Foto: Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România


1476 – A început campania otomană împotriva Moldovei

Strălucita victorie de la Podu Înalt (Vaslui), repurtată de Ștefan cel Mare al Moldovei (10 ianuarie 1475), nu putea rămâne nepedepsită de sultanul Mehmed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolelui, care, comandând el însuși oastea otomană, a pornit din Adrianopol și a deschis marea campanie împotriva Moldovei. A adus în Moldova forțe evaluate de sursele contemporane între 90.000–150.000 de oameni, plus un contingent de trupe muntene, de 10.000–12.000 de luptători, puși la dispoziție de Laiotă Basarab, trecut de partea otomanilor. În același timp, a poruncit tătarilor să prade Moldova, pentru a slăbi și mai mult apărarea țării. Scopul atacului otoman, susținut și de tătari, era preluarea cetăților Chilia și Cetatea Albă și înlocuirea lui Ștefan cu alt domnitor loial Imperiuliui. Potrivit istoricilor și cercetătorilor, era cea mai mare armată pe care Europa o cunoscuse în toată istoria sa, fiind pentru prima dată când turcii reușeau o coaliție împotriva Moldovei

1563 – Primul document cunoscut emis de județul și pârgarii orașului București

Documentul, emis la 13 mai 1563, în timpul domniei lui Petru cel Tânăr, fiul cel mai mare și succesorul lui Mircea Ciobanul, a fost dat de județul (cârmuitorul) Bucureștiului, Necula și de cei 12 pârgari (membrii sfatului de conducere) ai orașului București

1806 – A încetat din viață Samuil Micu (septembrie 1745, Sadu – 13 mai 1806, Buda)

Cărturar iluminist, teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf, filozof și traducător, reprezentant al Școlii Ardelene

1843 – A încetat din viață Christian Flechtenmacher (24 septembrie 1785, Brașov – 13 mai 1843, Iași)

Jurist sas transilvănean stabilit în Principatul Moldovei. A fost tatăl muzicianului Alexandru Flechtenmacher

1887 – S-a născut Elena Caragiani-Stoenescu

13 mai 1887, Tecuci – 29 martie 1929, București

Prima femeie aviator din România. În 1913 a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice. Primul său zbor l-a efectuat în 1912, însoțită de profesorul său de echitație, Mircea Zorileanu, viitor aviator și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. Brevetul de pilot aviator nr. 1591 din 22 ianuarie 1914 i-a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație din Mourmelon le Grand (Paris, 1913). A obținut brevetul la Paris, pentru că autoritățile din România i-au refuzat cererea. La acea dată, în lume existau doar 10 femei pilot. Pentru că în România nu a putut profesa la vremea obținerii brevetului, a rămas în Franța. La 27 de ani s-a angajat jurnalistă la un cotidian francez și a lucrat ca reporter de război. În analele presei mondiale, Elena Caragiani este amintită drept primul corespondent de război care a realizat reportaje din avion. „Cea mai bună modalitate de a vedea o țară este să o privești prin ochii unei păsări”, spunea în interviurile date ziarelor vremii. A revenit în țară în 1916, când România intrase în război. Nu a fost nici acum lăsată să intre în lupta pentru apărarea patriei ca pilot de avion de război, dar a putut să transporte cu avionul materiale sanitare și medicamente și să participe la evacuarea răniților. În doi ani a făcut zeci de zboruri pentru ajutarea și salvarea militarilor români de pe front. Demersul său a însemnat primul pas spre înființarea aviației sanitare din România de mai târziu. A lucrat ca infirmieră de Crucea Roșie, ajutând la îngrijirea răniților români într-un spital din București. După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, a plecat la Paris și a continuat să fie jurnalistă, devenind celebră pentru reportajele sale din avion. Între 1917–1928 a realizat o serie de reportaje aeriene celebre în țări din Africa si America de Sud. A murit la vârsta de 42 de ani, de tuberculoză. Elena Caragiani este cea care a deschis drumul femeilor în lumea aviației, într-o epocă în care acest domeniu era destinat exclusiv bărbaților

1860 – A fost adoptată Legea din 13/25 mai 1860 cu privire la principiile și modul de desfășurare a instrucției în Armata Principatelor Unite

După actul Unirii, cele două armate ale Principatelor aveau să se contopească, marcând „întâiul pas către unirea definitivă a țărilor surori”. Acțiunea de unificare a început în martie 1859, când au fost dislocate la București două batalioane din Regimentul de muschetari și Bateria de artilerie călăreață din Iași, iar Iași, un regiment de infanterie din Muntenia. Contopirea celor două armate ale Principatelor s-a materializat prin: numirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza comandantul suprem al forțelor armate române (11/23 octombrie 1859); înființarea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite (12/24 noiembrie 1859) și apoi prin Legea din 13/25 mai 1860 cu privire la principiile și modul de desfășurare a instrucției în Armata Principatelor Unite

1889 – S-a născut Ion Trivale

Iosif Netzler; 13 mai 1889, Pitești – 11 noiembrie 1916, Zimnicea (pe front)

Critic literar și traducător. A urmat Facultatea de Literatură și Filozofie la Universitatea din București, secția de Filologie modernă, pe care a terminat-o în 1910, urmată de un stagiu de specializare la Universitatea din Jena. A debutat în 1910, în revista Convorbiri literare, cu un articol despre drama Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea. În timpul celui de-al doilea război balcanic, între 23 iunie–27 august 1913, a participat la bătălii din Bulgaria, ca membru al Regimentului 4 Dorobanți Argeș. El a fost ucis în luptele care au avut loc în jurul orașului Zimnicea, pe Dunăre, la 11 noiembrie 1916. În ciuda activității restrânse din cauza morții premature, Trivale rămâne unul dintre criticii de elită ai literaturii române. Criticul literar George Călinescu a spus cândva că „dacă Ion Trivale nu ar fi murit atât de tânăr, critica literară românească ar fi arătat astăzi altfel”. A colaborat cu articole de critică la Noua revistă română și Convorbiri literare, publicând un singur volum, Cronici literare (1915), unde și-a expus sistemul său de gândire. De asemenea, a tradus din Mark Twain, Schițe umoristice (1916)

1889 – S-a născut Grigorie Comșa

Gheorghe Comșa; 13 mai 1889, Comana de Sus, Brașov – 25 mai 1935, Arad

Episcop ortodox al Episcopiei Aradului, apreciat orator și „episcop misionar”, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Budapesta (1915), la care a obținut și doctoratul; în paralel, a făcut studii la Facultatea de Teologie catolică din Budapesta, obținând licența în 1921, apoi doctoratul la Facultatea de Teologie din București (1925). A fost diacon la Sibiu, redactor la Telegraful Român, secretar de resort la Președinția Consiliului Dirigent, subdirector, apoi subdirector general în Ministerul Cultelor și Artelor din București și în paralel diacon la biserica Amza, deputat în primul Parlament al României întregite (1920). În 1925 a fost ales episcop la Arad, păstorind până la moarte. A înființat câteva colecții de lucrări teologice moralizatoare: Biblioteca preotului ortodox, Biblioteca creștinului ortodox, ș.a. A fost membru al Societății Scriitorilor Români și al Sindicatului ziariștilor din Banat și în Comitetul Central al Astrei. A publicat peste 75 lucrări (volume de predici ș.a.)

1894 – S-a nascut Gherman Pântea

13 mai 1894 Zăicani, Bălți – 3 februarie 1968, București

Militar, jurist și om politic, scriitor. Cu studii militare și licențiat în drept a fost locotenent în Armata Imperială Rusă, translator pentru trupele ruse si române pe frontul român, luând parte la întâlnirile bolșevicilor, împreună cu Ion Buzdugan. A fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe. La 27 martie/9 aprilie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România. A participat la primul război mondial, fiind ministru (Director general de război și marină, între 11 decembrie 1917 și ziua Marii Uniri) în Guvernul Basarabiei. A fost primar al orașului Chișinău de trei ori (1923, 1927–1928, 1932) și al orașului Odesa (1941–1944). După 1945, autoritățile sovietice l-au acuzat pe nedrept de masacrele și deportările din timpul războiului, în 1952 fiind condamnat la 10 ani de detenție, dar în anul 1955 a fost amnistiat. A murit în circumstanțe misterioase – a căzut mort după ce a băut o ceașcă de cafea într-o cafenea

1904 – S-a născut Elvira Godeanu

13 mai 1904 București – 3 septembrie 1991, București

Actriță de teatru, radio, teatru și voce formată la generația de aur a marilor artiști interbelici. A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, secția artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara. A debutat imediat după terminarea studiilor, la numai 21 de ani, la Compania Tantzi Cutava–Mișu Fotino, într-o reluare, Fracul (de Gabor Dregely). Afirmarea a venit cu cel de-al doilea spectacol din stagiunea 1926–1927, când Mișu Fotino a pus în scenă Măiastra fără inimă, adaptarea lui Vasile Voiculescu după Prințesa Turandot, de Carlo Gozzi. A jucat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” și apoi, din 1929, a Teatrului Național din București, unde avea să interpreteze roluri memorabile. A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română: Care din ele de Anton Bibescu, Femeia și paiața de Pierre Frondaie, Ispășirea Florentinei de Al. Kirițescu, Elisabeta. Regina Angliei de Ferdinand Bruckner, în ambele jucând alături de Maria Filotti, Troilus și Cressida de Shakespeare, Escu de T. Mușatescu, Dama cu camelii, O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Suferințele tânărului Werther de Goethe, etc. A jucat în filme: Maiorul Mura, Ciuleandra, Povara A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa II (1952) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

O scrisoare pierdută (1953)

1909 – S-a născut Jany Holt

Ruxandra Ecaterina Vlădescu-Olt; 13 mai 1909, București – 26 octombrie 2005, Neuilly-sur-Seine, Franța

Actriță de film, franceză de origine română, care a lucrat în principal în cinematografia franceză. A plecat la Paris în 1926 și, atrasă de teatru, a urmat lui Charles Dullin și Gabrielle Fontan. Alături de Dullin, la teatrul Atelier, s-a afirmat în roIuri mici, dar două piese au lansat-o vedetă a scenei pariziene: La créature de Ferdinand Bruckner, și Les innocentes (Children’s Hour) de Lillian Hellman. Deși juca alături de un trio de actrițe valoroase: Marcelle Géniat, Tania Balachova și Yolande Laffont, Jany Holt reușea să treacă pe primul plan. Succesul în teatru a dus imediat și la începerea unei cariere cinematografice. A apărut, între 1931–1995, în 48 de filme și producții de televiziune: Un homme en habit (1931), Le Domino vert, Un grand amour de Beethoven, Le Golem, Le Paradis de Satan, Le Baron fantôme, Les Anges du péché, Le Pays sans étoiles, Docteur Laennec, Gervaise, A Time for Loving – Le temps d’aimer, Target (1985)

Le Pays sans Étoiles (1946)

1917 – S-a născut Tudor Greceanu

13 mai 1917, București – 29 decembrie 1994, București

Aviator de elită în timpul celui de al doilea război mondial. Descendent al unor vechi familii de boieri moldoveni, era posesor a șase brevete de pilot (brevet de pilot de război, obținut în școala militară, brevet de pilot de vânătoare, brevet de instructor de zbor, brevet de pilot de bimotoare, brevet de înaltă acrobație, brevet de zbor de noapte și brevet de zbor fără vizibilitate), inclusiv brevetele și insignele de pilot german, italian și american. A avut la activ 6.000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1.000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice, pentru care a fost răsplătit devenind Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasaa III-a. După război, a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare

1919 – S-a născut George S. Bărănescu

13 mai 1919, Odobești, Vrancea – 2001, Galați

Inginer, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, stabilit în SUA. A fost profesor și rector al Institutului Politehnic București, a întreprins activitate de cercetare în domeniul motoarelor cu ardere internă, fiind autor al unor invenții (brevetate în SUA și în alte state industrializate) care includ concepte de motoare cu ardere internă având capacitatea de conservare a energiei, toleranță la combustibili și emisii poluante reduse. În 1969 i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România. În 1978 a „fugit” din țară și a ajuns în Statele Unite ale Americii unde a fost primit ca profesor la Illinois Institute of Technology și University of Illinois din Chicago. După căderea regimului comunist a revenit în Odobești

1924 – S-a născut Iv Martinovici

Iuliu Victor Martinovici; 13 mai 1924 la Ploiești – 24 iunie 2005, Reșița

Poet, prozator și traducător, membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor. A urmat studii de drept la București, finalizate la Cluj (1948). A fost jurist la Combinatul Siderurgic Hunedoara. A debutat la Brașov, în Gazeta de Transilvania (1942). A mai publicat în Steaua, Tribuna, Orizont, Argeș, Secolul 20, România literară, Familia, etc. În 1966 i-a apărut apare placheta de debut, Cercul de aur, urmat de Ca să fii stea, Ochii și ploile, Pe sub arcada porții negre, Euridice, Am lăsat graurii să zboare, Albastrul flamingo, Eterna auroră, Spre Delphi, Interviu liric, etc. A tradus din Rabindranath Tagore, Cinghiz Aitmatov, din lirica franceză, dar și, în colaborare cu Ileana Hogea-Velișcu, din literatura chineză: Qu Yuan, Cao Xue-Qin. După 1989 s-a stabilite în Germania, continuând să publice poezie în limba română. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov și Premiul revistei Observer din München (1996)

1931 – S-a născut Dan Grigorescu

13 mai 1931, București – 15 aprilie 2008, București

Anglist, istoric și critic literar și de artă, eseist, traducător, profesor de literatură comparată, membru titular (din 2004) al Academiei Române. A urmat secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R. și ca redactor-șef la Editura Meridiane, director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961 a predat la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București (titularizat profesor în 1990), apoi șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București. În 1969 și-a susținut doctoratul, cu teza Shakespeare în cultura română modernă. A fost detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971–1974 fiind numit director al Bibliotecii Române din New York. Din scrierile sale: Trei pictori de la 1848, 13 scriitori americani, Cubismul, Direcții în poezia secolului XX, Istoria unei generații pierdute – Expresioniștii, Brâncuși: rădăcinile operei, La nord de Rio Grande, Columb și insulele zburătoare, Povestea artelor surori. Introducere în ekphrastică, Drumuri printre amintiri

1937 – S-a născut Eva Sîrbu

13 mai 1937, București – 18 septembrie 2019, București

Critic de film. A scris sute de cronici de film, portrete-interviuri din seria Actorii noștri. A scris texte pentru documentarele realizate la Studioul „Alexandru Sahia”: Să zâmbească toți copii, Școala de la Meri; scenarii de film: Angela merge mai departe, Viața ca un film (documentar 2002), Logodnicii din America. În 1995 i-a apărut volumul Actorii noștri. Interviuri uitate. A fost membră a juriului Caméra d’Or la Cannes, în 1991. A primit Premiul ACIN pentru critică cinematografică (1976), Trofeul UCIN pentru întreaga activitate (2013), Premiul Academic al Uniunii Cineaștilor din România (2017)

1938 – S-a născut Ludovic Spiess

13 mai 1938, Cluj – 29 ianuarie 2006, Drăgănești-Vlașca, Teleorman

Tenor lirico-spint. Tânărul Spiess a descoperit marea muzică târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Pe atunci avea meseria de gravor în metal. Studiile le-a început la Cluj, cu Vasile Corpaci și Ion Mărgineanu, după care a plecat la București, unde a continuat studiile cu Gheorghe Pașcu. S-a căsătorit cu pianista Gerda Zach. După o scurtă perioadă petrecută la Ansamblul Armatei și debutul la Teatrul Muzical din Brașov, a devenit solist al Teatrului de Operetă din București, unde a cântat în Lăsați-mă să cânt și Lysistrata de Gherase Dendrino, Voievodul țiganilor de Johann Strauss și Țara surâsului de Lehar. A continuat studiile cu celebrul bariton Petre Ștefănescu Goangă, în 1964 ajungând solist al Operei Române. A urmat perioada marilor reușite internaționale: Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la s’Hertogenbosch (1966) și o bursă de studii la Milano pentru un an, unde a studiat cu renumitul profesor Antonio Narducci. La Opera Română a cântat în Rigoletto, la Opera Română din Cluj și la Toulouse în Samson și Dalila. A avut contracte la operele din Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires și Verona, fiind apreciat peste tot. La Salzburg a atras atenția marelui dirijor Herbert von Karajan, cu care a realizat apoi rolul Dimitri din Boris Godunov de Musorgski. A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional „George Enescu” (1991), Ministru al Culturii (1991–1992), director al Operei Române din București (2001–2005) și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF. Ca ministru al culturii, a redeschis Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu și a organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York

Giacomo Puccini – Turandot Nessun dorma, Act III, Corul si Orchestra Radio-Televiziunii Române

1940 – S-a născut Mircea Ciobanu

Mircea Sandu; 13 mai 1940, București – 22 aprilie 1996, București

Poet, prozator, editor, traducător și eseist. A făcut studii de Filologie slavă la Iași, terminate la București, în 1964. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966. A devenit redactor la Agerpres, apoi la Editura pentru literatură, la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia (1970). După 1989 a fost redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România. Scrieri: Cartea fiilor, Tăietorul de lemne, Vîntul Ahab, Nimic fără Dumnezeu. Convorbiri cu Mihai I al României, (vol. I-II), În fața neamului meu, La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov

1942 – S-a născut Bujor Macrin

13 mai 1942, București – 29 martie 2013

Actor de teatru și film și regizor. A absolvit în 1966 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti. Vreme de aproape 45 de ani a îmbogățit scena teatrului „Maria Filotti” din Brăila cu personaje legendare ca: Unchiul Vanea în Tarara-Bumbia după Cehov, Stavru în Chira Chiralina după Panait Istrati, Jupân Dumitrache în O noapte furtunoasă de Caragiale, Marchizul de Sade în Madame de Sade de Yukio Mishima, George în Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee, Piotr Sorin în Pescărușul de Cehov, Udrea în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Tatăl în Vânzătorul de iluzii de Mihai Ispirescu. în lunga sa carieră, a fost cunoscut și pe platourile de filmare, jucând în: Cei care plătesc cu viața, A unsprezecea poruncă, Cel mai iubit dintre pământeni, Această lehamite, Legiunea străină, etc. A semnat regia mai multor spectacole, dintre care: Vaniușa cel viteaz, adaptare dupa un basm rusesc, Feriți-vă de femeile măritate de Eugene Labuche, Împărăția soarelui de Ion Bălan, Hangița de Carlo Goldoni, Acul cumetrei Gurton de W.Stevenson, Profesorul îndrăgostit de Hermann Bahr

A unsprezecea poruncă (1990)

1942 – S-a născut Constantin Vaeni

13 mai 1942

Regizor, scenarist și actor. Prima sa legătură cu filmul a avut loc, ca actor, în Dincolo de brazi (1958), regizat de Mircea Drăgan și Mihai Iacob, în adolescență. Ulterior, a absolvit în anul 1969 cursurile de regie de film de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie. A debutat ca regizor secund al filmului Printre colinele verzi (1971), regizat de prozatorul Nicolae Breban. A lucrat apoi ca regizor de filme documentare, realizând scurtmetrajele Apoi s-a născut orașul, Suflet din sufletul neamului său, Play-Cupa Davis, Începuturi și Lungul drum al pâinii către casă. A trecut din 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând Zidul, Buzduganul cu trei peceți, Vacanța tragică, Ancheta, Imposibila iubire, Acasă, Drumeț în calea lupilor, etc. După 1989, a fost director al Studioului de Creație Gamma și membru al Consiliului Național al Audiovizualului

Vacanța tragică (1979)

1945 – S-a născut Ion Oblemenco

13 mai 1945, Corabia, Olt – 1 septembrie 1996, Agadir, Maroc

Fotbalist, care, în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Tunarul din Bănie, pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor. A jucat la: Dunărea Corabia, CFR Electroputere Craiova, CS Craiova, Rapid București, Universitatea Craiova (cu care a câștigat Campionatul României în 1973/74, Cupa României în 1976/77), FCM Galați. După ce s-a retras din fotbal a devenit antrenor secund și apoi principal la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României de două ori)

1946 – Violonistul american Yehudi Menuhin a cântat la București

Sir Yehudi Menuhin a susținut la București, în sala Aro, șase concerte alături de profesorul său, George Enescu (13–20 mai). Pe 13 și 15 mai, Enescu l-a acompaniat pe Menuhin la pian, pe 18 mai au cântat amândoi la vioară, iar concertele din zilele de 14, 17 și 20 mai au fost dirijate de George Enescu

Bach – Concertul dublu de vioară Yehudi Menuhin și George Enescu Prima parte

1947 – S-a născut Gigi Căciuleanu

13 mai 1947, București

Dansator, coregraf, creator al teatrului coregrafic, profesor, stabilit în Franța. Este absolvent al Școlii naționale de coregrafie. La vârsta de 14 ani a descoperit dansul contemporan de avangardă sub îndrumarea lui Miriam Răducanu, participând la celebrele Nocturne 9 1/2 din București. Și-a completat studiile de dans academic și coregrafie la Teatrul Bolshoi din Moscova. A devenit solist al Operei Române din București, dansând roluri din repertoriu. În același timp, coregrafii acestui teatru au creat roluri anume pentru el: Zidul și Mandarinul miraculos de Oleg Danovski, Amorul doctor și Un american la Paris de Tilde Urseanu etc. A câștigat premii internaționale: Premiul I de coregrafie la concursul internațional de la Köln (1971, 1972), Premiul I la Concursul Internațional de Coregrafie de la Paris–Bagnolet (1974). A fost angajat de compania Folkwang Ballet din Essen, Germania; împreună cu Rosella Hightower a creat compania Studioul de Dans Contemporan la Grand théâtre de Nancy, care a devenit ulterior Ballets de Lorraine – Danse Contemporaine de France, susținut de către Ministerul Francez de Cultură. Este unul din membrii fondatori al Consiliului Internațional de Dans al Unesco

Gigi Caciuleanu La Vie En Rose

1949 – S-a născut Julieta Szönyi

Julieta Szönyi-Ghica, 13 mai 1949, Timișoara

Actriță de teatru și film. A jucat la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești și la Teatrul Mic din București. Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Adnana din Toate pânzele sus (1976) și Otilia din Felix și Otilia (1971). Alte filme: Ecaterina Teodoroiu, Alo, aterizează străbunica!, Mitica Popescu, Cei care plătesc cu viața

Toate pânzele sus Episodul 5, Cântecul sirenei

1955 – S-a născut Dinu Manolache

13 mai 1955, Rogova, Mehedinți – 3 septembrie 1998, București

Actor de teatru și film, regizor, poet. A absolvit IATC-ul în 1980, în clasa profesorului Octavian Cotescu. Ulterior, a lucrat cu mari regizori români precum Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete etc. A fost asistent la clasa profesorului Mircea Albulescu, regie, cu piesele Pădurea de William Shakespeare și Bechet. Ultimul teatru în care a regizat a fost Teatrul Mic cu piesele Trei nopți cu Madox și Desculț în parc. A scris și poezii păstrate încă în manuscris. A jucat la Teatrul Mic în Titanic vals, Mătrăguna, Amurgul burghez, Mitică Popescu, Ca frunza dudului, Maestrul și Margareta și în filme: Cine mă strigă?, Fata Morgana, Mult mai de preț e iubirea, Căruța cu mere, Idolul și Ion Anapoda, Desene pe asfalt, Campioana

Mult mai de preț e iubirea (1982)

1959 – A încetat din viață Emil Hațieganu (9 decembrie 1878, Tritiul de Sus, Turda, Regatul UngarieiCluj, România – 13 mai 1959, Cluj)

Jurist și om politic, membru proeminent al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania și succesorului său, Partidul Național-Țărănesc, membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei; de mai multe ori ministru; arestat și deținut la Budapesta și Györ, deținut politic, membru de onoare al Academiei Române

1964 – A încetat din viață Mircea Ion Savul (3/15 mai 1895, Iași – 13 mai 1964, Iași)

Geolog și geochimist, membru titular al Academiei Române; a inițiat primele cercetări de petrologie structurală și de geotermometrie în România

1968 – S-a născut Oana Sârbu

13 mai 1968, București

Cântăreață de muzică ușoară și actriță de film. În 1985 a câștigat trofeul Steaua fără nume, iar în 1986, Premiul Tinereții la Festivalul Mamaia ’86. Și-a început cariera de actriță cu rolul din filmul Liceenii. A creat o adevărată modă; ani la rând, fetele de liceu s-au tuns precum personajul pe care l-a interpretat în acest film, Dana. A susținut turnee în Statele Unite ale Americii, Germania și Israel. Actualmente joacă la teatrul „Constantin Tănase”. Albume muzicale: Te Iubeam, Lumea basmelor, Un altfel de portret. Filme: Liceenii, Extemporal la dirigenție, Secretul Mariei

Extemporal la dirigenție (1988)

1974 – A încetat din viață Stephan Roll (Gheorghe Dinu/Dinev; 5 iunie 1903, Florina/Macedonia – 13 mai 1974, București)

Poet și prozator de origine bulgară, reprezentant al literaturii românești de avangardă

1979 – Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut

La cea de–a XII–a ediție a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga (11–13 mai 1979), Nadia Comăneci a câștigat medalia de aur pentru individual compus, sol, sărituri – performanță unică în istoria competiției

1990 – Sfatul Frontului Popular din republica sovietică Moldova și-a declarat adeziunea la Proclamația de la Timișoara

Proclamația de la Timișoara adoptată la 11 martie 1990, a fost un document programatic care anunța că idealurile Revoluției din decembrie 1989 au fost trădate și că revoluția trebuia să continue pe cale pașnică. Mai ales Punctul 8 al proclamației interzicea, prin lege electorală, dreptul de a candida la funcții în stat tuturor foștilor activiști și securiști, timp de trei legislaturi. Imediat după redactarea Proclamației au apărut manifestări de adeziune din partea populației și a diferitelor organizații. S-au strâns semnături de adeziune și s-au ținut manifestații de susținere și adeziune în numeroase orașe ale țării, dar și din străinătate: Sfatul Frontului Popular din Moldova, Chișinău; Association of Romanians in Australia; Catherine Trautmann, primar al orașului Strasbourg

1991 – S-a publicat Regulamentul nr. 1/13 mai 1991 privind operațiunile curente și transferurile de capital cu mijloace de plată străine

Emis de Banca Națională a României, care urma să publice și norme de aplicare. În vigoare de la 13 mai 1991 până la 3 mai 1992

2004 – Parlamentul României a aprobat Carta albă a securități și apărării naționale a Guvernului

Document în baza căruia urma a fi elaborată strategia militară a României pentru perioada următoare. A intrat în vigoare la 16 iunie 2004

1991 – Normele nr. 630/1991 pentru aplicarea prevederilor referitoare la înființarea și funcționarea caselor de schimb valutar

Au fost publicate în Monitorul Oficial normele elaborate conform Regulamentului privind operațiunile curente și transferurile de capital cu mijloace de plată străine, emis de Banca Națională a României

1999 – A încetat din viață Titel Constantinescu (17 februarie 1927, Râmnicu Sărat, Buzău – 13 mai 1999, București)

Prozator, poet și regizor; a lucrat câteva decenii la Teatrul Radiofonic

2008 – A încetat din viață Colea Răutu (Nikolai Rutkovski; 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, Bălți, Basarabia/R. Moldova – 13 mai 2008, București)

Actor de teatru, film, radio și televiziune, cupletist

2008 – A încetat din viață Costică Toma (1 ianuarie 1928, Brăila – 13 mai 2008, București)

Fotbalist și antrenor care a jucat pe postul de portar; a jucat pentru CCA, având 16 selecții la echipa națională de fotbal a României

2010 – A încetat din viață Alexandru Sever (Solomon Silberman; 22 ianuarie 1921, Moinești, Bacău – 13 mai 2010, Beer Șeva, Israel)

Prozator și dramaturg de origine evreiască, în anul 1990 a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie în limba română

2010 – A încetat din viață Ioan D. Haulică (29 octombrie 1924, Ipatele, Iași – 13 mai 2010, Iași)

Medic, profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină din Iași și membru titular al Academiei Române

2012 – A încetat din viață Horia Damian (27 februarie 1922, București – 13 mai 2012, Paris)

Pictor, sculptor si arhitect francez de origine română, membru de onoare din străinătate al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Mihail Grămescu (16 februarie 1951, București – 13 mai 2014, București)

Scriitor, membru al secției de Proză a Uniunii Scriitorilor din România

2019 – A încetat din viață Micaela Ghițescu (18 iulie 1931, București – 13 mai 2019)

Ttraducătoare în și din limba portugheză, deținută a regimului comunist

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #CampaniaotomanăîmpotrivaMoldovei #ElenaCaragianiStoenescu #IonTrivale #GrigorieComșa #GhermanPântea #ElviraGodeanu #JanyHolt #TudorGreceanu #GeorgeSBărănescu #IvMartinovici #DanGrigorescu #EvaSîrbu #LudovicSpiess #MirceaCiobanu #BujorMacrin #ConstantinVaeni #IonOblemenco #YehudiMenuhinlaBucurești #GigiCăciuleanu #JulietaSzönyi #DinuManolache #OanaSârbu

0 comentarii la „13 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: