Foto: Columna lui Traian


113 – A fost inaugurată la Roma, în forumul nou construit, Columna lui Traian

Columna lui Traian este unul dintre cele mai importante monumente ale antichității europene și un izvor istoric de o mare ȋnsemnătate. O ilustrare practică a Comentariilor lui Traian și atribuită lui Apollodor din Damasc, monumentul reprezintă o prețioasă cronică vizuală a războiului daco-roman. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). Columna a fost restaurată ȋn a doua jumătate a secolului al XVI-lea de celebrul arhitect Fontana. Ȋn 1598, din ordinul papei Sixtus al V-lea, ȋn vârful Columnei a fost așezată o statuie de bronz a Sfântului Petru. Inițial, columna avea ȋn vârf o statuie a lui Traian, care ȋnsă dispăruse ȋntre timp. Legenda spune că acest monument a fost salvat de la demolare, de Papa Grigore cel Mare, care ar fi fost atât de mișcat de un relief reprezentându-l pe împaratul Traian ajutând mama unui soldat mort, că l-a implorat pe Dumnezeu să salveze sufletul păgânului Traian din iad, iar Dumnezeu i-ar fi revelat papei că sufletul lui Traian a fost salvat. Zona din jurul coloanei a fost declarată sacră, coloana fiind astfel salvată de la distrugere.

O copie ȋn mărime naturală a Columnei, realizată ȋntre anii 1939–1943, se află expusă din 1972 la Muzeul Național de Istorie a României din București. Cele 124 de episoade care ilustrează războaiele daco–romane, constituie un original act de naștere a poporului român

1425 – Prima atestare documentară a clucerului în Moldova

Dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curții domnești cu grâu, vin și alte alimente necesare. După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuțiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier și i-a fost plătită leafă în continuare. Și-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat, clucerul a decăzut din rang

1581 – A fost fondată Universitatea din Cluj

Principele Transilvaniei, Ștefan Báthory a emis la Vilnius, în Lituania, Diploma de fondare a Colegiului Iezuit din Cluj, confirmată peste un an de Papa Grigore al XIII-lea, care avea rang de academie. Colegiul primea clădiri și teren în interiorul zidurilor orașului medieval, mai precis pe Platea Luporum (strada Mihail Kogălniceanu de azi). Primul rector al Colegiului a fost călugărul iezuit de origine poloneză Jacobus Wujek. În cadrul colegiului major funcționau trei facultăți: Teologie, Filozofie și Drept, iar absolvenții căpătau toate gradele, ca la orice altă instituție similară de învățământ din Italia, Franța, Spania sau Germania. Exista un ciclu inferior cu cinci trepte și unul superior cu două trepte. Se predau Gramatica, Retorica, Dialectica, Greaca, Filosofia, Teologia, Istoria, de profesori renumiți ai vremii (Jacobus Witek, Antonio Possevino, Stephanus Arator), care au asigurat un nivel de erudiție de tip european

1812 – S-a născut George Barițiu

12/24 mai 1812, Jucu de Jos, Cluj – 2 mai 1893, Sibiu

Istoric, teolog, pedagog și publicist transilvănean, membru fondator și președinte (în 1893) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Teologie la Blaj între 1831–1835. Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a jucat un rol hotărâtor în formarea sa intelectuală, atât tatăl, cât și bunicul său fiind preoți greco-catolici. El a fost pregătit, la rândul său, pentru cariera ecleziastică, dar a ales cariera didactică, începând prin a preda la Liceul Comercial Românesc din Brașov. Este considerat întemeietorul presei românești din Transilvania. A înființat numeroase publicații cu largă răspândire pe teritoriul Transilvaniei și a Vechiului Regat, care au jucat rol important în dezvoltarea conștiinței naționale și în pregătirea unității culturale și politice a tuturor românilor: Gazeta Transilvaniei (Brașov, 1838), Foaie pentru minte, inimă și literatură (Blaj, 1838), Transilvania (1868), Observatorul (1878), etc., a înființat, împreună cu Timotei Cipariu Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868–1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. În timpul revoluției de la 1848, a participat la Marea Adunare Națională de la Blaj din 3–5 mai 1848, fiind proclamat alături de Simion Bărnuțiu vicepreședinte al istoricei adunări. În plan politic, a fost membru fondator și unul dintre fruntașii Partidului Național Român, fiind deputat în Dieta de la Sibiu și în Senatul Imperial de la Viena. Din opera sa: Deutsch-Rumänisches Wörtebuch-Dicționariu român-german, Dicționariu românesc-unguresc-Magyar-román szótar, Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă, Volumele I-III

1848 – Programul–legământ Prințipiile noastre pentru reformarea patriei

În data de 12/24 mai 1848, revoluționarii moldoveni refugiați în Transilvania au elaborat, la Brașov, programul în șase puncte intitulat „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, fiind documentul care sintetiza dezideratele românești. Iată care erau tezele pașoptiștilor moldoveni: „1. Desființarea boierescului și a orice alte dări a lăcuitorilor săteni către proprietari2. Ridicarea beilicurilor, a lucrului șoselelor si a tuturor împovărărilor fără plată către stăpânire3. Împroprietărirea lăcuitorilor săteni fără nici un fel de răscumpărare din partea lor4. Nimicirea tuturor privilegiilor si, prin urmare, deopotrivă purtare a sarcinilor statului de către tot poporul îndeobște, precum și de o potrivă împărtășire a lui la toate driturile politice si țivile5. Întemeierea instituțiilor tării pe toate prințipiile de libertate de egalitate si de frățietate, dezvoltate în toată întinderea lor6. Unirea Moldovei si a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”.   Sursă documentară

1881 – Conferința națională de unificare a Partidului Național Român (PNR), de la Sibiu

Partidul Național Român din Banat și Ungaria a fuzionat cu Partidul Național Român din Transilvania, sub numele celui din urmă. Partidul Național Român (numit și Partida Națională) a fost partidul politic care a reprezentat interesele națiunii române din Transilvania, întregul Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina, în perioada dualismului. Până la conferința de unificare de la Sibiu din 30 aprilie/12 mai–2/14 mai 1881 au activat două partide naționale: PNR din Banat și Ungaria și PNR din Transilvania. Crearea partidului și adoptarea programului său au grupat pentru prima dată toate elementele politice din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, pe baza unei platforme programatice și de acțiune comune. PNR a pus la loc de frunte în programul său necesitatea redobândirii autonomiei Transilvaniei, la care se adăugau dezideratele esențiale: introducerea limbii române în administrație și justiție, numirea de funcționari români în teritoriile locuite de populația majoritară românească, revizuirea legii naționalităților din 1868 ș.a. PNR a avut un rol important în înfăptuirea actului unirii Transilvaniei cu România și în pregătirea, împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania, a Adunării Naționale de la Alba Iulia

1894 – Articolul Lupta raselor de Georges Clemenceau a apărut în ziarul francez La Justice

În ziarul francez La Justice, a apărut articolul Lupta raselor semnat de Georges Clemenceau, în 12/24 mai, în care autorul, după ce face un istoric al luptei de eliberare națională a românilor din Transilvania, se pune chezaș pentru adevărul luptei lor. Georges Clemenceau (1841–1929), a fost un om politic și ziarist francez, prim-ministru, președinte al Conferinței de pace de la Paris și unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles

1897 – S-a născut Emil Serghie

12 mai 1897, Hudești, Botoșani – 5 februarie 1977, București

Poet, ziarist și traducător din literaturile franceză și rusă. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept la Universitatea „AL.I. Cuza” din Iași. A debutat în Unirea (articol, 1916) și Zorile (versuri, 1919). A fost redactor la Gândul nostru, Lumea și Dreptatea. A colaborat cu versuri, eseuri, articole diverse și cronici dramatice la Rampa, Adevărul, Teatrul, Lumea, Libertatea ș.a. A fost director al Teatrului Național din Iași (1933–1937), apoi ziarist la: Jurnalul, Momentul (director, 1945), Revista română din București, preocupat și de traduceri din literatura universală; în 1944 a fost numit director general al teatrelor. A făcut parte din Societatea Ziariștilor Progresiști și din asociația Amicii Iașului. A publicat volumul Poeme (1923) și a tradus din Guy de Maupassant, Emile Zola, Wilkie Collins, Mulud Feraun, Louis Aragon, etc.

1909 – S-a născut Anton Golopenția

12 mai 1909, Prigor, Caraș-Severin – 26 mai 1951, închisoarea Văcărești

Sociolog, geopolitician și statistician, unul din fondatorii școlii românești de geopolitică; membru post-mortem (din 2017) al Academiei Române. A fost o personalitate științifică complexă, licențiat în Drept și Filosofie, cu doctoratul obținut în Germania, unde primise o bursă și unde a intrat în contact cu lucrările geopoliticienilor germani. În perioada 1947–1948 a fost director general la Institutul Central de Statistică. A colaborat cu Dimitrie Gusti la elaborarea de studii de sociologie și filozofie. Sub conducerea lui Dimitrie Gusti, a turnat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic Un sat basarabean – Cornova (1931). A fost unul din membrii fondatori ai revistei Geopolitică și geoistorie. În 1950 a fost arestat pe motive politice, în dosarul Pătrășcanu; a murit, un an și jumătate mai târziu în închisoarera Văcărești

1916 – S-a născut Constantin Ciopraga

12 mai 1916, Pașcani – 2 februarie 2009, Iași

Critic și istoric literar, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1937–1942). A debutat în revista Luminița din Pașcani (1931). A fost profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iași, la Liceul mixt din Pașcani, apoi a urmat treptele profesionale la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași, de la asistent la profesor, apoi șeful catedrei de Literatură română și comparată, rector al Institutului Pedagogic din Suceava, director al revistei Cronica. A colaborat la revistele Curentul literar, Curier ieșean, Viața Basarabiei. Din operele sale: Portrete și reflecții literare, Personalitatea literaturii române, Între Ulysse și Don Quijote, Nisipul, Caietele privitorului tăcut

1922 Premiera piesei Suflete tari de Camil Petrescu

A avut loc la Teatrul Național din București, , în regia lui Paul Gusty, spectacol reluat și în stagiunile din următorii doi ani. A fost prima piesă a lui Camil petrescu care a văzut lumina rampei. În 1925, piesa a fost publicată în volum

Camil Petrescu – Suflete tari Teatru TV (partea 1)

1925 – S-a născut Emilia Petrescu

12 mai 1925 – 28 octombrie 2003, Mănăstirea Pasărea

Soprană, profesoară universitară. A absolvit Conservatorul din București. A fost membră a Corului Radiodifuziunii Române, prim solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București și profesoară la propria clasă de Lied și oratoriu din cadrul Universității Naționale de Muzică. Este considerată una dintre cele mai importante soprane postbelice. „[…] cinci decenii de glorioasă carieră, din 1945 pînă în 1995 […] Concerte memorabile, dirijori de anvergură mondială – G. Weissenborn, Herbert Kegel, J. Jurgens, Igor Markevitch, Erich Bergel, Constantin Silvestri, George Poinar, parteneri de scenă de același calibru, între care dr. Konrad Ameln, Karl Vöterle, Fischer Dieskau, Ionel Pantea” (Grigore Constantinescu: EMILIA PETRESCU. Regina cîntului vocal concertant)

Mozart – Missa in c „Et incarnatus est”, KV 427

1933 – A încetat din viață Jean Bart (Eugeniu P. Botez; 28 noiembrie 1874, Burdujeni, Botoșani – 12 mai 1933, București)

Scriitor, ofițer naval, autorul primului jurnal de bord și al primei schițe marine din literatura română, membru corespondent al Academiei Române

1934 – S-a născut Lucian Raicu

Bernard Leibovici, 12 mai 1934, Iași – 22 noiembrie 2006, Paris

Eseist, critic literar și scriitor român stabilit, după 1986, în Franța. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1958, apoi, în perioada 1952–1954, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A fost redactor la Viața Românească, Gazeta literară, România literară, precum și la Europa Liberă și Radio France International. A publicat monografii despre Gogol, Liviu Rebreanu, Nicolae Labiș, culegeri de cronici de carte, dar cele mai importante contribuții ale sale rămân eseurile despre mecanismele profunde ale creației: Reflecții asupra spiritului creator, Critica – formă de viață, etc.

1934 – S-a născut Zsolt Kerestely

12 mai 1934, Șiclod, Harghita

Compozitor de muzică ușoară, instrumentist și dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor. Printre cele mai cunoscute piese ale sale sunt cele intitulate Copacul, interpretată de Aurelian Andreescu, Lumea de dragoste, interpretată de Angela Similea și Tăcutele iubiri, interpretată de Eva Kiss. În 1985 a participat la înregistrările albumului Tainicul vârtej al formației Florian din Transilvania. Pe 25 mai 2009 a fost sărbătorit la Sala Palatului în spectacolul O viață pentru muzică. O primă audiție din acel spectacol a fost El te așteaptă interpretată de Margareta Pâslaru. A fost distins cu Premiul de excelență pentru intreaga activitate profesională la Festivalul Mamaia 2001, Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, 2004

Zsolt Kerestely – Copacul Angela Gheorghiu

1938 – S-a născut Dumitru Fărcaș

12 mai 1938, Groșii Băii Mari, Maramureș – 7 august 2018, Cluj-Napoca

Taragotist de muzică populară. A crescut într-o familie cu tradiție muzicală; bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier; a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. I-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, a învățat autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. Și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului Maramureșul din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul Mărțișorul al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale. A fost distins cu Premiul I al Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților – Helsinki 1962; Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris, 1972; Laureat al Festivalului Smithsonian Folklive Festival Washington, 1999; Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, 2002

Doina

1942 – S-a născut Aurelian Andreescu

12 mai 1942, București – 22 iulie 1986, Constanța

Interpret de muzică ușoară. A debutat la Festivalul Național de Muzică Mamaia, la prima ediție din 1963 cu melodia În tot ce e frumos pe lume de Elly Roman. A fost unul din cei mai curtați interpreți de muzică ușoară de către compozitorii vremii, susținând programe muzicale la cele mai selecte baruri și cluburi de noapte din București și de pe litoral. A lucrat la Teatrul „Constantin Tănase” având turnee în mai multe țări din Europa, precum și în Israel, Cuba, Turcia. A făcut parte din echipa României alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia în anul 1971. În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia Alerg printre Stele a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu și a deschis recitalul lui Johnny Hallyday. De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii: Ai trecut iar pe strada mea, Cântă-mi să uit dragostea, Cu cine semeni dumneata?, Dorul, În tot ce e frumos pe lume, Oameni

Oameni

1945 – Armata Română a încheiat participarea la cel de-al Doilea Război Mondial

După 25 octombrie 1944, când s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu transilvan, ostașii români au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și a unor zone din Austria. Pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, România a mobilizat aproximativ 567.000 de soldați. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în munții Tatra, soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist s-au încheiat la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței sovietice în România

1949 – S-a născut Anghel Mora

Mihai Diaconescu, 12 mai 1949, Turnu Severin – 18 noiembrie 2000, București

Regizor de film, scenarist, actor, cântăreț folk, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A cântat o perioadă de vreme la Cenaclul Flacăra. A fost directorul agenției de publicitate Lettera. A fost o victimă a mineriadei din 1990. A regizat documentare de lung metraj: Recorduri, lauri, amintiri, Imn pentru primăvara țării, filme artistice: Rezerva la start, Flori de gheață, Kilometrul 36, a scris scenariu de film: Să mori din dragoste de viață și a jucat în Balanța. Scrieri: Misivă între anotimpuri, Geometria iluziei, Oglinzile au două fețe

Kilometrul 36 (1990)

1958 – S-a născut Valeriu Mladin

12 mai 1958, Lipova, Arad

Artist vizual, lector în cadrul Universității Naționale de Arte București. S-a format în mediul artistic al Timișoarei anilor ’80 (mediu fertil tuturor fomelor de artă, de la clasică la cea experimentală). Între 1978–1982 a studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, la clasa Virgil Salvanu. A experimentat și expus de-a lungul timpului pictură în ulei la performance și de la design la foto-video sau instalație, remarcabile fiind lucrările: Baia, ulei pe pânză, Poliția E cu Noi, Cine A Tras în Noi ?, Este prea mult, Fast Food. În prezent este lector universitar la Catedra de Foto-Video și Procesare Computerizată a Imaginii din cadrul Universității Naționale de Arte București și doctor în arte vizuale al aceleiași instituții de învățământ.   Biografie ilustrată

1962 – A încetat din viață Horia Petra-Petrescu (26 octombrie 1884, Brașov – 12 mai 1962, Sibiu)

Poet, prozator, autor dramatic și gazetar

1967 – A încetat din viață Liviu Deleanu (Lipe Kligman; 8 februarie 1911, Iași – 12 mai 1967, Chișinău)

Poet, publicist, a scris și literatură pentru copii, texe pentru muzică ușoară

1969 – A încetat din viaţă Ion Bârlea (11 ianuarie 1883, Berbești, Maramureș – 12 mai 1969, București)

Preot, scriitor, culegător de folclor din Maramureș, autorul celei mai bogate şi valoroase culegeri de folclor din Maramureş

1970 – A început a 24-a sesiune a Comitetului de Ajutor Economic Reciproc

S-a desfășurat la Varșovia, între 12–14 mai; din partea României a participat o delegație condusă de I. Gh. Maurer

1978 – S-a născut Dragoș Burlacu

12 mai 1978, Bacău

Pictor și grafician. La origine, a fost pictor, dar experimentează cu o mulțime de alte tehnici, cum ar fi colajul, grafica și fotografia. Caracterizat prin luciditate, iubire pentru picturalitate și talentul de colorist subtil, rafinat si versatil, Dragos Burlacu creeaza piese-manifest.   Biografie ilustrată

1993 – A încetat din viață Ion Banu (16 iunie 1913, București – 12 mai 1993, București)

Filozof și teoretician, român de origine evreiască, membru corespondent al Academiei Române

1995 – A încetat din viață Ștefan (Piști) Kovacs (2 octombrie 1920, Timișoara – 12 mai 1995, Cluj)

Fost fotbalist, antrenorul echipei Steaua București, cu care a câștigat campionatul în 1968 și două cupe ale României

1999 – A încetat din viață Saul Steinberg (15 iunie 1914, Râmnicu Sărat – 12 mai 1999, Manhattan, New York, SUA)

Desenator și grafician american de origine română, cunoscut la nivel mondial pentru caricaturile și schițele sale din revista The New Yorker pentru aproape șase decenii

2008 – A încetat din viață Simion Pop (25 septembrie 1930, Vărai, Maramureș – 12 mai 2008, Pécs, Ungaria)

Scriitor, jurnalist și diplomat, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România

2009 – A încetat din viață Petre Mihai Bănărescu (15 septembrie 1921, Craiova – 12 mai 2009, București)

Zoolog și biogeograf, specializat în ihtiologie, membru titular al Academiei Române

2009 – A încetat din viață Margareta Bărbuță (11 februarie 1922 – 12 mai 2009)

Critic de teatru, secretar a Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT)

2011 – A încetat din viață Silvia Kaposztai (Dumitrescu; 1953, Rădăuți – 12 mai 2011, Arad)

Atletă, maestră emerită a sportului, campioană europeană la tir sportiv

2013 – Societatea Română de Radiodifuziune a primit înalta decorație Nihil Sine Deo

Acordată în cadrul unei ceremonii oficiale la Palatul Elisabeta în prezența membrilor Casei Regale

2013 – A încetat din viață Anghel Dumbrăveanu (21 noiembrie 1933, Dobroteasa, Olt – 12 mai 2013)

Poet, prozator, publicist și traducător al generației anilor ’60

2016 – A fost activat Scutul american antirachetă de la Deveselu

Ceremonia oficială de certificare a capacității operaționale a sistemului de aparare antiracheta Aegis Ashore (AAMDS) din Romania, a avut loc în prezența Secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg, oficialități ale statului român, reprezentanți ai Departamentului american al Apărării, ai Departamentului de Stat al SUA, Forțelor Navale ale SUA dislocate în Europa și din cadrul NATO

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ColumnaluiTraian #ColegiulIezuitdinCluj #GeorgeBarițiu #Prințipiilenoastrepentrureformareapatriei #EmilSerghie #AntonGolopenția #ConstantinCiopraga #Sufletetari #EmiliaPetrescu #LucianRaicu #ZsoltKerestely #DumitruFărcaș #AurelianAndreescu #ArmataRomânăaîncheiatalDoileaRăzboiMondial #AnghelMora #ValeriuMladin #DragoșBurlacu #ScutulantirachetăDeveselu

0 comentarii la „12 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: