Foto: Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste


1536 – Nicolaus Olahus a publicat, la Bruxelles, lucrarea istorică Hungaria

Nicolaus Olahus (1493–1568) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Hungaria este prima lucrare, scrisă de un român, care abordează tema latinității poporului român și a limbii române și a unității etnice a celor trei provincii românești, Moldova, Muntenia și Transilvania. Sursă documentară

1742 – A încetat din viață Radu II Tempea (c. 1691, Făgăraș sau Brașov – 14 Mai 1742, Brașov)

Protopop al românilor ortodocși brașoveni, autor al cronicii românești Istoria besearicei Șcheailor Brașovului, lucrare care se remarcă prin expresivitatea limbii, colorată cu arhaisme și elemente ale lexicului popular; a învățat la școala de pe lângă biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, apoi a ajuns el însuși dascăl, diacon și preot la aceeași biserică (hirotonit în 1716, la București, de Antim Ivireanul), apoi protopop al Brașovului și al Țării Bârsei (hirotesit în 1735), funcționând până la moarte. A fost un apărător al Ortodoxiei și al drepturilor românilor transilvăneni

1812 – S-a născut Costache Negri

14 mai 1812, Iași – 28 septembrie 1876, Târgu Ocna

Scriitor și om politic, fruntaș al mișcării unioniste din Moldova. Fiul unui boier înstărit, și-a făcut studiile la Chișinău și Odessa, în 1834 fiind trimis pentru studii superioare în Franța și Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. Izbucnirea revoluției de la 1848 l-a găsit la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. A luat parte la întocmirea Declarației de principii și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza. Apoi a trecut în Bucovina, unde a coordonat munca și propaganda comitetului revoluționar din Moldova, aflat în exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l în eforturile sale. Noul domnitor, Grigore Alexandru Ghica, l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative, cea mai importantă fiind cea de pârcălab de Covurlui. În 1855, a fost delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. A făcut parte din Comitetul Unirii la Iași, a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunării Ad-hoc. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri

1839 – S-a deschis la Iași Expoziția plantelor și florilor exotice

A fost prima expoziție de acest fel din principatele românești

1848 – Întrunirea conducătorilor revoluției din Transilvania la Catedrala de la Blaj

Cu o zi înainte de deschiderea Marii Adunări Naționale, conducătorii românilor din Transilvania au ținut, în catedrala din Blaj, o consfătuire pentru a stabili programul de desfășurare a Marii Adunări din 3/15–5/17 mai 1848. „Aici se afla inteligența română din statul bisericesc, civil, nobilitar și militar din Transilvania; oarecîți din Banat și de la Criș…George Sion, Russo, Lascăr Rosetti, Curius, Ionescu, Teodor Moldovanu și alți frați de-ai noștri din Moldova” spunea Alexandru Papiu-Ilarian [Revoluția română de la 1848]. Punctul central al consfătuirii a fost discursul lui Simion Bărnuțiu, a cărui idee principală era aceea a afirmării națiunii române ca națiune politică de sine-stătătoare. Respingând planul de uniune a Transilvaniei la Ungaria, Bărnuțiu s-a pronunțat pentru autonomia provinciei. „Datoria națiunii române este aceea: de a-și proclama libertatea și independența, de a declara că pe viitor nu se va mai considera obligată decât prin legile la a căror elaborare și adoptare va participa ea însăși”, prin reprezentanții săi aleși „după drepturi și cuviință” [Istoria românilor. Constituirea României Moderne (1821–1878)]. Prin acest discurs, a fost formulat conceptul de națiune română

1848 – S-a născut Bonifaciu Florescu

14 mai 1848, Budapesta – 18 decembrie 1899, București

Publicist, poet, traducător și critic literar, autor de manuale. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. A urmat Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând licența în 1872. Întors în țară, a fost profesor „provizor” la Catedra de Istorie universală critică de la Facultatea de Litere din Iași, apoi profesor de Istorie și de Limba și literatura franceză la Liceul Sfântul Sava din București, Gimnaziul „Mihai Viteazul”, Liceul Militar și Seminarul „Nifon” din capitală. A scris manuale, un dicționar, o antologie: La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, a scris Histoire de la litterature francaise jusqu’a Malherbe. Membru al Partidului Liberal și prieten cu Pantazi Ghica, a colaborat la gazetele acestuia, în opoziție cu Junimea și Titu Maiorescu. Împreună cu Macedonski, a inițit editarea Literatorului. A fondat Portofoliul român și Duminica (alături de I.C. Săvescu); a condus Țara literară, a întemeiat Revista albastră și Biblioteca omului de gust. A colaborat la Revista orientală, România literară, Revista literară, Vestea, Peleșul, Analele literare, etc. A scris versuri și proză în română: Ritmuri și rime, Aquarele și poezii în proză și în franceză: Quelques vers. Au profit des blessés, A tradus din Alexander Pope, Pierre de Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, Henri Murger, Walter Scott, Johan Ludvig Runeberg, José María de Heredia, Theodore de Banville, Edgar Allan Poe, Henry Wadsworth Longfellow, Sándor Petőfi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian

1868 – S-a născut Vladimir Hertza

14 mai 1868, Chișinău – 3 august 1924, Chișinău

Jurist și om politic, precum și primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918. Și-a făcut studiile la Gimnaziul Nr.1, cea mai prestigioasă instituție de învățămînt din Basarabia pe care a absolvit-o în 1866. Se pare că apoi a absolvit un liceu juridic din Iaroslav. După ce s-a căsătorit, fără învoirea tatălui său, tânărul a dus în Italia o viață de cântăreț ambulant. Apoi, risipind toată averea părintească s-a statornicit în România. În 1917 a fost instituit în funcția de vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol însemnat în actul Unirii. A fost președintele Zemstvei județului Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești. Între anii 1918–1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei

1871 – S-a născut Caton Theodorian

14 mai 1871, Craiova – 8 ianuarie 1939, București

Dramaturg, prozator și traducător. Orfan de la 6 ani, și-a început educația la Institutul privat „C. Dima Popovici” din Craiova, condus de mama sa, urmând apoi Colegiul și Liceul militar „D.A. Sturdza” din Craiova, unde a fost coleg cu scriitorul Traian Demetrescu. În 1887 a fugit de acasă, însoțind ca sufleur, copist și figurant trupa de teatru a lui Teodor Popescu. A călătorit o vreme prin Austria, Franța și Italia. A lucrat în redacțiile ziarelor Adevărul și Naționalul, a condus publicații efemere provinciale, precum Lumina, care a găzduit debutul său literar (1890). A luat parte la întemeierea revistei Sburătorul. A fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români, membru în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București, membru fondator și președinte al Societății Autorilor Dramatici Români. A frecventat cercul Literatorul lui Al. Macedonski, pubilcând fragmente de poezie și proză în revista omonimă. Prima sa carte a fost colecția de schițe și nuvele Petale din 1891, cu o prefață de Macedonski; în același timp, a debutat ca dramaturg la Craiova, cu Manopere electorale (Manevre electorale) și Patima (Patimile). Alte scrieri: Prima durere, Sângele Solovenilor, La masa calicului, Povestea unei odăi, Bujoreștii, Nevestele domnului Pleșu, Epice și dramatice, Jucării sfărâmate, etc.

1881 – Constituirea noului Partid Național Român din Transilvania

Cercurile electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întrunite la Sibiu (30 aprilie/12 mai–2/14 mai), au hotărât unificarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria cu Partidul Național Român din Transilvania într-un singur partid, sub numele de Partidul Național Român din Transilvania, care a proclamat ca tactică de luptă politică „activismul

1881 – S-a născut Marius Bunescu

14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, București

Pictor. Și-a petrecut primii 20 de ani din viață fără a avea un contact efectiv cu pictura, fiind autodidact într-o perioadă în care a încercat mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic. În timpul studiilor la Academia Regală din München, a asimilat impresionismul în varianta sa germană și l-a practicat o perioadă, dar s-a eliberat curând de această influență, tematica de care s-a simțit cu predilecție atras, peisajul orașului și imaginea solidității acestuia, aflându-se în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarității subiectului. A debutat în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări pe care le-a și vândut, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1919, la librăria Minerva. Un an mai târziu, a început lunga carieră administrativă, primind conducerea Muzeului „Anastase Simu”, și mai târziu, după moartea colecționarului, a Casei Memoriale „Anastase Simu”. Alături de pictură și administrare muzeală, s-a remarcat și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al RPR, iar un an mai târziu, s-a ocupat de amenajarea Galeriei Naționale. Personalitatea sa impresionează prin aportul pe care l-a adus vieții artistice românești, atât în planul creației, ca pictor și grafician, cât și în plan administrativ, ca fondator și director al unor muzee și galerii bucureștene.   Biografie ilustrată

1914 – S-a născut Tiberiu Alexandru

14 mai 1914, Ilimbav, Sibiu – 20 aprilie 1997, București

Folclorist, etnomuzicolog, organolog. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București, în perioada 1931–1936, cu Ioan D. Chirescu, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul și Ștefan Popescu. Începând din 1935 a devenit colaborator al lui Constantin Brăiloiu la Arhiva de Folklore a Societății Compozitorilor Români, devenită în 1949 Institutul de Folklor. A fost dirijor al Reuniunii române de cântări și muzică din Caransebeș, profesor suplinitor de muzică la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. A fost, pe rând: profesor suplinitor, șef de lucrări, lector, șef de catedră, și profesor de folclor la Conservatorul din București. A fost membru la International Folk Music Council for Traditional Music, vicepreședinte și președinte al Consiliului național român al acestui for internațional. A întreprins numeroase culegeri de folclor în țară (notabile, cele din Banat) și în Egipt, a susținut comunicări științifice la congrese internaționale, a publicat studii, articole, prezentări de discuri, note, cronici, recenzii în Muzica, Revista de folclor, Muzică și poezie, Contemporanul, Albina, Cântarea României, Tribuna României, etc. Din volumele sale: Muzica populară bănățeană. Notă monografică, Instrumente muzicale ale poporului român, Muzica populară românească, Folcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii (2 vol.)

1914 – S-a născut Ștefan Pascu

14 mai 1914, Apahida, Cluj – 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca

Istoric, profesor universitar, membru supleant al CC al PCR, membru titular (din 1974) al Academiei Române și președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938) cu mențiunea Magna Cum Laude, Accademia di Romania din Roma (1942), a fost laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1942). A luat doctoratul în istorie și filosofie în 1942. A fost profesor, decan și rector (1968–1976) al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Bibliotecii Academiei din Cluj, Președinte al Comisiei internaționale de demografie istorică. Personalitate marcantă a culturii românești din a doua jumătate a secolului XX, a fost specialist în istoria evului mediu și modern, cu o activitate științifică bogată în variate domenii istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională. Din scrierile sale: Istoria Transilvaniei, Răscoale țărănești în Transilvania, Formarea Națiunii Române, Avram Iancu. Erou și martir, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare, Istoria României. Compendiu, Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Istoria gândirii și creației științifice românești, etc.

1915 – S-a născut Nicolae Corlățeanu

14 mai 1915, Hîncești, Moldova – 21 octombrie 2005, Chișinău

Lingvist moldovean, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității de Stat din Chișinău, șef de sector, director-adjunct și director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău. A fost doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, susținător fervent al limbii române pentru limba vorbită și scrisă la est de Prut. Opere: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1970, Cuvântul în vâltoarea vieții, Scriitorul în fața limbii literare, Răspântii, Neologismul în opera eminesciană

1917 – A încetat din viață Emil Rebreanu (17 decembrie 1891, Maieru, Bistrița-Năsăud – 14 mai 1917)

Ofițer român din Austro-Ungaria, erou român din primul război mondial, fratele lui Liviu Rebreanu; executat pentru dezertare și spionaj, după ce fusese prins în timp ce încerca să treacă la conaționalii români

1920 – S-a născut Ursula Bedners

14 mai 1920, Sighișoara – 12 noiembrie 2005, Sighișoara

Poetă, prozatoare și traducătoare de limbă germană, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1978. A publicat articole în revistele Kunst und Kultur, Neue Literatur. În 1985 a primit Premiul 2 al publicației Karpatenrundschau. Din scrierile sale: Im Netz des Windes (versuri), Poeme (traduse în limba română de Adrian Hamzea), Der Meisterdieb und andere Geschichten aus Siebenbürgen (povestiri)

1923 – A încetat din viață Jacques M. Elias (Jacques Menachem Elias; 1844, București – 14 mai 1923, București)

Industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, membru post-mortem al Academiei Române. Prin testament, redactat la 2/15 decembrie 1914, cum nu avea nici ascendenți și nici descendenți în viață, el a desemnat ca legatar universal Academia Română, căreia i-a lăsat toată averea mobilă și imobilă „oriunde s-ar afla această avere, în țară și în străinătate” (evaluată pe atunci la 1 miliard de lei)

1933 – S-a născut Florin Brătescu

14 mai 1933, București

Jurnalist, crainic la Radiodifuziunea Română și primul crainic-prezentator al televiziunii publice. Din 1948 a scris la revista Pionierul. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, a trebuit să lucreze în fabrică, pentru a-și însuși o „concepție muncitorească”, într-un colectiv de muncitori; a lucrat la Uzinele 23 August, strungar în fier, doi ani. A fost delegat la Congresul corespondenților muncitori și țărani (1951), a devenit reporter la Scînteia Tineretului. Din 1957 a devenit crainic în radio, fiind transferat la TVR în 1960 ca prezentator și realizator de jurnale. Ca prezentator, a fost primul idol al românilor – primea zeci de mii de scrisori de la admiratori. A realizat emisiunea Reflector, una dintre cele mai apreciate și longevive emisiuni de televiziune. A fost licențiat în literatură română și ziaristică (1977). La TVR, a fost crainic, redactor, prezentator, redactor principal și șef de rubrică, după 1989, redactor-șef și purtător de cuvânt, realizând emisiuni politice. A fost fondator al postului de televiziune Antena 1 (1993) și al postului de radio Romantic

1934 – S-a născut Anatol Ciobanu

14 mai 1934, Ruseni, Edineț, Moldova – 8 aprilie 2016, Chișinău, Moldova

Filolog, profesor, reprezentant de seamă al lingvisticii române, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, în 1956 obținând Diploma Magna cum laude și, la propunerea catedrei, a rămas să-și continue studiile la aspirantură (doctorantură), avându-l îndrumător științific pe profesorul Nicolae Corlățeanu. A fost asistent, lector, lector superior, conferențiar, profesor (din 1976), prodecan al Facultății de Filologie (1964–1968), șef al Catedrei de Lingvistică generală și romanică, șef al Catedrei de Limba română,. Domeniul său de cercetare a cuprins sintaxa (funcțională, transformațională, contrastivă), sociolingvistica, lingvistica generală, cultivarea limbii, punctuația, limbile clasice (latina) ș.a. A fost autorul a peste 600 de publicații, inclusiv opt monografii, zece manuale, 14 materiale didactice, două dicționare și circa 600 de articole științifice, note, recenzii, articole pentru enciclopedii, rezumate, etc.

1945 – A încetat din viață Gheorghe Popa-Lisseanu (2 octombrie 1866, Lisa, Brașov – 14 mai 1945, București)

Istoric, filolog, membru corespondent al Academiei Române

 

Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste

Instituită prin Legea nr. 127/30 mai 2017

1948 – În noaptea de 14/15 mai a început o amplă operațiune de arestare a „dușmanilor poporului”

Desfășurată de autoritățile represive comuniste, în cooperare cu serviciile secrete ale ocupantului sovietic, care viza Mișcarea Legionară, studențimea, organizațiile subversive (regimului comunist), dar și Biserica, cultele religioase și partidele politice. Arestările au continuat pe tot parcursul anului 1948, peste 10.000 de oameni au fost aduși în aresturile miliției și securității, apoi la anchete, condamnați și aruncați în închisori

 

1948 – S-a înființat clubul sportiv Dinamo București

S-a format prin fuziunea echipelor de fotbal Unirea Tricolor București, o echipă din prima divizie, preluată în luna ianuarie a aceluiași an de Ministerul Afacerilor Interne și Ciocanul București, din Divizia A. Echipa proaspăt înființată a jucat sub denumirea Dinamo A. Numele echipei provine din vechiul cuvânt „dinamikos” (mișcare)

1951 – A încetat din viață Tancred Constantinescu (18 mai 1878, Cahul – 14 mai 1951, închisoarea Sighet)

Om politic, matematician și inginer, ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu

 

Ziua dreptului internațional umanitar

Marcată din anul 2014, la propunerea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

1954 – România a ratificat Convențiile de la Geneva din 12 august 1949

Acestea reglementează, în principal, Dreptul internațional umanitar, completate de cele două Protocoale adiționale semnate în 1977 referitoare la protecția victimelor conflictelor armate. Instituirea acestei zile confirmă atașamentul țării noastre față de valorile dreptului internațional umanitar

 

1955 – A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală (Tratatul de la Varșovia)

România, alături de Republica Populară Albaneză (retrasă în 1968), Republica Populară Bulgară, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Polonă‚ Republica Populară Ungară, este integrată într-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietică, sistem care îngloba forțele militare ale statelor socialiste. Alianța avea la nivel declarativ un triplu scop: apărarea comunismului, dezvoltarea și întrajutorarea statelor socialiste și susținerea militară reciprocă în cazul unei agresiuni. Primul comandant al Forțelor Armate Unite ale Pactului de la Varșovia a fost numit mareșalul Uniunii Sovietice, Ivan Stepanovich Konev. Pactul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955. În urma schimbărilor din Europa Centrală și de Est din anii 1989 și 1990, Tratatul de la Varșovia și-a încetat valabilitatea la 1 iulie 1991

1956 – S-a născut Domnița Petri

14 mai 1956, Nepos–Feldru, Bistrita-Nasaud

Poetă. Este absolventă a Facultății de Automatică a Institutului Politehnic din București. A debutat în volumul colectiv Ascendență, apărut la Bistrița, urmat de broșurile 9 dimineți (Bistrița, 1975) și Spații posibile (1979). A fost membră a cenaclului Amfiteatru și a colaborat cu versuri la România literară, Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Amfiteatru, Cronica, Familia, Luceafărul, etc. Lirica sa cuprinde placheta Timpul sevei, urmată de: Eclipsa, Celălalt, Traversare marcată. A primit: Premiul Editurii Junimea (1974), Premiul Tinere condeie (1975), Premiul Festivalului național de poezie „Nicolae Labiș” (1975), etc. A emigrat în Statele Unite ale Americii, unde lucrează pentru Adobe

1957 – A încetat din viață Camil Petrescu (9/21 aprilie 1894, București – 14 mai 1957, București)

Romancier, dramaturg, poet, estetician, filosof și gazetar

1959 – S-a născut Marcel Coraș

14 mai 1959, Arad

Fost fotbalist care a jucat pe post de atacant la UTA Arad, Politehnica Iași, Sportul Studențesc, Victoria București și la echipa națională de fotbal a României. În sezonul 1988–1989, a marcat 36 de goluri în Campionatul României pentru echipa Victoria București și a câștigat trofeul Gheata de argint a Europei. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

1968 – Vizita oficială în România a președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle

Prima vizită după război a unui șef de stat vest-european în România (14–18 mai). Nicolae Ceaușescu a trăit primul mare triumf. Vizita generalului Charles de Gaulle însemna debutul întâlnirilor sale cu mari personalități. De Gaulle l-a decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție a statului francez. Pentru de Gaulle a fost ultima călătorie de purtător al simbolurilor Franței. Studenții baricadeseră Cartierul Latin iar contestațiile tinerei generații răbufniseră în marile citadele universitare

Charles de Gaulle în România (1968)

1970 – S-a născut Selymes Tibor

14 mai 1970, Bălan, Harghita

Fost fotbalist și actual antrenor, a jucat din postul de fundaș stânga pentru echipele FC Brașov, Dinamo, Cercle Brugge, Anderlecht, Standard Liege, Debreceni VSC, AEL Limassol și pentru echipa națională de fotbal a României, la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 și 1998. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a. A antrenat: Astra Ploiești, FCM Târgu Mureș, Petrolul Ploiești

1980 – A încetat din viață Hilda Jerea (17 martie 1916, Iași – 14 mai 1980, București)

Pianistă și compozitoare

1981 – Primul zbor al unui român în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu, cu nava Soiuz–40

Zborul a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale Saliut 6 (14–22 mai). Dumitru Prunariu este primul și singurul român care a ajuns în spațiul cosmic

1988 – A încetat din viață Emil Alexandru Negruțiu (14 august 1911, Petrisat, Alba – 14 mai 1988)

Inginer agronom, profesor universitar și rector la Universitatea de agronomie din Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Victoria Mierlescu (18 septembrie 1905, Giurgiu – 14 mai 1992, București)

Actriță de teatru și film, a jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” și la Teatrul de Comedie din București

1994 – A fost inaugurat Hotelul Sofitel din complexul World Trade Center din București

1998 – Hotelul Athénée Palace a fost inclus în rețeaua de hoteluri Hilton

Hotelul, construit între 1912–1914, după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, avea 149 de camere și 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. A fost extins în 1936 și 1965. Închis în 1994, Athénée Palace a fost cumpărat la licitație de către Hilton Worldwide, una din cele mai vechi și extinse lanțuri hoteliere din lume, care a început o renovare și extindere de 42 milioane dolari, redeschizând hotelul ca Athénée Palace Hilton, inaugurat în octombrie 1997, fiind inclus în rețeaua de hoteluri Hilton la data de 14 mai 1998

2002 – A încetat din viață Florica Mitroi (15 februarie 1944, Giurgița, Dolj – 14 mai 2002 București)

Poetă și ziaristă

2011 – A încetat din viață Gheorghe Mihăilă (7 septembrie 1930, Dăișoara, Brașov – 14 mai 2011, București)

Lingvist și filolog, membru titular al Academiei Române

2016 – A încetat din viață Neculai Alexandru Ursu (3 august 1926, Borosești, Iași – 14 mai 2016, Iași)

Lingvist, filolog, editor și istoric literar, membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Tatiana Iekel (10 octombrie 1932, Iași – 14 mai 2017, București)

Actriță de teatru, voce, film și televiziune; a jucat toată viața de artistă pe scena Teatrului Mic din București; prima soție a actorului Florin Piersic și mama actorului Florin Piersic Jr.

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #NicolausOlahusHungaria #Costache Negri #ÎntrunireaconducătorilorrevoluțieidinTransilvania #BonifaciuFlorescu #VladimirHertza #CatonTheodorian #PartidulNaționalRomândinTransilvania #MariusBunescu #TiberiuAlexandru #ȘtefanPascu #NicolaeCorlățeanu #UrsulaBedners #JacquesMElias #FlorinBrătescu #AnatolCiobanu #Ziuanaționalădecinstireamartirilordintemnițelecomuniste #DinamoBucurești #TratatuldelaVarșovia #DomnițaPetri #MarcelCoraș #CharlesdeGaulleînRomânia #SelymesTibor #DumitruPrunariuzborcuSoiuz40

0 comentarii la „14 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: