită. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj

1962 – A încetat din viață Dumitru Mihăilescu-Toscani (1 octombrie 1888, București – 10 mai 1962, București)

Tenor, Prim tenor la Opera Română din București

1963 – S-a născut Cecilia Bârbora

10 mai 1963, Crivina, Mehedinți

Actriță de teatru și film. Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1988, clasa Olga Tudorache, Florin Zamfirescu). A jucat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, iar din 1990 este actriță la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, unde a apărut în: Un anotimp fără nume de Sorana Coroamă Stanca, Livada de vișini și Trei surori de A.P. Cehov, Casa Bernardei Alba de Federico Garcia Lorca, Inimă de câine de Mihail Bulgakov, Burghezul gentilom după Molière, Sâmbătă, duminică, luni de Eduardo De Filippo, Bârfe, zvonuri și minciuni de Neil Simon, etc. Este căsătorită cu scenaristul și regizorul Mircea Daneliuc. A jucat în filme: Pădurea de fagi, Iacob, Senatorul melcilor, Sistemul nervos, Marilena

Marilena (2009)

1971 – A încetat din viață Mihail Jora (2 august 1891, Roman, Neamț – 10 mai 1971, București)

Compozitor, pianist și dirijor, profesor și Rector al Academiei Regale de Muzică din București, membru titular al Academiei Române

1981 – A încetat din viață Octav Doicescu (9 ianuarie 1902, Brăila – 10 mai 1981, București)

Arhitect, profesor universitar, membru titular al Academiei Române, cetățean de onoare al orașului New York

1994 – A încetat din viață Radu Albala (20 februarie 1924, București – 10 mai 1994, București)

Prozator, traducător, critic și istoric literar

2011 – Transformarea Casei Regale a României în Dinastie cu caracter național și independent

Regele Mihai I a anunțat că toate legăturile istorice și dinastice dintre Casa Regală a României și Casa Princiară de Hohenzollern au luat sfârșit, renunțând la titlurile conferite de capii familiei princiare și anulând astfel și orice drept sau pretenție a acestei dinastii asupra Casei Regale a României

2012 – Accident grav în Pasajul Lujerului

Un tramvai pe linia 41 a lovit alt tramvai, oprit în spatele unui tramvai defect. Bilanțul accidentului s-a ridicat la 92 de răniți, 23 fiind răniți grav

2016 – A încetat din viață Ion Grigore (25 martie 1940, Corni–Liteni, Suceava – 10 Mai 2016)

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

 

#todaysmemory, #Romaniafrumoasa, #istoriaRomaniei, #ZiuaRegalității, #ZiuaIndependenței, #IntroducereaarticoluluiadiționalînRegulamentulOrganic, #ComitetulrevoluționardinȚaraRomânească, #CarolStorck, #ComisiaCentrală, #StatutuldezvoltătoralConvențieidelaParis, #CarolIPrincipeSuveran, #EmanoilTeodorescu, #PaulMenu, #Proclamareaindependenței, #SteauaRomâniei, #CarolIRegealRomâniei, #Expozițiaartiștilorînviață, #ElviraPopescu, #NeamulRomânesc, #OlgaBancic, #Concordatul, #IonHorea, #VasileCelmare, #DamianCrâșmaru, #MuzeulSatuluiBucurești, #ConstantinDiplan, #StatuiaregeluiCarolI, #ȘerbanCodrin, #SorinPostelnicu, #RicăRăducanu, #CeciliaBârbora

0 comentarii la „10 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: