Istoria României România frumoasă Today's Memory

2 Iunie în istoria românilor

           Foto: S-a înființat Biroul Geologic al României, acum Institutul Geologic al României


Ziua Națională a Adopțiilor

Marcată în fiecare an la 2 iunie, a fost instituită prin Legea nr. 21/2014, urmărind promovarea adopției naționale ca o alternativă necesară și eficientă pentru reducerea numărului de copii instituționalizați. Legea prevede ca autoritățile și instituțiile publice, organismele neguvernamentale, reprezentanțele diplomatice ale României, precum și alte instituții românești din străinătate să organizeze programe și manifestări de promovare a adopției. Totodată, se acordă posibilitatea Societății Române de Radiodifuziune și celei de Televiziune să includă în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători

 

1247 – Diploma Cavalerilor Ioaniți certifică existența unor formațiuni politice românești

Prin Diploma Ioaniților, regele Béla al IV-lea al Ungariei acorda lui Rembald, preceptorul Ordinului Cavalerilor Ioaniți, Banatul de Severin. Documentul semnala, între Dunăre și Carpați, existența unor formațiuni politice românești conduse de voievozii Litovoi și Seneslau și de cnejii Ioan și Farcaș

1711 – Trupele ruse au intrat în Iași

Conform articolului 2 al Tratatului de la Luțk (26 aprilie 1711), domnul Moldovei trebuia să se alăture cu armată oastei ruse, trupele moldovene urmând să fie întreținute pe cheltuiala vistieriei rusești. La 27 mai, feldmareșalul Șeremetev a trimis, de la Soroca, o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. La 30 mai, Dimitrie Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea țarului. În sprijinul domnului Moldovei, a fost trimis brigadierul Kropotov, cu un detașament de 3.000 de oameni. Dimitrie Cantemir a lansat, la 1 iunie, o proclamație prin care le cerea supușilor săi să se prezinte, în număr cât mai mare, la oaste până la data de 15 iunie. La 1 iunie, detașamentul de cavalerie comandat de Kropotov, alături de polcul moldovenesc condus de Apostol Ghicheciu, a trecut Prutul, iar a doua zi, 2 iunie, a intrat în Iași

1816 – S-a născut Constantin A. Rosetti

2 iunie 1816, București, Țara Românească – 8 aprilie 1885, București

Politician și publicist, unul ditre conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. A servit în armată, a intrat apoi în administrație, fiind șeful poliției din Pitești, în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București, în paralel aveând preocupări literare. În 1844 a mers la Paris pentru studii, devenind prieten cu Ion C. Brătianu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, Scarlat Vîrnav. A audiat cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez, a participat la fondarea Societății studenților români din Paris, al cărei secretar a fost. În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical revoluționar; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului Pruncul român. După înfrângerea guvernului revoluționar, în primul lot de exilați, a ajuns la Paris. În anii exilului (1848–1857) a contribuit la editarea revistelor România viitoare și Republica Română, în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical Românul, care a apărut timp de o jumătate de secol și în care a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. A avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, a susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877–1878. A pus bazele Asociației lucrătorilor tipografi din București, al cărei președinte a fost, a fost co-fondator al Casei de ajutor reciproc a tipografilor din România, a fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. În tinerețe a scris versuri sentimentale și patriotice, a tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății literare române, care a devenit ulterior Academia Română

1821 – S-a născut Ion C. Brătianu

2 iunie 1821, Pitești – 16 mai 1891, Florica, Argeș

Om politic liberal, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în țară, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la revoluția din 1848 din Țara Românească, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu. După restaurarea rusească și otomană, a plecat în exil la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomiei principatelor dunărene. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a fost ministru al Apărării, al Afacerilor Externe, de Finanțe în următorii patru ani. În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso–Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient, Réflexions sur la situation, Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris și La Question religieuse en Roumanie au fost bine primite la Paris

1877 – A încetat din viață Ion C. Massimu (Ion C. Massim; 1825, Gropeni, Brăila – 2 iunie 1877, București)

Lingvist, reprezentant al curentului latinist, membru fondator al Societății Academice Române; din însărcinarea Academiei, împreună cu August Treboniu Laurian, a fost autorul primului dicționar complet al limbii române, general, istoric și etimologic, Dicționarul limbei române

1882 – S-a înființat Biroul Geologic al României

A fost înființat ca instituție de stat prin străduința și directa organizare a profesorului Grigoriu Ștefănescu, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. La lucrările de teren au participat geologii Grigore Cobălcescu, M. Drăghiceanu, M.C. Botez, L. Mrazec, Sabba Ștefănescu, Gh. Munteanu Murgoci, Gh. Bota, R. Sevastos, V. Popovici-Hațeg, I. Popescu-Voitești etc. Rezultat al eforturilor lor, harta la scara 1:200.000 a fost terminată în 1898. În sistemul de redactare a propus unificarea denumirilor subdiviziunilor timpului geologic și a culorilor folosite la întocmirea hărților geologice la Congresul de la Bologna. Biroul a funcționat până în 1889, activitatea sa fiind continuată de Serviciul Minelor și Carierelor (la Ministerul Domeniilor, care a realizat o nouă hartă geologică la scara 1:300 000) și de Institutul Geologic al României

1882 – S-a născut Ion Antonescu

2/14 iunie 1882, Pitești – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava

Militar, ofițer de carieră și om politic. Născut într-o familie de militari, a urmat Școala fiilor de militari din Craiova, Școala militară de infanterie și cavalerie din București, Școala specială de cavalerie Târgoviște, fiind înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori. În timpul Răscoalei din 1907, în fruntea unei subunități a regimentului, a reprimat sângeros un grup de 200 de țărani, în drum spre negocieri la oraș. Ulterior, a absolvit Școala superioară de război din București cu gradul de căpitan, urmând un stagiu la Marele Stat Major, Școala de observatori aerieni, iar după Primul Război Mondial, un stagiu de pregătire la Academia militară Saint-Cyr din Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a fost șef al biroului operații al Diviziei 1 Cavalerie. În Primul Război Mondial a fost șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare. A început activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris, publicând un studiu cu caracter naționalist, Românii. Origina, trecutul, sacrificiile și drepturile lor. A fost atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar între 1940–1944, prim-ministru al României cu titlul de Conducător al Statului. A decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov, vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. A fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului și executat la închisoarea Jilava. Ion Antonescu rămâne un personaj istoric controversat și polarizant

1882 – S-a născut Ion Petrovici

2/14 iunie 1882, Tecuci – 17 februarie 1972, București

Filozof, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, membru titular (din 1934) al Academiei Române, membru de onoare (din 1943) al Academiei de Științe din România. În toamna lui 1899 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie din București, având printre profesori pe Titu Maiorescu și pe Nicolae Iorga și a prezentat Teatrului Național din București piesa în versuri O sărutare, care, recomandată de I.L. Caragiale, a fost reprezentată la 21 martie 1900. În 1904 a luat licența în Filozofie cu dizertația O problemă de filozofie iar un an mai târziu a devenit primul Doctor în Filozofie al unei universități românești cu teza Paralelismul psiho-fizic. A fost numit conferențiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iași iar în 1912 a fost definitivat ca profesor; a fost decanul aceleiași facultăți (1923–1926). În domeniul filozofiei, a avut contribuții originale prin cercetările sale de logică privind teoria noțiunilor și prin concepția sa metafizică, ce așeza la un loc credința și rațiunea. Din inițiativa lui a fost amenajată în 1943 Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București. A fost președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, de mai multe ori ministru. După 23 august 1944, la începutul marilor epurări politice efectuate sub regimul comunist, a fost arestat, condamnat la 10 ani temniță grea pentru susținerea regimului antonescian și deținut până în 1964. Dintre operele sale: O problemă de filosofie, Cercetări filosofice, Probleme de logică, Introducere în metafizică, Studii istorico-filosofice

1885 – A încetat din viață Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen (Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen; 7 septembrie 1811, Krauchenwies, Germania – 2 iunie 1885, Sigmaringen, Germania)

Șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei (1858–1862), tatăl Regelui României, Carol I

1904 – S-a născut Johnny Weissmuller

Peter Johann Weissmüller; 2 iunie 1904, Freidorf, Austro-Ungaria/Timișoara – 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic

Înotător și actor american născut la Timișoara. Părinții săi au emigrat în SUA, împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. A obținut cinci medalii olimpice (la Olimpiadele din 1924 și 1928), fiind deținător a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale. A deținut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătate de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Se spune că și-a dorit ca, în momentul în care urma să fie îngropat să se audă cunoscutul strigăt al lui Tarzan

Strigătul lui Tarzan

1909 – S-a născut Grigore Bugarin

2 iunie 1909, Ohabița, Caraș-Severin – 9 septembrie 1960, Timișoara

Poet tradiționalist-gândirist și publicist. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, iar cele secundare, gimnaziul, Școala normală de învățători, la Caransebeș. Poetul va rămîne toată viața în aceste părți, funcționând un timp ca învățător și revizor școlar în Lugoj și participînd intens la viața literară și culturală din centrele bănățene. A colaborat la principalele publicații, în special cele care au apărut în zona de vest în această perioadă. Ziare: Răsunetul, Acțiunea și Cuvântul satelor (Lugoj), Reșița (Reșița), Vestul, Banatul și Drapelul roșu (Timișoara), Înnoirea (Arad). Reviste: Cuget clar, Gândirea (București), Fruncea, Luceafărul, Banatul literar și Scrisul bănățean (Timișoara), Societatea de mâine, Gând românesc (Cluj), Lanuri (Mediaș), etc. Datorită vederilor sale de dreapta, i-a fost interzis să mai publice până în 1956, când a revenit cu texte în Scrisul Bănățean. În 1959 a fost arestat și în 1960 a murit în închisoare de tuberculoză. Din scrierile sale: Simfonia rustică (Sonete), Cântece de seară, Cântarea dragostei (Sonete), Florile satului, Ameaz liniștit, La nana’n vale: Poezii în grai bănățan scrise pentru paori, să le șieciască sara când vin dîn țarină ori după șie ș’or ocieșit vicili, Decebal (piesă de teatru)

1910 – S-a născut Dan Petrașincu

Angelo Morretta; 2 iunie 1910, Odesa, Imperiul Rus – 1997, Roma, Italia

Antropolog, prozator, eseist și traducător italiano-român, stabilit din 1951 la Roma. S-a născut dintr-un tată italian și o mamă româncă. La vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia în România, unde a urmat liceul la Râmnicu Sărat și București. A fost redactor la Rampa, Adevărul, Reporter, Lumea românească, România literară. A scos, împreună cu Mihai Șerban și Ieronim Sârbu, revista Discobolul. A tradus din Victor Hugo, Gaston Baty, Wanda Wasilewska și alții. Din 1950 a locuit în Italia. Din scrierile sale: Sângele, Omul gol, Monstrul, Miracolul, Junglă, Edgar Poe, iluminatul, Cora și dragostea, Timpuri împlinite, Un mare poet al libertății: Alexandru Sergheevici Pușkin, La resa dei conti, Lo spirito dell’India/Spiritul Indiei, Gli dei dell’India/ Mituri indiene, Il Daimon e il superuomo/ Daimon și supraom, I miti delle antiche civilta messicane/Miturile vechilor civilizații mexicane, etc.

1915 – S-a născut Alexandru Nicolschi

Boris Grünberg, prenume Nicolski; 2 iunie 1915, Tiraspol – 16 aprilie 1992, București

Activist comunist de origine evreiască și rusească, general, spion sovietic și șef al Securității regimului comunist din România. A avut funcțiile de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului și secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. Este cunoscut ca torționar al Securității în special prin măsurile dure adoptate împotriva deținuților politici anticomuniști. A contribuit la îndepărtarea grupului Anei Pauker de la conducerea PMR, cu acordul Moscovei și a ordonat arestarea și anchetarea lui Vasile Luca și a fostului ministru de interne, Teohari Georgescu. A fost printre cei care s-au ocupat cu organizarea „Experimentului Pitești”, fiind recunoscut de mai mulți foști deținuți ca unul din cei care făcea vizite regulate în închisoarea Pitești, pentru a supraveghea desfășurarea „reeducării”.

1922 – A încetat din viață Take Ionescu (13/25 octombrie 1858, Ploiești – 2 iunie 1922, Roma, Italia)

Om politic, avocat și ziarist, fondatorul Partidului Conservator-Democrat, care a deținut funcția de prim-ministru al României și funcții de ministru

1930 – S-a născut Sorin Bottez

2 iunie 1930, Timișoara – 31 iulie 2009, București

Om politic, fost deținut politic. În 1949 a fost arestat sub acuzația că face parte din organizația anticomunistă „Avram Iancu” și condamnat la 20 de ani de muncă silnică, din care executat 15, fiind grațiat în 1963. De-a lungul perioadei de detenție a fost supus torturii, fiind unul dintre supraviețuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la Liceul „Mihai Viteazul”. După ieșirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universității București. A fost profesor de limbă și literatură engleză și asistent universitar la Facultatea de Limbi Germanice București. La 22 decembrie 1989 a inițiat reînființarea Partidului Național Liberal și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL. A fost deputat de București din partea PNL, ambasador în Republica Africa de Sud, ministru al informațiilor publice. A reînființat, alături de Aurel Savin, Asociația Creștină a Tinerilor YMCA România, al cărui membru a fost în perioada de dinainte de anul 1947. În anul 2000, s-a opus apropierii PNL de Alianța pentru România (pe care o considera „partid al coloneilor de Securitate” din cauza prezenței lui T. Meleșcanu)

1930 – S-a născut Dan Iordăchescu

2 iunie 1930, Vânju Mare, Mehedinți – 30 august 2015

Bariton, profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1993). A absolvit Facultatea de Teatru din Iași, apoi Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952–1956), cu profesori Constantin Stroescu, Petre Ștefănescu Goangă, Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu și Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg, Paris și Roma. A debutat în 1949 la Teatrul CCS din București în rolul Chiaburul din opereta Cântec de viață nouă de Florin Comișel. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București. A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii. În aproximativ 1100 spectacole de operă, pe care le-a susținut pe tot globul, a cântat 45 de roluri importante; de asemenea, a cântat peste 1500 de lieduri în aproape 1600 de recitaluri. Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România. A fost profesor la Academia de Muzică din București. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume. Înregistrări: Dama de pică de Ceaikovski, Integrala liedurilor lui G. Enescu, Integrala operei „Oedip” de G. Enescu Arii din opere (Mozart Verdi), Duete din Operete

Modest Musorgski – Balada puricelui

1935 – Vizita în orașul Bălți a regelui Carol al II-lea al României

În timpul vizitei la Bălți, regele a participat la inaugurarea Catedralei Sfinții Constantin și Elena. Suita regală, împreună cu membrii guvernului, întâmpinată la gară cu toate onorurile cuvenite, a pornit în cortegiu spre catedrală. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Maximos al Calcedonului, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, episcopul Sava de Liublin, reprezentant al mitropolitului primat al Poloniei, episcopul Cozma al Dunării de Jos, din partea Patriarhiei, episcopul Grigore Botoșeneanu, din partea Mitropoliei Moldovei și Preasfințitul Visarion al Hotinului. Au mai participat la sfințire, directorul cancelariei Sf. Sinod din Constantinopol, arhimandritul Adamantios, protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii grecești din București, reprezentant din partea mitropolitului Atenei și numeroși clerici. Tot în această zi, monarhul, prințul moștenitor și membrii guvernului au fost prezenți la punerea pietrii fundamentale a capelei Liceului de fete și la inaugurarea monumentului eroilor

1937 – S-a născut Dan Munteanu

2 iunie 1937, Cluj – 25 februarie 2017

Biolog, specialist în ornitologie, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe Naturale la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. A fost cercetător principal la Institutul de Cercetări Biologice din Cluj Napoca (din 1973). În 1969 și-a susținut teza de doctorat în Biologie cu teza Avifauna bazinului montan al Bistriței moldovenești. A efectuat studii despre avifauna, ornitogeografia, sistematica, ecologia, migrația și biologia păsărilor din România. A fost președintele fondator al Societății Ornitologice Române

1937 – A încetat din viață Iosif Blaga (1 iulie 1864, Lancrăm – 2 iunie 1937, Brașov)

Profesor, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, unchiul lui Lucian Blaga

1939 – S-a născut Romulus Guga

2 iunie 1939, Oradea – 18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș

Poet, prozator, traducător și publicist. A urmat Facultatea de Filologie (1957–1964) la Cluj. A fost profesor, organizator cultural la Casa Universitarilor din Cluj. A debutat cu poezie în 1958, în revista Tribuna, de la Cluj. A fost redactor-șef al revistei Vatra, de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia în 1971 până în 1983. Don operele sale: Bărci părăsite, Nebunul și floarea, Paradisul pentru o mie de ani, Evul Mediu întâmplător

1945 – Poetul Radu Gyr rostește un memorabil „ultimul cuvânt” în fața Tribunalului Poporului

Cunoscut poet legionar, ajuns celebru în timpul detenției impuse de regimul comunist, Radu Gyr rămâne în memoria contemporanilor și a posterității sub numele de poetul-martir al Neamului romanesc. În „ultimul cuvânt„, el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism, el însuși fiind fondatorul Teatrului Evreiesc de Stat: „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte

1947 – S-a născut Sava Negrean Brudașcu

2 iunie 1947, Buciumi, Sălaj

Interpretă de muzică populară ardelenească. A debutat într-un cor sătesc, dirijat de un preot, care a participat la manifestări internaționale. Abia la 27 de ani a început o carieră solo. În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind apreciată și pentru cântecele sale patriotice: Doamne ocrotește-i pe români, Noi suntem români, Mă cunosc că-s sălăjancă, etc.

Sava Negrean Brudașcu – Pe cărarea vieții mele

1949 – A încetat din viață Radu R. Rosetti (20 martie 1877, Căiuți, Bacău – 2 iunie 1949, închisoarea Văcărești)

Istoric și general, autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național, membru titular al Academiei Române. Deținut politic, sfârșindu-și zilele în închisoarea Văcărești

1952 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej

Consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 2 iunie 1952–24 ianuarie 1953, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu vicepreședinții Ana Pauker, Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Gh. Apostol. A fost urmat imediat de al doilea Guvern Gheorghe Gheorghiu-Dej, între 24 ianuarie 1953–4 octombrie 1955, cu prim-vicepreședinții Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Alexandru Drăghici și Emil Bodnăraș. Realizările acestui guvern au fost adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952; România a devenit membru fondator al Tratatului de la Varșovia (17 mai 1955). Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat în aplicarea terorii comuniste în România. A legalizat lagărele de muncă, scopul acestora fiind „reeducarea elementelor ostile față de Republica Populară Română”, de fapt centre de exterminare a moșierilor, industriașilor, intelectualilor, preoților, etc.

1954 – România a ratificat Convenția asupra drepturilor politice ale femeilor adoptată de ONU la 20 decembrie 1952

Deschisă spre semnare și ratificare prin Rezoluția 640 (VII) din 20 decembrie 1952 a Adunării Generale a ONU, Convenția a intrat în vigoare la 7 iulie 1954. România a ratificat Convenția prin Decretul nr. 222/2 iunie 1954, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 28/10 iunie 1954

1964 – A încetat din viață Dumitru Caracostea (10/22 martie 1879, Slatina – 2 iunie 1964, București)

Critic și istoric literar, folclorist, membru al Academiei Române, deținut politic al regimului comunist

1967 – S-a născut Mugur Mihăescu

2 iunie 1967, Sadova, Dolj

Actor și scenarist. Și-a început cariera în 1988 odată cu grupul de umor Vacanța Mare. Împreună cu trupa a susținut spectacole în diverse locuri din România. A jucat în filmele Garcea și Oltenii, Trei frați de belea

Vacanța Mare – Trei Frați de Belea

1968 – S-a născut Radu Afrim

2 iunie 1968, Beclean, Bistrița-Năsăud

Regizor de teatru. A absolvit în 2000 Facultatea de Teatru, la specializarea Regie și în 1995 Facultatea de Litere, la specializare Română-Franceză, ambele în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Este considerat unul dintre cei mai cunoscuți regizori români de teatru la nivel mondial. Printre spectacolele pe care le-a montat, se numără: No Mom`s Land (Teatrul Luni de la Green Hours, București), De ce fierbe copilul în mămăligă și E doar Sfârșitul lumii (Teatrul Odeon, București), Trei surori sau Alge-Bernarda’s house remix (Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe), Femeia mării și Măcelăria lui Iov (Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași), Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele, Wolfgang (Teatrul Tineretului, Piatra Neamț), Plaja, Adam Geist și Omul Pernă (Teatrul „Maria Filotti”, Brăila), Inimi cicatrizate (Teatrul de Stat Constanța), Jocul de-a vacanṭa (Teatrul Municipal Baia Mare). A primit Premiul pentru Opera Prima acordat de Fundația Anonimul (2004), Premiul CultuRAAL pentru originalitate în arta teatrală (Bistrița, 2004), Premiul UNITER pentru cea mai bună regie (Plastilina de Vasili Sigarev, 2006; Joi.MegaJoy de Katalin Turoczi, 2007; Tihna, 2016).

Cap de afiș – Dansul Delhi și povestea japoneză

1968 – S-a născut Teo Trandafir

Teodora Virginia Uță; 2 iunie 1968, Pitești

Prezentatoare de televiziune și de radio, producătoare, actriță. A urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, secția Arabă–Engleză. În 1990 s-a căsătorit la Brăila cu pilotul Alexandru Trandafir, însă cei doi au divorțat după șase ani. A debutat în media ca prezentatoare de știri la radio. Are la activ mai multe emisiuni de televiziune împreună cu Mircea Badea: Bună Dimineața România pe Tele 7abc, Dimineața devreme la Antena 1, emisiunea de week-end, Teo & Mircea Show. A realizat singură, la Pro TV mai multe emisiuni printre care și Teo

Teo Show – Teo Trandafir și Bursucu

1975 – S-a născut Cătălina Cristea

2 iunie 1975, București

Fostă jucătoare de tenis din România. Ea a fost clasată pe locul 59 în clasamentul individual pe 21 iulie 1997 și pe 40 la dublu pe 17 august 1998 în clasamentul WTA

1975 – A încetat din viață Scarlat Callimachi (20 septembrie 1896, București – 2 iunie 1975, București)

Poet futurist și dramaturg, jurnalist, eseist, publicist, sindicalist, activist comunist, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi, supranumit Prințul Roșu

1979 – A încetat din viață Coriolan Băran (6 februarie 1896, Nerău – 2 iunie 1979, Timișoara)

Jurist, avocat, om politic, fruntaș țărănist, ministru, primar al Timișoarei

1986 – S-a născut Guess Who

Laurențiu Mocanu; 2 iunie 1986, București

Cântăreț de hip hop care se numără printre cei mai apreciați artiști ai acestui gen muzical din România. A fondat împreună cu Zekko formația Anonim, mai târziu alăturându-se și Griffo. Trupa a avut succes cu Extrema zilei, Înghețata, piese de pe albumul de debut Hai să vorbim. Trupa s-a destrămat în 2006, urmând o carieră solo, iar în 2007 a fondat casa de producție Okapi Sound împreună cu mai mulți artiști. În iulie 2010, Guess Who a câștigat premiul de Cel mai bun artist hip-hop la Romanian Music Awards

Guess Who – Locul Potrivit

1989 – S-a născut Liviu Antal

2 iunie 1989, Șimleu Silvaniei, Sălaj

Fotbalist. Poate juca pe posturile de mijlocaș dreapta și mijlocaș ofensiv. Este student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. A fost convocat pentru prima dată la națională pentru meciul cu Bosnia și Herțegovina, care a avut loc pe 3 iunie 2011

1989 – A încetat din viață Grigore Kiazim (12 februarie 1913, Măcin, Tulcea – 2 iunie 1989, București)

Rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist consacrat ca interpret la mandolină, cobză și banjo, compozitor

1992 – A fost arestat la Tiraspol grupul Ilie Ilașcu, în contextul conflictului din Transnistria

Patrioții români Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco și Petru Godiac, au fost arestati și aruncați în închisoare, de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS, fiind acuzați de „crime de război și acțiuni de terorism”. Membru al Frontului Popular Creștin-Democrat, Ilie Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul de la Chișinău, în 1994 și 1998, fiind primul parlamentar din Europa încarcerat pe perioada mandatului. A fost condamnat la moarte, la 9 decembrie 1993, fiind eliberat la presiuni internaționale, la 5 mai 2001

̉1997 – A fost semnat Tratatul privind relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina

A fost ratificat prin Lege nr. 129/14 iulie 1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de buna vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanța la 2 iunie 1997, adoptată de Camera Deputaților în ședința din 26 iunie 1997 și de Senat în ședința din 7 iulie 1997

1997 – A fost implantat primul defibrilator cardiac din țara noastră

Premiera medicală în România a fost realizată la Institutul de Cardiologie al Spitalului Clinic Fundeni

1998 – A încetat din viață Mihai Ion Botez (29 iunie 1927, Ploiești – 2 iunie 1998, Montreal)

Medic specialist în neurologie și neuropsihologie, profesor universitar, considerat fondator al neuromuzicologiei, membru de onoare din străinătate al Academiei Române; stabilit din 1971 în Canada

2017 – A încetat din viață Adrian Gabor (5 ianuarie 1960, Irești–Vidra, Vrancea – 2 iunie 2017, București)

Preot coslujitor la Parohia Sfântul Nicolae – Buzești și profesor de teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaNaționalăaAdopțiilor #DiplomaCavalerilorIoaniți #ConstantinARosetti #IonCBrătianu #BiroulGeologicalRomâniei #IonAntonescu #IonPetrovici #JohnnyWeissmuller #GrigoreBugarin #DanPetrașincu #SorinBottez #DanIordăchescu #CarolalDoilealaBălți #DanMunteanu #RomulusGuga #RaduGyrultimulcuvânt #SavaNegreanBrudașcu #MugurMihăescu #RaduAfrim #TeoTrandafir #CătălinaCristea #GuessWho #LiviuAntal #Grupullașcuarestat

0 comentarii la „2 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: