Foto: Biserica mare a Mânăstirii Cozia


1388 – A fost sfințită biserica mare a mănăstirii Cozia, cu hramul Sfânta Treime

Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri, construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul Sfânta Treime, a fost ridicată între anii 1387–1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: „…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă”. Hrisovul domnitorului Mircea cel Batrân este totodată și actul de atestare a localității Călimănești, pe teritoriul căreia se află.

Pisania bisericii Mănăstirii Cozia

Mănăstirea Cozia a fost principalul model al arhitecturii religioase din Țara Românească vreme de patru secole, constituind de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 1415, 1419, 1436 și 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român

Mănăstirea Cozia, necropola lui Mircea cel Bătrân de pe malul Oltului

1821 – Tudor Vladimirescu a fost trădat de pandurii săi

Pe 18/30 mai oastea revoluționară ajunsese în apropiere de Golești. În rândurile armatei, se înmulțiseră însă actele de indisciplină, în condițiile în care membrii ei nu mai vedeau un beneficiu evident al continuării luptei. Patru dintre căpitanii de panduri au refuzat să-și exprime în scris adeziunea la mișcare, iar cei rămași, supărați de faptul că Tudor comandase execuția unuia din ei pentru nesupunere, au transmis liderilor eteriști corespondența lui Tudor cu otomanii, permițând acestora să-l aresteze

1822 – S-a născut Gheorghe Sion

18 mai 1822, Mamornița, Herța, Ucraina – 1 octombrie 1892, București

Scriitor, revoluționar pașoptist, membru titular (din 1868), secretar general și vicepreședinte al Academiei Române și al Astrei. A provenit dintr-o familie boierească din Hârșova, Vaslui. La Iași, a audiat cursuri la Academia Mihăileană și a luat parte la soarélele literare din casa lui Gheorghe Asachi. A fost copist în cancelaria Departamentului din lăuntru al Moldovei și șef de secție la Departamentul averilor bisericești și învățăturilor publice. A participat activ la mișcarea revoluționară din Moldova din 1848, fiind exilat, a participat la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, apoi a trecut în Bucovina, la familia Hurmuzachi. Din nou la Iași, G. Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea principatelor. A condus Arhivele Statului din Iași, iar în 1957 s-a mutat în București. A fost numit director general al Regiei Monopolului Tutunului, a scos Revista Carpaților, apoi, împreună cu V.A. Urechia, revista Transacțiuni literare și științifice. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită, temele fiind comune în lirica epocii: patriotismul: Dorul țării, refuzul opresiunii: Cenzorul meu, satira venalității, a abuzurilor etc.

1845 – Mihail Kogălniceanu a început, la Iași, publicarea lucrării Letopisețele Țării Moldovei

Lucrare în trei volume, însoțite de prefață, studii și însemnări despre manuscrisele valorificate, reunea scrierile cronicarilor Miron Costin, Grigore Ureche și Ion Neculce. A fost publicată între 1845–1852. În ediția următoare, au fost adăugate și cronici muntene.

1848 – George Barițiu a lansat, în Gazeta de Transilvania, o lozincă unionistă

Pe fundalul afirmării idealurilor naționale ale revoluției de la 1848, în urma Marii Adunări de la Blaj, George Barițiu a replicat, plin de curaj, la lozinca nobilimii maghiare „Uniune sau moarte”, cu o alta, plina de semnificatie: „Soarta națiunii române se va hotarî la București și în Iași, iar nu în Cluj, nici în Blaj, nici în Buda

1849 – A doua bătălie de la Abrud

A doua bătălie de la Abrud (18–19 mai 1849) a fost una dintre ciocnirile majore între forțele militare maghiare și românii din Munții Apuseni, în timpul revoluției din Transilvania din 1848–1849. În timpul negocierilor de pace, de la începutul lunii mai, dintre reprezentantul guvernului maghiar și conducătorii românilor din Munții Apuseni, o forță militară condusă de maiorul Hatvani Imre a atacat prin surprindere orașul Abrud. Gestul armatei ungare fiind considerat o încălcarea a armistițiului, a avut ca urmare prima bătălie de la Abrud (8–10 mai).

Suferind o înfrângere gravă în această bătălie, comandantul maghiar Hatvani a promis că va reveni pentru a se răzbuna. Ajungând în orașul Brad, Hatvani a și început pregătirile pentru o nouă expediție împotriva românilor conduși de Avram Iancu. I-a scris de aici guvernatorului maghiar: „Odihnesc puțintel și pe urmă pornesc îndată, pentru ca, ori să murim cu toții prin văgăunile moților, ori, cum îmi să cred mai cu dinadinsul, nici un suflet de om viu nu va mai rămâne la care voi fi găsit armă îndreptată în contra ungurilor”.

Forțele române erau alcătuite din civili înarmați (moți, români refugiați din diferite părți ale Transilvaniei ocupate de armata maghiară), organizați ca miliții, comandate de tineri fără experiență militară, în general avocați sau preoți. Comandantul tuturor milițiilor românești era Avram Iancu, un tânăr avocat în vârstă de 24 ani.

La 15 mai, armata maghiară a pornit din Brad spre Abrud. În zilele de 15–17 mai au fost incidente între cele două armate – incursiuni ale unor trupe din armata lui  Hatvani pentru a pune la adăpost familiile maghiare de la Roșia Montană, satele Corna și Bucium, acestea fiind împrăștiate de români. Grosul trupelor lui Hatvani a intrat în Abrudul pustiit în urma primei bătălii, iar trupele moților au încercuit orașul. Bătălia a durat două zile, atacurile maghiare deosebit de puternice, fiind respinse. Pentru retragere, armata maghiară a pornit atacuri în trei direcții – Cernița, dealul Știurț și Roșia Montană, spre a ține ocupate cetele românești de acolo. Înainte de a pleca din Abrud, Hatvani a eexecutat prizonierii români, printre care tribunul Morariu, femei și copii.

Imediat ce Hatvani a început retragerea, două trupe de lăncieri români au pornit în urmărirea lui, iar alte detașamente au luat-o pe căi lăturalnice pentru a ieși în calea fugarilor. Trupele maghiare în retragere, însoțite de refugiați civili în căruțe, au fost ajunse din urmă la Corna, fiind atacate din două părți, cu foc de pușcă și prin luptă corp la corp. Panicați, honvezii au încercat să fugă cu ajutorul căruțelor refugiaților civili, pe care i-au abandonat în voia sorții. Mărturii oculare relatează cazuri în care lăncierii români au încercat să protejeze copiii refugiaților maghiari care le ieșeau în cale în timpul atacului. Legiunea germană, ajunsă la punctul Cerbu, a fost atacată de legiunea lui Simion Balint; moții au capturat tunurile și au distrus întreaga unitate inamică. A fost momentul în care Hatvani a strigat „Scapă cine poate!”, părăsindu-și oamenii. Cei care l-au urmat au fost întâmpinați la punctul Bolfu de femeile din Bucium care au prăvălit bolovani de pe coasta muntelui, cei care au scăpat au fost loviți de bolovanii rostogoliți de alte femei, în locul După Piatră, restul soldaților maghiari fiind împrăștiați de lui Simion Groza. Doar printr-un noroc maiorul Hatvani a scăpat din nou, ajungând în seara de 19 mai la Brad, însoțit doar de trei ofițeri și câțiva soldați

1878 – S-a născut Tancred Constantinescu

18 mai 1878, Cahul – 14 mai 1951, închisoarea Sighet

Matematician, inginer, om politic, ministru al Industriei și Comerțului. A fost membru în conducerea PNL, deputat și senator, în câteva legislaturi, director general al CFR, secretar general la Ministerul Comerțului și Industriei, apoi ministru. Ca matematician, a fost printre cei care au fondat Gazeta Matematică. A ajutat mult apariția acestei reviste, pe care a subvenționt-o și a cedat din partea Căilor Ferate (al căror director general era), terenul pe care s-a construit în 1934 clădirea Casa Gazetei Matematice. A avut câteva contribuții notabile în matematică: Asupra arcelor de parabolă și arcelor de cerc, Câteva proprietăți ale normalelor la parabolă, Asupra cercurilor înscrise și exînscrise în triunghiurile înscrise și circumscrise unei parabole, precum și alte multe publicații până în anul 1945. În 1950, autoritățile comuniste au redactat un tabel cuprinzând „foști miniștri începând din anul 1918 până la 6 Martie propuși pentru arestare”. Conform tabelului, vina lui Tancred Constantinescu era următoarea: „era mare acționar la Drajna, împreună cu Stelian Popescu. Era imoral. Element dușmănos regimului actual”. Ca urmare, a fost arestat și a murit în închisoarea de la Sighet

1886 – S-a născut Mircea Djuvara

18/30 mai 1886, București – 7 noiembrie 1945, București

Filozof și jurist, om politic, diplomat, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat la București cursurile Facultății de Drept și Facultății de Litere și Filosofie obținând licența pentru amândouă în 1909. A obținut Doctoratul în Drept la Sorbona cu teza: Le fondement du phénomène juridique. Quelques réflections sur les principles logiques de la connaisance juridique. A fost profesor la Facultatea de Drept din București, la Academia de Drept Internațional de la Haga, a ținut prelegeri la universități din Berlin, Marburg, Paris, Roma, Viena. A fost avocat în Baroul Ilfov, consilier juridic al delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919); a redactat un buletin informativ și a publicat cel mai cuprinzător studiu juridic asupra participării României la Primul Război Mondial, La guerre roumaine. 1916–1918, 1919. După război, a depus o susținută activitate în vederea desăvârșirii statului național român ca delegat al României la Societatea Națiunilor, vicepreședinte al Uniunii internaționale pentru Societatea Națiunilor și președinte al Comitetului executiv al Asociației române pentru Societatea Națiunilor. A fost deputat și ministru de Justiție. A colaborat la diverse publicații ale vremii: Analele Facultății de Drept din București, Cercetări juridice, Convorbiri literare, Curierul judiciar, Democrația, Epoca, Ideea europeană, Revista de filosofie, Studii de filosofie ș.a. A lăsat numeroase cărți și studii de drept, filosofie, sociologie, morală, critică literară, dar și eseuri, articole politice și filosofice. A fost membru al Institutului de Științe Administrative, al Institutului de Științe Morale și Politice din Paris, al Institutului Internațional de Filosofie a Dreptului și de Sociologie Juridică din Paris, al Academiei de Științe din Boston

1887 – A încetat din viață Karl Storck (21 mai 1826, Hanau, Germania – 18 mai 1887, București)

Sculptor român de origine germană, primul profesor de sculptură la Școala de Arte Frumoase, autorul primelor sculpturi monumentale din București

1888 – S-a născut Eugeniu Speranția

18 mai 1888, Bucuresti – 11/12 ianuarie 1972, Bucuresti

Poet, estetician și eseist, membru în Societatea Scriitorilor din România din 1916. În 1906 a debutat publicistic în revista Vieața nouă a lui Ovid Densusianu. Licențiat al Facultății de Filosofie a Universității din București (1910), apoi Doctor în Litere și Filosofie cu teza Apriorismul pragmatic (1912), a făcut cursuri de specializare în Germania. Profesor de liceu încă din vremea studenției, a fost numit director al învățământului superior pentru Cluj, profesor la Academia de Drept din Oradea, și profesor de Filosofia dreptului și de Sociologie la Universitatea din Cluj. A colaborat la Flacăra, Vieața nouă, Cele trei Crișuri, Românul literar, Revista celorlalți, Farul, Revue Roumaine, Luceafărul, Gând românesc, Gândirea, Steaua, Familia, cu poezii si articole. A scris poezie de factură simbolistă: Zvonuri din necunoscut, Pasul umbrelor și al veciei, Sus, roman: Casa cu nalbă, estetică: Frumosul ca înaltă suferință, Papillons de Schumann, memorialistică: Figuri universitare, Amintiri din lumea literară, medalioane muzicale, dar și eseu filosofic ori studiu de psihologie: Psihologia gândirii, și de filosofia dreptului: Principii fundamentale de filosofie juridică

1888 – A încetat din viață Iacob Bologa (7 decembrie 1817, Marpod, Sibiu – 18 mai 1888, Sibiu)

Om politic, consilier aulic al Transilvaniei, membru fondator și președinte al Băncii Albina din Sibiu, președinte al ASTREI

1899 – România a participat la prima Conferință a Păcii

Conferința de pace a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea și contele Mihail Nikolaevici Muraviov, ministrul de externe de atunci al Rusiei. A avut loc la Haga și a început la 6/18 mai 1899, în data zilei de naștere al țarului. Convenția Conferinței Păcii a fost semnată în 17/29 iunie, același an, intrând în vigoare la 4 septembrie 1900. La acest forum internațional s-a încheiat Convenția asupra reglementării pașnice a conflictelor internaționale. Delegația română, din care faceau parte Alexandru Beldiman, ministru la Berlin, și Ion Papianu, agentul diplomatic de la Belgrad, a semnat documentele cu rezerve

1903 – Dezvelirea monumentului lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București

Monumentul lui Ion C. Brătianu din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, în urma câștigării unui concurs internațional organizat în 1900, a fost inaugurat în 18 mai 1903 la intersecția Bulevardului Colței (actual Bulevardul I.C. Brătianu) cu Bulevardul Regele Carol I, cu ocazia împlinirii a 12 ani de la moartea lui Ion C. Brătianu. Conținea mesajul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ȘI BRAȚELE NOASTRE”. A fost finanțat prin subscripție publică. În 1948, după venirea regimului comunist la putere, monumentul a fost topit la fostele uzine Republica. A a fost reconstruit și amplasat din nou în Piața Universității în 2019

1911 – A încetat din viață Ioan Adam (26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, Vaslui – 18 mai 1911, Iași)

Scriitor asociat cu semănătorismul, profesor de limba română, magistrat

1921 – S-a născut George Nestor

18 mai 1921, Tutova-Chetreni–Stănuești, Vaslui – 2003

Jurnalist, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1949. În 1940 a publicat primele versuri în revista școlară Vlăstarul, pe care a editat-o, fiind redactor. Apoi a publicat versuri în revista lui Liviu Rebreanu, Viața. Atras de ziaristică, a lucrat la Glasul Armatei, Albina, Tânărul scriitor, Revista de pedagogie. Între 1969–1977, a editat, ca redactor responsabil, Almanahul părinților. A colaborat la periodicele: Albina, Cravata roșie, Cutezătorii, Luminița, Ramuri (Craiova), Revista literară, România literară, Școala bârlădeană, Veac nou, Viața Militară

1924 – Echipa României de rugby a câștigat prima medalie olimpică pentru țara noastră

În 1919, Comitetul Olimpic Român a solicitat Comitetului Olimpic Internațional reintroducerea rugbyului ca probă olimpică. Această propunere a fost într-un final adoptată, COR fiind anunțat printr-o adresă în 21 noiembrie 1919. Dar, din lipsa fondurilor, sportivii români nu au putut participa la ediția de la Anvers a Jocurilor Olimpice. A VIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Paris, Franța în perioada 4 mai–27 iulie 1924, proba de rugby desfășurându-se în perioada 4–18 mai în Stadionul olimpic de la Colombes, acum Stadionul olimpic „Yves du Manoir”. România a fost una dintre cele trei echipe participante la Jocurile Olimpice de vară de la Paris, pierzând ambele meciuri jucate, împotriva Franței (cu 59–3) și a SUA (cu 39–0), terminând astfel pe locul 3, obținând medalia de bronz, prima din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice

1928 – S-a născut Ilie Moldovan

18 mai 1928, Albești, Mureș – 9 februarie 2012, Sovata

Preot, profesor universitar și teolog. A urmat Facultatea de Agronomie din Cluj (1947–1952), Institutul Teologic Universitar la Cluj și la Sibiu și studii de doctorat, specialitatea Dogmatică, la lnstitutul Teologic din București, susținând examenul de doctorat în 1974, cu teza Sfântul Duh în Ortodoxie și în preocupările ecumeniste contemporane. A fost inginer agronom, preot paroh în Lisa, protopopiatul Făgăraș, și Daneș, protopiatul Sighișoara, spiritual II, apoi spiritual I (conferențiar) la institutul Teologic Universitar din București, suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatică și Simbolică la același Institut, profesor titular la catedra de Morală de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, iconom stavrofor. A avut vaste preocupari de etnogeneza Romanilor și ecoteologie. A fost președintele de onoare al Federației PRO VITA Ortodoxă. Cărți: Calendarul viu. Dialoguri euharistice între generații, Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate, Adevărul și frumusețea căsătoriei – Teologia iubirii

1935 – S-a născut Francisca Stoenescu

18 mai 1935, Curtbunar, Dobrogea de Sud/Bulgaria

Arhitectă, scriitoare (de literatură pentru copii), ilustratoare de carte, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în anul 1960. În perioada 1960–1977 a lucrat ca arhitect și a colaborat la publicațiile pentru copii cu povestiri și ilustrații. Între anii 1986–2009 a locuit în Olanda unde a expus sub pseudonimul Francisca Stoia. A fost membră a Gemeenschap Beeldende Kunstenaars (Uniunea artiștilor plastici Gelderland, Olanda (GBK) în perioada 1995–2009. Din anul 2010 a revenit în Bucureștiși a colaborat cu scenarii la emisiunile pentru copii de la Radiodifuziunea Română și la Animafilm. A fost căsătorită cu Valeriu Pantazi. A publicat cărți cu coperta și ilustrațiile sale: Se caută urgent un doctor de flori, Ce-ai în mână? O stea, Întrecerea din pădure (carte de colorat), Prima ninsoare, Pricoliciul, Aleargă mânzule, Ana și lupul – Scufița Roșie pentru cititori profesioniști. A participat le expoziții de grup și personale

1947 – S-a născut Goange Marinescu

Gheorghe; 8 mai 1947, Râmnicu Vâlcea – 16 mai 2000, Râmnicu Vâlcea

Regizor și animator de teatru. A absolvit a IATC București (1966–1970), la clasa de regie a profesorilor David Esrig și Mircea Mureșan și a Facultatea de Limba Franceză a Universității Craiova (1970–1974). Timp de 13 ani (1976–1989), a condus Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea. A urmat un stagiu de pregătire în Franța (1982), absolvit cu lucrarea Corpul uman în spațiul și timpul teatral. A fost regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, apoi a preluat conducerea Teatrului „Anton Pann” din Rm Vâlcea (1992–1997). În cariera sa a regizat mai multe spectacole, pentru Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul „Anton Pann”, precum și pentru Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul de Stat Pitești, Teatrul de Nord Satu Mare: Concurs de frumusețe de Tudor Popescu, Revelion la Baia de aburi de Eldar Reazanov, Oglinda după Michel de Ghelderode, Cum se cuceresc femeile de Woody Alen, În larg de Slavomir Mrozek, Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, Emigranții de Slavomir Mrozek, Zoo story de Eduard Albee, Stele pe cerul dimineții de Aleksandr Galin, Unchiul Vanea de Cehov. Ultima piesă pe care a regizat-o a fost Intrigă si Iubire de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie 2000, la Teatrul de Stat Sibiu

1952 – S-a născut Sorin Medeleni

18 mai 1952 – 20 decembrie 2015, București

Actor de teatru și film. A absolvit al Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, clasa profesoarei Eugenia Popovici. A debutat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, iar din 1978 a fost actor la Teatrul Mic din București, căruia i-a dedicat 37 de ani din carieră, jucând în: Nu sînt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, Bătrâna și hoțul de Viorel Savin, O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu, Piațeta de Carlo Goldoni, Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Mata Hari – dincolo de legendă de Philippe Collas, Top Dogs de Urs Widmer, etc. În film, a jucat, printre altele, în Aurora, Păcală se intoarce, Drumeț în calea lupilor, Secretul lui Bachus

Bătrâna și hoțul (Teatru TV)

1957 – S-a născut Mihai Crețu

18 mai 1957, București

Muzician și producător muzical, activ muzical în Germania și Europa de Vest, domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical Enigma. A urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obținând licența în muzică. De formație pianist, a lucrat ca producător și interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970–1980, în spatele marilor succese comerciale numite Boney M și Milli Vanilli. Axat pe producere și aranjament muzical, Crețu, cunoscut și sub pseudonimul artistic de Curly M.C., lucrează în propriul său studio muzical, numit Studioul A.R.T., situat în insulele Baleare, pe insula Ibiza. Conform propriului său web site, până la finele anului 2001, Mihai Crețu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume

Wild River

1982 – A încetat din viață Șerban Nedelcu (13 februarie 1911, Putineiu, Ilfov – 15 mai 1982, București)

Jurnalist și prozator

1983 – A încetat din viață Alexandru Bădăuță (14 iunie 1901, Zâmbreasca, Teleorman – 18 mai 1983, București)

Prozator, memorialist și eseist, unul dintre întemeietorii cinematografiei documentare românești și ai Oficiului Național de Turism

1991 – A încetat din viață Areta Șandru-Popa (25 iulie 1950, Lazuri, Satu Mare – 18 mai 1991, București)

Scriitoare și jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România

1993 – A încetat din viață Aurel Covaci (13 februarie 1932, Oradea –18 mai 1993, București)

Traducător, redactor de presă, fost deținut politic al regimului comunist

1995 – A încetat din viață Valentin Teodorian (4 iunie 1928, București – 18 mai 1995, București)

Tenor, solist al Operei Române din București

2000 – A încetat din viață Gáll Ernő (4 aprilie 1917, Oradea – 18 aprilie 2000, Cluj)

Sociolog și publicist, evreu maghiar din România, membru corespondent al Academiei Române; în timpul celui de-al doilea război mondial familia sa a fost exterminată la Auschwitz

2001 – Regele Mihai a revenit la Palatul Elisabeta

Reședința a fost pusă la dispoziția Familiei Regale pentru timpul șederii la București, de către Guvernul român. La aproape 55 de ani după ce a semnat abdicarea sub amenințarea armei, regele s-a întors în biroul de lucru de atunci. Palatul Elisabeta a fost construit în 1936, pentru Principesa Elisabeta, fostă regină a Greciei și sora regelui Carol al II-lea. De când palatul a fost dat în folosința Regelui Mihai, ca fost șef de stat în 2001, acesta găzduiește evenimentele publice și private ale Familiei Regale. Aici au loc ceremoniile de decorare, audiențele, petrecerile de grădină, recepții diplomatice și dineurile de stat prezidate de membrii Familiei Regale

2007 – A încetat din viață Jeana Gheorghiu (6 iunie 1946, București – 18 mai 2007, București)

Jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, și director al TVR 2 (2002–2004)

2009 – Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg

După ce reprezentanții Muzeului Bran și ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta funcționând în regim privat de la ora 12.00. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009

2011 – A încetat din viață Mircea Horia Simionescu (23 ianuarie 1928, Târgoviște – 18 mai 2011, București)

Prozator, publicist și eseist, caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc

2014 – A încetat din viață Radu Florescu (23 octombrie 1925, București – 18 mai 2014, Mougins, Franța)

Istoric, profesor universitar și filantrop, stabilit în Statele Unite ale Americii, director al Centrului de Cercetări Est-Europene de la Boston College, pe care l-a fondat

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BisericamareaMânăstiriiCozia #GheorgheSion #LetopisețeleȚăriiMoldovei #AdouabătăliedelaAbrud #TancredConstantinescu #MirceaDjuvara #EugeniuSperanția #PrimaConferințăaPăcii #MonumentulluiIonCBrătianu #Primamedalieolimpică #IlieMoldovan #FranciscaStoenescu #GoangeMarinescu #SorinMedeleni #MihaiCrețu

0 comentarii la „18 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: