Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Iunie în istoria românilor

Foto: Adunarea de la Izlaz


1456 – Primul tratat comercial moldo-turc

După acceptarea plății tributului de către Domnul Moldovei, Petru Aron, la 9 iunie 1456, sultanul a emis un firman Yeni Derbent, care a pus capăt stării de război între cele două state și a acordat negustorilor din Cetatea Albă, dreptul de a face comerț cu orașele din Imperiul Otoman. Este considerat drept primul tratat moldo-turc, în care erau stipulate și privilegii pentru negustorii din întreaga Moldovă

1598 – Tratatul de la Mănăstirea Dealu

Domnul Țării Românești, Mihai Viteazul a încheiat un tratat de alianță cu împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg la 8 mai 1598, prin care a obținut susținere în continuarea luptei antiotomane. Documentul diplomatic se fundamenta pe alianța celor două state în lupta contra turcilor definită de Liga Creștină, inițiată chiar de împăratul Imperiului Habsburgic, dar și pe victoriile antiotomane obținute de Mihai, în luptele din anii 1594–1595 de la Târgoviște, București, Călugăreni și Giurgiu. Mihai Viteazul a recunoscut suzeranitatea împăratului, iar Rudolf al II-lea s-a obligat să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și a recunoscut caracterul ereditar al domniei: Țara Românească zace de peste 100 de ani sub jugul turcesc și este supusă unei grele șerbii, noi îngrețoșați de această lungă șerbie […] am hotărât […] să trecem și să ne supunem și noi și provincia noastră sub ocrotirea […] și sub suzeranitatea împăratului Rudolf al II-lea și să cerem ajutorul și ocrotirea majestății sale imperiale (…) și după ce ne-am înțeles asupra formei jurământului […] noi ne vom strădui din toate puterile ca în orice prilej să îndepărtăm pe turci și pe alți dușmani, din Transilvania, Țara Românescă și din părțile Ungariei […] pentru ca să putem da acest ajutor […] majestatea sa ne-a dat nouă și prea înaltului său fiu Țara Românească, cu toate veniturile și cu hotarele sale, ca să obținem și o stăpânim pe vecie […] fără să fim datori să plătim vreun tribut sau vreo dare […] cât privește religia, majestatea sa dă încredințare slobodei țineri a legii noastre

1609 – Diploma Principelui Transilvaniei, Gabriel Báthory, pentru preoții români

Preotului sau pastorului aparținător uneia dintre religiile recunoscute, îi erau oferite privilegii: era om liber, în unele cazuri chiar nobil, scutit de la anumite taxe. În opoziție, preoții români erau asimilați iobagilor, dacă locuiau pe pământul unui nobil. Existența preotului de la sat era adesea precară: nu primea un salariu regulat de la enoriași și nici nu avea o „porție canonică” (o dare creată de stat care ajuta la susținerea familiei preotului). Dimpotrivă, el depindea de munca sa și de turma de care se îngrijea, împovărat pe deasupra de taxele datorate domnilor pământului. Pe deasupra, preoții aveau o datorie specială față de trezoreria Principatului. Gabriel Báthory, în 9 iunie 1609 la Alba Iulia, a acordat preoților români un act de scutire ca răspuns la plângerile formulate de preoțimea ortodoxă din Transilvania și părțile ungurești, privitor la starea mizeră a vieții lor de iobagi supuși. Deosebit de valoros, prin motivații și semnificații, actul este aproape similar cu textul dietal din timpul lui Mihai Viteazul, prin care preoții români erau scutiți de sarcinile iobăgești. Mărturisind sincera lui pietate și afecțiune pentru servitorii bisericii în general, și datorită, în special, stării mizere a cerului românesc, a hotărât ca aceștia, aflați în condiție iobăgească, să fie scutiți de toate sarcinile plebee și serviciile civile cuvenite stăpânilor și să se poată strămuta liberi împreună cu familia oriunde doresc, după ce în prealabil s-au achitat de obligațiile față de stăpânul domenial și după ce au anunțat pe vlădicul lor din Bălgrad, „fără voia domnului său […] slobozie să aibă a schimba locul cel dintâiu unde-i va plăcea lui să aleagă loc de popie, și să se mute […] fără de nici o sminteală cu știrea vlădicii lor, care locuiește în Bălgrad”. Fără să conțină vreo condiționare de ordin confesional ori mesaje prozelite, diploma lui Gabriel Báthory, a deschis seria unor acte similare emise de principii calvini ai Transilvaniei, care vor reconfirma de-a lungul secolului statutul de oameni liberi al sacerdoțiilor români, în funcție de anumite conjuncturi politice

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Adunarea de la Izlaz

De teama unor conflicte armate, s-a hotărât citirea proclamației revoluționare la 9/21 iunie, la Islaz, un mic port la Dunăre din Romanați (acum, Teleorman) pentru că doi dintre cei mai importanți membri ai clubului revoluționar craiovean aveau funcții administrative acolo: Ioan Maiorescu, prefectul județului și căpitanul Nicolae Pleșoianu ai cărui dorobanți primiseră ordin să se deplasase din Craiova la Islaz. Bibescu ordonase paza tuturor porturilor, pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluționari veniți de la Paris. Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu a fost organizată de către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Izlaz, care a marcat începutul revoluției pașoptiste în Muntenia. Izlaz, un mic port pe Dunăre, cu oarecare însemnătate comercială, care nu era sub controlul direct al turcilor, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu sau Calafat, a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să ne pună piedici”. S-a constituit totodată primul Guvern provizoriu, alcătuit din generalul Gheorghe Magheru, maiorul Christian Tell și căpitanul Nicolae Pleșoianu, preotul Radu Șapcă, Ion Heliade-Rădulescu, membrii clubului craiovean: Ștefan Golescu, Ioan Maiorescu și ca secretar al guvernului provizoriu, Costache Romanescu. Grupul de revoluționari, membri ai guvernului provizoriu, având în frunte tricolorul pe care era scris „Dreptate-Frăție”, s-a îndreptat spre centrul comunei, unde mulțimea era adunată pentru sfințirea bisericii Sfinții Trei Ierarhi. Programul revoluției din Țara Românească, Proclamația de la Izlaz, a fost citit adunării de Ion Heliade Rădulescu. Proclamația a fost concepută ca act constituțional suprapunându-se, în bună măsură, Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789. Este considerată ca fiind prima constituție modernă a României

1850 – Domnitorul Ghica Vodă a emis Cronica polițienească

Lege cu 158 de articole prin care erau reglementate sarcinile „înaltei poliții” și „obișnuitei poliții”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea activităților polițienești

1856 – Vasile Alecsandri a publicat, în revista Steaua Dunării, poezia Hora Unirii

Poezia, pusă pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, a devenit în scurt timp imnul de luptă pentru Unirea Principatelor, imnul unității naționale românești

Hora Unirii interpretată de Maria Tănase

1874 – La București a avut loc prima ascensiune din România a unui balon cu pilot român

Balonul Mihai Bravul a fost un aerostat românesc construit în 1874 la Paris, la comanda comerciantului M. Villemont și a mai multor entuziaști. Balonul cântărea 410 kg, avea o capacitate de 1.496 metri cubi de gaz și putea transporta cinci-șase persoane. Dimensiunile sale atingeau 25 de metri în înălțime și 14 metri în diametru. A fost primul aparat de zbor al României. Prima înălțare a balonului Mihai Bravul a avut loc la 9 iunie 1874, în București. Cei doi pasageri ai balonului au fost ziaristul Grigore Ventura și M. Villemont, care dăduse cei mai mulți bani pentru confecționarea aparatului de zbor. Balonul s-a ridicat din grădina Mitropoliei și a zburat deasupra Capitalei, purtat de curenții de aer circa 45 km, până la periferia comunei Aprozi din județul Ilfov. Zborul a durat aproape o oră, iar evenimentul a fost îndelung comentat de public. Succesul primei înălțări a balonului Mihai Bravul a determinat conducerea armatei să solicite balonul pentru un zbor în interes militar, pentru o ascensiune în 20 iunie

1884 – S-a votat Legea Domeniului Coroanei

Domeniile Coroanei României erau un grup de societăți comerciale sau proprietăți aparținând Statului Român, al căror venit era menit să asigure parțial finanțarea activităților instituției Coroanei României (Familia Regală a României și Casa Majestății Sale Regelui). Au luat naștere prin legea de la 9 iunie 1884, la inițiativa omului politic liberal Ion C. Brătianu. Douăsprezece moșii aparținând statului au fost date în folosința Casei Regale Române. De la înființare, pentru o lungă perioadă de timp (1884–1913), funcția de Administrator al Domeniilor Coroanei a fost deținută de juristul și silvicultorul român Ioan Kalinderu

1892 – Delegația transilvănenilor a ajuns la Viena pentru a prezenta împăratului Memorandumul

La 28 mai/9 iunie 1892, conducătorii Partidului Național Român, însoțiți 300 de reprezentanți ai tuturor stărilor: intelectuali, negustori, meseriași și muncitori din Transilvania, au ajuns la Viena pentru a prezenta împăratului Memorandumul semnat de dr. Ioan Rațiu (președinte), Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote (vicepreședinți), dr. Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu și alții. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a dorit să primească delegația, deși nu cunoștea conținutul memorandumului, și a trimis documentul autorităților maghiare de la Budapesta. Acest fapt a nemulțumit profund pe români, care au considerat că împăratul nu dorește rezolvarea problemelor naționalităților din Imperiu

1909 – S-a născut Marius Mircu

Israel Marcus; 9 iunie 1909, Bacău – 4 septembrie 2008, Tel Aviv, Israel

Reporter, redactor, scriitor și istoric. Este fratele lui Solomon Marcus și al lui Marcel Marcian. A urmat Facultatea de Drept la București, pe care a absolvit-o în 1936. A fost reporter, încă din perioada școlară, la Gazeta și a continuat până în 1938. În perioada guvernelor antisemite, a fost ales președinte al Asociației Tinerilor Scriitori și Artiști Evrei din România. După al doilea război mondial, a fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. A condus secția de arhivă-documentare a Comunității Evreilor din București și a Federației Comunitățillor Evreiești din România, a fost secretar general de redacție la Națiunea (condusă de George Călinescu). A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982–1987), înființat la inițiativa rabinului șef al comunitățiilor evreiești din România dr. Moses Rosen. A emigrat în Israel în 1987, unde a colaborat la postul de radio Kol Israel (Vocea Israelului), unde a prezentat un serial cu 200 de episoade dedicate istoriei presei evreiești din România. A scris mai mult de patruzeci de cărți, dintre care: 24 de ore în jurul lumii, N-am descoperit America!, Pogromurile din Bucovina și Dorohoi, Peste cincizeci de ani, Croitorul din Back, Din nou șapte momente – din istoria evreilor în România: Oameni de omenie, în vremuri de neomenie, Dosar Ana Pauker, Treizeci și șase de stâlpi ai lumii

1912 – A încetat din viață Ion Luca Caragiale (1/13 februarie 1852 Haimanale/I.L.Caragiale, Dâmbovița – 9 iunie 1912, Berlin)

Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist, ales membru post-mortem al Academiei Române

1918 – S-a născut Alexandru Velehorski

9 iunie 1918 – 1997

Compozitor și profesor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost bibliotecar șef la Filarmonica „George Enescu” din București, profesor la Liceul de Muzică nr. 1, la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 5, lector și conferențiar la Conservatorul din București. A fost distins cu Premiul de creație (1972, 1977). A compus muzică vocal-simfonică: Cantata 1918; muzică simfonică: Suită bucolică; muzică de cameră: Preludiu și Passacaglia; muzică corală: Serenada; coruri pentru copii: Tâlharul pedepsit; muzică vocală: Noapte mică. A scris lucrări teoretice: Studiul transpoziției, Studiul de bas continuu

Alexandru Velehorschi – Pui de greier

1923 – A încetat din viață Nicolae N. Beldiceanu (15 mai 1881, Rădășeni, Suceava – 9 iunie 1923, Sibiu)

Prozator și publicist, fiul poetului junimist Nicolae Beldiceanu

1930 – Gruparea favorabilă restaurării carliste, condusă de George Brătianu, este exclusă din Partidul Liberal

Spre deosebire de bătrânii liberali, care, alături de Ionel Brătianu, au contribuit la detronarea lui Carol în 4 ianuarie 1926, Gheorghe Brătianu s-a arătat favorabil restaurării carliste. În timpul discuțiilor din noaptea de 7 iunie, la numai o zi după sosirea inopinată la București a lui Carol, Brătianu l-a asigurat de sprijinul său total pentru anularea actelor de la 4 ianuarie 1926. Obținând sprijinul tuturor partidelor, cu excepția PNL, Carol a fost proclamat rege al României la 8 iunie. Gheorghe Brătianu a format la 15 iunie un partid separat: PNL–Gheorghe Brătianu (Georgist), împreună cu Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc., care va activa în perioada 1930–1938

1934 – S-au reluat relațiile diplomatice între București și Moscova (URSS)

Relațiile diplomatice dintre Rusia și România, datând din 1878, au fost întrerupte unilateral de către Rusia la 31 decembrie 1917. Problema Basarabiei a creat o ruptură în relațiile româno-sovietice când, din ordinul lui Lenin, ca represalii pentru traversarea râului Prut de către trupele române, ambasadorul (ministrul plenipotențiar) al României la Petrograd, Constantin Diamandy, a fost arestat, iar ulterior expulzat. Din acel moment și până în 1934, Nistrul a devenit frontieră închisă, iar tranzitul între cele două țări blocat. Nu existau legături feroviare, poștale, telegrafice și telefonice. Ultimul pod peste Nistru, cel de la Tighina-Tiraspol, a fost distrus în 1919. Relațiile diplomatice s-au reluat în 1934, în urma tratativelor dintre ministrul de externe al României, Nicolae Titulescu, și comisarul poporului sovietic la Geneva, Maxim Litvinov

1938 – A încetat din viață Ovid Densușianu (29 decembrie 1873, Făgăraș – 9 iunie 1938, București)

Filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet, profesor la Universitatea din București, membru titular al Academiei Române

1939 – S-a născut Sorin Vulcu

9 mai 1939 – 7 mai 1995

Compozitor. A fost lector la Conservatorul din București (1978–1990). A fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și premiul II al Festivalului Recontres Internationales de Chant Choral de la Tours (1982). A compus muzică de teatru: Al patrulea anotimp; muzică vocal-simfonică: Cantata bucuriei: muzică simfonică: Inscripție pe un ritm; muzică electronică, muzică de cameră, muzică corală, muzică didactică. A scris lucrări didactice: Elemente de teoria muzicii

1939 – S-a născut Ileana Cotrubaș

9 iunie 1939, Galați

Soprană a cărei carieră s-a desfășurat între anii 1960–1990, admirată pentru talentul actoricesc și pentru ușurința de a cânta operă în diverse limbi. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membră a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, la vârsta de unsprezece ani, devenind solista corului. În 1952 a început studiul la Școala Specială de Muzică, pentru cei cu aptitudini speciale din București. Și-a făcut debutul pe scenă la Opera din București în rolul Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy, în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogățit cu Oscar din Bal mascat, Gilda din Rigoletto și Blondchen din Răpirea din Serai, aparând în diferite producții din toată Europa. În 1965, a câștigat premiul I la operă, lied și oratoriu la ‘s Hertogenbosch, Olanda, apoi a câștigat o competiție radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obținut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariții la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg, Opera de stat din Berlin și Salzburger Festspiele, obținând un contract cu opera din Frankfurt. În 1969 a debutat ca Mélisande în Marea Britanie, la Glyndebourne, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. În 1970 a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena, iar debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski. La Viena, a interpretat rolurile Suzana din Nunta lui Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din Boema și Sophie din Cavalerul Rozelor. În 1973 a debutat la Lyric Opera of Chicago, cu rolul Mimi. Un succes de răsunet internațional a venit pe 7 ianuarie 1975, când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano, pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din Boema de Giacomo Puccini. La repetiția generală, când a aflat că Freni nu mai poate cânta, Luciano Pavarotti a strigat: „Aduceți-o pe Cotrubaș!”. Distinsa soprană a zburat cu avionul din Kent, unde locuia, reușind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici și spectatori deopotrivă. A debutat la Metropolitan Opera din New York în 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras și Renata Scotto; La Met a cântat în cinci roluri: Mimi în Boema, Violeta în Traviata, (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo și Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin și Mihaela în Carmen, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariție într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987. La Metropolitan a avut 50 de apariții; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 și la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor și mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind și ultima ei apariție pe celebra scenă newyorkeză). După o carieră de succes, Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ținând cursuri de Măiestrie

Giuseppe Verdi – La Traviata Libiamo ne’ lieti calici • Metropolitan Opera, Conductor: James Levine, Ileana Cotrubaș & Placido Domingo

1939 – S-a născut Mariana Filimon

Nicolescu Maria; 9 iunie 1939, Bacău

Scriitoare. Absolventă a Facultății de Filosofie, Secția Pedagogie-Română din București, doctor în Pedagogie, a fost redactor și secretar general de redacție la revista Forum, conferențiar universitar la Universitatea de Arte București. A fost distinsă cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Cavaler. A debutat publicistic în Ziarul din Bacău (1953) și cu poezii în Viața Românească. A colaborat la Luceafărul, Steaua, Viața Românească, România literară, Amfiteatru, Tribuna, Tomis, Ateneu, Familia, etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Recital (1976). A publicat volume de versuri: Estivale, Piatra soarelui, Scriere de mână, Măști la vedere, Amfiteatrul din nori, Scara îngerilor, Riscul tăcerii și cărți pentru copii: Broscuța albastră și alte întâmplări cu Ionuț, Poftiți la Broscotecă, Seri literare la Broscotecă. În 2008, primește Premiul pentru Poezie al Asociației scriitorilor din București

1942 – S-a înființat Centrul de instructie Sărata

Locul unde erau concentrați, în vederea reabilitării pe front, mai ales infractori, legionari condamnați, care se ofereau voluntari pentru front. Batalioanele de la Sărata au fost inființate puțin după începutul războiului României contra Rusiei Sovietice, pe la sfârșitul anului 1941, dar nu au ajuns pe front decât la începutul anului 1942, când s-a terminat organizarea, dotarea și instrucția primelor unități. Sărata este un sat așezat pe câmpia din sudul Barsarabiei, în Bugeac, cam la 50 de km de Cetatea Albă. Mareșalul Antonescu dăduse ordine exprese ca aceștia să fie trimiși în prima linie a frontului

1942 – S-a născut Mircea Coșea

9 iunie 1942, Ploiești

Economist, politician, profesor universitar. Este absolvent al Academiei de Studii Economice, iar din 1995 este profesor la aceeași fcultate. A făcut parte din PDSR, în 1997 a fondat APR, care a fuzionat cu PNL în 2002. A fost ministru de stat în guvernul Nicolae Văcăroiu, membru al Parlamentului European (2007)

1944 – A încetat din viață Ludovic Mrazek (17 iulie 1867, Craiova – 9 iunie 1944, București)

Geolog, specialist în exploatarea petrolului, primul român care a susținut originea organică a petrolului; de numele său este legată înființarea Institutului Geologic al României, membru al Academiei Române

1948 – S-a înființat Academia Republicii Populare Române

Prin Decretul prezidențial nr. 76/8 iunie 1948 privind transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române, publicat și intrat în vigoare la 9 iunie, a luat ființă Academia Republicii Populare Române.

1948 – S-a născut Mircea Pospai

9 iunie 1948, Cernătești, Dolj

Jurnalist, scriitor și poet. A urmat Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din Craiova (1970–1974) și Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1974–1977), studii postuniversitare de ziaristică, la Academia de Studii Social-Politice București și a susținut doctoratul în științe economice la Universitatea „L. Blaga” de la Sibiu (2007). Din 1971 a lucrat ca jurnalist la Societatea Română de Radiodifuziune în Studioul Regional Craiova. Din decembrie 1989 până la până la 15 iunie 1990, a lucrat la cotidianul Cuvântul libertății din al cărui Comitet Director Revoluționar a făcut parte și la a cărui conducere a stat 4 săptămâni. Apoi a fost director al postului de radio Oltenia din Craiova. A publicat romane: Reîntâlnire neașteptată, Cariera, Casa din altă viață, Căruța merge mai departe, interviuri: Convorbiri de după-amiază, nuvele și povestiri: Locuri și legende în Nodrul Olteniei, poezie: Peronul cu iluzii, publicistică: Oameni între oameni, Cântec la cumpăna apelor, Memoria Băniei

1949 – S-a înființat Societatea de Științe Istorice și Filologice

A reunit istorici și filologi, funcționând astfel până în 1968, când cele două secțiuni s-au despărțit. Principalele activități au fost reuniunile științifice (sesiuni de comunicări, simpozioane), cursurile de vară și publicarea revistei Studii și articole de istorie, din 1956. A fost condusă de academicianul Petru Constantinescu-Iași

1949 – A încetat din viață Maria Cebotari (10 februarie1910, Chișinău – 9 iunie 1949, Viena)

Soprană cu o importantă carieră pe scenele lirice ale lumii, una dintre cele mai mari soprane din lume în anii ’30 și ’40 ai secolului trecut

1951 – S-a pus piatra de temelie a Centrului de producție cinematografică de la Buftea

Pe o suprafață de 50 ha, se începea construcția unui complex care durat până în 1959, predarea diferitelor obiective făcându-se treptat: ateliere și platouri între 1954–1955, studioul de sunet în 1957 (cu o sală pentru înregistrarea mixajelor de sunet și imagine, sau înregistrări de muzică cu orchestra cinematografiei, săli de postsincron), laboratorul de prelucrare a peliculei în 1958, platoul de filmări combinate în 1959, cu un bazin pentru filmări subacvatice, un tunel de filmări prin transparență, frontproiecție și retroproiecție pe platou sau apă, etc.

1955 – S-a născut Virginia Mirea

9 iunie 1955, București

Actriță de teatru și film. A absolvit în 1979 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” la clasa profesor Sanda Manu. După ce a terminat facultatea, a jucat la Teatrul „L.S. Bulandra” din București, Teatrele din Tulcea, Arad, Buzău și la Teatrul de Comedie București, unde a rămas actriță angajată. A jucat în piese regizate de Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză sau Horațiu Mălăele. În anul 2004 a fost nominalizată de mai multe ori la Premiile UNITER pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar/principal, iar în 2010 a obținut premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul din spectacolul Casa Zoikăi, pus în scenă la Teatrul de Comedie din București. A jucat și în filme: Rămășagul, Cuibul de viespi, Legături bolnăvicioase, Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarăși, frumoasă e viața!, Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragoste în timpul liber

Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarăși, frumoasă e viața! (2009)

1958 – A încetat din viață Julius Bielz (18 martie 1884, Orlat, Sibiu – 9 iunie 1958, Sibiu)

Avocat, etnograf, istoric de artă, muzeograf, colecționar și publicist sas transilvănean

1972 – A încetat din viață Grigore Alexandru Benetato (18 noiembrie 1905, Ialoveni, Basarabia – 9 iunie 1972, București)

Medic fiziolog, patofiziolog de renume mondial, profesor universitar, director al Institutului de Fiziologie „D. Danielopolu” din București, membru al Academiei Române, membru al Academiei de Științe Medicale și altor organizații de prestigiu

1978 – S-a născut Adrian Diaconu

9 iunie 1978, Ploiești, Prahova

Pugilist retras care locuiește în Montreal, Canada. A reprezentat România la Jocurile Olimpice de de la Sidney din 2000 la categoria Mijlocie, după care a trecut la boxul profesionist. A devenit campion mondial WBC la categoria semi-grea după o victorie prin decizie unanimă cu Chris Henry la Sala Polivalentă din București în aprilie 2008. Apoi și-a apărat centura împotriva canadianului Jean Pascal; ultima luptă a fost cu Chad Dawson în 2011

1978 – A încetat din viață Nicolae Brana (Principele Nicolae al României; 3 august 1903, Sinaia – 9 iunie 1978, Lausanne)

Cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea și unchi al regelui Mihai I al României; îndepărtat din Casa regală de Carol al II-lea

1990 – S-a întrunit Parlamentul României rezultat în urma alegerilor generale de la 20 mai 1990

Senatorii și deputații aleși s-au întrunit, pentru prima dată, în ședințe separate de lucru, iar conducerile celor două Camere au fost alese la 18 și 19 iunie 1990: Alexandru Bârlădeanu – președinte al Senatului, respectiv Dan Marțian – președintele Adunării Deputaților

Prima sesiune a Senatului. 9.06.1990

1993 – S-a născut Lidia Buble

9 iunie 1993, Deva, Hunedoara

Cântăreață pop. A crescut într-o familie numeroasă, având zece frați și și-a exersat talentul vocal cântând în corul Bisericii Penticostale din Deva. A cunoscut celebritatea atunci când Adrian Sînă de la Akcent a ales-o să cânte două hituri cu el, piesele Kamelia și Noi simțim la fel se auzeau pe toate posturile radio din România și străinătate, având împreună peste 11 milioane de vizualizări pe YouTube, astfel că, în doar câteva luni de zile, dintr-o necunoscută, Lidia Buble a devenit star la vârsta de 21 de ani

Cămașa

1997 – A încetat din viață George Manoliu (21 martie 1911, Bacău – 9 iunie 1997)

Violonist, muzicolog, profesor la Conservatorul din București, renumit pedagog al viorii, cu studii asupra violonisticii enesciene

1998 – A fost inaugurat Monumentul Kilometrul 0 din București

Reconstituit și restaurat pe vechiul său amplasament din fața bisericii Sfântul Gheorghe Nou – centrul cadastral al orasului – monumentul este o roză a vânturilor, între razele căreia sunt gravate denumirile principalelor provincii istorice românești; conceput de arhitecții Horia Creangă și Ștefan Niculescu și materializat în bronz de sculptorul Constantin Baraschi în 1938

2005 – La Muzeul Memorial de la Sighet s-a inaugurat o nouă sală, Poezia din închisoare

Cu scopul de a face cunoscută vizitatorilor poezia din închisori, compusă de deținuții politici ai sistemului comunist, sala aduce un omagiu deținuților care, prin suferință au devenit poeți, generând această uluitoare plantă capabilă să crească în întuneric: poezia în închisoare

2013 – A încetat din viață Violeta Popescu (4 februarie 1941 la București – 9 iunie 2013 București)

Actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, teatru căruia i-a închinat întreaga carieră și unde a dat viață zecilor de personaje

2015 – A încetat din viață Corneliu Leu (21 iulie 1932, Medgidia, județul Constanța – 9 iunie 2015, București)

Scriitor, dramaturg, regizor de film și fondatorul mai multor organizații social-culturale

2017 – S-a încheiat vizita oficială a președintelui Klaus Iohannis în Statele Unite

Aflat într-o vizită oficială de șase zile în Statele Unite (4–9 iunie), președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu președintele Donald Trump la Casa Albă. La finalul discuțiilor care au durat 45 de minute, cei doi oficiali au susținut o declarație de presă comună:

2018 – Simona Halep a câștigat primul titlu de Mare Șlem

Prin participarea la Turneul de Grand Slam de la Roland Garros (27 mai–10 iunie), la proba de simplu, jucând în finală cu Sloane Stephens (SUA, 10 WTA), cu rezultatul: 3-6, 6-4, 6-1

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #TratatuldelaMănăstireaDealu #AdunareadelaIzlaz #Cronicapolițienească #HoraUnirii #Primaascensiunebaloncupilotromân #DelegațiaMemorandiștilorlaViena #MariusMircu #AlexandruVelehorski #SorinVulcu #IleanaCotrubaș #MarianaFilimon #MirceaCoșea #AcademiaRPR #MirceaPospai #SocietateadeȘtiințeIstoriceșiFilologice #CentruldeproducțiecinematograficăBuftea #VirginiaMirea #AdrianDiaconu #ParlamentulRomâniei #LidiaBuble #MonumentulKm0 #Poeziadinînchisoare

0 comentarii la „9 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: