Foto: Monumentul lui Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823) în Piața Mare din Sibiu


 

Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copiilor

De Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copilului, Organizația Salvați Copiii România atrage atenția asupra nivelului ridicat al abuzului și neglijării copilului în societatea românească, precum și asupra faptului că familia este locul în care se petrec majoritatea covârșitoare a situațiilor de abuz și violență asupra copiilor

Campanie împotriva violenței – Ascultă-i sufletul!

 

Ziua Învățătorului

Sărbătorită în fiecare an la 5 iunie, această dată a fost stabilită prin Legea nr. 289/29 octombrie 2007 privind instituirea Zilei Învățătorului. Data de 5 iunie a fost aleasă pentru a aminti data de naștere a pedagogului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului românesc modern

 

1419 – Negustorii din Transilvania au primit un important privilegiu comercial din partea regelui Ungariei

Comerțul cu Moldova a fost confirmat de o diplomă dată de regele Sigismund comitelui secuilor, în care solicita ca negustorii din Brașov să nu fie împiedicați să treacă munții cu obiecte din fier și alte mărfuri. „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către secuii din scaunele Sebsy și Kysdy, la cererea judelui Valentinus, a notarului Johannes din Brașov (Brassou), a lui Johannes de Cristian (Keresthyenfalwa) și a lui Thomas de Codlea (Cydino), să respecte privilegiul comercial al brașovenilor privind libera trecere prin ținutul secuilor în relațiile comerciale cu Moldova (Moldowe). Michael, comitele secuilor este însărcinat cu supravegherea executării poruncii

1446 – Dieta Ungariei l-a ales pe Iancu de Hunedoara în funcția de guvernator general

În dieta Ungariei de la 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau Postumul dar, pentru că acesta era minor, s-a decis alegerea unui guvernator provizoriu până la împlinirea majoratului regelui. La alegerile din 5 iunie 1446, Iancu de Hunedoara, sprijinit de numeroșii nobili mici, a fost ales în unanimitate guvernator al Ungariei, „Regni Hungariae Gubernator generalis”. Popularitatea sa, averea personală (deținea peste un milion de jugăre de pământ), faima și gloria cu care se umpluse în bătăliile antiotomane, sunt motivele principale pentru care Iancu a fost ales guvernator (iunie 1446–ianuarie 1453)

1456 – Închinarea de la Vaslui

Marea Adunare a Moldovei, convocată de Domnul Petru Aron, în frunte cu mitropolitul Teoctist și boierii țării, a decis, în lipsa oricărui sprijin extern, acceptarea ultimatului Sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul de plată a unui tribut de 2.000 de galbeni, ca preț al păcii cu otomanii. Logofătul Mihu, a fost împuternicit să ducă Porții haraciul

1461 – Prima incursiune a lui Ștefan cel Mare al Moldovei în părțile secuiești ale Transilvaniei

Incursiunea, de pradă, a fost îndreptată împotriva voievodului Sebastian de Rozgony, pentru că luase la curtea sa pe asasinul tatălui sau, Petru Aron.

1494 – Prima atestare documentară a Portarului în Țara Românească

Dregătorie publică medievală; se ocupa de hotărnicirea moșiilor și de primirea soliilor la curte. Acest tip de dregătorie a apărut mai întâi în Moldova

1494 – Prima atestare documentară a localității Dăbuleni

Cea mai veche atestare documentară a Dăbuleniului este datată în 5 iunie 1494, când, Vlad Călugărul, „domn a toată Țara Ugrovlahiei”, a întărit cu semnătura sa stăpânirea moșiei numită „Recica Dabului cu bălțile și cu tot hotarul Dabului lui Cîrjeu cu fiii lui Drăghici, Voinea, Stanciul și Radul […]”

1779 – S-a născut Gheorghe Lazăr

5 iunie 1779, Avrig – 17 septembrie 1823, Avrig

Cărturar iluminist, pedagog, teolog, traducător și inginer, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost trimis să studieze, pe cheltuiala baronului Samuel von Brukenthal, la gimnaziile din Sibiu și Cluj și Viena, unde a urmat studii superioare de Filozofie, Istorie și de Științe fizico-matematice, Teologie. Întors la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie, dar episcopul Vasile Moga, adept al învățământului în limba slavonă, i-a interzis tipărirea manualelor în limba română. A fost destituit și pus sub supravegherea autorităților polițienești, ceea ce l-a determinat să treacă munții și să se stabilească la București. În A fost promotorul ideii școlii românești la cel mai înalt nivel științific, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, la 24 martie 1818 a început activitatea într-un local de la Sfântul Sava. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici. Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. A tradus și a scris cărți în limba română; la școala lui au venit și copii de prăvăliași, și copiii oamenilor de la marginea orașului, iar el i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni, învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață

1859 – S-a născut Constantin I. Nottara

5 iunie 1859, București – 16 octombrie 1935, București

Actor, director de scenă, profesor, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc. A fost elevul lui Ștefan Vellescu, iar în 1877, a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere, la numai 24 de ani, majoritatea rolurilor principale ale Naționalului. S-a afirmat în roluri ca Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip Rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi-Tudose de Delavrancea, etc. În 60 de ani de scenă a jucat în cca. 700 de roluri de compoziție. Contactul cu dramaturgia originală, îndrumarea lui Caragiale și colaborarea cu actori de orientare net realistă ca Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, l-au readus la vechea sa orientare realistă. Jocul lui Nottara profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, și expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită și precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat. A avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti, etc.

Muzeul Constantin I. Nottara București

1871 – S-a născut Nicolae Iorga

5 iunie 1871, Botoșani – 27 noiembrie 1940, Strejnic, Prahova

Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și membru titular (din 1910) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma Magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul la numai 23 de ani (1893). A fost co-fondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 articole și studii și 4.963 recenzii, culminând cu Istoria României (10 vol.). A predat la Universitatea din București, la Paris și la alte instituții de învățământ academice. A fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. În paralel cu contribuțiile sale științifice, a fost un activist de centru-dreapta, a aderat pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea, a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru UnitateaCulturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român. S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând, după dizolvarea tuturor celorlalte partide, în partidul unic, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar

Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii ’30 (valabil și azi…)

1883 – Mihai Eminescu la Junimea

Sosit la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu a citit, la Junimea, poemul Doina

Mihai Eminescu – Doina • Recită Lucian Dumbravă

1883 – S-a născut George Ciprian

Gheorghe Pană Constantin; 5 iunie 1883, Buzău – 7 aprilie 1968, București

Dramaturg, actor și om de teatru, considerat un precursor al teatrului absurd. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, pentru ca, în final, să urmeze Conservatorul, la clasa lui Constantin Nottara, care i-a remarcat „îndemânarea la condei”. Debutul său ca actor a avut loc în anul 1907 la Teatrul Național din Craiova în piesa Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, în care a jucat rolul Șoltuz. Rolul său de succes a fost al escrocului Leroque dintr-o piesă obscură, Necunoscuta; ulterior s-a remarcat prin interpretarea unor roluri cum ar fi: Bufonul din Regele Lear, Păcală din Înșir-te mărgărite, Răzeșul din Răzvan și Vidra, Grozea din Vlaicu Vodă, Purgon din Bolnavul închipuit, Lubin din Georges Dandin. A jucat și în câteva filme de lung metraj: Independența României, Năbădăile Cleopatrei, O noapte furtunoasă, Viața învinge, Brigada lui Ionuț. A debutat ca autor dramatic cu piesa Omul cu mârțoaga, a cărei premieră a avut loc Teatrul Național București în anul 1927 și s-a bucurat de un mare succes, fiind reprezentată ulterior pe scenele de la Paris, Berlin, Praga, Berna. A urmat scrierea altor piese de teatru, aproape imediat reprezentate pe scenele teatrelor din țară: Nae Niculae, Capul de rățoi, Ioachim-prietenul poporului, Un lup mâncat de oaie. În domeniul prozei, a publicat două volume de memorialistică: Cutia cu maimuțe și Măscărici și Mâzgălici. Opera sa a fost multă vreme trecută cu vederea, însă la apariția teatrului absurdului George Ciprian a fost considerat un precursor al acestui fenomen, în care s-a afirmat dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967)

George Ciprian – Omul cu mârțoaga Teatru radiofonic

1884 – Facultatea de Medicină din Paris a acordat titlul de doctor în medicină Mariei Cutzarida Crătunescu

A fost prima femeie medic din România; și-a luat doctoratul în medicină cu teza: Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin. Cu această înaltă calificare a fost printre cele dintâi femei din lume care a obținut titlul de doctor în medicină. Pentru a obține liberă practică în țară, și-a echivalat diploma din Franța trecând examenul cu cel mai mare calificativ, Magna cum laude

1887 – S-a născut Leon Donici

Leonid Dobronravoff; 5 iunie 1887, Chișinău – 26 mai 1926, Paris

Scriitor ruso-româno-francez originar din Basarabia, publicist, dramaturg, prozator de real talent. După mamă, făcea parte din familia fabulistului Alexandru Donici. A trecut prin multe școli: Seminarul Teologic din Petersburg, Facultatea de Drept la Universitatea din Iurevsk, Estonia de unde s-a transferat la Universitatea din Petersburg la aceeași facultate. A locuit pînă în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A debutat în literatură cu o narațiune intitulată profetic În căutarea veșnicului adevăr (1909). A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov: Mon plaisire, Noul seminar (tălmăcit în engleză, germană, franceză). Afirmarea sa în elita literară s-a produs fulgerător. Maxim Gorki constata: „L. Dobronravov este un scriitor de mare nădejde; având în vedere ceea ce a produs, așteptăm de la el cu speranță, el este o mare făgăduință a literaturii noi”. A revenit în țară după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă – o cronică captivantă a evenimentelor din 1914–1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat. A fost înhumat la Chișinău, Octavian Goga și Nichifor Crainic, i-au transportat trupul în patrie

1893 – A încetat din viață Julius Popper (15 decembrie 1857, București – 5 iunie 1893, Buenos Aires)

Inginer, cartograf și explorator. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit Conchistadorul român al Patagoniei

1903 – S-a născut Stephan Roll

Gheorghe Dinu/Gheorghi Dinev; 5 iunie 1903, Florina, Macedonia – 13 mai 1974, București

Poet și prozator, român de origine macedoromână-bulgară, reprezentant al literaturii românești de avangardă. A intrat de timpuriu în mișcarea de avangardă. Împreună cu Ilarie Voronca a fost redactorul și directorul unicului număr din revista 75 HP, a făcut parte din colectivul redacțional al Punct și Integral, a fost unul din principalii colaboratori ai revistei unu. Poezia sa a parcurs toate etapele avangardismului românesc, dadaism, constructivism, imagism exultant. Ca gazetar, a colaborat la Cuvântul liber, Adevărul, Dimineața etc. După 1930 s-a distanțat tot mai mult și ireversibil de avangardism, s-a angajat social și politic de stânga

1912 – S-a născut Alexandru Todea

5 iunie 1912, Teleac–Gornești, Mureș – 22 mai 2002, Târgu Mureș

Cardinal, mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din România, profesor de religie, deținut politic (1951–1964), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În toamna anului 1933 a fost admis la Academia de Teologie din Blaj dar, după un an, mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, fiind admis direct în anul al II-lea la Filosofie, iar apoi a urmat încă cinci ani de Teologie. A obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza De doctrina milenaria, tractatus exegetico-dogmaticus, în 1940. În timp ce era student în anul IV (1938), a fost hirotonit la Roma diacon de către episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu. În 1939, de sărbătoarea Bunei Vestiri, a fost hirotonit preot, la Roma, de către episcopul rus greco-catolic din diaspora, Alexander Evreinov. Revenit în țară, la Blaj a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan. A fost apoi profesor de religie la Școala normală română unită de învățătoare, la Liceul de băieți Sfântul Vasile și la alte școli din Blaj, unde a predat Religia, Latina și Italiana. Din 1945 fost paroh și protopop districtual la Reghin, în această perioadă fiind arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948, au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste, în clandestinitate, printre care și a lui Alexandru Todea, hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis și auxiliar al episcopului de Alba Iulia și Făgăraș Ioan Suciu. A continuat să trăiască și să activeze clandestin, revenind la Reghin. La 31 ianuarie 1951, a fost arestat din nou și dus la sediul Securității din Reghin, apoi la cel din Târgu Mureș, după care a fost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava și la Uranus, unde a fost anchetat timp de 13 luni. La procesul din 15 februarie 1952, procurorul a cerut condamnarea sa la moarte. Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață. A fost mutat la Sighet. După 13 ani de închisoare, a fost grațiat în august 1964, odată cu toți deținuții politici. După eliberare, s-a stabilit la Reghin, unde a păstorit clandestin miile de credincioși din părțile locului. După 22 decembrie 1989, mitropolitul Alexandru Todea și-a continuat activitatea, în condiții de libertate. În martie 1990, Sfântul Scaun l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și l-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). În 1991, papa Ioan Paul al II-lea a anunțat crearea a 22 de cardinali ai bisericii universale, între care se afla și arhiepiscopul de Făgăraș și Alba Iulia Alexandru Todea. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (1999). Lucrări: Pentru tine învățătoare apostolă, Cascada Tinereții, Rugăciunea tineretului

1926 – S-a născut János Vistai András

5 aprilie 1926, Viștea – 25 februarie 2006, București

Scriitor, publicist și traducător maghiar din România, unul dintre cei mai importanți cercetători ai istoriei și etnografiei Țării Călatei. A urmat studii universitare la Cluj și București. A debutat ca publicist în revista Világosság din Cluj (1946). A fost activist pe probleme culturale al Uniunii Populare Maghiare (MNSZ), timp de 16 ani lector la Editura pentru Literatură din București și Cluj, ocupându-se de editarea cărților de literatură, istorie, cultură și etnografie în limba maghiară. În paralel, a fost redactor la revista Művelődési Útmutató, apoi la Tanügyi Újság și Îndrumătorul Cultural, redactor-șef al revistei Művelődés, apoi a lucrat la Editura Kriterion din Cluj, de unde s-a pensionat în 1991. A colaborat cu Ambrus Miskolczy la elaborarea Encyclopedia Transylvanica și a seriilor de cărți publicate sub egida Europa Annales. A fost traducător și editor de carte, a tradus în limba maghiară opere literare (povestiri și romane) ale scriitorilor români N.D. Cocea, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu, precum și studiul istoric Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. A realizat împreună cu Mihai Gafița o antologie a literaturii române. În semn de recunoaștere a muncii sale, a fost distins în 1984 cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România.

1927 – S-a născut Alexandru Mirodan

Alexandru Zissu Saltman; 5 iunie 1927, Budeasa, Argeș – 10 martie 2010, Tel Aviv, Israel

Dramaturg, publicist, istoric literar și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. În România a lucrat ca ziarist și dramaturg, a fost redactor la publicațiile Tinerețea, Tânărul muncitor, Scînteia tineretului. A publicat și în revistele Gazeta Literară, România Liberă, Scânteia, Contemporanul, Teatrul, Sportul popular, Informația Bucureștiului, Flacăra și altele. A fost secretar de redacție la Gazeta Literară, redactor la revista Teatrul. În 1956 a debutat în teatru cu piesa Ziariștii, jucată la Teatrul Național din București, înregistrând un număr-record de peste 900 reprezentații. Teatrul de Comedie din București a fost inaugurat în 1961 cu piesa Celebrul 702 a lui Mirodan (care era și secretar literar al teatrului), avându-l în rolul principal pe Radu Beligan. În anul 1977 a emigrat în Israel și s-a stabilit la Tel Aviv. A lucrat o perioadă la Muzeul Diasporei (Beth Hatefutsoth), apoi a înființat revista în limba română Minimum, pe care a editat-o singur. Opera sa de referință a fost un Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română în 3 vol. Alte piese de teatru: Noaptea e un sfetnic bun, Șeful sectorului suflete, Camuflaj, Evreica din Toledo

Alexandru Mirodan – Ziariștii (1956) Teatru radiofonic

1928 – S-a născut Radu Tudose

5 iunie 1928 – 5 martie 2008

Inginer chimist, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A făcut studiile universitare la Facultatea de Chimie industrială din Iași În anul 1965 a devenit Doctor în Inginerie chimică – operații și utilaje în industria chimică și în 1971 Doctor Docent. A îmbinat armonios activitatea didactică și cea de cercetare, urcând treptele ierarhiei universitare, ajungând șef al Catedrei de inginerie chimică la Institutul Politehnic din Iași. Cercetările sale au fost orientate spre studiul fenomenelor și utilajelor de transfer de impuls, căldură și masă și s-au concretizat în peste 300 de lucrări și 102 invenții. Astfel, a editat monografiile Procese și utilaje în industria de prelucrare a compușilor macromoleculari, Procese,operații, utilaje în industria chimică, Reologia compușilor macromoleculari, Ingineria proceselor fizice în industriachimică. Fenomene de transfer, etc. A brevetat o serie de noi utilaje și a desfășurat o intensă activitate de dotare a laboratoarelor cu utilaje necesare cercetărilor, mare parte dintre ele fiind concepute și construite de el. A participat la numeroase expoziții naționale de inventică, la care a obținut patru premii I și trei premii II, iar la expozițiile internaționale de la Bruxelles și Iași a fost distins o medalie de aur, două de argint și una de bronz.

1932 – A fost promulgată Legea de organizare a aeronauticii și de înființare a Subsecretariatului de Stat al Aerului, din care face parte și Direcția Aviației Civile

Prin Decretul nr. 1890/5 iunie 1932, primul act normativ cu valoare de lege; aceasta, la art. 156 – Dispozițiuni speciale, prevedea că „Exercitarea navigației aeriene civile, a transporturilor aeriene (pasageri, marfă, poștă și mesagerii), a lucrului aerian (…) și în general orice mișcare de aeronave particulare, naționale sau străine, pe teritoriul sau în spațiul supus suveranității statului român, revine controlului statului, exercitat prin organele Subsecretariatului de Stat al Aerului”. În cadrul Direcției Aviației Civile s-au înființat patru servicii centrale (navigație și exploatare aeriană; tehnic, de control și întreținere; protecția navigației aeriene; comercial și administrativ) și mai multe servicii exterioare (inspecții regionale ale navigației aeriene, aeroporturi și stații de radiotelegrafie necesare navigației aeriene, întreprinderi pentru exploatarea transporturilor aeriene, stații și posturi meteo și de transmisiuni, școli civile de învățământ aero, depozite, ateliere s.a.m.d.)

1933 – S-a născut Dan Mihăescu

5 iunie 1933, București – 24 ianuarie 2013, București

Umorist, scenarist și regizor. S-a făcut cunoscut prin textele sale, în special scrise și adaptate pentru emisiuni de televiziune și care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu nume mari ale televiziunii, cum ar fi Titus Munteanu, Tudor Vornicu ori Valeriu Lazarov. A fost un apropiat al actorului Toma Caragiu, pentru care a scris și a regizat cele mai multe momente satirice, printre care Așa e în tenis, Fabula. După 1989, și-a continuat cariera și a contribuit cu multe momente umoristice pentru emisiuni de divertisment, programe de Revelion. Printre filmele pentru marele și micul ecran regizate: Cum ne-ar vrea bărbații?!, Cine râde laurmă, Avocatul, Primarul activ, Un text cu bucluc, Administratorul de bloc, Sorcovitorul…voluntar, Interviu cu un idol, Antinevralgicul, Secția corecțională, etc. Printre volumele sale sunt romane: Ancheta, Slalom printre bănuiți, Fereastra dinspre… adevăr, nuvele: Prevestirea călugărului Chesarion, schițe umoristice: Călătorului îi șade binecu… gluma!, În căutarea umorului pierdut, Cartea cu zâmbete, Poiana cu zambete

Mefisto de Dan Mihăescu, Grigore Pop și Octavian Sava • Toma Caragiu

1933 – S–a născut Olimpia Berca

5 iunie 1933, Poieni, Cluj – 30 octombrie 2014

Istoric și critic literar, stilistician, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara – secția Română-Germană (1958–1963). După finalizarea studiilor universitare a devenit cercetător la Filiala din Timișoara a Academiei Române. În același an a avut loc debutul absolut în revista Scrisul bănățean. În anul 1976 și-a luat doctoratul în filologie cu teza Teoria versului românesc. A parcurs treptele ierarhice de cercetător științific, cercetător științific principal, funcție deținută până în 1996. A colaborat la numeroase reviste de specialitate și la volume colective, a efectuat traduceri. În anul 2003 a primit premiul pentru critică și istorie literară al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. A fost soția poetului Eugen Dorcescu. A colaborat la: Contemporanul, Familia, Luceafărul, Scrisul bănățean, Limbă și literatură, Studii și cercetări de lingvistică – Caiet desemiotică, Orient latin, Renașterea Bănățeană, Paralela 45, Radio Timișoara, TV Timișoara etc. Din opera sa: Poeticiromânești, Dicționar istoric de rime, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Lecturi provinciale, critică literară, Despre maeștri,critică și istorie literară, Departe de centru, aproape de centru, critică literară, etc.

1934 – S-a născut Constantin Bona

5 iunie 1934, Lugoj

Imunolog american de origine română, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicina din București (1958) și a obținut Doctoratul în Științe medicale (1968). A plecat din țară în 1968, s-a stabilit la Paris unde a obținut un al doilea doctorat la Universitatea din Paris. A fost șeful laboratorului de imunochimie al institutul „Dr. Ion Cantacuzino” din București, cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice și Institutul Pasteur din Paris. În anul 1997 s-a stabilit la New York. A fost cercetător-invitat la NIH Bethesda, Maryland, profesor la catedra de imunologie, Facultatea de Medicină Mount Sinai din New York (din 1979). A fost autorul a peste 220 de lucrări, monografii și tratate de imunologie, membru în comitetul de redacție a 16 reviste de imunologie, membru în mai multe organisme științifice internaționale: Societatea franceză de imunologie; Societatea Regală Microscopică din Oxford; Societatea Regală de Medicină din Londra; Societatea Britanică de Imunologie; Societatea internațională de Biologie Celulară (președinte, 1968–1971); Academia de Știinte din New York; Reticuloendothelial Society din Statele Unite; Asociația Americană de Imunologie. A fost enumerat în Enciclopedia Who’s Who – Românii din America – 500 de personalități din SUA și Canada

1935 – A încetat din viață Eugen Goga (11 decembrie 1888, Rășinari, Sibiu – 5 iunie 1935, București)

Prozator și ziarist, fratele lui Octavian Goga

1937 – Lucian Blaga a rostit discursul intitulat Elogiul satului românesc

Sub acest titlu, Elogiu satului românesc, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în 5 iunie 1937, în aula Academiei Române, discursul de recepție ca membru al Academiei Române:

Vă rog să-mi acordați totuși potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezențe care n-a ocupat nici un scaun în această nobilă incintă. Prezența nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvnește la nici o laudă, și e răspândită în spațiul din preajma noastră, cât ține întinderea împărătească a țării. Vreau să vorbesc despre singura prezență încă vie, deși nemuritoare, nemuritoare deși așa de terestră, despre unanimul nostru înaintaș fără de nume, despre: satul românesc. N-aș putea rosti cuvântul că aș fi făcut vreodată cercetări tocmai sistematice și cu stricte intenții monografice cu privire la satul românesc. Satul trăiește în mine într-un fel mai palpitant, ca experiență vie. Sunt fiu de preot — toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescența, întîia tinerețe până la vârsta de douăzeci și atâția ani, le-am petrecut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al școlarului, la sat, sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obișnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieții colective. Ceea ce școala românească sau străină au adăugat, cred că n-a putut să altereze prea mult o substanță sufletească modelată după niște tipare cu atât mai efective, cu cât se impuneau mai inconștient și mai neîntrerupt. Școala felurită, a noastră și uneori mai puțin a noastră, mi-a înlesnit doar disțanțarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului și despre tiparele ei. Voi vorbi prin urmare despre satul românesc, nu ca un specialist, care și-a potrivit în prealabil metodele în laborator și pornește pe urmă să examineze pe din afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită și făcînd oarecum parte din fenomen. Voi încerca în puține cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul știe despre sat și despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu privește în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieții (cer scuze tuturor citadinilor de față, pentru această afirmație!) Copilăria și satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg inseparabil. […]”

1945 – A încetat din viață Ilie Bărbulescu (3 decembrie 1873, București – 5 iunie 1945, Iași)

Lingvist și filolog, membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei Regale de Șiințe din Belgrad

1948 – S-a născut Aureliu Goci

5 iunie 1948, Letca Nouă, Giurgiu

Critic literar, profesor, jurnalist, muzeograf. A absolvit Facultatea de Filologie în 1972. În anul III de facultate, Nicolae Manolescu l-a cooptat colaborator la România Literară pentru rubrica Poezie. A publicat în revistele Românialiterară, Amfiteatru, Scînteia tineretului, Luceafărul, Ramuri, Curtea de la Argeș, Confesiuni, etc. A fost profesor de limba română, muzeograf la Muzeul Literaturii Române, redactor la Glasul națiunii (Chișinău), Ecart, Dunăreaalbastră, suplimente culturale ale ziarului Economistul, redactor la Editura Academiei Române. Din scrierile sale: Delavrancea și devenirile arhetipului, Eminescu la infinit, Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, Mircea Eliade – spațiul ancestral și tipologia urbană

1951 – S-a născut Ion Cațaveică

5 iunie 1951, Bocăni, Bălți, Republica Moldova

Poet. A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Alecu Russo” din Bălți în 1973. A debutat editorial cu placheta de versuri Măsura de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Lucrând la ziarul Tineretul Moldovei, apoi la săptămânalul Literatura și arta, a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor

1953 – S-a născut Gheorghe Mocuța

5 iunie 1953, Curtici – 28 noiembrie 2017, Curtici

Poet, critic literar, traducător, redactor la revista de cultură ARCA și profesor. A absolvit Universitatea din Timișoara și s-a licențiat în Filologie (Română-Franceză), 1976. A desfășurat o activitate variată: muncitor necalificat, funcționar Romtrans Curtici, profesor de Limba franceză la Bârlad, Sânmartin și Curtici, primar al orașului Curtici, director al Liceului Curtici. A debutat în presa literară cu recenzii în revista Orizont din Timișoara în 1975, iar debutul editorial l-a făcut cu placheta Câmpia secretă în volumul colectiv Argonauții (1986). A colaborat cu poeme și articole la revistele: Orizont, Luceafărul, Vatra, Poesis, Viața Românească, Familia, ARCA, Zburatorul, Observator (München). A scris volume de poezie: îngerul ridică lespedea, omul de litere/ viața de hârtie, mic tratat asupra naufragiului, Balada profuluide francă; critică literară: La răspântia scriiturii, Pe aceeași arcă, Sistemul modei optzeciste, Pasiuni la capătul nopții, etc.

1958 – România și Republica Islamică Afganistan au stabilit relații diplomatice

Între România și Republica Islamică Afganistan au fost stabilite relații diplomatice la nivel de legație la 5 iunie 1958. În 1969, relațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă nerezidentă, iar la 1 august 2011, România a deschis o misiune diplomatică în Afganistan

1963 – S-a născut Liviu Mihaiu

5 iunie 1963, Constanța

Jurnalist. A studiat la Institutul Politehnic București, Facultatea Electrotehnica, absolvită în 1990. A fost membru fondator al săptămânalului (de moravuri grele) Academia Cațavencu și acționar al Grupului de Presă Cațavencu. A fost redactor-șef adjunct la Academia Cațavencu, publisher la Tabu, director editorial și inițiator al postului Radio Guerrilla, președintele organizației guvernamentale Salvați Dunărea și Delta–A.C, realizator al emisiunii la TVR1 Între Bine și Rău, etc.

1966 – S-a născut Irina Movilă

5 iunie 1966, București

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce. În 1991 a absolvit Academia de Teatru și Film, clasa maestrului Mircea Albulescu. Între 1992–2001 a jucat în mai multe spectacole pe scena Teatrului Mic, iar din 2002 joacă la Teatrul Național București. În 1994 a câștigat premiul pentru „Cea mai valoroasă speranță a cinematografului european”, în cadrul Festivalului Internațional de la Geneva, pentru rolul Fifi din filmul Pepe și Fifi. A fost căsătorită cu regizorul Dan Pița. A jucat în filme ca: Moartea unui artist, Hotel de lux, E pericoloso sporgersi, Pepe & Fifi, Eu sunt Adam!, Dușmanuldușmanului meu, Dulcea saună a morții, Femeia visurilor, etc.

Femeia visurilor (2005)

1970 – S-a deschis prima expoziție retrospectivă Constantin Brâncuși la Muzeul de Artă al RSR

Retrospectiva prezenta aproximativ 50 de opere ale sculptorului, atât din patrimoniul românesc, cât și împrumutate de la muzee din Statele Unite ale Americii și Franța, prezente anterior în cadrul unor expoziții mai ample la Muzeul Guggenheim New York, în 1969, la Philadelphia Museum of Art, în 1969, sau la Art Institute of Chicago, în 1970

1971 – A încetat din viață Victor Buescu (9 noiembrie 1911, Coțofenii din Față – 5 iunie 1971, Lisabona, Portugalia)

Filolog clasicist, traducător și poet; stabilit din anul 1943 în Portugalia, lector de limba română la Universitatea din Lisabona

1981 – S-a născut Octavian Strunilă

5 iunie 1981, Dorohoi

Actor, regizor și scenarist. Înainte de a se face cunoscut în filme, a facut Stand-up comedy la Café Deko, din cadrul Teatrului Natțonal București, în primul proiect de stand-up comedy din România. A interpretat roluri complexe în teatru; la Teatrum Mundi din București a jucat în spectacolele Răul de bâlci, Paparazzi, Proastă cu spume. A jucat în scurt-metrajele Trei gloanțe pentru un lider, Bertha & Luci, dar și în Subiect la diateza pasivă, Să-ncerci la București, Românește și Povara, pentru care a semnat regia și scenariul. A apărut în film, ca actor, în: Păcală se întoarce, Poveste de cartier, Home delivery și seriale TV. A regizat: Să-ncercăm la București, Românește, Home delivery, 7 Pals, Basarabia e România, iar pentru 7 Pals, Basarabia e România, Fetele lu’ dom’ profesor a semnat și scenariul

Octavian Strunilă, portret din 61 de întrebări de la CulTour

1993 – S-a născut Laurențiu Vamanu

5 iunie 1993, Moieciu de Jos, Brașov

Atlet, biatlonist. A debutat competițional la Campionatele Mondiale de juniori din 2011, la Nové Město, urmat de cursele de juniori la Campionatele Europene din 2011 de la Ridnaun, Campionatele Mondiale de juniori Kontiolahti 2012

2001 – Asociația pentru Promovarea Produselor și Serviciilor din România a lansat programul Fabricat în România

Primul program național neguvernamental dedicat promovării și susținerii produselor și serviciilor românești pe piața internă și internațională. Conceptul Fabricat în România se referă la orice creație, produs sau serviciu de orice natură realizat pe teritoriul României într-o proporție de minimum 50%, sau care a suferit transformări sustanțiale pe teritoriul României

2002 – Primul autotransplant cardiac din România

Intrevenție chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului, repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa. Medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu” din București au efectuat această operație, în timpul intervenției, pacientul ramânând fără inimă mai mult de o oră

2011 – Irineu Pop a fost întronizat ca Arhiepiscop de Alba Iulia

La data de 19 mai 2011, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Pop a fost ales Arhiepiscop al Alba-Iuliei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia de instalare a avut loc la data de 5 iunie 2011, în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia

2012 – A încetat din viață Mihai Pătrașcu (17 iulie 1982, Craiova – 5 iunie 2012, New York)

Informatician, cercetător în informatică teoretică, concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob, care și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology

2013 – A încetat din viață Valerian C. Popescu (26 octombrie 1912, Negrești, Argeș – 5 iunie 2013)

Medic stomatolog, specialist în chirurgia buco-maxilo-facială, membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Octavian Bud (18 iunie 1958, Satu Mare – 5 iunie 2017)

Cântăreț și compozitor de muzică folk

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ZiuaNaționalăÎmpotrivaViolențeiasupraCopiilor #ZiuaÎnvățătorului #IancudeHunedoaraguvernatorgeneralalUngariei #Dăbuleni #GheorgheLazăr #ConstantinINottara #NicolaeIorga #GeorgeCiprian #MariaCutzaridaCrătunescuDoctorînmedicină #LeonDonici #StephanRoll #AlexandruTodea #JánosVistaiAndrás #AlexandruMirodan #RaduTudose #DanMihăescu #OlimpiaBerca #ConstantinBona #Elogiulsatuluiromânesc #AureliuGoci #IonCațaveică #GheorgheMocuța #LiviuMihaiu #IrinaMovilă #OctavianStrunilă #LaurențiuVamanu #FabricatînRomânia

0 comentarii la „5 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: