Foto: Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală al lui Petrache Poenaru


Ziua Limbii Slovace

Sărbătorită în țara noastră la 25 mai, a fost instituită prin Legea nr. 142/2014. Potrivit Universității din București, limba slovacă face parte din ramura indo-europeană a limbilor slave occidentale, alături de polonă, sârba luzaciană și cehă, cu care seamănă cel mai mult din punct de vedere genetic, tipologic și cultural. Are alfabet latin, nu chirilic. Pe lângă limba sârbă, slovaca este limbă oficială în provincia Voivodina, alături de română, maghiară, ucraineană și croată. De asemenea, slovaca este limbă oficială în Uniunea Europeană

 

1317 – Regele Ungariei, Carol Robert, a confirmat sașilor drepturile din diploma Andreanum din 1224

Diploma Andreanum din 1224 nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), a fost păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu. Libertățile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului și i-au unit juridic pe sașii așezați aici

1411 – Tratatul de alianță moldo-polon de la Roman

Tratatul a fost semnat de Alexandru cel Bun (23 mai) pentru prima dată în 1402, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello, fiind reînnoit în anii 1404 și 1407. La începutul anului 1411 a început războiul dintre Regatul Polon și Ordinul teuton. Devotat obligațiilor asumate, Alexandru a trimis un contingent de trupe, care a participat în bătălia generală de la Grunwald dintre acest ordin și forțele unite ale polonezilor și lituanenilor. După terminarea războiului, la 25 mai 1411, la Roman a fost încheiat un nou tratat moldo-polon, prin care s-a reînnoit alianța împotriva Ungariei. Regele Wladislaw al II-lea își asuma obligația de a restitui, în doi ani, restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I, în caz contrar urmând a ceda Pocuția. Actul a fost reînnoit și în anii 1415 și 1419

1455 – A început a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

În lupta de la Movile (Moghilău, regiunea Vinița, azi Ucraina), Petru Aron l-a înfrânt pe domnul Moldovei, Alexandru al II-lea (Alexăndrel/Olehno).

Petru Aron (sec. al XV-lea – 1469), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei între octombrie 1451–februarie 1452; august 1454–februarie 1455 și între 25 mai 1455–aprilie 1457. Pentru prima domnie a dus lupte cu Bogdan al II-lea, pe care l-a ucis la Reuseni în octombrie 1451. În octombrie 1455 a trimis regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când a reconfirmat privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi. A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457

1455 – A încetat din viață Alexandru al II-lea al Moldovei (Alexăndrel/Olehno; n. 1438 – d. 25 mai 1455, Cetatea Albă)

Domn al Moldovei de trei ori (decembrie 1448–12 octombrie 1449; 24 februarie 1452–22 august 1454; înainte de 8 februarie 1455–25 mai 1455)

1571 – Alegerea lui Ștefan Báthory Principe al Transilvaniei

După moartea principelui Ioan Sigismund, rămas fără urmași, două diviziuni susțineau candidați pentru a-I urma la conducerea Transilvaniei. Unii cereau unirea cu Ungaria și ceilalți doreau independența sub auspiciile Sultanului. Învingători au ieșit cei din a doua categorie, Poarta impunând dietei această alegere. A fost ales Principe al Transilvaniei catolicul Ștefan Bathory, împotriva voinței împăratului

1827 – Petrache Poenaru a obținut brevetul pentru tocul cu rezervor la Paris

Brevetul nr. 3208 din 25 mai 1827, cu titlul „Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. Invenția lui Petrache Poenaru a revoluționat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat și astăzi de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală Poenaru, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii și posibilitatea înlocuirii unor piese

1850 – S-a născut Vasile Mangra

25 mai 1850, Săldăbagiu, Bihor – 14 octombrie 1918, Budapesta

Teolog, mitropolit al Transilvaniei, istoric, membru titular (din 1909) al Academiei Române. A urmat studii teologice la Arad, juridice la Academia de Drept din Oradea, dar neterminate. La numai 25 de ani a fost numit profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad, în 1878 a fost promovat profesor titular, fiind director provizoriu al institutului (1882–1883). A predat Dreptul bisericesc și Istoria bisericească. A fost redactor la foile bisericești Lumina și Biserica și școala. În 1876 a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism, primind numele de Vasile. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea și hirotesit arhimandrit (1906). A fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice: în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român; în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta

1856 – A luat ființă la Socola, lângă Iași, societatea Unirea

Membrii fondatori, C. Negri, A. Panu, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Hurmuzaki și alții s-au întrunit în via de la Socola a lui Petru Mavrogheni. Scopul înființării acestei societăți era „Unirea Țărilor Române”, organizarea și mijloacele care trebuiau folosite pentru triumful cauzei

1862 – Mihail Kogăniceanu a susținut în Parlament celebrul său discurs Îmbunătățirea soartei țeranilor

Au fost de fapt două cuvântări susținute în Adunarea Generală, în zilele de 25 mai/7 iunie și 1/13 iunie. Kogălniceanu s-a pronunțat pentru împroprietărire și abolirea clăcii, dar propunerea sa nu a fost luată în considerare, fiind respinsă de Adunare

1877 – Țarul Alexandru al II-lea și suita lui au sosit la Ploiești

În perioada 25 mai–13 iunie 1877, urbea ploieșteană a fost sediul Marelui Cartier General al armatei Rusiei, în deplasarea sa spre Dunăre. Aici au locuit țarul Alexandru al II-lea, marele Duce Nicolae – șeful Marelui Stat Major al Armatei ruse, Aleksandr Gorceakov – Cancelarul Rusiei, feldmareșal Dmitri Miliutin – ministrul rus al Forțelor Armate, țareviciul Aleksandr (viitorul țar Alexandru al III-lea), alți membri ai familiei imperiale, dar și aproape toți demnitarii importanți ai imperiului, în total peste 700 de persoane. În această perioadă țarul a avut câteva întâlniri protocolare cu prințul Carol I al României. În timpul întâlnirii, partea rusă a solicitat participarea armatei române la operațiuni militare împotriva Imperiului otoman. Domnitorul Carol I i-a declarat marelui duce că armata română, ca forță de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condițiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct

1893 – S-a născut Ludovic Feldman

25 mai 1893, Galați – 11 septembrie 1987, București

Violonist și compozitor. A făcut studiile muzicale la Conservatorul din București, cu Robert Klenck și Dumitru Georgescu-Kiriac (1910–1911), s-a perfecționat la Neues Wiener Konservatorium cu František Ondříček și a luat lecții particulare cu Mihail Jora. George Enescu a fost cel care l-a încurajat și sfătuit, recomandându-l drept „realmente dotat pentru compoziție – când spun realmente dotat aceasta înseamnă mult”. A fost concert-maestru al orchestrei Operei din Zagreb, prim-violonist în orchestra Operei Române din București, a făcut parte din Cvartetul Teodorescu din București, concert-maestru în orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București. Lucrările sale au o tematică de inspirație folclorică transpusă într-un limbaj de factură modernă. A compus muzică simfonică: 4 Suite de orchestră, Concert pentru două orchestre de coarde, celestă, pian și percuție, Concertino, Piesă de concert pentru orchestră de suflători, pian, harpă, xilofon, glockenspiel și percuție, etc., muzică de concert, de cameră, corală, lucrări didactice

Ludovic Feldman – Suita nr. 2 pentru vioară și pian • Vioară Lucian Reut, Pian Doina Grigore

1898 – S-a născut Constantin Balmuș

25 mai 1898, Murgeni, Vaslui – 13 iulie 1957, București

Filolog, specialist în limbile clasice, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925–1926. A fost profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea București și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948–1952. A fost traducător din limbile latină și greacă, autor al unor interesante cercetări dedicate literaturii elene și latine. A publicat printre altele: Tehnica povestirii la Plutarh, Tucidide. Concepția și metoda sa istorică și alte studii filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii

1899 – S-a născut Alexandru S. Sanielevici

25 mai 1899, București – 21 decembrie 1969, București

Fizician, profesor la Universitatea din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A efectuat cercetări în domeniul radioactivității și al fizicii nucleare; ca profesor la Universitatea din București, a organizat primul laborator de lucrări practice de radioactivitate în România. Scrieri: Cucerirea focului, Introducere în radioactivitate, Structura nucleului atomic și tranzițiile radioactive

1902 – A încetat din viață Ion Bumbac (31 ianuarie 1843, Costâna, Suceava – 25 mai 1902, Cernăuți)

Poet, profesor; a înființat societatea filarmonică Armonia și societatea culturală Concordia

1908 – S-a născut Costin Kirițescu

25 mai 1908, București – 13 decembrie 2002, București

Economist, membru corespondent al Academiei de Științe din România (din 1938), membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvită în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea studiilor, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. S-a simțit atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și eforturile în mod sistematic în acest sens. A obținut diplomă de Doctor în Economie și Filosofie – de la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin. A început cariera universitară la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934–1952). În 1936 s-a înscris la concurs pentru ocuparea unui post la Banca Națională a României, devenind impiegat clasa a VIII-a. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a lucrat aici până în anul 1952, când comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a 200 de salariați. A fost învinuit atunci de deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Banca Națională, cât și de la catedră. După munci necalificate, în 1958 a revenit la Banca Națională și în învățământ, unde a lucrat până la pensionare (1987). A scris peste 400 de studii si articole apărute atât în publicații românești, cât și străine: Geneza monedei, Inflația, Politica de credit, Aspecte ale problemei monetare contemporane, Relațiile valutar-financiare contemporane, Moneda – mică enciclopedie, Un secol de frământări monetare, Idei contemporane in acțiune, Călător prin secolul XX (Memoriile unui bancher fără bani), Lumea în care și-a croit drumul Banca Națională a României etc.

1908 – S-a născut Ludovic Iosif Urban Rudescu

Ludovic Iosif Urban Rodewald; 25 mai 1908, Cernăuți – 17 martie 1992, București

Biolog român, de etnie german bucovinean, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Biologie la Universitatea din Cernăuți, după care a mers la diverse specializări la Berlin, Stockholm, Lund, Uppsala, Göteborg etc. Din 1948, a fost cercetător la Institutul de Celuloză și Hârtie din București iar apoi la Institutul de Biologie. Doctor în științe naturale, specialitatea biologie, hidrobiologie și stuficultură, a fost, din 1967, șef de secție la Institutul de Biologie „Traian Săvulescu” din București. A făcut cercetări asupra rotiferelor, gastrotrichiilor și tardigradelor, grupe de animale din microfauna bentosului și planctonului, studii asupra Deltei Dunării, având contribuții la studiul nutriției minerale a plantelor, al rezistenței lor la ger și la secetă. A colaborat cu specialiști din Irak și Pakistan în domeniul valorificării stufului din Mesopotamia și a studiat deltele fluviilor Tigru, Eufrat, Indus, Gange și Brahmaputra. A colaborat, de asemenea, cu Academia de Științe a URSS în studiul deltei Niprului și a fluviului Volga și cu specialiștii din Cehoslovacia și Polonia în studiul macrofitelor acvatice. A fost membru al Societății Americane de Limnologie și Oceanografie, al Societății Americane de Microscopie și al Societății Internaționale de Limnologie

1909 – S-a născut Dorina Rădulescu

Dorina Rudich; 25 mai 1909, Roznov, Neamț – 21 august 1982, București

Prozatoare, poetă și jurnalistă. A colaborat la Cuvlntul liber, Graiul nou, Viața Capitalei (unde a fost redactor), Contemporanul, Lumea, Gazeta literară, România literară, etc. A debutat editorial cu romanul Vârtej în1964. A fost soția politicianului comunist Gogu Rădulescu. A mai publicat un volum de însemnări, tablete: Adevar si fantezie, Ancora – volum postum care cuprinde texte similare, unele reluate din volumul anterior, alternând cu scurte poeme

1917 – Congresul Învățătorilor Moldoveni din Basarabia

A avut loc la Chișinău (Gubernia Basarabia) între 25–28 mai, la lucrările congresului participând circa 350 de persoane. Secolul de dominație țaristă a lăsat moștenire trei probleme importante în domeniul învățământului din Basarabia: nivelul scăzut de alfabetizare al românilor, interzicerea constantă a culturii naționale și rusificarea. Preotul și profesorul Alecu Mateevici a ținut o cuvântare înflacărată: Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevarate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului așezat prin România, Bucovina si Transilvania. […] Frații nostri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile în care trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi […] Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niste nenorociți rătăciți. Trebuie să știm ca suntem români, strănepoți de-ai romanilor și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor, și tuturor celor neluminați…”

1917 – A încetat din viață Iacob Mureșianu (29 iunie 1857, Brașov – 25 mai 1817)

Compozitor, profesor și publicist, maestru al muzicii corale; unul dintre întemeietorii și creatorii artei muzicale românești

1919 – Prima audiție a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului

A avut loc la Ateneul Român din București, interpretată de Orchestra Ministerului Educației și Societatea Corală Carmen. Deși a fost un succes, Enescu a fost nemulțumit, lucrând la modificări. Premiera bucureșteană a fost numită în cronica muzicală apărută în publicația Steagul, din 29 mai 1919, „o adevărată sărbătoare muzicală. […] Maestrul poate fi mulțumit. Publicul țării sale, pe care de mult l-a cucerit cu vioară, pianul sau bagheta l-a înțeles în fine, l-a aplaudat în mod spontan și sincer și ca compozitor

George Enescu – Simfonia nr. 3 Orchestra Națională din Lyon, Dirijor: Lawrence Foster; Picturi de Matisse

1920 – S-a inaugurat Opera Română din Cluj

Opera Română din Cluj, prima instituție lirică a țării, a luat ființă la 18 septembrie 1919, odată cu Teatrul Național și Conservatorul de Muzică din Cluj. Sub conducerea unor personalități artistice de renume, precum tenorul Constantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost depășite în decurs de câteva luni dificultățile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă. Primele reprezentații au constat în două concerte simfonice la datele de 13 și 14 mai 1920, sub conducerea dirijorului ceh Oskar Nebdal. Spectacolul inaugural a avut loc la 25 mai, cu grandioasa operă Aida de Giuseppe Verdi, interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak, în regia artistică semnată de primul director al instituției, Constantin Pavel, care a fost și primul interpret al rolului Radames

Giuseppe Verdi – Aida • Opera Națională Cluj (2016)

1923 – Compozitorul George Enescu a susținut un concert în orașul Bălți

Acompaniat de talentatul pianist Nicolae Caravia, Enescu a susținut un concert exceptional în sala Teatrului Unirea. În ziua recitalului, marele maestru a vizitat biblioteca societății care-i purta numele, unde a lăsat câteva volume. Într-o vizită anterioară la Bălți, Enescu a susținut un concert la Casa Culturii Modern, donând tot profitul în scopuri culturale. Atunci s-a înființat Societatea Culturală „George Enescu”

George Enescu – Andantino pentru orchestră

1923 – S-a născut Remus Luca

25 mai 1923, Târgu Mureș

Prozator. A studiat la Facultatea de Litere din București, apoi a fost redactor la un ziar din Târgu Mureș și învățător. În 1952 a absolvit Școala de Literatură „Mihai Eminescu” și a devenit redactor la Viața românească. A publicat schițe și povestiri încă din liceu. Adevăratul debut a fost cu povestirea Într-o gară (1952), într-un volum cu Ion Istrati. Critica timpului i-a apreciat superlativ Ana Nucului (1953). A tradus literatură maghiară din România: Asztalos I., Fodor L., Nagy I., Papp F., Simon M., Suto A., Szabo Gy. A publicat volume de proză scurtă: Povestiri, Cămașa de mire, Dimineață de mai, Ziua întâlnirilor, Nume, și romane axate pe probleme sociale și morale: Liniștea iernii, Poveste de dragoste, Cu ce se șlefuiesc diamantele, Astă seară îl arestăm pe asasin

1927 – A încetat din viață Dimitrie Dan (8 octombrie 1856, Suceava – 25 mai 1927, Cernăuți)

Preot, istoric al bisericii, folclorist al minorităților din Bucovina, membru corespondent al Academiei Române

1930 – S-a născut Radu Penciulescu

25 mai 1930, București – 22 martie 2019, Stockholm, Suedia

Regizor de teatru, considerat unul dintre creatorii de școală românească în regia de teatru, expatriat în Suedia. A absolvit în 1956 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe George Dem. Loghin și Dina Cocea. Adept al sistemului lui Constantin Stanislavski, Penciulescu a lucrat după absolvire ca regizor angajat la Oradea și Craiova (unde Vlad Mugur tocmai devenise director). Între 1964–1969, a fost director al Teatrului Mic din București. În același timp a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). Înainte de a părăsi România, a montat spectacole în București pe scenele teatrelor Mic, Național și „L.S. Bulandra”. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971). În 1973 s-a stabilit în Suedia unde, din 1988 până la pensionare, a fost profesor la Institutul de Teatru din Malmö la materia Interpretare teatrală. După 2000, a regizat la Teatrul Național din București texte de Dostoievski și Shakespeare.

Nocturne: Radu Penciulescu

1933 – S-a născut Eugen Simion

25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova

Critic și istoric literar, eseist, filolog, editor, profesor universitar, membru titular (din 1992) și președinte (1998–2006) al Academiei Române. A studiat la Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. După absolvire, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, lucrând în Colectivul Eminescu, condus de Perpessicius. A fost redactor la Gazeta literară, lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București, lector invitat de Limba română la Universitatea Sorbonne (Paris–IV), apoi a obținut o bursă de studii în RFG. A devenit conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 a fost director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista Tribuna (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească. Din 1968 a colaborat săptămânal la România literară și din 1991, la Literatorul. Din 1983 a fost redactor al revistei Caiete critice, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. A fost coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004–2009. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, a ținut o rubrică permanentă în revista Cultura. A fost președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei Opere fundamentale. Din opera sa: Proza lui Eminescu, Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, Scriitori români de azi, Moartea lui Mercutio, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, Fragmente critice, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor

1935 – A încetat din viață Grigorie Comșa (13 mai 1889, Comana de Sus, Brașov – 25 mai 1935, Arad)

Episcop de Arad, deputat în primul Parlament al României întregite; membru de onoare al Academiei Române

1938 – S-a născut Maria Slătinaru-Nistor

25 mai 1938, Iași

Soprană de operă și profesoară universitară, considerată una dintre cele importante soprane române. A inceput studiul artei vocale în orașul natal pentru ca perfecționarea să se realizeze la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea profesoarei Arta Florescu. Cu un talent deosebit și o voce aparte, s-a remarcat încă din anii studenției, cucerind premii la concursuri importante, la Hertogenbosch, Toulouse, „P.I. Ceaikovski” la Moscova, „ George Enescu” la București, „Francisco Vinas” la Barcelona. Angajată a Operei Naționale București (1969–1990), a fost adeseori invitată să cânte pe scene de primă mărime – Opera de Stat din Viena, Gran Teatro del Liceu Barcelona, Metropolitan Opera New York, etc. – repurtând succese importante și stârnind admirația melomanilor de pretutindeni. De-a lungul carierei sale, a impresionat in roluri de referință ale repertoriului de operă precum Leonora din Trubadurul și rolul titular din Aida de Verdi, Marguerite din Faust de Gounod, Mimi din Boema, Liù din Turandot și Floria din Tosca de Puccini (rol jucat de peste 250 de ori), etc., la care se adaugă roluri din operele românești, Hamlet de Pascal Bentoiu și Ecaterina Teodoroiu de Emil Lerescu. Retrasă din activitatea interpretativă la inceputul anilor ’90, Maria Slatinaru-Nistor are o intensă activitate pedagogică în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, unde îndrumă pașii viitorilor artiști lirici români de primă mărime

Amilcare Ponchielli – La Gioconda „Suicido” (1984)

1940 – S-a născut Elena Curicheru-Vatamanu

25 mai 1940, Negrești, Călărași, Republica Moldova

Scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A urmat Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filologie, absolvită în 1962. A debutat editorial cu volumul None, a tradus din M. Matsutani, A. Grin, N. Dumbadze, A. Sulakauri, Guy de Maupassant

1949 – Decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunare-Marea Neagră

În 25 mai 1949 au avut loc o ședința a guvernului și o ședință a a Biroului Politic al PMR la care s-a adoptat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ponderea deținuților în numărul total al lucrătorilor de la Canal a crescut de la 19,2% la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adică 20.768 de persoane în noiembrie 1952. Însuși Stalin îi sugerase lui Gheorghiu-Dej începerea construcției Canalului, cu ocazia unei vizite facute de acesta în 1948 la Kremlin, iar sistarea lucrărilor, la fel ca și începerea lor, a fost tot la inițiativa Kremlinului. Dupa moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej să renunțe la lucrările din Dobrogea, întrebându-l la ce le trebuie românilor acel Canal… Îndată după întoarcerea la București, Gheorghiu-Dej a înființat, în iulie 1953, Comisia Guvernamentală pentru închiderea lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră

1950 – A încetat din viață Nicolae Ciupercă (20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat – 25 mai 1950, închisoarea Văcărești)

Militar de carieră, a participat la Al Doilea Război Balcanic, Primul și Al Doilea Război Moondial, general de armată în al doilea război mondial, om politic

1952 – S-a născut Dumitru Lupu

25 mai 1952, Giurgiu – 22 iulie 2017

Compozitor de muzică ușoară, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) și al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF). A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția Canto. A fost profesor universitar la Universitatea „Ovidius” din Constanța, dirijor al orchestrei Teatrului „Al. Davila” din Pitești și al Teatrului Fantasio din Constanța. A fost inițiatorul festivalului Mamaia copiilor. A compus peste 500 de lucrări muzicale, a creat spectacole

Valsul Valurilor • Muzica Dumitru Lupu, Versurile Viorel Popescu, Voce Ileana Șipoteanu

1959 – S-a născut Tudor Vlad

25 mai 1959, Cluj

Prozator și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1983, a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, iar în 1997 a devenit doctor în filologie al aceleiași universități. A fost corector, apoi redactor, secretar general de redacție și redactor șef-adjunct la revista Tribuna, apoi redactor-șef al revistei Transylvanian Review a Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, componentă a Fundației Culturale Române. Din 1992 a fost lector universitar, apoi conferențiar, șef de catedră la Departamentul de Jurnalistică al Universității „Babes-Bolyai”. A debutat publicistic în 1979 cu un fragment de proză apărut în revista Tribuna și editorial în 1981 cu un roman, Al cincisprezecelea. Colaborează cu proză și articole diverse la revistele: România literară, Tribuna, Steaua, Echinox, Cinema, Luceafărul, Adevărul literar și artistic, AEJMC News etc. A mai publicat romanele: Ascensiune nocturnă, Porțile serii, Adunarea și scăderea zilelor și volumele de specialitate: Interviul. De la Platon la Playboy, Fascinația filmului la scriitorii români

1967 – S-a născut Ancelin Roseti

25 mai 1967, Bârlad

Poet și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat poeme, cronici literare și pamflete în Dacia literară, Convorbiri literare, Bucovina literară, Porto franco, Opera magna, Feedback, Acolada, Apostrof, Ateneu, NordLitera, Orizont literar, Familia, Oglinda literară, Agero (Suttgart) etc. Volume publicate: Imperiul mâlului, Împăierea lumii, Fericit pe la colțuri

1977 – S-a născut Gabriel Boștină

25 mai 1977, Gura Văii, Mehedinți

Fost fotbalist, a jucat pe postul de mijlocaș stânga, dar și central la FC Steaua București, echipă la care a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor, apoi la Dinamo București și U Cluj. În perioada 2005–2006 a jucat și pentru Echipa națională a României. S-a remarcat prin tehnică și prin pase decisive, centrări și execuții exacte ale cornerelor

1980 – S-a născut Eugen Baciu

25 mai 1980, Vaslui

Fotbalist retras din activitate. A jucat pe post de fundaș central pentru FCM Bacău și pentru Steaua București în peste 90 de meciuri în toate competițiile la care aceasta a participat: Divizia A, Cupa României, Cupa UEFA și UEFA Champions League. Are și o prezență în tricoul naționalei României în meciul România – Polonia (2-1). În prezent este profesor de sport la o școală gimnazială din București

1984 – A încetat din viață Henriette Yvonne Stahl (1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța – 25 mai 1984, București)

Romancieră, scriitoare și traducătoare

1987 – Vizita oficiala de prietenie a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al PCUS, la București

Între 25–27 mai, a avut loc vizita oficială în România a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS. Autoritățile comuniste au luat măsuri speciale ca în presa română să nu apară niciun fel de informații privind politica de „glasnost” și „perestroika” inițiată de noua conducere din URSS. Nicolae Ceaușescu a afirmat că în România reforme asemănătoare fuseseră făcute încă de la sfârșitul anilor ’60…

1993 – A încetat din viață Horia Sima (3 iulie 1906, Făgăraș – 25 mai 1993, Madrid)

Profesor de limba română de liceu, lider al Mișcării legionare, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară (1941), a inițiat și condus Pogromul de la București

1994 – Consiliul guvernatorilor Băncii Europene de Investiții au înființat Fondul european de investiții

1998 – A încetat din viață Ștefan Bănulescu (8 septembrie, Făcăieni, Ialomița – 25 mai 1998, București)

Scriitor și gazetar

2002 – A încetat din viață Ștefan Augustin Doinaș (Ștefan Popa, 26 aprilie 1922, Cherechiu, Arad – 25 mai 2002, București)

Poet, eseist, traducător, deținut politic și politician, directorul revistei Secolul 20, membru titular al Academiei Române

2006 – S-a deschis Bienala Internațională de Artă Contemporană

București, 25 mai–27 iunie 2006

Urmând a se desfășura la fiecare doi ani, alăturându-se bienalelor din marile orașe precum Berlin, Tirana, Moscova, Veneția, Sao Paulo, Istanbul, Londra, Montreal, New York sau Sidney.

2007 – A încetat din viață Victor Firea (16 martie 1923, Hoisești–Mărgineni, Neamț – 25 mai 2007)

Atlet, alergător de semi-fond; a câștigat sub culorile CS Dinamo 18 titluri de campion național

2008 – Scurtmetrajul Megatron de Marian Crișan a câștigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes

Filmul durează 15 minute, scenariul și regia aparținându-i lui Marian Crișan. Prezintă povestea unui băiețel care dorește să-și sărbătorească ziua de naștere la McDonald’s cu părinții. Numai că aceștia sunt divorțați…

Megatron

2011 – A încetat din viață Ion Sălișteanu (6 octombrie 1929, Pitești – 25 mai 2011, București)

Pictor și profesor, Președinte de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România, membru corespondent al Academiei Române

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #PetrachePoenarubrevettocrezervor #VasileMangra #SocietateaUnirea #LudovicFeldman #ConstantinBalmuș #AlexandruSSanielevici #CostinKirițescu #LudovicRudescu #DorinaRădulescu #SimfoniaNr3 #OperaRomânăCluj #RemusLuca #RaduPenciulescu #EugenSimion #MariaSlătinaruNistor #ElenaCuricheruVatamanu #CanalulDunareMareaNeagră #DumitruLupu #TudorVlad #AncelinRoseti #GabrielBoștină #EugenBaciu #BienalaInternaționalădeArtăContemporană #Megatron

1 comentariu la „25 Mai în istoria românilor

  1. Multumesc pentru informatii, ceva interesant!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: