Istoria României România frumoasă Today's Memory

10 Iunie în istoria românilor

Foto: Școala Politehnică București


1415 – Prima atestare documentară a dregătoriei de spătar în Țara Românească

În Evul Mediu, spătarul era un mare dregător de curte din Moldova și Țara Românească, cu atribuții militare. El purta la ceremonii însemnele autorității domnului (sabia și buzduganul). Mai târziu a evoluat în importanță și a devenit comandant militar pe câmpul de luptă. Putea comanda cavaleria sau chiar întreaga armată. Ca mare dregător făcea parte din sfatul domnesc. În documentele latine apare cu numele spatharius, supremus ensifer sau armiger

1444 – Tratatul de alianță dintre Iancu de Hunedoara și Stefan Toma împotriva turcilor

În contextul în care voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara își pregătea Campania cea Mare, pentru a-și consolida baza politică din Balcani, a intervenit activ în Bosnia, încheind un tratat de alianță cu Stefan Toma, rege care, de altfel, fusese recunoscut și întărit în domnie de Vladislav I, ca urmare a recomandărilor sale

1476 – Armata otomană a lui Mehmed al II-lea a trecut Dunărea și a înaintat pe valea Siretului

În 1456, Domnul Moldovei, Petru Aron acceptase să plătească otomanilor tribut pentru a-și asigura frontiera sudică, fiind astfel primul domnitor moldovean care a aceptat suzeranitatea otomană. Succesorul său, Ștefan cel Mare, a respins-o, urmând un șir de războaie, prin care Ștefan încerca să aducă și Țara Românească în sfera sa de influență. Au urmat lupte de durată între diferiții domnitori munteni, susținuți de maghiari și otomani și Ștefan. În 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu Hadım Ali Pașa pentru a-l pedepsi pe Ștefan pentru amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere în bătălia de la Vaslui. Pentru represalii, Mahomed al II-lea a adunat o mare armată și a intrat în Moldova în iunie 1476. Este vorba de Oastea Mare a lui Mehmed al II-lea, denumită astfel deoarece era compusă dintr-un efectiv de soldați care putea să ajungă până la 40.000–50.000 de oameni, care urma să lupte împotriva lui Ștefan cel Mare la Războieni

1535 – Vlad Vintilă de la Slatina, domn al Țării Românesti a fost ucis

Vlad Vintilă (? – 10 iunie 1535) a fost domn al Țării Românești între septembrie 1532–septembrie 1534; noiembrie 1534–iunie 1535. S-a făcut remarcat prin cruzimea de care a dat dovadă față de trădători în timpul cât a condus țara. Sfârșitul domniei lui Vintilă Vodă în Țara Românească a fost grăbit nu doar din cauza relațiilor sale cu Ferdinand I de Habsburg, dar și cu Petru Rareș, un alt aliat al primului. O parte dintre boieri au pus la cale un nou complot: la o vânătoare organizată lângă Craiova pe 10 iunie 1535, Vintilă Vodă a fost ucis de doi oameni ai cumnatului său, logofătul Momce

1574 – Bătălia de la iezerul Cahulului

A avut loc între oastea domnitorului Moldovei, Ioan Vodă cel Cumplit, și armata otomano–tătărească. Atunci cînd sultanul Selim Han Hazret Liry al II-lea a cerut domnului Moldovei să dubleze suma haraciului, Ion Vodă „cu boierii care-i avea tirani ca și dînsul” (Nicolae Costin), a refuzat să plătească tributul. Turcii l-au mazilit și l-au numit domn pe Petru Șchiopul. Răzvrătindu-se împotriva turcilor, domnitorul a cerut ajutor de la cazaci. Oastea moldoveană condusă de Ion Vodă a învins la 14 aprilie 1574 armata turco-valahă în bătălia de la Jiliște. Turcii revin în număr mult mai mare, această bătălie încheiându-se în favoarea turcilor; un mare aport la înfrângerea domnitorului l-au adus trădările din partea boierimii. Ioan Voda cel Viteaz s-a predat și a fost ucis pe 14 iunie

1853 – S-a născut Ion Pop-Reteganul

10 iunie 1853, Reteag, Bistrița-Năsăud – 3 aprilie 1905, Reteag

Folclorist, pedagog, prozator, publicist și traducător. A urmat cursurile Preparandiei (Școlii Normale) din Gherla și Deva (1870–1871). Timp de douăzeci de ani (1873–1892) a activat ca învățător în localități din Transilvania, fiind preocupat în același timp și de culegerea folclorului din aceste zone. În 1878 a publicat în revista lui Iosif Vulcan, Șezătoarea. Foaia poporului român povestea Fata mulțumitoare, o încercare de versificare a poveștii Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța, pe care o va introduce în volumul Povești ardelenești din popor adunate, partea 1 (editat în cinci părți), care a cunoscut o deosebită popularitate. A editat culegerile de folclor: Inimioara – adică Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române, Trandafiri și Viorele, Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite, Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni, Povești din popor, Bocete, Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale, Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice, Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi, De la moară: povești și snoave, etc., volumele de proză Nuvele și schițe (2 vol.), Pilde și sfaturi pentru popor, Nuvele, cât și o Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru, un curs practic despre pomicultură. A fost redactor la publicațiile: Cărțile săteanului român (Blaj), Dreptatea (Timișoara), Deșteptarea (Cernăuți), Revista ilustrată (Reteag, Șoimuș), Tribuna, Foaia poporului (Sibiu), Gazeta de duminecă (Șimleu), a desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului. A fost secretar secund al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA Sibiu (1893–1896)

1860 – S-a născut Hariclea Darclée

Hariclea Haricli; 10 iunie 1860, Brăila – 12 ianuarie 1939, București

Soprană, una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României. S-a născut într-o familie cu rădăcini elene. În 1886 a plecat la Paris, a luat lecții de canto și a debutat într-un recital de canto în 1881 la Brăila. Din nou la Paris, a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din opera Faust, cu care a debutat pe scena Operei (1888). În scurt timp, a cucerit publicul și a devenit preferata multor compozitori: Giacomo Puccini, Pietro Mascagni, Alfredo Catalani. S-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. A debutat în 1890, la Scala din Milano, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Dorința ei de a cânta în România era mare; românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători; Regele Carol I i-a oferit ordinul Bene Merente clasa I. A susținut crearea Operei Române din București în 1921. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, doar două cântece românești. A înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano

Cântecul fluierașului de George Stephanescu

1869 – S-a născut Constantin Angelescu

10 sau 12 iunie 1869, Craiova – 14 septembrie 1948, București

Medic, profesor universitar, politician, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române. A studiat medicina la Paris, s-a specializat în chirurgie în 1897. Revenit în țară, a lucrat în chirurgie la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, ajungând profesor universitar (1903) și director al Clinicii universitare de chirurgie. Din 1901, până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; a fost ministrul instrucțiunii publice; a fost vreme de patru zile prim-ministru interimar, după asasinarea premierului Ion Duca. A fost cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918. După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociația de prietenie Româno-Americană. A fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român, apoi președinte al Ligii culturale

1874 – S-a născut Ștefan Gh. Nicolau

10 iunie 1874, Ploiești – 3 noiembrie 1970, București

Medic dermatolog, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române, membru al Academiei de Științe Medicale din România, membru al societăților de dermatologie din Argentina, Bolivia, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Spania, Turcia și Statele Unite. A absolvit Facultatea de Medicină din București și s-a specializat la Paris, fiind apoi profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, apoi din București. A fost fondatorul școlii românești moderne de dermatovenerologie. A câștigat o reputație internațională în domeniul histologiei cutanate. A descris un șir de dermatoze care îi poartă numele: scorbutidele foliculare Nicolau, dermatita lividoidă și gangrenoasă Nicolau, exantemul exfoliant generalizat leucemic Nicolau și multe altele. A studiat clinica și epidemiologia leprei, morfopatologia și aspectele imunologice ale infecției sifilitice, patogenia dermatozelor profesionale, leziunile din limfogranulomatoză, contribuții incluse în tratatele mondiale de specialitate. A preparat împreună cu A. Banciu un vaccin (vaccinul Nicolau-Banciu) pentru tratamentul șancrului moale și a fost unul dintre cei mai activi organizatori pe plan internațional și național ai luptei anti-veneriene. În 1928 a fondat Societatea de Dermatologie și Sifilografie din România, director al Centrului Dermato-venerologic, a condus Clinica de Dermatologie din Spitalul Colțea. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar clasa I pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră

1875 – Semnarea la Viena a Convenției comerciale româno-austro-ungare

Act de politică externă românească în scopul obținerii independenței comerciale ca stat

1896 – S-a născut Alexandru Busuioceanu

10 iunie 1896, Slatina – 23 martie 1961, Madrid

Istoric și critic de artă, critic literar, poet, eseist, scriitor și traducător, pedagog, istoric al miturilor, diplomat, autoexilat în Spania. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, absolvită în 1920, întreruptă în 1916, când a plecat voluntar pe front. A condus revista Lumina nouă, împreună cu T. Vianu, M. Ralea și T. Teodorescu-Braniște. A fost redactor la Luceafărul, Lamura și Dacia. Refugiat din cauza războiului la Iași, a editat ziarul Arena, iar la Cluj, unde a profesat în învățământul secundar, s-a numărat printre fondatorii revistei Gândirea. A urmat studii de estetică și istoria artei la Viena (1920–1922) și Roma (1923–1925); a obținut doctoratul în istorie cu Magna cum laude la București, cu teza Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: Sant’ Urbano alla Caffarella (1925). A devenit Docent (1929), conferențiar (1938) și profesor universitar (1938–1940) la Catedra de istoria artei de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București; a susținut prelegeri și la Academia de Arte Frumoase din București; din 1942, a fost consilier cultural la legația română de la Madrid, unde a înființat și a condus Institutul Român de Cultură. Stabilit în Spania, a predat limba română la mai multe facultăți. Între anii 1945–1947, a scris (în Spania) studiul Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, apreciat de M. Eliade ca deschizând perspective nebănuite în înțelegerea și valorificarea miturilor istoriografice medievale în Europa. Articolele adunate în volumele Figuri și cărți și Ethos l-au impus în critica românească printre eseiștii Gândirii. Postum, studiile de critică și istoria artei au fost adunate în volumul Scrieri despre artă (1980). În anul 1998, se publică Istoria literaturii române, cuprinzând și un text programatic (Literatură și destin)

1905 – S-a născut Paul G. Dimo

10 iunie 1905, Turnu Severin – 17 aprilie 1990, București

Inginer, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat cursurile Școlii Politehnice din București (1923–1928). A continuat studiile în Franța, fiind și inginer diplomat al Școlii Superioare de Electricitate din Paris. Și-a început cariera ca proiectant, devenind director tehnic la Societatea de Gaz și Electricitate din București. A fost de trei ori laureat cu înaltă distincție Premiul de Stat pentru: Planul de electrificare a țării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroieni (1954); lucrarea Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat. În 1961, Academia Romana i-a acordat Premiul „Traian Vuia” pentru contribuțiile la Studiul stabilității statice a sistemelor energetice. S-a făcut cunoscut pe plan mondial în calitate de creator al analizei nodale a sistemelor electroenergetice, cunoscută sub denumirea de Dimo’s Rei Methods. În 1968 a devenit doctor în științe tehnice al Institutului Politehnic din București, cu teza Analiza sistemelor electroenergetice și doctor docent al aceluiași institut în 1970. Din lucrările sale: Tratarea neutrului rețelelor de înaltă tensiune, Analiza nodală a sistemelor electroenergetice, Calculul și proiectarea sistemelor electroenergetice, Nodal Analysis of Power Systems, REI models and state indicators, și altele, traduse în limbi de mare circulație. A fost membru al Societății Franceze a Electricienilor, distins cu prestigiosul Premiu „Montefiori” care se acordă o dată la cinci ani

1912 – Mitingul aviatic de la Aspern

În fața Curții imperiale de la Viena, la Aspern (10–30 iunie), a avut loc cel mai mare concurs aviatic de până atunci. Erau prezenți 17 austrieci, 12 francezi, 7 germani, 3 italieni, un rus, un belgian și un român. Nu lipsea deja celebrul Roland Garros, care pilota un Bleriot XV, considerat cel mai bun aparat al vremii. Aurel Vlaicu, zburând cu un aparat proiectat și construit de el, Vlaicu-2, aflat în competiție cu piloți celebri ai timpului, a obținut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înalțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.   Mai mult, aici

1915 – S-a născut Serge Leibovici

10 iunie 1915, Paris, Franța – 11 august 2000, Marvejols, Franța

Psihanalist, pedopsihiatru și profesor de psihiatrie francez, unul dintre cei mai mari specialiști în psihiatria copilului. Născut într-o familie originară din România, el a devenit în 1973 primul președinte al International Psycho-Analytical Association (IPA) care nu era de origine anglo-saxonă. Numele său mai este legat de crearea psihodramei psihanalitice, de introducerea în Franța a psihanalizei bebelușului și de crearea la Paris a unei instituții de psihiatrie de orientare psihanalitică

1919 – S-a născut Zenaida Pally

10 iunie 1919 Soroca, Republica Moldova – 26 iunie 1997, Germania

Mezzosoprană de faimă internațională. Între anii 1940–1945, a urmat în paralel trei facultăți: Facultatea Comercială, Academia Belle Arte și Conservatorul de Muzică. La conservator i-a avut ca profesori pe Elena Saghin, Ioan D. Chirescu, Mihail Vulpescu. S-a perfecționat cu Maria Nevi și Constantin Stroescu. A început activitatea ca funcționară la Banca de Stat și membră a Corului Radio, unde l-a avut coleg pe David Ohanesian. A debutat ca solistă a Teatrului de Operă și Balet din București în mai 1945, la 26 de ani, în rolul Amneris din Aida de Giuseppe Verdi. La scurt timp, a plecat într-un turneu la Budapesta, unde a avut ca parteneri pe Emil Marinescu, Lucia Bercescu și Petre Ștefănescu-Goangă. A interpretat un număr mare de roluri, printre care cel al Sfinxului din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei. A efectuat turnee în străinătate și a realizat înregistrări pentru Radiodifuziunea Română. În 1974 a emigrat în Germania, unde și-a continuat activitatea în cor și ca solistă la Saarbrücken, până în anul 1988. Pentru meritele sale, a fost distină cu titlul de Artist emerit (1952), Premiul de Stat cl. I (1954), titlul de Artist al poporului (1962)

Giseppe Verdi – Un Ballo in maschera Re dell’abisso affrettati!

1920 – A luat ființă Școala Politehnică București

Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a Școlii tehnice superioare cu predare în limba română la mănăstirea Sfântul Sava din București, iar la 1 octombrie 1864, prin ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost înființată Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură, care la 30 octombrie 1867 a devenit Școala de Poduri, Șosele și Mine. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția a căpătat o nouă structură sub denumirea de Școala Națională de Poduri și Șosele, iar la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnică din București, având patru secții: Construcții, Electromecanică, Mine și Metalurgie, Chimie Industrială. Data este aniversată anual, ca Ziua Politehnicii, în sâmbăta din săptămâna care include data de 10 iunie (anul acesta, 13 iunie)

1921 – S-a născut Virginia Șerbănescu

10 iunie 1921, Cluj

Poetă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1942–1945), întreruptă din cauza războiului, în final absolvind Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, la clasa Marioarei Voiculescu. Din cauza originii „nesănătoase”, a fost nevoită să accepte diferite slujbe: curier, translator, secretar-dactilograf, documentarist la Comitetul de Stat pentru Muncă și Salarii, corespondent comercial la Prodexport București, dactilografă la Academia de Științe Medicale. În 1983 s-a stabilit în RF Germania. A debutat în 1941, la Curentul literar, cu proză, și editorial în 1966, cu traducerea din franceză a Epopeii lui Ghilgameș. A inițiat sau condus mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N.D. Cocea etc.; între 1956–1959 a făcut parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”, a condus cenaclul „Tudor Vianu”, aflat sub egida Uniunii Scriitorilor și care edita revista Atelier literar. După plecarea din țară, a participat la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din Munchen. Face parte din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din Munchen, este din 1999, membră a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. A colaborat la Ramuri, Studii de literatură universală, Săptămâna, Manuscriptum, Contemporanul, Tribuna României, Atelier literar, apoi la periodice ale diasporei din Germania: Stindardul, Stindardul românilor, Observator (Munchen). În stagiunea 1969–1970 i s-a jucat pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Din opera literară: La curțile Hârlăului, Lunga veghe de la Cozia, Lângă tâmpla cerului, Scântei din vatra vremii, Fulger în prag de veac

1929 – S-a născut Vasile Herman

10 iunie 1929, Satu Mare – 20 martie 2010, Cluj-Napoca

Compozitor, muzicolog și profesor universitar. A studiat la Conservatorul Municipal din Satu-Mare (1945–1949), la Institutul de Artă din Cluj (Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”, 1949–1957) cu Sigismund Toduță. Din 1954 a fost cooptat în corpul profesoral al aceleiași instituții, unde a predat a predat Teorie și solfegii, Forme muzicale. În paralel cu activitatea didactică, a fost secretar muzical la Opera Română din Cluj și la Filarmonica de Stat. Creația sa muzicală însumează peste 125 de titluri, unele publicate, altele în manuscris. A compus muzică simfonică, vocal-simfonică: Balada lui Pintea Viteazul, Paleomusica, Prolog; de cameră, corală. A publicat lucrări de muzicologie: Formă și stil în noua creație muzicală românească, Originile și dezvoltarea formelor muzicale

Vasile Herman – Concert pentru orchestră de coarde (1978) • Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, Dirijor Teodor Costin

1929 – S-a născut Adela Petre

10 iunie 1929, Pătârlagele, Buzău – martie 2019, Smeeni, Buzău

Creatoare populară, mesageră a artei populare românești, membră a Academiei Artelor Tradiționale. A fost recunoscută pentru valoarea și autenticitatea creațiilor sale: piese de port popular, fețe de masă, covoare de lână, carpete din păr de capră. Unele dintre creațiile sale, expuse în colecții muzeale din țară și străinătate, au fost distinse cu numeroase premii. A expus lucrări în expoziții din Franța, Italia, Olanda, Grecia. În 2002 i-a fost acordată Medalia Națională Serviciul Credincios clasa a III-a, pentru „crearea și transmiterea cu talent și dăruire” a unor opere artistice semnificative pentru civilizația românească și universală. După un deceniu, a obținut titlul Tezaur uman viu din partea UNESCO. De-a lungul celor aproape 70 de ani de activitate, a cunoscut toți președinții României, dar și mari personalități cum ar fi Hillary Clinton, Laura Bush, Angela Merkel sau Jill Biden

Adela Petre

1931 – S-a născut Dan Constantinescu

10 iunie 1931, București – 6 februarie 1993, București

Compozitor, profesor universitar. Între 1950–1955 a studiat compoziția la clasa lui Mihail Jora, la Universitatea Națională de Muzică București, unde a rămas asistent de Armonie și Compoziție. Din 1990 a devenit profesor universitar. A scris muzică instrumentală (orchestrală, concertantă, camerală), lieduri și coruri intrepretate în foarte multe țări din lume: Germania, Polonia, Elveția, Canada, Franța, SUA, Olanda, Ungaria, Anglia etc. A avut concerte transmise în direct la radio și TV. A primit premiul Academiei Române pentru Concertul de pian și orchestră mică (1968), două premii de creație din partea Uniunii Compozitorilor (1976 și 1980). A fost inclus în prestigiosul Who’s Who in Europe, în Who’s Who in Music–Cambridge și în Who’s Who in The World – SUA. Și-a petrecut mare parte din viață la Pucioasa, unde a compus cele mai multe dintre creațiile sale muzicale

Dan Constantinescu – Toma Alimoş. Baladă pentru orchestră, op. 7 (1955) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Paul Popescu

1933 – S-a născut Iordan Datcu

10 iunie 1933, Băcălești, Teleorman

Istoric literar, etnolog și lexicograf. După ce a studiat filologia la Universitatea din București, a lucrat ca profesor și apoi ca redactor la Editura pentru literatură, la Editura Minerva, a fost cercetător principal la Institutul de filosofie din București și la Institutul de istorie și teorie literară „George Călinescu”. S-a făcut cunoscut mai întâi ca editor al unor mari folcloriști, ca Artur Gorovei, Grigore Tocilescu, Simion Florea Marian, Petru Caraman, Adrian Fochi, apoi, ca un asiduu și priceput cercetător în domeniu, elaborând Dicționarul folcloriștilor (vol. I,II) și mai ales Dicționarul etnologilor români (vol. I,II), veritabil instrument de lucru, adresându-se atât specialiștilor, cât și celor interesați de creația populară și impactul ei asupra culturii române. Alte scrieri: Un mit – Toma Alimoș, Tradiții din Maramureș, Sub semnul Minervei

1935 – S-a născut Octavian Simu

10 iunie 1935, Ilișești, Suceava

Medic, autor de dicționare, eseist, poet, prozator și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1971). A fost absolvent al Facultății de Medicină din Iași (1952–1958), medic specialist interne la Spitalul Sfântul Luca din București, specialist în cultura și civilizația Extremului Orient, membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști, membru fondator și președinte al Societății Române de Niponologie. Opere: Mandala, geometrie și artă sacră, Exotice – Fantasticul mileniului III, Mic dicționar japonez-român, Mitologie chinezǎ, Eternul feminin japonez

1935 – S-a născut Adrian Beldeanu

10 iunie 1935, Lugoj, Timiș – 30 iunie 1994, București

Poet și prozator. A urmat la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952–1954) și Facultatea de Drept (1954–1958). Din 1959, s-a înscris în barou și a funcționat ca avocat pledant. A debutat în Luceafărul, în 1966 și a desfășurat regulat activitate publicistică (mai ales cronică plastică), în Săptămâna culturală a Capitalei. A publicat, în serial, un Dicționar plastic selectiv, alcătuit din articole micro-monografice despre plasticieni români contemporani (1973–1977). Prima carte, Vitralii cu păsări, a apărut în 1967. Au urmat: Corrida, Variațiuni pentru speranță, Canapeaua cu pisici, mai câștigi o zi, Ceasornicul de aer, Ceaiul de la ora cinci, A treia repriză

1939 – S-a inaugurat Muzeul Ceferiștilor

Organizat în cadrul serbărilor Ceferiadei, care aniversau 70 de ani de la deschiderea liniei de cale ferată București Filaret–Giurgiu. Locația inițială a fost în parcul și arenele Stadionului Giulești

 

Ziua Parașutiștilor Militari

1941 – A fost înființată Școala de Parașutiști

În baza Ordinului D.M. 93/10 iunie 1941, a fost înființată prima subunitate de parașutiști, Compania de Misiuni Speciale, comandată de lt. Ștefan Soverth. S-a constituit, pe lângă Centrul de Instrucție al Aeronauticii, pe aerodromul Popești-Leordeni, în cadrul Flotilei I Aerostație. A fost denumită ulterior Compania de parașutiști

 

1947 – Legea nr. 205/10 iunie 1947 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale

Prin această lege, conducerea armatei a fost reorganizată după modelul sovietic

1948 – Căsătoria dintre regele Mihai și Ana de Burbon-Parma, în exil, la Atena

În noiembrie 1947 regele Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. După întoarcerea sa în România, regele a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947, iar la 3 ianuarie 1948, a fost silit să părăsească țara. Cuplul s-a căsătorit pe 10 iunie 1948, în ciuda opreliștilor de natură religioasă. Fiind de religie catolică, Principesa Ana avea nevoie de o dispensă papală pentru a se căsători cu regele României, care era creștin-ortodox. La acel moment o astfel de dispensă era considerată normală numai dacă soțul/soția non-romano-catolic ar fi îngăduit ca eventualii copii rezultați din căsătorie să fie botezați și crescuți în religia romano-catolică. Regele Mihai a refuzat să facă o astfel de promisiune din moment ce ar fi violat statutul constituțional al monarhiei românești. La cererea papei Pius, Xavier ducele de Parma a emis o declarație prin care obiecta împotriva oricărei căsătorii fără acordul papei sau a familiei miresei, interzicându-le părinților miresei să participe la ceremonie. În aceste circumstanțe familia miresei a fost reprezentată de unchiul matern al principesei, Erik al Danemarcei, care a condus mireasa la altar. La ceremonie au fost prezenți, printre alții, regina-mamă Elena a României, Irina ducesa de Aosta, Katherine principesă a Greciei, Regina Alexandra a Iugoslaviei, Regina Frederika a Greciei alături de regele Paul al Greciei, gazdele evenimentului, Amedeo duce de Aosta, principele Erik al Danemarcei, unchiul reginei Ana, și rude din partea familiilor de Hanovra și Hesse. Tatăl regelui Mihai, Carol, și surorile acestuia, Maria, fostă regină-mamă a Iugoslaviei, Elisabeta, fostă regină a Greciei, și Ileana, arhiducesă de Habsburg-Toscana au fost înștiințați de eveniment însă nu și invitati. La început, au trăit în Italia și în Marea Britanie, apoi s-au mutat în Elveția

Fotografia de familie

1960 – S-a născut Mircea Anca

10 iunie 1960, Fărcașa, Maramureș – 28 noiembrie 2015, București

Actor de teatru și film și regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, specializarea Actorie, promoția 1989, clasa profesori Sanda Manu, Adriana Popovici, continuată cu specializarea Regie de Teatru, promoția 2003, clasa profesor Cătălina Buzoianu. A fost actor al Teatrului Național București și profesor de actorie la Facultatea de Arte din cadrul Universității Hyperion din București. Filme: Dragoste pierdută, Patul lui Procust, Passion Mortelle, Balanța, Maria și marea, Moromeții, piese regizate: Cu ușile închise la Teatrul Național București, Adunarea femeilor, Emigranții, Regele Lear la Teatrul Tineretului

Dragoste pierdută

1963 – România a stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă cu statul Kuweit

România a stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă cu Statul Kuweit la 10 iunie 1963, primul ambasador român rezident fiind acreditat în septembrie 1974

1966 – A încetat din viață Nyárády Erasmus Julius (7 aprilie 1881, Nirașteu/Ungheni, Mureș – 10 iunie 1966, Budapesta)

Botanist maghiar din România, membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru titular al Academiei Române

1967 – S-a născut Pavel Badea

10 iunie 1967, Craiova

Fost fotbalist român care și-a petrecut o mare parte din cariera sa de fotbalist, în postul de mijlocaș, la echipa FC Universitatea Craiova, echipă al cărei antrenor a fost în sezonul 2003–2004 al Diviziei A, pentru 7 etape

1969 – S-a născut Cosmin Olăroiu

10 iunie 1969, București

Fost fotbalist și antrenor. Ca jucător, fundaș central, Olăroiu nu a avut performanțe notabile (cu excepția unei duble marcate din lovituri libere împotriva Gloriei Bistrița pe vremea cînd juca la FC Național), dar ca antrenor a câștigat campionatul și Supercupa României cu Steaua București, ambele în 2006, și a calificat echipa în semifinalele Cupei UEFA

1970 – S-a născut Loredana Groza

10 iunie 1970, Onești, Bacău

Cântăreață de muzică ușoară, actriță, compozitoare, prezentatoare TV, autor, dansator, antrenoare în show-ul muzical Vocea României, precum și imaginea unor produse cosmetice. A început să cânte de la vârsta de 3 ani, iar la nici 14 ani, la faza națională a concursului Cântarea României de la Focșani, a fost remarcată de Dumitru Moroșanu și Zsolt Kerestely, care au invitat-o la preselecția concursului Steaua fără nume. A câștigat Steaua fără nume în toate fazele, ultima etapă fiind în 1986. La 16 ani, a participat la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia (1986), unde a câștigat Marele Premiu. Aparițiile la emisiunile de la Radio și TVR au fost tot mai frecvente, a început seria înregistrărilor la Radio și Electrecord. A imprimat peste 100 de piese de Marius Țeicu, Adrian Enescu, Dan Beizadea, Marcel Dragomir, Jolt Kerestely, Mihai Pocorschi, Dani Constantin, Alexandru Simu, Aurel Manolache, Ion Cristinoiu, Mihai Grigoriu, Octav Firulescu, Cornel Fugaru, Mircea Drăgan, etc. Albumul său de debut, Bună seara, iubito, lansat în 1988, a fost una din cele mai cunoscute piese ale ei

Loredana – Îngeri

1976 – S-a născut Martin Tudor

10 iunie 1976, Avrig, România – 30 martie 2020, Reșița

Fotbalist care a evoluat pe postul de portar. A jucat de-a lungul carierei la Jiul Petroșani, Olimpia Satu Mare, Steaua București, CFR Cluj și Universitatea Cluj. A adunat 184 de meciuri în prima ligă și două titluri de campion, ambele cucerite cu Steaua București în 2001 și 2005. A antrenat portari de la Steaua București, Universitatea Craiova, echpa națională, etc.

1979 – A încetat din viață Aurel Baranga (Aurel Leibovici; 20 iunie 1913, București – 10 iunie 1979, București)

Poet și dramaturg, fondator și redactor-șef la Urzica, membru în CC al PCR

1979 – A încetat din viață Vasile Băncilă (1 ianuarie 1897, Brăila – 10 iunie 1979)

Filosof, eseist și pedagog

1982 – A încetat din viață Geo Barton (25 martie 1912, Piatra Neamț – 10 iunie 1982, București)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național București, Burgtheater Viena

1989 – S-a născut Alexandra Stan

10 iunie 1989, Constanța

Cântăreață de muzică ușoară, actriță, compozitoare, prezentatoare TV, autoare, dansatoare, antrenoare în show-ul muzical Vocea României, precum și imaginea unor produse cosmetice. A jucat și în filme: Cuibul de Viespi, A doua cădere a Constantinopolului, Asphalt tango, Modigliani, Supraviețuitorul, #Selfie 69

Alexandra Stan – Mami

2008 – A încetat din viață Dumitru Bughici (14 noiembrie 1921, Iași – 10 iunie 2008, Ierusalim)

Compozitor, muzicolog și profesor

2012 – Alegeri locale în România

S-a folosit sistemul de alegere dintr-un singur tur al președinților CJ și a primarilor. Au participat 97 de partide politice, alianțe politice, alianțe electorale și organizații ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale. Conform Biroului Electoral Central, la vot au fost așteptați aproximativ 18.313.440 de votanți români. Au fost votați președinții a 41 de consilii județene, 3.187 de primari, 1.338 membri ai consiliilor județene și 40.311 de membri ai consiliilor locale

2016 – A încetat din viață Nicolae Păsărică (28 august 1955, Olteni, Teleorman – 10 iunie 2016, Zimnicea)

Jucător de oină și antrenor, considerat ca fiind cel mai bun practicant al acestui sport

2018 – S-a resfințit biserica Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște

Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare între anii 1499–1501, construită pe locul unei vechi biserici din vremea lui Mircea cel Bătrân. A fost centru de cultură – călugărul sârb Macarie a instalat aici prima tiparniță din țările române; a fost cea mai importantă necropolă voievodală munteană – adăpostește capul lui Mihai Viteazul; în timp clădirea bisericii a fost lagăr de prizonieri (1877), școală divizionară de soldați, depozit de muniție, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” (1912–1940) și s-a prăbușit la cutremurul din 1940. Clădirile actualei mănăstiri și renovarea bisericii datează din perioada 1953–1959. La 517 ani de la construirea și sfințirea ei (4 decembrie 1501), Mănăstirea Dealu a fost resfințită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #IonPopReteganul #HaricleaDarclée #ConstantinAngelescu #ȘtefanGhNicolau #AlexandruBusuioceanu #PaulGDimo #Vlaicu2laAspern #SergeLeibovici #ZenaidaPally #ȘcoalaPolitehnicăBucurești #Virginia Șerbănescu #Vasile Herman #Adela Petre #Dan Constantinescu #IordanDatcu #OctavianSimu #AdrianBeldeanu #MuzeulCeferiștilor #ZiuaParașutiștilorMilitari #CăsătoriaRegeluiMihai #MirceaAnca #PavelBadea #CosminOlăroiu #LoredanaGroza #MartinTudor #AlexandraStan #Alegerilocale2012 #ResfințireabisericiiMănăstiriiDealu

0 comentarii la „10 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: