Foto: Prima mențiune documentară a orașului Craiova


Ziua Copilului

Ziua Internațională a Ocrotirii Copiilor a fost menționată prima dată la Geneva, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus Ziua copilului. Tot la Geneva a fost sărbătorită pentru prima dată, în octombrie 1953, când circa 30 de state alegeau marcarea ei pe 1 iunie

1431 – A încetat din viață Dan al II-lea (? – 1 iunie 1431)

Domnul Țării Românești între toamna lui 1422–1426 și între primăvara lui 1427–1431, duce al Amlașului și Făgărașului. După o bătălie cu turcii, a căzut prizonier și a fost executat de condotierul polonez Zawisza Czarny

1475 – Prima mențiune documentară a orașului Craiova

Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Țării Românești Laiotă Basarab, când reședința banilor Olteniei se mută de la Strehaia la Craiova, amintind de „jupan Neagoe de la Craiova

1526 – Prima atestare documentară a localității Drăgănești-Olt

Cercetările arheologice au arătat că, în a doua jumătate a mileniului I era noastră, au existat pe vatra actuală a orașului Drăgănești-Olt mai multe așezări mici, ale populației autohtone, care de-a lungul evului mediu au format satele Peretu, Drăgănești și Comani. Aceste sate erau așezate în poienile codrilor seculari aproape de izvoarele cișmelelor de astăzi. A fost menționat prima dată într-un hrisov al lui Radu de la Afumați

1636 – S-a născut Nicolae Milescu Spătarul

1 iunie [dată incertă] 1636, Vaslui – 1708, Moscova

Cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol și, după ce s-a întors la Iași, a fost numit grămătic (secretar) al domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan. A fost reprezentantul țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm și chiar pe lângă Ludovic XIV. Vorbea limba română, limba latină, limba greacă și limba rusă, totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană. Între anii 1661–1668 a efectuat prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. S-a retras din 1671 în Rusia, la recomandarea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului fiind primit „în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova”, ca interpret pentru limbile greacă, latină și română, sau în Departamentul solilor (Posolski Prikaz), ca șef al tălmacilor. Țarul Aleksei l-a trimis în solie în China. Expediția a durat mai mulți ani, relatarea călătoriei constituind un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte din Siberia, Mongolia. Jurnalul de călătorie în China este primul memorial de călătorie scris de un român

1685 – Tratatul de alianță între Transilvania și Țara Românească

În condițiile campaniilor Imperiului Otoman în Vestul Europei și ale tendinței de expansiune a Imperiului Habsburgic în est, între principele Transilvaniei, Mihail Apafi I și domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino s-a încheiat la 1 iunie 1685 un tratat de „alianță veșnică” și ajutor reciproc între Transilvania și Țara Românească, în care s-a intenționat să fie inclusă și Moldova, îndreptat împotriva oricărui dușman

1778 – A apărut primul periodic cunoscut pe teritoriul României de azi, publicația teatrală Theatral Wochenblatt

Publicat de Martin Hochmeister împreună cu Samuel Sardi la Sibiu. Publicația a avut doar câteva numere, între 1 iunie–26 iulie 1778

1812 – S-a născut Ion Negulici

1 iunie [dată incertă] 1812, Câmpulung Muscel – 5 aprilie 1851, Istanbul

Pictor, participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească. Este considerat cel mai bun plastician român al primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Primele studii de pictură le-a urmat la o școală de zugrăvit icoane din Câmpulung. A studiat apoi la colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a cunoscut pe Vasile Alecsandri și Alexandru Ioan Cuza, care l-au familiarizat cu frământările politice ale vremii. S-a înscris la Școala de Arte decorative înființată de Ana Rosetti, apoi a studiat pictura la Iași, timp de 4 ani, cu Nicollo Livadatti. A călătorit pentru studii la Atena și Paris cu bursă de la Eforia Școalelor. La Viena a învățat litografia și l-a cunoscut pe pictorul, ulterior revoluționarul pașoptist, Constantin Daniel Rosenthal, pe care l-a convins să vină în Muntenia. Reîntors în țară, a adus în Principate o nouă viziune asupra artei, a participat la acțiunile de culturalizare a maselor inițiate de Ion Heliade Rădulescu în ziarul Curierul românesc, scriind proză, teatru, poezie și efectuând traduceri ale unor opere străine. A alcătuit un Vocabular român pentru explicarea neologismelor. Membru activ al societății Frăția, s-a dedicat cauzei revoluției; a fost desemnat de guvernul revoluționar organizator și conducător administrativ-politic al județului Prahova. Opera sa artistică, în principal desene, litografii și uleiuri, este formată în mare parte din portrete precum cele dedicate lui Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, C.D. Aricescu, Dimitrie C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Niță Magheru, Alexandru Zanne, Cristian Tell, etc.

1829 – A apărut la Iași gazeta politică și literară Albina românească

Prima gazetă în limba română din Moldova, proprietar și redactor fiind Gh. Asachi, a apărut bisăptămânal la Iași între 1 iunie 1829–3 ianuarie 1835 și 3 ianuarie 1837–2 ianuarie 1850, cu caractere slavone și latine. A publicat și suplimentul literar Alăuta Românească. A fost primul ziar scris în limba română din Moldova care, alături de Curierul Românesc al lui Ion Heliade Rădulescu de la București și de Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov, au pus bazele presei periodice românești

1836 – Primul spectacol de operă în limba română

Elevii Școlii de muzică vocală, de declamație și literatură a Societății Filarmonice din București au susținut în 1/13 iunie un spectacol de operă în limba română, cu Semiramida, de Gioacchino Rossini. Printre eleve se afla și viitoarea actriță și cântăreață Eufrosina Popescu, cea care, sub pseudonimul de Marcolini, a cântat pe scenele unor teatre muzicale din Europa

1838 – S-a născut George Ioan Lahovary

1/13 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea – 13/26 iunie 1909, București

Inginer și scriitor, membru de onoare (din 1901) al Academiei Române. S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea; fiind trimis de părinții lui în Germania, a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și apoi în cadrul Poștelor și Telegrafului, devenind director general între 1873–1876. A participat la Primul Congres Internațional al Poștelor și Telegrafului și a încheiat o serie de convenții poștale cu mai multe state din Europa. A introdus în cadrul serviciilor poștale românești mandatul poștal și cartea poștală, a organizat distribuirea corespondenței de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. Serviciile poștale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galați și Brăila, utilizând pentru transport vapoare austriece. Lahovari a inițiat și a preluat aceste servicii de la societățile străine pentru a le efectua prin Poșta Română. Sub îndrumarea lui s-a întocmit și publicat prima statistică a Poștei Române. A inițiat împreună cu Alexandru Cantacuzino înființarea Societății Geografice Române, fiind susținut și încurajat de domnitorul Carol I, care a participat la inaugurare. Sub îngrijirea lui s-a publicat Buletinul Societății Geografice Române, în care s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicționare geografice pentru diverse regiuni ale României. Numit președinte la Înalta Curte de Conturi, a contribuit la elaborarea legilor, dintre care cea mai importantă Legea contabilității statului. Pentru răspândirea culturii în rândurile populației a înființat Societatea pentru Învățătura Poporului Român, al cărei președinte a fost

1866 – A apărut la Bucuresti revista culturală și literară Atheneul Român

Organ al Societății pentru construirea Ateneului Român, condusă de C. Esarcu, cu colaborarea lui V.A. Urechia

1873 – A fost înființat Creditul Funciar Rural

Instituție cu atribuții de creditare. În 1875 a fost creat și Creditul Funciar Urban

1873 – Congresul scolastic Arhidiecezan

Blaj, 1–5 iunie

S-au emis hotărâri importante în scopul dezvoltării învățământului românesc, s-a cerut preoților, protopopilor și învățătorilor-cantori să muncească „zi și noapte”, pentru asigurarea bunei funcționări a școlilor confesionale, inclusiv acelor școli care au ajuns în proprietatea statului, pentru a nu „se pierde de neam”. Protopopii erau numiți inspectori școlari, în protopiatul lor. S-a cerut părinților să-și trimită, în mod regulat, copiii la școală, subliniindu-se că aceasta era o obligație atât față de Dumnezeu cât și față de națiunea română. „Știința luminează, ea deșteaptă, întărește și înavuțește pe popoare

1873 – S-a născut Elena Alistar

1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – 1955, Pucioasa, Dâmbovița

Medic, pedagog și om politic; luptătoare neobosită pentru cauza românismului în Basarabia. A urmat Școala Eparhială de la Chișinău, unde l-a cunoscut pe Dumitru Alistar cu care s-a căsătorit. Și-a urmat soțul, devenit preot, fiind învățătoare în Văleni, Roșu, Zărnești, Rezeni. După moartea prematură a soțului (1909), cu sprijinul lui Constantin Stere, a devenit studentă la Facultatea de Medicină din Iași (1909–1916). A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece susținea eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea rusă. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A profesat la Spitalul Costiujeni. lângă Chișinău. Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Țării, fiind singura femeie deputat care a luat parte activ la evenimentele politice ce au condus la Unirea Basarabiei cu România. A fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, a fost președinta Partidului Poporului, înființat de Mareșalul Averescu, a fondat în Basarabia Gruparea Femeilor Române, s-a evidențiat în activitatea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. A publicat articole în ziarul România nouă, fondat și condus de Onisifor Ghibu. După 28 iunie 1940 s-a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iași a fost arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, unde a și decedat.

1875 – S-a născut Constantin Lacea

1 iunie 1875, Brașov – 28 ianuarie 1950, Brașov

Lingvist și filolog, membru de onoare (din 1939) al Academiei Române. În 1916 s-a refugiat în străinătate, mai întâi la Stockholm, apoi la Paris, unde, în vederea Conferinței de Pace, a strâns un bogat material documentar referitor la istoria românilor. Revenit în țară (în 1920), a desfășurat o intensă activitate științifică la Cluj, A fost profesor la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Cluj și unul dintre principalii realizatori ai Dicționarului limbii române (Dicționarul Academiei), la care a redactat în întregime primele trei litere. A publicat studii de lingvistică, de istorie a literaturii române vechi și etimologii, cele mai multe în Dacoromania

1876 – Ion Creangă a publicat Povestea porcului în Convorbiri literare

Povestea Porcului Desen animat după Ion Creangă

1893 – S a născut Teodor M. Popescu

1 iunie 1893, Boteni, Colțești, Dâmbovița – 4 aprilie 1973 București

Teolog ortodox, profesor universitar, traducător, scriitor și ziarist. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A învățat la Seminarul Central din București (1905–1913), a fost cântăreț la biserica Sf. Ștefan din București, pedagog la Seminarul Central. A urmat Facultatea de Teologie din capitală (1913–1919), remarcându-se ca un student excepțional, șef de promoție. Cu o bursă de studii, s-a specializat la Facultatea de Teologie din Atena. A devenit Doctor în Teologie cu teza Cauzele persecuțiilor religioase din punct de vedere istoric și psihologic (1922). A fost apoi cancelar interpret al Legației române din Atena. A urmat cursuri de specializare în Istorie Bisericească Universală la Facultatea de Litere și Filosofie din Leipzig (1922–1923), continuând documentările la Paris și Sorbona. Reîntors în țară, a fost numit profesor de științe religioase la Seminarul Central din București. A trecut examenul de docență la Facultatea de Teologie din București, în 1926. A devenit profesor suplinitor de Istorie Bisericească la Facultatea de Teologie din Chișinău, recent înființată și afiliată Universității din Iași, apoi profesor la București de Bizantinologie, Patrologie, Istoria Bisericii Române și Istoria bisericească universală. Este coautor al manualului de Istorie bisericească universală (2 vol., 1956). A tradus Noul Testament alături de arhiereul Irineu Mihălcescu. A publicat numeroase lucrări teologice și istorice, printre care: Cauzele persecuțiilor din punct de vedere istoric și psihologic, Divin și uman la vechii istorici bisericești, Istoria creștinismului ca istorie a culturii, Enciclopedia lui Fotie către patriarhii orientali, Teologia ca știință, Anticreștinismul comunist, Privire istorică asupra schismelor, ereziilor și sectelor, etc.

1895 – S-a născut Gheorghe Eminescu

1 iunie 1895, Mizil – 6 iunie 1988, București

Militar și istoric, deținut politic al regimului comunist, fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu), participant la luptele de la Plevna. Gheorghe Eminescu a urmat și el o carieră militară; a luptat voluntar în Primul Război Mondial, participând la Lupta de la Mărășești (1917). A avansat până la gradul de locotenent-colonel de grăniceri la Brăila. A fost căsătorit cu Elena Labunțeva, având o singură fiică, prof.dr.doc. Yolanda Eminescu (1921 – 1998), juristă. A lucrat profesor de Istorie militară, fiind autorul unei cărți, Napoleon Bonaparte. Manuscrisul i-a fost confiscat la arestare, dar i-a fost restituit după eliberare, cartea fiind publicată ulterior de Editura Academiei Republicii Socialiste România, în timp fiind reeditată cu revizuiri și adăugiri. Este una dintre puținele monografii istorice despre Napoleon Bonaparte, scrise de un autor român. Imediat după venirea comuniștilor la putere, a fost dat afarã din armată și s-a înscris chiar în acel an în Partidul Național Țărănesc. A fost arestat în 1947 și condamnat la 7 ani închisoare, fiind deținut în penitenciarele Jilava, Aiud și lagărul de la Peninsula. A fost eliberat la 21 aprilie 1954, din penitenciarul Ocnele Mari. După eliberare, a revenit în București. A mai scris: Amintiri din primul război mondial

1901 – A fost înființată, la București, Societatea Corală Carmen

A fost înființată pentru cultivarea și răspândirea muzicii în popor și, îndeosebi, a cântecului popular de către Dumitru Georgescu Kiriac. Concertul inaugural a avut loc în 18 decembrie 1901

1906 – A apărut la Constanța prima publicație în limba armeană, Maro

Avea o apariție bilunară, era șapirografiată, fiind editată de Murat Kevorkian Vanigoglu, fondatorul bisericii și școlii armenești din oraș. Pe frontispiciul publicației se menționa: „Primul ziar din România în limba armeană, etnografic și istoric. Fondat la 1 iunie 1906, apare la fiecare 1 și 16 ale lunii

1908 – S-a înființat Societatea Distribuția

Prin legea votată în Parlament în primăvara anului 1908, s-a contingentat între diferitele rafinării vânzarea lampantului în țară. Scopul noii legi era de a sprijini rafinăriile independente și de a consolida industria petrolului. Urmarea acestei legi a fost înființarea, la 1/14 iunie 1908, a societății Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului București). Această societate a reușit să grupeze în jurul ei toate fabricile de petrol și să pătrundă în toate regiunile, sporind numărul instalațiilor de depozitare și de vânzare pentru a dezvolta consumul și a putea reduce cheltuielile unitare ale distribuirii.

Depozitul Distribuția Fotograf Willy Pragher

A deținut monopolul pentru distribuția produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908–1920, fiind patronată de societățile petroliere cu capital străin Steaua Română și Româno-Americană, fiecare membru păstrându-și, însă, deplina libertate atât în privința producției, cât și a exportului

1914 – Vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța

Evenimentul s-a desfășurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale – trebuia să aleagă una dintre alianțe. Țarul Nicolae al II-lea a sosit la 1/14 iunie pe mare, fiind așteptat în port de Regele Carol I (în uniformă de mareșal rus și având în mână bastonul de feldmareșal, primit cu doi ani înainte din partea țarului), principele moștenitor Ferdinand și fiul său Carol, generali și ambasadori, o mulțime de oameni

Ultimul țar al Rusiei la Pontul Euxin

1918 – In Basarabia a fost introdusă prin lege instituția jandarmeriei, care funcționa în România

După Marea Unire de la 1918 a avut loc extinderea legistației românești și îndeosebi a organizării instituțiilor de apărare din Regat pe teritoriul provinciilor care au intrat în componența României. La 1 iunie 1918 s-a modificat Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale din anii 1908 și 1913, în baza căreia Corpul de Jandarmi și-a extins competența și în Basarabia prin înființarea Brigăzii a III-a de Jandarmi Chișinău

1919 – A încetat din viață Ioan Bogdan (25 iulie 1864, Șcheii Brașovului, Imperiul Austriac – 1 iunie 1919, București)

Lingvist, filolog și istoric, membru titular și vicepreședinte (1910–1913; 1916–1919) al Academiei Române; creator al filologiei slavo-române

1928 – S-a născut Petre Brâncuși

1 iunie 1928, Brădiceni–Peștișani, Gorj – 25 februarie 1995, București

Muzicolog, profesor universitar și compozitor, membru și președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1977–1982). A urmat Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1950–1955), având profesori, printre alții, pe George Breazul, Dragoș Alexandrescu, Gheorghe Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel, Sabin Drăgoi, Ion Vicol, Mircea Basarab, Ovidiu Drîmba, etc. În anul 1974 a devenit Doctor în Muzicologie la Conservatorul „George Dima” din Cluj-Napoca, cu teza Semnificații actuale ale operei lui George Breazul. A fost redactor muzical la revistele Contemporanul, Cultura Poporului, Îndrumătorul Cultural; redactor la Editura Didactică și Pedagogică; director al Direcției muzicale a Radioteleviziunii Române; rector al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1972–1982), director al Operei Române din București. A parcurs toate gradele didactice în învățămîntul superior, devenind profesor în anul 1976. Timp de peste 20 de ani a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al Senatului Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și membru al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RS România, membru corepondent al Academiei Tiberina din Roma și al Comitetului Permanent al Asociației Internaționale a Teatrelor Lirice. A fost deputat în Marea Adunare Națională. Este autor de recenzii, articole, cronici muzicale și studii publicate în diverse reviste de specialitate, a susținut concerte-lecții, comunicări științifice, conferințe, referate, emisiuni la radio și televiziune. A făcut parte din colectivul care a elaborat Dicționarul Enciclopedic Român (vol. 1-4), a condus turnee muzicale efectuate de formații românești peste hotare (Italia, RFG, URSS). A primit Premiul Academiei Române (1965) precum și premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969, 1973, 1976, 1978)

1929 – S-a înființat Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca

Primul muzeu în aer liber din România, a fost înființat ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, printr-o hotărâre a Ministerului Cultelor și Artelor. Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o formă de organizare în care unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de țărani, antrenați în activități economice tradiționale. Suprafața inițială a parcului era de 75 de hectare

1929 – S-a născut Vasile Tomescu

1 iunie 1929 Rădulești, Ilfov

Muzicolog și critic muzical, membru și secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat Conservatorul București (1948–1953) cu Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Dumitru Botez, Theodor Rogalski, Ioan D. Vicol, Emilia Comișel, Zeno Vancea, Harry Brauner, etc. Și-a luat doctoratul în Muzicologie la Université Sorbonne de Paris, Faculté des Lettres et Sciences Humaines (1970), cu profesorul Jacques Chailley, având teza Histoire des relations musicales entre la France et la Roumanie. Des origines au commencement du XX-e siècle. A fost redactor, redactor șef adjunct și redactor șef la revista Muzica, a susținut un curs de Istoria muzicii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1958). A publicat studii, articole, eseuri, cronici muzicale, recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Actualitatea Muzicală, Melos, Sovietskaia Muzîka (Moscova), Contemporanul, România literară, Revue roumaine, Ricordiana și Musica d’oggi (Milano), Veac nou, Flacăra, Tribuna (Cluj), Die Kultur (Viena), Ararat, etc. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (URSS, Germania, Franța, Italia, Polonia, Suedia, Elveția, R. Moldova. A realizat emisiuni de radio și televiziune. A semnat prezentări de discuri cu caracter monografic, prefețe la monografii, ediții critice (Paul Constantinescu – Kassel). Este membru în Société Française de Musicologie din Paris, Association Internationale des Docteurs de l’Université de Paris, membru corespondent la Academia de Științe Sociale și Politice din România. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1967, 1982), Premiul „Kastner-Boursault” al Académie des Beaux Arts din Paris (1976), etc.

1930 – S-a născut Erich Bergel

1 iunie 1930, Râșnov – 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania

Dirijor sas din Transilvania. A studiat între 1950–1955 la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori și pe Antonin Ciolan și Liviu Comes. A fost închis pe motive politice, ca „propagarea muzicii religioase în biserici” și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, între 1958–octombrie 1962. A fost dirijor al Filarmonicii din Cluj (1966–1971). A fugit în Germania în 1971, unde a fost susținut de către Herbert von Karajan. A condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele, a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung (dirijat și educație orchestrală) la Academia de arte din Berlinul de Vest

Ludwig van Beethoven – Simfonia Nr. 1 în Do major, Op. 21

1931 – S-a născut Petru Mocanu

1 iunie 1931, Brăila – 28 martie 2016, Cluj-Napoca

Matematician, membru titular (din 2009) al Academiei Române. A terminat Facultatea de Matematică la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj în 1953, apoi a făcut studii de aspirantură (doctorat) la aceeași universitate (1954–1957). Și-a luat doctoratul în 1959 având conducător științific pe acad. George Cǎlugăreanu. A fost asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1970) la universitatea clujeană. A fost profesor vizitator la Institutul Politehnic din Conakry (Guineea) și la Bowling Green State University, Ohio (SUA). În perioada 1990–1992 a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai”, a fost șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, decan al Facultății de Matematică și șef de catedră (prin cumul, 1961–1963 la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. A fost membru și președinte (1996–2003) al Societății de Științe Matematice din România și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). Pe parcursul carierei universitare a predat cursul de bază, Analiză complexă și alte cursuri speciale: Teoria geometrică a funcțiilor, Funcții univalente, Spații Hardy, Teoria măsurii, Subordonări diferențiale, Difeomorfisme în planul complex. A fost redactor șef al revistei Mathematica (Cluj) al Academiei Române. A publicat peste 180 articole științifice și 6 cărți: Analiză matematică (Funcții complexe) – cu P. Hamburg si N. Negoescu, Teoria geometrică a funcțiilor univalente – cu T.Bulboacă si Gr.Sălăgean, Differential Subordinations. Theory and Applications – cu S.S. Miller, Funcții complexe – cu Gh. Oros, Bevezetés az analitikus függvények geometriai elméletébe – cu T. Bulboacă, Capitole speciale de analiză complexă – cu G. Kohr

1937 – S-a desființat Universitatea Săsească (Sächsische Nationsuniversität)

Organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca administrație autonomă iar de atunci până la desființarea sa definitivă, ca fundație. Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței. Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „națiune politică” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei. Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124/1 iunie 1937, fundația Universitatea Săsească a fost definitiv desființată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărțit între Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România, a sașilor din România și societatea culturală română Așezământul Cultural „Mihai Viteazul”, care a fost înființat prin aceeași lege

1938 – A încetat din viață Gustav Kisch (26 martie 1869, Bistrița – 1 iunie 1938, Cluj)

Teolog evanghelic sas, filolog și istoric, membru de onoare al Academiei Române; întemeietorul Școlii Germaniștilor Bistrițeni (Nösner Germanistenschule)

1939 – Alegerile parlamentare din România

Legea electorală din 9 mai 1939 a fost adoptată pentru a detalia prevederile Constituției din 27 februarie 1938 cu privire la reforma electorală, urmând a se aplica în alegerile parlamentare din 1/2 iunie 1939. Aceasta a diminuat substanțial rolul Parlamentului, sporind totodată influența și puterile regelui în actul legislativ. Frontul Renașterii Naționale – care a prezentat liste unice, fără contracandidați – a obținut toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat

1945 – Prin decretul regal nr. 407/1945, s-a înființat Universitatea „Bolyai” din Cluj

Universitate română de stat cu predare în limba maghiară, care a funcționat în perioada 1945–1959. Avea patru facultăți: Litere și filosofie, Drept și economie politică, Științe, Medicină umană. Această măsură a fost adoptată pentru a convinge Comisia Aliată de Control asupra Transilvaniei de Nord cu privire la intenția României de a asigura buna conviețuire a maghiarilor din România, în perspectiva Tratatului de Pace din 1947. Sediul central al universității a fost instalat în școala de fete a doamnei Antonina De Gerando

1946 – Execuția lui Ion Antonescu și a colaboratorilor condamnați la moarte

După o detenție la Moscova, Ion Antonescu, conducătorul statului român (1940–1944), a fost executat prin împușcare în incinta închisorii Jilava, împreună cu trei membri ai guvernului său (Constantin „Piki” Vasiliu, general, Mihai Antonescu, politician, Gheorghe Alexianu, politician), după ce a fost condamnat de un așa zis Tribunal al Poporului, pentru „trădare, crime de război și crime împotriva păcii

Execuția Mareșalului Ion Antonescu

1946 – A încetat din viață Constantin Z. (Piki) Vasiliu (16 mai 1882 Focșani – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

General, comandant al Jandarmeriei Române și Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne

1946 – A încetat din viață Ion Antonescu (2/14 iunie 1882, Pitești – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Militar și om de stat, ofițer de carieră, general, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României cu titlul de Conducător al Statului

1946 – A încetat din viață Gheorghe Alexianu (1 ianuarie 1897, Străoane, Putna – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Jurist, doctor în drept, profesor de liceu, conferențiar universitar, guvernator al Transnistriei

1946 – A încetat din viață Mihai Antonescu (18 noiembrie 1904, Nucet, Dâmbovița – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava)

Avocat, om politic care a ocupat mai multe funcții în Consiliul de Miniștri condus de Ion Antonescu

1949 – S-a inaugurat Teatrul de Vest din Reșița

S-a desprins din Teatrul Național din București, unde s-au pregătit, în bună parte, primele trei spectacole inaugurale: Confruntarea de Tur și Șeinin (sub îndrumarea regizorală a lui Oni G. și Nicolae Dinescu); premiera piesei Cumpăna de Lucia Demetrius (regia Sică Alexandrescu); O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. Repetițiile cu aceste piese au continuat la Reșița, unde la 15 mai 1949, au sosit cu trenul personalul artistic, tehnicienii și materialele de scenografie. În seara zilei de 1 iunie 1949, ora 20, a bătut primul gong, prezentându-se cea dintâi premieră cu piesa Cumpăna de Lucia Demetrius

1950 – A fost inaugurat oficial Palatul Pionierilor de la Cotroceni

În ședința din 10 mai 1949 a Secretariatului CC al PMR s-a aprobat propunerea venită din partea UTM, ca Palatul Cotroceni să fie dat organizației de pionieri. Palatul Cotroceni a devenit astfel, timp de peste 25 de ani, dintr-o reședință regală, plină de fast și strălucire, un loc în care tânăra generație se pregătea să devină „cetățeni demni și devotați patriei și PMR”. Așa au înțeles comuniștii să „șteargă” din istoria României monarhia, prin transformarea unui palat regal, într-un palat în care copiii clasei muncitoare să-și însușească opera de educație comunistă. La 25 octombrie 1975, Palatul Pionierilor a fost mutat într-o clădire din Str. Sfinții Apostoli, iar la 1 iunie 1986 s-a inaugurat oficial actualul Palat Național al Copiilor din Parcul Tineretului

1950 – S-a născut Ioan Silaghi-Dumitrescu

1 iunie 1950, Botiz, Satu Mare – 25 decembrie 2009

Chimist, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. În anul 1973, a luat licența în chimie la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca, iar în 1981, doctoratul în Chimie cu teza Utilizarea calculatorului Felix C 256 în determinarea parametrilor structurali în compuși fosfororganici. A făcut stagii de cercetare la Heidelberg (Germania) și Nottingen (Anglia). Din 1995 a fost profesor și șef al Catedrei de chimie anorganică la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca. În cercetările sale, a abordat domenii cum sunt: chimia computațională, modelare moleculară, sinteza și caracterizarea structurală a compușilor coordinativi și organometalici, structura electronică a combinațiilor anorganice și organometalice, spectroscopie moleculară, etc. A fost autor a numeroase studii publicate în reviste de specialitate și al volumelor Mecanica moleculară și Cercetări de structură și topologie moleculară. În anul 1989 a fost distins cu premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române. A fost membru al mai multor societăți științifice din țară și de peste hotare

1952 – S-a născut Mihaela Loghin

1 iunie 1952, Roman, Neamț

Atletă laureată cu argint la Los Angeles 1984, la disciplina de aruncare a greutății. La Campionatul European de Atletism în sală din 1983 de la Budapesta s-a clasat pe locul 4. În anul 1986 a obținut medalia de bronz la Campionatul European în sală de la Madrid

1952 – A încetat din viață Gavril Rotică (Gavril Rotariu; 1 mai 1881, Udești, Suceava – 1 iunie 1952, București)

Poet tradiționalist și intimist și gazetar; considerat un fel de „Octavian Goga al Bucovinei

1956 – S-a născut Mircea Cărtărescu

1 iunie 1956, București

Poet, prozator, critic literar și publicist. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului Junimea, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. A urmat cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 a prezentat teza de licență Imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul Visul chimeric. În anul 1999 a devenit Doctor în Literatură română cu teza Postmodernismul românesc. A debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară. A fost profesor de limba română la o școală generală, funcționar la Uniunea Scriitorilor, redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 a fost lector, apoi conferențiar la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Actualmente este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București. Este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie. A scris poezii: Poeme de amor, Totul, Levantul – poem epic, Nimic. Poeme și proză: Orbitor. Aripa stângă, Enciclopedia zmeilor, Fata de la marginea vieții – povestiri alese, De ce iubim femeile

1957 – S-a înființat la București Muzeul Literaturii Române

A fost fondat de către academicianul, criticul și istoricul literar Dumitru Panaitescu–Perpessicius, care a fost și primul director al instituției. Inițial, muzeul a funcționat în casa Toma Stelian din șoseaua Kiseleff, între 1964–1966 în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian, din 1967 în Casa Krețulescu, pe Bulevardul Dacia. Muzeul deține peste 300.000 de piese organizate în 300 colecții, cuprinzând manuscrise ale unor scriitori români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu și mulți alții. Colecțiile sunt completate de cărți vechi și rare, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică (grafică, pictură, scluptură), periodice, obiecte și mobilier memorial, fotografii, înregistrări audio-video

1957 – Televiziunea Română a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică din București

1957 – A fost fondată, la Chișinău, Camera Națională a Cărții din Republica Moldova

Centru al bibliografiei naționale și statisticii producției editoriale, care de-a lungul anilor este responsabil față de Guvernul Republicii Moldova și de întreaga comunitate, pentru evidența exhaustivă și operativă a producții editoriale scoase pe teritoriul țării

1964 – Relațiile diplomatice dintre România și Japonia au fost ridicate la nivel de ambasadă

Reluate la 1 septembrie 1959, după întreruperea din 1944, din cauza războiului, la 1 iunie 1964, relațiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă

1969 – S-a născut Marian Ivan

1 iunie 1969, București

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant, printre alte echipe, la FC Brașov și Dinamo București și care a fost convocat pentru Echipa națională de fotbal a României pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1994

1971 – S-a născut Monica Anghel

1 iunie 1971, București

Interpretă de muzică ușoară, prezentatoare de radio și actriță. A câștigat Festivalul Internațional Cerbul de aur, ediția 1996, a activat în grupul de umor Divertis. A cântat în duet cu Aurelian Temișan, cu actorul Ștefan Iordache și cu Marcel Pavel pentru Eurovision (2002)

Recital Monica Anghel Festivalul „Trofeul Tinereții” Amara 2018

1972 – S-a deschis Delfinariul de la Constanța

Cel dintâi delfinariu public din țara noastră și din sud-estul Europei la acea dată. Alături de Planetariu, Observatorul Astronomic și Microrezervație, Delfinariul face parte din Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța

1975 – A încetat din viață Eugen Filotti (15/28 iulie 1896, București – 1 iunie 1975, București)

Scriitor, traducător, publicist și diplomat, a lucrat la Liga Națiunilor la Geneva, a fost ministru plenipotențiar al României în Turcia, Grecia, Bulgaria și Ungaria

1977 – A încetat din viață Coriolan Drăgulescu (4 aprilie 1907, Vărădia, Caraș-Severin – 1 iunie 1977, București)

Chimist, profesor universitar, rector al Institutului Politehnic din Timișoara, membru titular al Academiei Române

1982 – A încetat din viață Nicolae Neamțu-Ottonel (4 decembrie 1885 – 1 iunie 1982, București)

Actor de film, radio, voce, scenă și televiziune, regizor

1996 – România a devenit membră a Inițiativei Central Europene (ICE)

Inițiativa Central Europeană, formă flexibilă de cooperare regională, reunește 18 state membre: 10 state membre UE: Austria, Bulgaria, Cehia, Croația, Italia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria și 8 state ne-membre UE: Albania, Belarus, Bosnia și Herțegovina, R. Macedonia, R. Moldova, Muntenegru, R. Serbia, Ucraina. România a aderat la ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a miniștrilor afacerilor externe ICE. În decembrie 2011, Inițiativei i-a fost acordat statutul de observator la ONU, prin Rezoluția 66/111. În 2009, România a deținut Președinția-în-Exercițiu a ICE (PiE), pentru prima dată de la dobândirea statutului de membru al Inițiativei. Mandatul României a coincis cu aniversarea a 20 ani de la înființarea ICE

2004 – A încetat din viață George Muntean (17 noiembrie 1932, Bilca, Suceava – 1 iunie 2004)

Scriitor și om politic; a organizat din casa părintească Casa-muzeu Bilca, și a donat-o Muzeului Etnografic al Bucovinei

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaCopilului #Craiova #DrăgăneștiOlt #NicolaeMilescuSpătarul #IonNegulici #Albinaromânească #GeorgeIoanLahovary #RevistaAtheneulRomân #ElenaAlistar #ConstantinLacea #Teodor M. Popescu #Gheorghe Eminescu #SocietateaCoralăCarmen #SocietateaDistribuția #VizitațaruluiRusieilaConstanța #PetreBrâncuși #ParculEtnograficNaționalRomulusVuia #ErichBergel #VasileTomescu #PetruMocanu #Alegeriparlamentare1939 #UniversitateaBolyaiCluj #ExecuțialuiIonAntonescu #TeatruldeVestReșița #PalatulPionierilor #IoanSilaghiDumitrescu #MihaelaLoghin #MirceaCărtărescu #MuzeulLiteraturiiRomâne #MarianIvan #MonicaAnghel #DelfinariulConstanța #PalatulNaționalalCopiilor

0 comentarii la „1 Iunie în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: