Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Iunie în istoria românilor

Foto: Alexandru Ioan Cuza a fost uns domn la Constantinopol Portret de Carol Popp de Szathmáry


 

1476 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare a stabilit tabăra în Valea Berheciului

În contextul apropierii oastei celei mari a lui Mehmet al II-lea, Ștefan cel Mare a stabilit tabăra în apropiere de hotarul Munteniei, pentru a preveni joncțiunea dintre armata turcă și cea munteană, considerînd că armata otomană va trece prin Muntenia pentru a se reuni cu oastea lui Laiotă Basarab

1487 – A început construirea bisericii cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci a mănăstirii Pătrăuți

Ctitorită de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din județul Suceava. Este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare care se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: „Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 [1487] luna iunie 12

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a plecat la Brașov în urma abdicării. Consulul țarist a protestat față de noua orânduire, părăsind Bucureștiul. Țara era condusă acum de un „Guvern vremelnicesc”, prezidat de Mitropolitul Neofit, cu secretari: Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Al. G. Golescu-Negru și I.C. Brătianu; și membri: Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ștefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II. Orașul Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București. Ioan Maiorescu a citit declarația de la Islaz în fața unei mulțimi în delir

1848 – A apărut la București, ziarul revoluționar Pruncul român

Primul ziar necenzurat din istoria națiunii române, un buletin neoficial al revoluției, condus de C.A. Rosetti și Enrik Winterhalder. A fost editat până la 11/23 septembrie al aceluiași an. A fost o tribună a mișcării liberal-radicale, reflectand în paginile sale cu precădere evenimentele mai importante din timpul Revoluției. Tipărituri vechi românești

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost uns domn la Constantinopol

Cuza a fost uns de patriarhul ecumenic Sofronie al III-lea, la 12 iunie 1864, în catedrala patriarhală din Constantinopol. Despre acest moment aflăm informații dintr-o relatare a ambasadorului Imperiului Habsburgic la Constantinopol, Anton von Prokesch-Osten, care la 13 iunie 1864 relata: „Prințul s-a transportat apoi la biserica patriarhală, unde patriarhul, cu mare ceremonie, l-a uns, după vechiul obicei îndătinat pentru principii Moldovei și ai Țării Românești”.

1864 – A încetat din viață Mihail Suțu al II-lea (1784, Constantinopol – 12 iunie 1864, Atena)

A fost Dragoman al Porții (1815–1819), Domnitor al Moldovei (12/24 iunie 1819–29 martie/10 aprilie 1821). A favorizat intrarea în Moldova a eteristului Alexandru Ipsilanti în februarie 1821, apoi a fugit în Austria, unde a fost arestat. Stabilit în Grecia, a fost reprezentantul acesteia la Sankt Petersburg, Stockholm, Copenhaga, Londra și Paris

1877 – S-a adoptat Legea pentru emisiunea de bilete ipotecare

Prin adoptarea și promulgarea la 12/24 iunie 1877 a Legii pentru emisiunea de bilete ipotecare, Ministerul de Finanțe era autorizat să emită bilete ipotecare până la suma de 30 milioane lei. La baza emisiunii exista o garanție patrimonială constituită din domeniile statului, libere de orice sarcini. Biletele urmau să fie la purtător, aveau un curs obligatoriu și trebuiau primite în plată la toate casele publice cu valoarea lor al pari. Ele urmau a fi emise la valori nominale de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 lei, fabricarea fiind făcută în condiții similare cu cea a biletelor de bancă, sub controlul Ministerului de Finanțe. România intra pentru prima dată în contact cu hârtia monedă; datorită dispariției aurului și a ușurinței transportului, biletele ipotecare au fost primite cu încredere și au intrat relativ ușor în tranzacțiile comerciale, chiar dacă populația nu avea deprinderea utilizării lor. Prima hârtie-monedă din România avea scopul procurării banilor în vederea finanțării Războiului de Independență

1903 – S-a născut Gheorghe Popescu

12 iunie 1903 – 16 aprilie 1975

Cunoscut pictor, profesor al Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române și restaurator de biserici. În anii de formare artistică i-a avut profesori pe Dimitrie Paciurea, Constantin Artachino și G.D. Mirea. A realizat ample lucrări în frescă, precum cea de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. A fost activ între anii ‘30–‘60 și a lucrat adesea în echipă cu Nuni Dona pe care a inițiat-o în arta monumentală în perioada anilor ‘40, realizând alături de aceasta între altele, Biserica Sfânta Treime Ghencea, Capela Românească de la Ierusalim (1967). A restaurat: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și biserica Kretzulescu din București; Catedrala ortodoxă din Constanța; biserica Hurezi. A participat la Saloanele Oficiale din anii 1927, 1929–1934, 1941. A realizat o lucrare în mozaic pentru clădirea Unesco de la Geneva împreună cu Ștefan Constantinescu, a executat frescele de la Primăria Municipiului București și pe cea de la Primăria din Constanța, pentru aceasta din urmă primind premiul UAP în anul 1966

1914 – S-a născut Paul Tomiță

12 iunie 1914, Pianu de Jos, Alba – 21 iulie 2004

Unul dintre inițiatorii golfului în România. La doar 15 ani, în 1929, a părăsit satul natal și a plecat spre București, unde s-a angajat că băiat de mingi și ca învățăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful la Cercul Diplomatic Country Club. În 1932, a devenit asistentul lui J.T. Baker, un alt mare jucător de golf. Din 1938 până la pensionare, în 1975, a fost profesor titular de golf la clubul Country Club, avându-i elevi, printre alții, pe Regele Mihai I al României, Regina Maria, membrii familiilor Cantacuzino, Bibescu, Brâncoveanu sau Știrbei. A participat, între 1968–1973, la opt Campionate Mondiale de Golf, nu și-a putut urma, însă, cariera de jucător datorită regimului comunist. Paul Tomiță a construit un teren de golf la Pianu, Alba și a înființat un club de golf care îi poartă numele

1916 – S-a născut Alexandru Balaci

12 iunie 1916, Aurora, Mehedinți – 7 martie 2002, București

Italienist, critic și istoric literar, politician comunist, membru titular (din 1994) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din București, și-a luat doctoratul cu teza Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian (1943). A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma, situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească, cât și membru supleant al CC al PCR. S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentala lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale. A publicat monografii: Giosué Carducci, Dante Alighieri, Franceso Petrarca, Machiavelli, Giovanni Boccaccio, Torquato Tasso, Luigi Pirandello, studii: Studii italiene, Studii și note literare, și traduceri din Gabriele d’Annunzio, Giovanni Verga, Salvadore Quasimodo și Luigi Pirandello

1917 – La Chișinău, gubernia Basarabia, s-a re-înființat Societatea Culturală Moldovenească

Arhimandritul Gurie Grosu, un mare luptător în mișcarea de eliberare națională a moldovenilor, care s-a ocupat de românizarea învățământului și cultelor în ținut, împreună cu Paul Gore, Vladimir Herța, Nicolae Alecsandri, Ioan Pelivan, Ștefan Ciobanu, Simion și Andrei Murafa, și alții, a reactivat Societatea Culturală Moldovenească, care luase ființă din 1905. Președinte de onoare al Societății a fost Vasile Stroescu, președinte – Paul Gore, vicepreședinte – Vladimir Hertza

1919 – S-a născut Valeria Boiculesi

12 iunie 1919, Andrieșeni, Iași – 6 decembrie 1984, București

Scriitoare. După absolvirea Școlii Normale din Iași a fost învățătoare, urmând ulterior cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București, o școală-eprubetă care dorea să cristalizeze ideologic o nouă generație de scriitori apți pentru propaganda realizărilor comunismului. După absolvire, în 1952, a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, apoi în redacțiile revistelor pentru copii Arici Pogonici și Luminița. A debutat în 1948, în pagina culturală a ziarului Lupta poporului din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste 20 de volume, se adresează celor mai tineri cititori: Din însemnările unei școlărițe, Zi cu soare, Hai, urcați-vă, zorele!, Zburați, hulubii mei!, Fluturași poznași, Martinel sportiv, Fănel și briceagul albastru, Sora soarelui frumoasă, Șoapta vântului, etc. A tradus din literatura rusă pentru copii din Agnia Barto, E. Trutneva, etc. Deși a fost un nume activ în literatura pentru copii a anilor ’50-’70, numele autoarei s-a estompat în timp

1921 – S-a născut Toma Popescu

12 iunie 1921, Craiova – 21 august 2014, Timișoara

Tenor și profesor. A studiat la Conservatorul „Cornetti“ din Craiova, și-a cultivat vocea la București, în particular cu Petre Ștefănescu-Goangă, perfecționându-se apoi la Conservatorul din Timișoara. A luat lecții de belcanto la Roma cu profesorul Santarelli. Din anul 1946 a fost angajat corist la Opera din Timișoara. Grație calităților sale vocale, a fost promovat, în mai puțin de un an la solist vocal, abordând roluri din opere sau operete. Din imensul său repertoriu: Bărbierul din Sevilla, Boema, Tosca, Madama Butterfly, Turandot, Manon, Lakmé, Carmen, Traviata, Falstaff, Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Elixirul dragostei, Don Pasquale, Evghenii Oneghin, Boris Godunov, Cneazul Igor, Olandezul zburător, Paiațe, Țara surâsului, Văduva veselă, Dragoste de țigan, Contesa Martitza, Silvia, Sânge vienez, My Fair Lady, Logodnicul din lună, Vânzătorul de păsări, Ana Lugojana, Lăsați-mă să cânt ș.a. Ambitusul vocii sale extins și în registrul de contratenor l-a recomandat adesea pentru execuția partiturii vocale din cantata scenică Carmina burana de Carl Orff, în cadrul concertelor vocal-simfonice ale Filarmonicilor din Timișoara și Arad dar și la Bruxelles. După pensionarea din 1974 s-a dedicat carierei didactice, pregătind vocal numeroși cântăreți din întreaga lume inclusiv români, în cadrul Studioul său din Viena. La vârsta de 93 de ani, vocea sa era încă proaspătă și funcțională

Carl Zeller – Vânzătorul de păsări • Elena Botez & Toma Popescu

1922 – S-a născut Petru Vintilă

12 iunie 1922, Orșova, Mehedinți – 7 august 2002, București

Poet, prozator, dramaturg, ziarist și pictor naiv. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (l948). În paralel, a fost redactor la Luptătorul bănățean și Frontul plugarilor. A debutat în Fruntea din Timișoara (1939). A fost redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luceafarul, România liberă, redactor-șef adjunct la Colocvii și Statul socialist. Scriitor cu activitate diversificată, în afară de poezie, proză și teatru, a mai scris literatură pentru copii: Mai tare ca Sfântul, Călătorie pe planeta Zeta și reportaje inspirate din noile realități: Dobrogea în marș, Șoseaua milionarilor, Orașe fără arhive, publicistică: 101 picături de cerneală, și un roman cronologic, Eminescu – cercetare, compilație și sistematizare cronologică a vieții poetului. Sunt două teme fundamentale în opera lui Petru Vintilă: realitatea satului și a orașului și războiul antifascist: Aria lui Botgros, Metoda nouă, Salamandra, Președinta cooperativei, Nepoții lui Horia, Ciobanul care și-a pierdut oile, Oraș de provincie, Drumul dragostei, Numărătoare inversă

1925 – Legea pentru instalarea și folosirea stațiilor și posturilor radioelectrice

În Adunarea Deputaților din 12 iunie 1925, a fost adoptată Legea pentru instalarea și folosirea stațiilor și posturilor radioelectrice. În cap. II art. 3 se arăta cine poate instala și folosi un post de radio emisie, fără a se face însă nicio referire la persoane particulare

1929 – S-a născut Irina Mavrodin

12 iunie 1929, Oradea – 22 mai 2012, București

Profesoară și traducătoare de limba franceză, poetă și eseistă. Licențiată a Universității din București (Facultatea de Limbi Străine, secția limba franceză) în 1954, a obținut titlul de doctor în literatură franceză, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971). A fost profesoară la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, catedra de literatură franceză și la Universitatea din Craiova. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, publicat de editura Univers. A fost autoarea a numeroase volume de traduceri importante, poeme: Poeme, Reci limpezi cuvinte, Copac înflorit, Picătura de ploaie, Punere în abis, și eseuri: Spațiul continuu, Modernii, precursori ai clasicilor, Punctul central, Cvadratura cercului. Pentru poeziile, eseurile și traducerile sale, a primit mai multe premii: Premiul Academiei Romane, Premiul Uniunii Scriitorilor (de mai multe ori), etc.

1931 – S-a născut Achim Mihu

12 iunie 1931, Cluj – d. 14 octombrie 2018, Cluj-Napoca

Sociolog, antropolog și filosof. A absolvit Facultatea de Economie Generală la Universitatea din București, în anul 1954. A fost repartizat ca asistent universitar la București, iar apoi ca asistent, lector, conferențiar și profesor al Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. În anul 1970, a obținut titlul de Doctor în Sociologie la Universitatea din București. A fost apoi bursier în SUA, la Cornell University, statul New York. A predat la Catedra de Cultură și Civilizație Românească „Nicolae Iorga” a Universității Columbia, din New York, a ținut cursuri pentru doctoranzi și studenți, la Universitatea Minnesota, din Minneapolis, a predat Sociologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde ulterior a pus bazele Universității „Avram Iancu”, al cărei rector a fost (1992–2012). A fost membru al Asociației Americane de Sociologie și a fost numit Om al anului de mai multe ori. A fost membru al Academiei de Științe din New York. Dintre cărțile sale: Sociometrie, Sociologia americană a grupurilor mici, ABC-ul investigației sociologice, Marxismul și esența umană, Meandrele adevărului, Introducere în sociologie, Lucian Blaga. Miorița cultă a spiritualității românești, Antropologia culturală, etc.

1932 – S-a născut Balint Tibor

12 iunie 1932, Cluj – 28 ianuarie 2002, Cluj-Napoca

Prozator. După studiile liceale la Colegiul Reformat din orașul natal, din 1953 a început o carieră jurnalistică, făcând parte din redacția diverselor publicații în limba maghiară, după 1967 lucrând în redacția revistei pentru copii Napsugár. Debutul absolut a fost cu proză în Utunk. A fost premiat de Uniunea scriitorilor din Romania în 1969 și 1979. A tradus în limba maghiară volume de Eugen Barbu, G.M. Zamfirescu, Ion Minulescu, I.L. Caragiale. Cărți publicate: Caporalul de ață, Micul hoinar, Năzdrăvăniile roboțelului Robi

1939 – S-a născut Doru Moțoc

12 iunie 1939, Sibiu

Dramaturg, prozator, poet, eseist si jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1979). După ce a absolvit Facultatea de Litere din București, a lucrat ca animator și actor la Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea, unde a fost președinte al Cenaclului literar „I.L. Caragiale” și a ținut cursuri de istoria teatrului la Școala Populară de Artă. A debutat cu poezia Împlinire în paginile revistei Luceafărul (1960), în proză, cu povestirea Mireasma fânului cosit (1966), în revista Argeș și în dramaturgie, cu piesa La Colorado, aproape de stele (1976) reprezentată de Teatrul de Televiziune. A publicat volumele: Înainte de revărsatul zorilor, Dialog nocturn despre o piesă nescrisă, Cablul și vântul, Undeva, o lumină…, Capcana, Ce a mai rămas, Zece poeme de dragoste, Din jurnalul unui provincial și Catedrala pierdută, pentru care a primit Premiul „Octavian Goga” și numeroase piese de teatru, dintre care: Undeva o lumină, Capcana, Cam târziu, domnule Godot!, Foca albastră. Creatorul Teatrului Imaginativ, Doru Moțoc a fost mai cunoscut la Brno, Viena sau Tirana, decât la București sau Timișoara

La „Colorado” aproape de stele Teatru TV (1973)

1941 – Întâlnire Hitler–Antonescu la Munchen

Antonescu a fost invitat la Munchen de către Hitler; i s-a prezentat planul Barbarossa de invadare a URSS-ului. România urma să ia parte alături de Germania și aliați la atacul împotriva URSS. A intrat în război pentru a obține eliberarea teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940

1942 – Primul atac aerian al Puterilor Aliate în România

După ce SUA au declarant război României, aviația anglo-americană a executat mai multe raiduri aeriene de bombardament asupra teritoriului românesc, care au produs mari pagube materiale și umane. Primul raid aerian a fost executat în noaptea de 11/12 iunie 1942, de către Detașamentul Halpro, format din 13 bombardiere Consolidated B 24 Libertador, comandat de colonelul Harry A. Halverson, ale cărui avione au decolat din localitatea egipteană Fayd, din apropierea canalului Suez. Acțiunea a constituit, în același timp, și primul raid american asupra Europei și prima utilizare a bombardierului menționat. Avioanele inamice au survolat Muntenia și Dobrogea, lansând bombe la Constanța, Medgidia, Țăndărei, Dragalina, Colibași, Bolintin Deal, Vărăști (Ilfov), Berceni (Prahova), Ploiești, Teișani (Văleni de Munte), Buzău, Pogoanele, Cioflinceni. Aviația română și germană a intervenit în zonele București, Ploiești, Mizil și Constanța, doborând două avioane (unul la Brăila, altul între Mizil și Urziceni), iar artileria antiaerină, la Constanța, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Fetești, Buzău, Ploiești și București. În zona Capitalei au încercat să pătrundă două avioane inamice însă au renunțat în fața tirului artileriei antiaeriene. Deasupra orașului Ploiești au zburat trei avioane care au încercat să bombardeze orșul, lovind la câteva zeci de kilometri alături. Acționând izolat și pe un spațiu foarte mare, avioanele inamice nu au produs pagube de luat în seamă. Agresiunea, soldată cu un eșec, a fost reluată în 1943 și 1944, când distrugerile au fost importante

1953 – S-a născut Aurora Leonte

12 iunie 1953

Actriță de teatru și film. A absolvit în 1981 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actorie. În Institut a jucat câteva roluri extrem de pretențioase și solicitante, în același timp: Zița din O scrisoare pierdută, Ioana din Sfânta Ioana de G.B. Shaw, Sonia din Unchiul Vanea de Cehov, Mira din Meșterul Manole de Lucian Blaga, Alla din Tango de Slawomir Mrožek, Winnie din Oh, les beaux jours de Beckett. A făcut un rol principal în filmul Mireasa din tren (scenariul D.R. Popescu, regia artistică: Lucian Bratu), rol pentru care a fost lăudată de cronicarii de film. A debutat la Teatrul de Stat din Oradea în trei rolișoare (Ursitoarea, O țigancă și O săteancă) în spectacolul Snoave cu măști, în regia lui Ion Lucian. A jucat, de asemenea în Pălăria florentină de Eugène Labiche, Casa evantai de Sergiu Savin, etc. Alte filme: Pas în doi, Înnebunesc și-mi pare rău

Mireasa din tren (1980)

1954 – A încetat din viață Nicolae Davidescu (24 octombrie 1888, București – 12 iunie 1954, București)

Poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă

1956 – A încetat din viață Ioachim Botez (14 iunie 1884, Bistricioara, Neamț – 12 iunie 1956, București)

Profesor, prozator și traducător

1960 – S-a născut Luminița Suse

12 iunie 1960, București

Poetă, stabilită în Canada, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Matematică, secția Informatică, Universitatea din București, absolvită în anul 1983. A fost membră a cenaclului Săgetătorul, a participat la antologiile cenaclului, la tabere de creație, concursuri Tinere condeie, emisiuni radio și TV. A lucrat la Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică București ca analist programator. A profesat ca asistent universitar la catedra de Matematici la Universitatea Politehnică București. Din 1995 până în prezent, a lucrat ca software engineer/developer la importante companii din Ottawa, Canada. Este membră în The Ontario Poetry Society (TOPS), Ottawa Independent Writers (OIW), Valley Writers’ Guild. A publicat volume de poezii: Anotimpul licuricilor, Sacrificiul mirării, Duminica inimii, Bioglife

1966 – S-a născut Adrian Enache

12 iunie 1966, Galați

Solist vocal, cântăreț de muzică pop și show-man. A absolvit Institutul Politehnic, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, clasa Mihaela Runceanu–Ionel Tudor, după ce cinci ani a fost solistul formațiilor rock Phoebus și 6200 din orașul natal. În 1989 a participat la festivalul Mamaia dar a fost descalificat pentru că avea un stil neobișnuit pentru ceea ce impunea regimul de atunci. Un an mai târziu, după căderea regimului comunist, solistul și-a încercat din nou norocul și a ocupat locul al II-lea la secțiunea Interpretare. În anul 1992 era deja curtat de televiziune pentru că melodia Moartea mea e dragostea încredințată lui de către Dani Constantin a devenit un hit. A urmat apoi o perioadă bună, cu participări numeroase la emisiuni radiofonice și de televiziune. Din anul 1999 este angajatul Teatrului „Constantin Tănase” din București, unde și-a făcut debutul cu muzicalul Nota 0 la purtare, în care joacă alături de Aurelian Temișan

Mi-e dor de ochii tăi

1967 – S-a născut Dan Tudor

12 iunie 1967, București

Actor și regizor de teatru și film. Era șofer de camion pe un șantier, dar o întâlnire cu Silviu Stănculescu (pe atunci director al Teatrului de Comedie) i-a schimbat viața. A absolvit Academia de Teatru si Film la clasa Mircea Albulescu (1995). A jucat la Teatrului Odeon, Teatrul de Comedie și la Teatrul Național, a regizat spectacole care se joacă pe scene din toată țara sau din străinătate. Dintre filmele în care a jucat: Vânătoarea de lilieci, Terminus paradis, Proprietarii de stele, Tertium non datur, Nunta mută, Quod erat demonstrandum

Vânătoarea de lilieci (1991)

1977 Iustin Moisescu a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986) a fost mitropolit al Ardealului (1956–1957), mitropolit al Moldovei și Sucevei (1957–1977), la 12 iunie 1977 fiind ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. Iustin Moisescu a fost și deputat în Marea Adunare Națională (1957–1986).

O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist. ”Atât Iustin Moisescu, cât și Teoctist Arapașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc” (Cristian Vasile, istoric). Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, care începuse la sfârșitul anilor ’70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri

1977 – A încetat din viață Filip Brunea-Fox (Filip Brauner; 18/30 ianuarie 1898, Roman – 12 iunie 1977, București)

Reporter și traducător, unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc

1980 – A încetat din viață Andrei Ion Deleanu (20 aprilie 1903, Constanța – 12 iunie 1980, București)

Avocat, traducător și scriitor, a tradus din Joseph Conrad, J.B. Priestley, William Faulkner și Thomas Mann

1993 – A avut loc, la Sinaia, Congresul de constituire a CNSLR–Frăția

Prin fuziunea Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România cu Confederația Sindicală Independentă Frăția, la care s-au afiliat și alte federații (Univers, Petrol și Radiocomunicații). CNSLR-Frăția este cel mai mare sindicat din România, având un număr de aproximativ 800.000 de membri și este afiliat Partidului Social Democrat

1997 – S-a finalizat rețeaua de telecomunicații prin cablu submarin cu fibre optice România–Bulgaria–Turcia

România este conectată printr-un cablu submarin, denumit Kofos, de Bulgaria și Turcia. Kofos a devenit operațional în anul 1997, are 538 km și aparține companiilor: Turk Telekom, Vivacom, Romtelecom, KPN, Telecom Italia Sparkle, Slovak Telekom, Rostelecom, BT, Orange

2006 – A încetat din viață Ligeti György (28 mai 1923, Diciosânmartin/Târnăveni, Mureș – 12 iunie 2006, Viena)

Compozitor ungur născut în Transilvania, una dintre cele mai mari figuri ale creației muzicale din a doua jumătate a secolului XX

2011 – A încetat din viață Mihai Cârciog (1 octombrie 1940, București – 12 iunie 2011, Viena)

Om de afaceri, publicist, a înființat revistele Expres, Expres Magazin, Telegraf (Constanța), Academia Cațavencu, Cuvântul, VIP, posturile Tele 7abc, SOTI Neptun, TV89 Timișoara și cotidianul Evenimentul zilei

2002 – Guvernul R. Moldova a interzis utilizarea formulei „limba și literatura română” în documentele oficiale

Motivația – în Constituție limba de stat este „limba moldovenească

2012 – A încetat din viață Marcel Guguianu (28 iunie 1922, Bârlad, Vaslui – 12 iunie 2012, București)

Sculptor, profesor de desen și caligrafie

2017 – A încetat din viață Gheorghe Gușet (28 mai 1968, Zalău – 12 iunie 2017, Cluj-Napoca)

Multiplu campion național și de 16 ori campion balcanic la aruncarea greutății

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BisericaMănăstiriiPătrăuți #Guvernulvremelnicesc1848 #Prunculromân #AlexandruIoanCuzaunsdomn #GheorghePopescu #PaulTomiță #AlexandruBalaci #SocietateaCulturalăMoldovenească #ValeriaBoiculesi #TomaPopescu #PetruVintilă #IrinaMavrodin #AchimMihu #BalintTibor #DoruMoțoc #ÎntâlnireHitlerAntonescu1941 #PrimulatacaerianînRomânia #AuroraLeonte #LuminițaSuse #AdrianEnache #DanTudor

0 comentarii la „12 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: