Istoria României România frumoasă Today's Memory

15 Iunie în istoria românilor

   Foto: România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății Tablou de Constantin Daniel Rosenthal


1340 – Prima mențiune documentară a Târgului Siret

În urma cercetărilor arheologice efectuate în zona localității Siret, s-au descoperit dovezi de locuire permanentă începând din neolitic. În 1326 a fost menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret, Civitas Sereth. Prima atestare documentară apare în 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este data primei atestări documentare a Siretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifică alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Siretul este primul centru urban medieval din Moldova. Alături de Baia, este unul din cele mai vechi orașe; s-a dezvoltat de timpuriu ca centru economic și comercial pe culoarul Siretului, pe drumul comercial care unea orașele dunărene de Lvov

1389 – Bătălia de la Kossovo Polje (Câmpia Mierlei, Serbia)

A avut loc în ziua de Sf. Vitus (15/28 iunie) în 1389, între o coaliție de boieri sârbi și Imperiul Otoman. S-a soldat cu înfrângerea de către armata turcă a armatei sârbe, condusă de cneazul Lazăr, aliat cu bosniecii și cu macedonenii. Voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, a participat cu oastea sa, ca aliat al sârbilor împotriva turcilor. Vestul și sud-vestul Serbiei au fost supuse Imperiului otoman

1685 – Constantin Cantemir a urcat pe tronul Moldovei

Constantin Cantemir (8 noiembrie 1612, Silișteni – 16 martie 1693) a fost un boier a cărui carieră militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut mai multe dregătorii: vornic de Bârlad, armaș, serdar și mare clucer, strîngând o avere considerabilă. Cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești și al boierilor refugiați, majoritatea din Țara de Jos, a ajuns pe tron la vârsta de 73 de ani. „Și au socotit cu toții pre Constantin Cantemir clucerul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știe, socotind boierii că l-ar purta precum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân” (B. Murgescu, O domnie la cumpăna veacurilor: Constantin Cantemir). Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă (15/25 iunie1685–16/26 martie 1693)

1839 – S-a născut Sofia Cocea

15 iunie 1839, Fălticeni – 27 octombrie 1861, Vaslui

Publicistă, poetă, traducătoare, profesoară. A absolvit Școala Centrală din Iași; cererea prin care solicita caimacamului Nicolae Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie a fost respinsă. A fost profesoară la Târgu Neamț și Vaslui. În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: Tribuna, Reforma, Gazeta poporului, Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Românul, Dacia, Steaua Dunării, Gazeta de Moldavia. Prin concepțiile ei politice, susținute cu vivacitate stilistică și pasiune în cele 42 de articole publicate, Cocea se încadrează în grupul publiciștilor și scriitorilor care, în deceniul următor revoluției de la 1848, au pregătit atmosfera favorabilă Unirii

1841 – S-a născut Dimitrie Grecescu

15 iunie 1841, Cerneți, Mehedinți – 2 octombrie 1910, București

Botanist, medic, membru titular (din 1907) al Academiei Române. A urmat Școala Națională de Medicină și Farmacie condusă de Carol Davila, fiind licențiat în medicină în 1863, pentru ca ulterior să obțină doctoratul în Medicină, cu o lucrare de Botanică medicală (1868). A predat Botanica medicală la Facultatea de Medicină din București (1869–1903), a fost director al Grădinii Botanice de la Cotroceni, pe care a dezvoltat-o. Adunând și determinând, cu sprijinul studenților săi, plante din toate zonele țării, a alcătuit cel mai complet ierbar de la noi, Ierbarul florei României, iar ulterior relațiile cu botaniștii de peste hotare i-au prilejuit alcătuirea unui Ierbar european. Anul 1898 marchat apariția lucrării sale cele mai importante, carte fundamentală a științei românesti, Conspectul Florei României. Plantele sunt aici clasificate riguros și extrem de judicios, iar alături de denumirea lor științifică figurează și cea populară. A fost membru fondator al Societății Științelor Medicale din București, membru al Societătii Naturaliștilor din Moscova și al Societății de Botanică din Franța, fiind considerat un întemeietor al botanicii medicale din România

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Guvernul provizoriu revoluționar al Țării Românești se afla încă la Craiova. Însoțit de o oaste alcătuită din dorobanții aflați sub comanda lui Nicolae Pleșoianu, cărora li s-au alăturat numeroși țărani, a pornit spre Capitală. A avut loc Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat Guvernul provizoriu constituit cu o zi înainte.

A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București.

În aceeași zi, a avut loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istanbul. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Țara Românească, rușii, care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și extinderea imperiului țarist în Balcani, au găsit în revoluțiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităților, declarând că nu vor tolera un focar revoluționar la granița imperiului lor

1874 – A fost promulgată prima lege vamală modernă și sistematizată

Elaborarea proiectului a durat aproape opt ani, intrând în vigoare la 1 ianuarie 1875

1875 – S-a înființat, la București, Societatea de Geografie

A fost înființată de George Ioan Lahovary și Alexandru Cantacuzino, susținuți și încurajați de domnitorul Carol I, care a participat la ședința de inaugurare, prin Înaltul Decret nr. 1120/15/27 iunie 1875, Societatea Geografică Română, cu scopul de a reuni cercetătorii și specialiștii români din domeniul geografiei, după modelul societăților științifice occidentale. Primul pas în constituirea formală a Societății a fost făcut prin rostirea de către domnitorul Carol I a următoarelor cuvinte: „Salutând societatea geografică Română, a cărei înființare îndeplinește una din vechile mele dorințe, bucuria Mea este cu atât mai mare, cu cât sunt încredințat că lucrările ei vor fi de un folos nemărginit pentru viitorul țărei, a cărei dezvoltare economică și politică o urmărește Europa cu un interes crescând

1886 – S-a născut Alexandru Nicolae Donici

15 iunie 1886, Chișinău – 13 mai 1936, Geneva

Antropolog, etnograf, scriitor și publicist din Basarabia, stabilit în Elveția. A absolvit liceul în 1905 și a emigrat în Franța, fiind urmărit pentru viziunile sale politice de către autoritățile monarhiei rusești. A urmat studii universitare la Paris și Geneva, obținând cu brio licența în Științe Naturale. În 1918 s-a stabilit definitiv la Geneva. Ilustrul profesor Eugène Pittard, fondatorul Muzeului de Etnografie din Geneva, a Institutului Suedez de Antropologie și a revistei Les Archives suisses d’anthropologie générale l-a angajat pentru „muncă benevolă” în laboratorul său de antropologie. Este autorul a peste 50 de lucrări științifice, care se păstrează la Geneva, dintre care: Crania Scythica: Contribution à l’étude anthropologique du crâne scythe et essai relatif à l’origine géographique des scythes, În negura vremurilor. Omul diluvial în Europa, Contribution a l’étude anthropologiques de roumains. Les mésures et les indices du crâne humain en Bessarabie

1889 – A încetat din viață Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; 15/27 ianuarie 1850, Botoșani – 15/27 iunie 1889, București)

Poet, prozator și jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română

Ultima poezie Aceste versuri au fost găsite în halatul poetului, într-un carnețel, după moartea acestuia

1892 – A apărut articolul Poezia viitorului, scris de Alexandru Macedonski, în revista Literatorul

Un adevărat manifest presimbolist. Prin simbolism – se spune în articol – ca și prin instrumentalism, care este „tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia „și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei…”, propunând exemplul lui Baudelaire, Mallarmé, al unui Maeterlinck, Péladan și Moréas

1893 – S-a născut Ion Marin Sadoveanu

Iancu-Leonte Marinescu; 15 iunie 1893, București – 2 februarie 1964, București

Prozator, poet, dramaturg, eseist. A făcut studii de filosofie la București și la Paris. După primul război mondial a fost șef de cabinet la Ministerul de Interne, din 1926 a fost inspector al teatrelor, apoi inspector general, director general al teatrelor și operelor. Destituit, a devenit redactor la Timpul, dramaturg al Teatrului Național până în 1944, redactor la Universul, director al Teatrului Național din 1956, membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958. A debutat cu un poem în Revista celor șase (1912); debutul în volum s-a produs în 1926 cu Dramă și teatru. După cîteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri), Anno domini și Molima, considerate de autor drept experiențe de debutant, scriitorul a abordat romanul. A profesat cu competență cronica dramatică și a publicat studii despre teatru: De la mimus la baroc, Drama și teatrul religios în Evul mediu. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine etc. A publicat un volum de poezii Cântece de rob, a mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, o povestire science-fiction: Akho și Tao. S-a distins și ca un excelent conferențiar. Alte scrieri: Sfîrșit de veac în București, Ion Sîntu

Ion Marin Sadoveanu – Sfârșit de veac în București Teatru radiofonic (1970)

1903 – S-a născut Victor Brauner

15 iunie 1903, Piatra Neamț – 12 martie 1966, Paris

Pictor suprarealist, stabilit din 1938 în Franța. A frecventat Școala de Arte Frumoase din București (1919–1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. A vizitat orașele Fălticeni și Balcic, începând să picteze peisaje cezanniene. Apoi, după propria-i mărturisire, a trecut prin toate fazele: dadaism, abstracționism, expresionism. În 1924 a avut loc prima sa expoziție personală, la București, la Galeriile Mozart. În această perioadă l-a cunoscut pe poetul Ilarie Voronca, cu care a înființat revista 75 HP, în care Victor Brauner a publicat manifestul Pictopoezia și un articol Supra-raționalismul. A pictat și expus Cristos la Cabaret, Fata din fabrică, a participat la expoziția Contimporanul (1924). În primul său voiaj la Paris (1925–1927), a colaborat la revista Unu, revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care a publicat reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale. În 1930 s-a instalat la Paris, unde l-a întâlnit pe Brâncuși, care l-a inițiat în arta fotografică, s-a împrietenit cu poetul Benjamin Fondane și cu Yves Tanguy, care l-a introdus mai târziu în cercul suprarealiștilor. A lcuit pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. A pictat Autoportretul cu ochiul scos, temă premonitorie. În 1935 a revenit la București, s-a înscris în Partidul Comunist din România, pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. În 1938 s-a întors în Franța. La 28 august, și-a pierdut ochiul stâng într-o dispută violentă, între Dominquez și Esteban Frances. Biografie ilustrată

1907 – România a participat la a doua Conferință a Păcii de la Haga

Cea de-a doua conferință s-a reunit la inițiativa din 1904 a președintelui american Theodore Roosevelt, dar fiind amânată datorită războiului dintre Rusia și Japonia, s-a ținut între 15 iunie–18 octombrie 1907. A avut rolul de a extinde deciziile primei conferințe, cu modificări și adăugiri, cu îndreptarea eforturilor în principal asupra războiului maritim. Britanicii au încercat să asigure limitarea armamentului, dar au întâmpinat rezistență din partea altor puteri conduse de Germania, care se temea că Marea Britanie încearcă să împiedice creșterea flotei germane

1909 – S-a născut Virgil Teodorescu

15 iunie 1909, Cobadin, Constanța – 24 iunie 1987, București

Poet, prozator, eseist și traducător, reprezentant al mișcării literare de avangardă, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din București, absolvită în 1935. Debutul literar a avut loc în 1928, în paginile revistei Bilete de papagal. În 1932 a editat la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii ’40 s-a alăturat celui de-al doilea val suprarealist. A scris poezii în română și franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit „leopardă”. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România (1974–1978). Opere: Poem în leopardă, Blănurile oceanelor, Scriu negru pe alb, Repaosul vocalei, Armonia contrariilor, Cît vezi cu ochii. În paralel cu opera sa, a tradus din numeroși autori precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron

1911 – S-a născut Viorel Huși

Viorel Herșcovici; 15 iunie 1911, Huși – 25 octombrie 1972, București

Pictor și grafician. Din 1929 până la sfârșitul lui 1933, după dorința tatălui său, a urmat, cu întreruperi, cursurile Facultăților de Medicină din Tours și Paris. Fiind mai atras de pictură, a hotărât să se specializeze la École des Beaux-Arts din Paris, fiind admis pe baza unei mape cu lucrări prin care a impresionat comisia de examinare. A fost primit în atelierele profesorilor Lucien Simon și Dévambez. În primăvara anului 1931, deși avea de învățat pentru examenele de medicină, și-a făcut timp să viziteze sistematic Muzeul Luvru, și a trimis lucrări la Salonul Oficial de primăvară de la București. În 1933 a abandonat studiile de medicină și s-a întors la Huși, apoi s-a mutat la București, unde a studiat în atelierul lui Camil Ressu între 1933–1935, dar s-a întors de multe ori la Huși, de care se simțea legat, astfel că de pe urma sa au rămas 36 de lucrări care poartă în denumire toponimul Huși. A debutat la Salonul Oficial din 1927 participând apoi la manifestări artistice colective până în 1940, iar din 1957 la Anualele de stat, saloane de desen sau de gravură. Lucrările sale se află în colecțiile Muzeului de Artă al României, în Cabinetul de stampe al Academiei Române și în colecții particulare din țară și străinătate. Biografie ilustrată

1911 – S-a născut Eliza Petrăchescu

15 iunie 1911, Vaslui – 4 martie 1977, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, fiind eleva preferată a actritei Agatha Bârsescu. Din 1929 până în 1941 a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În 1941 i-a fost recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. S-a transferat în capitală și s-a afirmat ca tragediană. Pe marele ecran a debutat în 1964, în Pădurea îndrăgostiților și a jucat în ultimul film în anul 1976, când a apărut în rolul Profira din Tănase Scatiu. A murit la cutremurul din 1977. Filme: Bijuterii de familie, Codin, Nunta de piatră, Felix și Otilia, Ilustrate cu flori de câmp

Ilustrate cu flori de câmp (1975)

1914 – S-a născut Saul Steinberg

15 iunie, 1914, Râmnicu Sărat – 12 mai, 1999, Manhattan, New York, SUA

Caricaturist, desenator și grafician american de origine română. A studiat Filozofia la Universitatea București, după care s-a înscris la Politehnica din Milano, unde a studiat arhitectura, absolvind în 1940. În timpul șederii la Milano a contribuit în mod activ la publicația satirică Bertoldo. După terminarea studiilor și în împrejurările create de introducerea legilor anti-semite în Italia de către guvernul fascist, Steinberg a părăsit țara. A petrecut un an în Republica Dominicană în așteptarea obținerii vizei americane, perioadă în care a contribuit cu desene la numeroase publicații străine. În 1942, revista The New Yorker i-a sponsorizat intrarea în Statele Unite, începând astfel o legătură fructuoasă dintre Steinberg și această publicație. Pentru restul vieții sale, Steinberg a contribuit cu aproape 90 desene de copertă și peste 1200 de alte desene pentru The New Yorker. În perioada celui de al doilea război mondial, Steinberg a lucrat pentru serviciile de informații militare, fiind staționat în China, Africa de Nord și Italia. La sfârșitul războiului a reînceput să lucreze pentru diverse reviste periodice americane, stilul său îmbinând o cunoaștere enciclopedică a artei europene cu stilul american popular de ilustrații, formând astfel un nou stil ilustrativ urban. Cea mai cunoscută operă a sa a fost coperta revistei The New Yorker, View of the World from 9th Avenue (29 martie 1976), o schiță a lumii ce face referință la geografia mentală a lumii văzută de locuitorii din Manhattan. Cunoscut mai ales datorită operelor sale cu caracter comercial, Steinberg, unul dintre cei mai iubiți artiști ai Americii, și-a expus opera în numeroase muzee și galerii de artă. Galerie

1924 – S-a născut Hédi Fried

15 iunie 1924, Sighetu Marmației

Psihologă și scriitoare evreică din România, supraviețuitoare a Holocaustului, stabilită în Suedia din 1945. În 1944 Hédi Fried, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighetu Marmației, a fost deportată de autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei apropiate au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen apoi, cu ajutorul Crucii Roșii s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns cu vaporul M/S Rönnskär. A lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni. A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, traduse în peste 20 de limbi. Au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz, A treia viață, Pendulul Vieții – Fragmente, experiente, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori. A fost distinsă cu medalia Illis Cvorum și a fost numită Europeanul Anului în 1997; a primit în 1998 Natur & Kulturs Kulturpris, premiu cultural pentru opera literară;. în 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, „în semn de profund respect pentru suferințele îndurate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lagărele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, pentru contribuția deosebită avută la promovarea valorilor toleranței și la mai buna cunoaștere a istoriei Holocaustului – o tragedie pe care omenirea nu trebuie să o mai cunoască”, și în 2017 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania. În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul „Olof Palme” pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

1926 – S-a născut Savel Stiopul

Savel Leontin Știopul; 15 iunie 1926, Cluj – 28 septembrie 2007, București

Regizor, actor și scenarist de film. A urmat cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, absolvit în 1951. A avut o bogată activitate publicistică și de cultură cinematografică: Despre natura cinematografului și alte eseuri, Incursiune în istoria filmului românesc, Sărmanul Cain. Alături de activitatea regizorală, a avut și apariții episodice în filme de ficțiune. Filme regizate: Femeile luptă pentru pace, București, oraș înflorit, Amintirea unei artiste, Aproape de soare, Ultima noapte a copilăriei, Aventuri la Marea Neagră, Ultimele zile ale verii, Falansterul, Proprietarii de stele

Proprietarii de stele (2001)

1929 – A încetat din viață Traian Lalescu (12/24 iulie 1882, București – 15 iunie 1929, București)

Matematician, profesor universitar la București și la Timișoara, primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara, membru post-mortem al Academiei Române

1930 – S-a născut Lucian Giurchescu

15 iunie 1930, Petroșani

Regizor de teatru, stabilit la Copenhaga din 1979. A absolvit Regie teatru la Institutul de Teatru din Bucuresti în 1953. A fost director al Teatrului de Comedie in perioada 1969–1979. Stabilit în Danemarca în 1979, dar, între montările din această țară și din alte țări vest-europene, a revenit și a lucrat și în România după 1989. A revenit la conducerea Teatrului de Comedie între 1990–1994. A regizat în țară la Teatrul de Comedie, Teatrul Național București, Teatrul „L. Sturdza Bulandra”, Teatrul Giulești, Teatrul „C.I. Nottara”, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov, Teatrul Național Cluj și în străinătate la Teatrul Regal Copenhaga, Århus Teater Copenhaga, Teatrul Satiric Sofia, Malmö Stadsteater, Drama Teater Göteborg, Teatrul Național al Tineretului Tel Aviv, Teatrul Municipal Haifa, Theater der Stadt Bonn, Theater der Freundschaft Berlin, Teatrul Național Finlandez Helsinki, Théâtre du Bois de Coulonge Québec, etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006)

Svejk în al doilea război mondial Teatru radiofonic

1934 – S-a născut Matei Călinescu

15 iunie 1934, București – 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA

Critic și teoretician literar. A fost licențiat al Facultății de Filologie, secția engleză, de la Universitatea din București (1957). A fost asistent, apoi lector la Catedra de literatură universală și comparată a Universității din București. A debutat în revista Gazeta literară, cu poezia Odihnă. Plecat din țară anul 1973, cu o bursă Fulbright, a decis să rămână în SUA. Din 1979 a devenit profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, Indiana, declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite. A publicat numeroase eseuri și studii de literatură comparată, în reviste ca Partisan Review, World Literature Today, Salmagundi, The Journal of Religion, The Denver Quarterly, Southeastern Europe, History of European Ideas, Cadmos, Comparative Literature Studies, East European Politics and Societies. Din 2003 a revenit definitiv în România. A revenit în publicistica românească în reviste ca 22, Apostrof, România literară, Steaua. În anul 2003 a publicat la editura Polirom o carte absolut cutremurătoare, intitulată Portretul lui M, un portret biografic al fiului său, Matthew, scris la 40 de zile de la moartea lui, la vîrsta de 25 de ani, fiul său fiind suferind de autism si epilepsie. A publicat critică și teorie literară: Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, Eseuri critice, Clasicismul european, Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă, volume de versuri: Semn, Umbre de apă, Fragmentarium, Tu: elegii și invenții, și altele: Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Un fel de jurnal, Mateiu I. Caragiale: recitiri

1934 – S-a născut Silvia Cinca

15 iunie 1934, București

Prozatoare și publicistă, critic cinematografic. În 1962 și-a luat licența la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția critică, devenind redactor la Radiodifuziunea Română și la Televiziune. A debutat editorial în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Pisica și vorbele. În 1977 s-a stabilit cu familia în Statele Unite. Din 1980 a fost angajată a postului de radio Europa Liberă (Washington D.C.). În America a scris frecvent la Lumea liberă și Micro Magazin, întemeindu-și în cele din urmă, la Washington, o editură proprie, Moonfall Press. A fost distinsă cu Premiul Academiei Româno-Americane pentru Comrade Dracula și cu Premiul Romfest ’92 (Canada) pentru Radiografii pentru iubire. Alte scrieri: Spargeți oglinzile, Trenul fără stații, Rupere de cercuri, Homo Spiritus. Joumey of Our Magic, Gabriel vorbește din împărăția spiritului, Mesagerul speranței

1938 – Radiodifuziunea Română a difuzat prima ediție a emisiunii Ora românească pentru străinătate

Ediția era adresată Angliei

1939 – A încetat din viață Nicolae M. Condiescu (20 octombrie 1880, Craiova – 15 iunie 1939, București)

General și scriitor, adjutant regal al prințului Carol al II-lea, președinte al Societății Scriitorilor Români, membru de onoare al Academiei Române

1941 – S-a născut Dan Culcer

15 iunie 1941, Sulina

Critic literar, prozator, poet, traducător și jurnalist, stabilit în Franța din 1992. A urmat studii universitare de limbă și literatură română la Cluj-Napoca. A fost fondator al revistei Vatra din Târgu-Mureș. A scris studii despre cenzură și a avut tupeul să încerce să le publice în Vatra, sub titlul Listele de uvrajuri prohibarisite. A emigrat și a beneficiat de statutul de refugiat politic în Franța (octombrie 1987–1992), când a obținut cetățenia franceză. A făcut o carieră de grafician pe ordinator și de ziarist, secretar de redacție, în presa sindicală franceză, fiind șef de serviciu editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé) începând cu 1993. Opere: Un loc geometric, Citind și trăind literatura, Serii si grupuri

1959 – S-a născut Alexandru (Ducu) Darie

Alexandru Darie-Maximciuc 15 iunie 1959, București – 17 septembrie 2019, București

Regizor de teatru, fiul actorului Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu. A studiat regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, pe care a absolvit-o în 1983. În studenție a regizat spectacolul Paracliserul de Marin Sorescu (Marele Premiu pentru cea mai bună producție la Festivalul International al școlilor de Teatru „Jacques Lecoq”, Riccione, Italia, 1981). După terminarea facultății a lucrat la Teatrul de Stat din Oradea, unde a realizat: Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Jolly-Joker de Tudor Popescu (spectacol interzis un an mai târziu; numele său nu a mai apărut în presă timp de un an); Amadeus de Peter Shaffer (Premiul de ATM (azi UNITER) pentru cea mai bună producție a anului 1986), Zece hohote de râs de Tudor Popescu (spectacol cenzurat de patru ori). În 1985 a regizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț R.U.R. de Karel Capek (Premiile pentru cea mai bună producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985). Din 1989 a lucrat ca regizor angajat la Teatrul de Comedie din București. Aici a regizat Visul unei nopți de vară de William Shakespeare (1990) – spectacol distins cu premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la prima ediție a Festivalului Național de Teatru „I.L. Caragiale” și cu care a fost invitat în 1991 de London International Festival of Theatre (LIFT); a susținut un turneu în Marea Britanie, iar The Guardian a apreciat: „este cea mai bună producție prezentată în Marea Britanie după Visul unei nopți de vară regizat de Peter Brook” și a fost nominalizat printre primele 20 de producții cu Visul unei nopți de vară din lume. În 1992 a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept „un eveniment al stagiunii”. În 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandraunde a regizat: Poveste de iarnă de William Shakespeare (Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română); Trei surori de Anton Cehov(1995, Premiul Asociației Criticilor de Teatru – secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor); în Japonia Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht și Macbeth de William Shakespeare; la Teatrul de Comedie, Iluzia comică după Pierre Corneille, spectacol care a obținut numeroase premii. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru „Lucia Sturdza Bulandra” din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer, Ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Cavaler și cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler din Franța.

Iulius Caesar (fragment) Tokyo 1995

1970 – Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Franța

La invitația președintelui Franței, Georges Pompidou vizita s-a derulat între 15–19 iunie. În preambulul vizitei, Ceaușescu a fost intervievat de televiziunea de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française); la sfârșitul interviului el s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței! După demisia lui Charles de Gaulle, guvernul de la Paris a încetat politica de protejare a României. Balanța comercială era în favoarea Franței – România importa tehnologie de vârf la prețuri costisitoare. Francezii au refuzat să-l ajute pe Ceaușescu și în negocierile vamale cu Piața Comună

1974 – A încetat din viață Cristian Vasile (8 mai 1908, Brăila – 15 iunie 1974, Sibiu)

Cântăreț de muzică ușoară cu voce de tenor, din perioada interbelică

1977 – A fost inaugurat, la Paris, atelierul lui Constantin Brâncuși

Atelierul a fost reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o clădire separată de clădirea Muzeului de Artă Modernă. Spațiul cuprinde 148 de sculpturi și încearcă să redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin. Pe un spațiu relativ mic, sunt adunate marile sale realizări artistice, care au revoluționat sculptura mondială

Constantin Brancusi’s Studio in Paris Part 1

1981 – A încetat din viață Benedict Corlaciu (6 martie 1924, Galați – 15 iunie 1981, Paris)

Poet, prozator și traducător, stabilit în Franța din 1975

1985 – Ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra

După 12 ani de spectacole și concerte, demarate în 1973, Cenaclul Flacăra a fost interzis în anul 1985. Ultima reprezentație, cea care a dus la închiderea Cenaclului de către autoritățile comuniste, s-a desfășurat în noaptea de 15/16 iunie, pe stadionul Petrolul Ploiești. Târziu în noapte, s-a iscat o furtună, combinată cu o ploaie torențială, trăznete și fulgere. Unii spun că Păunescu a cerut mulțimii să rămână în tribune, alții spun că le-a cerut să plece și oamenii au refuzat, dar nu s-a stabilit exact. Ce se știe sigur însă este că furtuna a fost din ce în ce mai puternică, curentul electric a cedat, iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au dat năvală să plece de pe stadion, dar porțile mari era închise. În plus, se deschideau spre interior. În îmbulzeala generală, aceștia au dărâmat porțile, care s-au prăbușit peste ei. S-a încheiat cu 6 morți și 100 de răniți. Episodul sângeros, trecut sub tăcere de autoritățile comuniste, a dus la interzicerea Cenaclului

1990 – Represiunea brutală asupra Fenomenului Piața Universității – Finalul

La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statului, recent alesul Ion Iliescu, le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord și transportați în Valea Jiului. Violențele au lăsat în urmă peste 1000 de victime și arestați ilegal, pagube de mai multe milioane de dolari. Minerii din Valea Jiului au comis excese împotriva unor sedii de partide și instituții, precum și împotriva unor persoane. Incidentele aveau să intre în cronica social-politică sub denumirea de Evenimentele din 13–15 iunie, afectând grav imaginea României în lume. După 30 de ani, vinovații nu au fost condamnați

Mineriada Piața Universității, 13–15 iunie 1990

1992 – Au fost stabilite relații diplomatice între România și Republica Kârgâzstan

România a recunoscut independența de stat a Republicii Kârgâze la 20 decembrie 1991. Din 15 iunie 1992, România și Republica Kârgâză au stabilit relații diplomatice. Ambasadorul Republicii Kârgâze la Kiev este acreditat și la București, iar ambasadorul român din Kazahstan este, de asemenea, acreditat la Bișkek

1994 – A apărut, la București, primul număr al cotidianului Ziua

Ziua a fost un ziar fondat în 1930 care a reapărut în anul 1994 sub conducerea lui Sorin Roșca Stănescu, printre colaboratori numărându-se Adrian Pătrușcă și Ion Groșan. La începutul anului 1996, Ziua a lansat în premieră în România ediția online a cotidianului național, și trei ani mai târziu prima ediție internațională – Ziua USA pentru românii din SUA și Canada. A fost primul cotidian românesc care s-a lansat pe Internet

2002 – Lansarea postului de televiziune MTV România

Invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino Enrique Iglesias, iar primul videoclip difuzat a fost Love To See You Cry

Enrique Iglesias – Love To See You Cry

2017 – România a fost aleasă membru al Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC)

România a fost desemntă ca reprezentant al Grupului est-european, la alegerile din cadrul celei de-a 71-a sesiune a Adunării generale a ONU, cu 172 de voturi. Acest nou mandat a fost exercitat la New York în perioada 2018–2019

2018 – A 19-a Reuniune a Asociației Senatelor din Europa

La Palatul Parlamentului din București, s-au desfășurat lucrările celei de-a 19-a reuniuni a Asociației Senatelor din Europa. Au participat președinți și vicepreședinți ai Camerelor superioare din Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Elveția, Franța, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Slovenia și Spania, secretarul general al Consiliului Federal din Germania, precum și președintele Senatului irlandez, în calitate de invitat special

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Siret #SofiaCocea #DimitrieGrecescu #MareaAdunareCâmpiaLibertății #SocietateadeGeografie #AlexandruNicolaeDonici #IonMarinSadoveanu #VictorBrauner #VirgilTeodorescu #ViorelHuși #ElizaPetrăchescu #SaulSteinberg #HédiFried #SavelStiopul #LucianGiurchescu #MateiCălinescu #SilviaCinca #DanCulcer #AlexandruDarie #AtelierulConstantinBrâncuși #FinalulMineriadei #MTV România

0 comentarii la „15 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: