Istoria României România frumoasă Today's Memory

17 Iunie în istoria românilor

Foto: Tetraevangheliarul de la Humor


1462 – Atacul de noapte

Bătălia cu facle de Theodor Aman

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari. Sultanul Mahomed al II-lea a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte, pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște (nu se cunoaște numele localității unde s-a petrecut lupta). Vlad Țepeș a atacat tabăra turcească în noaptea de 16/17 iunie, pentru a încerca să-l ucidă pe sultan, provocând panică, derută și pierderi. Trupele lui Vlad Țepeș s-au retras apoi la nord de Târgoviște. Deși atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mahomed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Sultanul și armata sa au fost total demoralizați și s-au retras din Țara Românească

1473 – Călugărul Nicodim a terminat de scris și decorat Tetraevangheliarul de la Humor

Lucrare de mare valoare artistică, scrisă și miniată din porunca lui Ștefan cel Mare, de către ieromonahul Nicodim, la Mănăstirea Putna, pentru Mănăstirea Humorului. Este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise românești, mai ales pentru miniaturile sale, între care se află și chipul lui Ștefan cel Mare. Pe fila 265 verso este caligrafiat textul de danie în limba slavonă: „Binecredinciosul și de Hristos iubitorul țar, Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldo-Vlahiei, a dat să se scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a daruit mănăstirii de la Humor, întru pomenirea sufletului său și al părinților săi și al copiilor săi, egumen fiind aitunci popa Gheorghe, și s-a sfârșit în luna iunie 17, în anul 6981

1825 – S-a născut Elena Cuza

17 iunie 1825, Solești, Vaslui – 2 aprilie 1909, Piatra Neamț

Soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina Rosetti-Solescu (Catinca), fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza. A primit de mică o educație aleasă, după severele principii pedagogice ale vremii, sub supravegherea directă a mamei; a învățat limba germană și franceză, cu guvernante și profesori particulari, ulterior, pentru desăvârșirea studiilor, pensionul Buralat. A fost o apropiată a cercurilor literare și artistice ale Iașiului. În aprilie 1844 s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a secondat cu entuziasm în desfășurarea evenimentelor revoluționare din Moldova. A contribuit la opera reformatoare a Domnului Unirii, fiind inspiratoarea legii instrucțiunii publice, s-a aplecat cu deosebită înțelegere asupra situației precare a țărănimii, fiind o susținătoare energică a înfăptuirii reformei agrare. Suferind enorm de pe urma faptului că nu i-a putut oferi lui Cuza un principe moștenitor, Elena Cuza i-a adoptat pe cei doi fii naturali ai soțului său și a adoptat și nepoții, după decesul surorii sale, Zoia Lambrino. S-a îngrijit de soarta orfanilor din București, inaugurând în 1862 Azilul „Elena Doamna” în Cotroceni, a militat pentru educația femeilor, dar mai puțin pentru emanciparea politică a acestora

1865 – A apărut la Budapesta revista Familia – foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni

Revista Familia a fost o instituție culturală înființată și condusă de Iosif Vulcan, la Budapesta, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania și cultivarea limbii și a conștiinței naționale. Ea a fost, în urma dispariției Foii pentru minte, inimă și literatură a lui George Barițiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi românești, o emblemă a identității culturale naționale. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacția revistei Familia s-a mutat la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi – până în zilele noastre

1865 – România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865

Aderarea s-a produs în 5/17 iunie, împotriva voinței Porții Otomane, care dorea ca aderarea să se producă concomitent cu a sa, considerând România parte integrantă a imperiului. Prin acest eveniment, țara noastră s-a afirmat ca subiect de drept internațional, alături de statele suverane

1888 – S-a născut Ilie E. Torouțiu

17 iunie 1888, Solca, Suceava – 23 noiembrie 1953, București

Critic și istoric literar, folclorist și traducător, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filologie la Cernăuți și în Germania, a devenit asistent universitar de limba română la Universitatea din Frankfurt pe Main (1911–1913), apoi profesor la liceul „Dimitrie Cantemir” din București. A debutat editorial cu A fost odată (1911), culegere de povești și cântece poporale. A colaborat la Convorbiri literare, Sămănătorul, Ramuri, Făt-Frumos, Floarea-soarelui, Litere, Pagini de istorie și critică literară. Ca proprietar al tipografiei Bucovina, a făcut un util mecenat editorial. A fost director al revistei Convorbiri literare în ultima perioadă de apariție (1939–1944). Deși a publicat o mulțime de contribuții istorico-literare, adevărata sa operă în cultura română este corpusul impresionant al celor 13 tomuri de Studii și documente literare (1931–1946), însumând circa 8.000 de pagini, „un Hurmuzachi al istoriei literare” (Perpessicius). A tradus din L. Anzengruber, John Bunyan, O. Funcke, Fr. Grillparzer, Friederich Hebbel, I.R. Macduff, Platon și I.C. Ryle. Alte scrieri: Românii și clasa dirigentă din Bucovina, Tipuri. Încercări literare, Oameni și cărți, Frunză verde… Cântece poporale din Bucovina, Carmen Sylva în literatura română, Modernismul: Simbolism-impresionism-expresionism, Contribuții la o viitoare ediție critică Eminescu

1888 – S-a născut Victor Papilian

17 iunie 1888, Galați – 15 august 1956, Cluj

Medic anatomist, scriitor și profesor universitar. A frecventat Conservatorul de muzică, la secția de vioară, după absolvire fiind angajat ca violonist în orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, urmându-și pasiunea pentru muzică. Tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii și a insistat ca acesta să ducă mai departe tradiția familiei și să urmeze cariera de medic, așa că a studiat și medicina și a devenit medic în 1916 la București. Între 1916–1918 a fost înrolat ca medic în război. După război, a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din cadrul Universității Daciei Superioare. A fost decan la Facultatea de Medicină din Cluj, în refugiu la Sibiu, prodecan, membru al Societății de Biologie și al Societății de Antropologie din Cluj. A fost și director al Filarmonicii și al Teatrului din Cluj. A colaborat la: Universul literar, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Familia, Pagini literare, Clujul medical, etc. În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost pensionat forțat, înlăturat din funcția de decan; a fost arestat de mai multe ori, din locuința sa i s-a dat voie să locuiască în cel mai mic spațiu cu cele patru persoane, toate medici, iar la începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al „ideologiei burgheze”, pentru „atitudine refractară ideilor socialiste”, fiind închis la Văcărești. Din opera științifică: Anatomia scoarței lobului frontal, Tratat de anatomie umană, Manual practic de disecție și descoperiri anatomice și din opera artistică: Generalul Frangulea, Ne leagă pământul (Premiul Academiei Române), Sufletul lui Faust, Un optimist incorigibil, Nocturnă, Fără limită, De dincolo de râu, Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire, Amintiri din teatru, Chinuiții nemuririi (vol. I, II, III)

1889 – Înmormântarea lui Mihai Eminescu la cimitirul Bellu

Apropiații, puținii prieteni, dar și cei închipuiți, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia în ziua înmormântării. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, cel mai probabil Veronica Micle, îmbrăcată în negru, a așezat pe pieptul poetului un buchet de flori de nu-mă-uita. Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul, pe una din ele fiind scris: „din partea amicilor”. Din singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului, un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi, se poate observa că era o vreme ploiasă și mohorâtă

1901 – S-a născut Gheorghe Murgeanu

17/30 iunie 1901, București – 30 iulie 1984, București

Geolog, membru titular (din 1955) al Academiei Române. În 1922 și-a luat licența în Științe Naturale la Universitatea din București, iar în anul 1936 a obținut, la aceeași universitate, titlul de Doctor în Științe Naturale, specialitatea Geologie, cu teza Pânza internă a flișului în împrejurimile Comarnicului și Teșilei (Județul Prahova). A devenit geolog asistent la Institutul Geologic al României, apoi geolog și în fine subdirector al acestui institut. A contribuit la supraviețuirea institutului în evacuarea din timpul celui de al doilea război mondial și apoi la refacerea clădirii. care fusese bombardată. După război a lucrat la Comitetul de Stat al Geologiei, a fost director general, iar apoi consilier al Președintelui Comitetului și membru al consiliului de conducere, consilier la Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei. A avut cercetări în tectonică, stratigrafie, geologia cărbunilor, a petrolului și a amenajărilor hidrotehnice, fiind un deschizător de noi direcții de cercetare, de noi școli: stratigrafie specializată, sedimentologie, geologie marină

1902 – S-a născut Romeo Alexandrescu

17 iunie 1902, Constanța – 21 ianuarie 1976 Brașov

Compozitor, muzicolog, critic muzical. Studiile muzicale le-a început la București luînd lecții particulare cu Muza Ghermani-Ciomac și Mihail Jora, obținînd diploma de echivalență la Conservatorul din București (1923), după care s-a perfecționat la École normale de musique din Paris cu Nadia Boulanger și Paul Dukas. Paralel cu studiile muzicale a urmat Facultatea de Litere din București (1919-1922). A fost profesor de pian la Conservatorul particular Egizzio Massini, profesor de teorie-solfegiu la Conservatorul Pro-Arte ambele din București, consilier artistic al Filarmonicii din București. A susținut recitaluri de pian și concerte în țară și peste hotare, la diverse posturi de radio (Italia, Cehoslovacia, Bulgaria). A fost cenzor al Societății Compozitorilor din România, membru al Comitetului de lectură al Operei Române din București, a susținut emisiuni radiofonice. A scris eseuri, evocări, articole, cronici muzicale, recenzii, în Muzică și Poezie, Muzica, Rampa, Universul literar, Armonia (Botoșani), Musical Courier (New York), Le Monde Musical, Gazette Musicale (Paris), La Revue Musicale (Bruxelles), etc. A redactat prefețe la diverse volume de critică muzicală și traduceri (Jacques Chailley). A compus muzică de cameră: Trio pentru 2 viori și pian, Cântec de leagăn și romanță, Piesă de concert pentru harpă, Baladă pentru harpă, muzică pentru pian: Suită mică nr. 1 pentru pian, Suita nr. 2 pentru pian, Nocturnă pentru pian, Muzicuța, Piesă lirică pentru pian, Patru miniaturi

1903 – S-a născut Aurel Avramescu

17 iunie 1903, Radna, Arad – 29 octombrie 1985, București

Inginer, promotor al disciplinelor științei și tehnologiei informației, membru corespondent (din 1940) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat pentru un an matematica la Cluj, în 1922, având profesori pe Nicolae Abramescu și Gheorghe Bratu, apoi a devenit student al politehnicii din Dresda obținând titlul de inginer electrotehnician în 1928. A obținut titlul de Doctor în Inginerie la Dresda în 1937 sub îndrumarea lui Heinrich Barkhausen cu o teorie a difuzării căldurii în conductoare și contacte. A lucrat la Direcția Generală PTT, la Societatea de Gaz și Electricitate, la Întreprinderea de Rețele Electrice, a fost asistentul profesorului Dimitrie Leonida la Politehnica din București, apoi la Institutul de Energetică din București. A fost președinte al Comisiei de Automatizări a Academiei Române și un precursor al industriei electronice și a elementelor de automatizare din România. A efectuat cercetări asupra difuziei informației științifice și a tratat noțiune de energie informațională, introdusă de Octav Onicescu. A fost președinte al Centrului de Documentare Științifică al Academiei, redactor responsabil al revistelor Eletrotehnica și Progresele științei. Din opera sa: Necesitatea reorganizării rețelei telegrafice, Introducere în documentarea științifică (coautor Virgil Cândea), Un nou criteriu integrat cumulativ de optimizare a sistemelor automate, Echipamente periferice ale calculatoarelor electronice, Metode de automatizare a culegerii și tratării informației, Quantifying Scientific Information Diffusion, etc

1908 – S-a născut Ion Theodor Ilea

17 iunie 1908, Bistrița Bârgăului, Bistrița Năsăud – 25 septembrie 1983, București

Poet și prozator, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1936). A urmat Academia de Artă Dramatică din Cluj (1929–1934). A fost secretar de redacție la revista Societatea de mâine din Cluj, director la Eu și Europa din Deva și Transilvania noastră. A debutat în revista Hyperion din Cluj (1930); debutul editorial a fost cu Inventar rural (1931). A colaborat la Cuvântul liber, Viața literară, Brașovul literar, Revista Fundațiilor Regale, Convorbiri literare, Dimineața, Adevărul, Universul literar, Tribuna democrată, Manifest, Familia, etc. A publicat volume de versuri Gloata, Întoarcere, Simfonia furtunilor, Pasul meu peste ani, Anii vii, Eflorescență și de proză: Sub cerul Heniului, Mărturisirile unui anonim. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov (1971)

1910 – Primul zbor al lui Aurel Vlaicu, pe Dealul Cotrocenilor

Fiind angajat ca inginer în cadrul Arsenalului Armatei, cu sprijinul acestuia, a început construcția aeroplanului. Lucrând asiduu împreună cu muncitorii și cu alți ingineri, a terminat de construit la începutul lunii iunie 1910 aparatul cunoscut sub denumirea Vlaicu I. A scos aeroplanul pe câmp pentru prima dată la 16 iunie, dar cele două încercări de a-l ridica de la sol au eșuat din cauza unei mici defecțiuni la motor, respectiv a unei probleme care privea comenzile aripilor aparatului. A doua zi, la 17 iunie 1910, Vlaicu și-a scos din nou aeroplanul pe câmpul de la Cotroceni și, ajutat de prietenii săi, a pornit motorul aparatului. După două încercări nereușite în care a rulat fără să se înalțe, el s-a întors la grupul său, explicând entuziasmat de ce nu reușise acest lucru – nu acționase cum trebuie comenzile aparatului. A făcut o nouă încercare. În zgomotul motorului, aeroplanul a câștigat viteză și, după circa 40 de metri parcurși pe pământ, a fost văzut de toți cei prezenți cum se ridică în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, după care a coboarât ușor pe pământ. A fost zborul primului aeroplan românesc, proiectat, construit și pilotat de un român

1913 – S-a născut Petronela Negoșanu

17 iunie 1913, Copăcel, Brașov – 10 august 2001, București

Prozatoare și traducătoare. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde și-a dat și doctoratul (1937) cu o teză despre Basarabia în lumina dreptului internațional. A fost avocat, în Baroul din Cluj, apoi la București. A debutat cu proză în revista Symposion din Cluj (1939), urmat de debutul editorial cu volumul de nuvele Am ucis albatrosul (1943). A colaborat la revistele: Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Steaua, Viața românească, România literară, etc. A tradus din Andersen, L. Bromfield, Charles Dickens, Fr. Durrenmatt, Abel Plenn etc. A scris un studiu Destinul unui artist: Theodor Aman, bine documentat și ușor romanțat

1923 – S-a înființat Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF)

A fost o instituție de stat, înființată prin Legea de educație fizică, promulgată de Regele Ferdinand I în 17 iunie 1923, ca una dintre printre primele legi de acest gen din Europa. În cadrul acestuia, s-a înființat Institutul Național de Educație Fizică (INEF)

1925 – S-a publicat Legea pentru organizarea și exploatarea căilor ferate

Prin această lege, CFR căpăta un început de autonomie administrativă și financiară. A fost înființată Administrația CFR, cu statut de persoană juridică și cu buget propriu, fondurile alocate căilor ferate crescând considerabil. La data de 11/23 aprilie 1880, s-a înființat administrația de stat a căilor ferate, sub denumirea Direcțiunea princiară (din 1883, generală) a Căilor Ferate Române, instituție care consacră inițialele CFR

1925 – A încetat din viață Anghel Saligny (19 aprilie 1854, Șerbănești, Galați – 17 iunie 1925, București)

Inginer constructor, ministru și pedagog, considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, membru al Academiei Române

1926 – S-a născut Sergiu Rădăuțanu

17 iunie 1926, Chișinău – 6 martie 1998, Sankt-Petersburg

Om de știință din Basarabia, specialist în domeniul fizicii și chimiei materialelor semiconductoare. A fost descendent al unei familii de intelectuali, printre care un bunic cu studii la vestita Sorbona, cu tatăl profesor de limbă franceză, bun cunoscător a nouă limbi străine și mama, absolventă a conservatorului. A urmat Facultatea de fizică a Universității de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o cu eminență (1955). Din 1959 a fost șeful Laboratorului de Materiale Semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM). În 1959 a susținut teza de Doctor în Științe fizico-matematice la Institutul de Fizică și Tehnică „A.F. Ioffe” din Sankt-Petersburg pe tema Cercetările soluțiilor solide în sistemele InAa-In2 Se3, iar la 17 iunie 1966 a susținut teza de Doctor Habilitat în Științe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg pe tema Cercetările semiconductorilor de tip diamant cu structura defectă. Organizator și primul rector al Universității Tehnice din Chișinău, a publicat circa 1000 lucrări științifice, în mare parte găzduite în presa internațională de prestigiu

1927 – S-a născut Sütő András

17 iunie 1927, Cămăraș, Cluj – 30 septembrie 2006, Budapesta

Scriitor, redactor maghiar. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud și a celui din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană Világosság cu eseul Levél egy román barátomhoz (Scrisoare către un prieten român). A fost membru al Marii Adunării Naționale (1965–1980) și vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România (1974–1982). În anii ’50, proza și dramaturgia lui Sütő respectă obedient ideologia proletcultistă, reflectată în titlurile fățiș populiste ale volumelor sale: Mămăligă cu brânză, Soldatul necunoscut. Proza sa devine mai sofisticată cu volumul Rătăcirile lui Salamon (1957). În ultimii ani ai regimului Ceaușescu operele sale, nemaifiind publicate în România, au apărut exclusiv în străinătate, deși el a continuat să rămână redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet (Viață Nouă), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. S-a retras perioade îndelungate la casa de vacanță din munții de lângă Gheorgheni, fiind urmărit permanent de Securitate. A fost membru fondator al UDMR. În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, pierzându-și un ochi. După spitalizare s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A fost laureat al premiilor „Herder” și „Kossuth”

1932 – S-a născut Sabin Bălașa

17 iunie 1932, Dobriceni, Vâlcea – 1 aprilie 2008, București

Pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor. Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3000 de piese. A absolvit în 1955 Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București. A fost legat spiritual de Italia pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a picta, în special la Florența. Aceeași legătură a simțit-o și față de Iași, unde a realizat celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității „Al. I. Cuza” și unde s-a simțit permanent acasă, motiv pentru care declara, cu umor, că este „moldovean de origine oltean”. Celebritatea pe care i-au adus-o muralele de la Iași și pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevărată vânătoare de Sabin Bălașa. Marii colecționari din România, dar și din Europa și SUA, i-au dorit lucrările, crescând cotația acestora la valori amețitoare, puternicii epocii i-au comandat și i-au plătit două lucrări dedicate cuplului Ceaușescu (de altminteri, remarcabile ca valoare artistică; în schimb, Bălașa n-a pictat niciodată tractoare, ciocane și seceri și opera sa nu s-a încadrat în rigorile ideologice ale comunismului). Biografie ilustrată

1934 – La Radiodifuziunea Română, a debutat Ora soliștilor

Emisiune muzicală difuzată la cererea ascultătorilor

1940 – S-a născut Virgil Ogășanu

17 iunie 1940, Turnu Severin

Actor de film, scenă, voce și televiziune, precum și pedagog. În 1962 a debutat cinematografic în filmul Doi băieți ca pâinea caldă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov, și a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. A jucat pe această scenă în Steaua fără nume de Mihail Sebastian și Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, ambele regizate de Liviu Ciulei. Pentru rolul din Nu sunt Turnul Eiffel a primit premiul pentru interpretare la Decada Dramaturgiei Originale. În 1965, a fost angajat la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”. Pe această scenă a jucat în D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Privește înapoi cu mânie de John Osborne, Livada cu vișini de Cehov, Meteorul de Friederich Durrenmatt, Revizorul de Gogol, Suferințele tânărului W de Plenzdorf, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, Ferma de David Storey, Răceala de Marin Sorescu, Menajeria de sticlă de Tennesse Williams, Scandal la Palermo de Goldoni, Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, etc. A jucat și la Teatrul „C.I. Nottara”, în Uzina de placeri S.A. de Alexandr Galin, Voiajul domnului Perrichon de Eugene Labiche, etc. Filme: Neguțătorul de ochelari, Diavolul și bunul Dumnezeu, Cavalerul Tristei Figuri, Dragostea începe vineri, Cadavrul viu, Speranța nu moare in zori, Premiera, În așteptarea lui Lefty, Pe malul stâng al Dunării albastre, Stâlpii societății, Doctori de mame, De ce eu?

Cavalerul Tristei Figuri

1947 – S-a născut Ninela Caranfil

17 iunie 1947, Satul Nou, Cimișlia, Republica Moldova

Actriță de teatru și film, artistă emerită din Republica Moldova. Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” (1969) din Moscova, specialitatea Actor teatru și film. Din 1969 a fost angajată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. A fost viceministru al Culturii al Republicii Moldova. A fost distinsă cu Marele Premiu la Festivalul „Lucian Blaga” (Romania), Premiul la Festivalul Internațional Mihai Eminescu în lume, Premiul pentru cel mai bun rol feminin, Gala Premiilor UNITEM. A publicat trei volume: Tăcerea de până la cuvânt, Neobișnuita forță a scenei, Bărbații din viața mea

1949 – S-a născut Pavel Coruț

17 iunie 1949, Glăvăneștii Vechi, Iași

Scriitor. A absolvit Școala Militară Superioară de Marină (1971). În 1975 a scris primul roman, Pământul durerii, dar după 10 ani a ars manuscrisul, motiv pentru care acesta nu a văzut lumina tiparului. A activat în spionaj la Direcția de Informații a armatei, ca ofițer de relații externe, apoi șef Birou Contrainformații în Direcția Contrainformații Militare. Și-a exprimat anumite opinii în legătură cu activitatea șefilor săi, motiv pentru care a fost luat în urmărire de către organele speciale ale statului și a fost trecut în rezervă în 1990. A lucrat ca gazetar la Telegraf, Națiunea, Expres Magazin. A debutat în 1992 și de atunci a publicat peste 160 de cărți; subiectele atinse de autor în aceste cărți sunt diverse. Ficțiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului

1949 – S-a născut Ion Hadârcă

17 iunie 1949, Sîngerei, URSS

Poet, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1978) și om politic din Republica Moldova. A debutat ca poet în timpul școlii, în 1965, cu versuri în revista Cultura Moldovei. După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei (1966), a fost angajat la ziarul raional Calea leninistă. A urmat Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău (1970–1974). În perioada studiilor universitare, a citit primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar Luceafărul, poezii care i s-au publicat în ziarele Tinerimea Moldovei, Moldova socialistă, Cultura Moldovei. A debutat editorial în 1977, cu placheta de versuri Zilele. A fost redactor, apoi șef de secție la Editura Literatura artistică din Chișinău. A demisionat în 1981 din motive ideologice, neîmpărtășind politica cenzurii oficiale. A fost director al cenaclului literar Luceafărul de pe lângă revista Tinerimea Moldovei, director al secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al Comitetului de conducere, ulterior – al biroului organizației de partid al breslei scriitoricești. A fost fondatorul și primul președinte al Frontului Popular din Moldova, președinte al Partidului Liberal Reformator, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din operele publicate: Baciul mieilor chirilici, Darul vorbirii, Ambasadorul Atlantidei, Două imperii, Albe cetățile negre, Teoria stării inutile, Era barbară, Arta obsesiei

1951 – S-a născut Ioan Fernbach

17 iunie 1951, Timișoara

Violonist, pedagog al viorii. A absolvit cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut profesori pe George Manoliu, Maria Maszalits, Dumitru Pop, Paul Staicu, etc. În 1974. A fost concert-maestru, director al Filarmonicii Banatul din Timișoara timp de 26 de ani, fiind la momentul ocupării acestui post, în anul 1980, cel mai tânăr concert-maestru din țară, dovedindu-se a fi, totodată, și cel mai longeviv. În perioada 1997–2006, a fost directorul general al Filarmonicii timișorene. În prezent, este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Interpretare Muzicală–Instrument (Vioară), unde în afara viorii, predă cursul de Muzică de cameră și cursul de Studii de orchestră

Franz Liszt – Missa Coronationalis • Ioan Fernbach – vioară solo (2013)

1956 – A încetat din viață Arthur Văitoianu (14 aprilie 1864, Ismail – 17 iunie 1956, București)

General al Armatei României din Primul Război Mondial, om politic, prim-ministru, în cursul mandatului său având loc primele alegeri din România Mare

1975 – S-a născut Lucian Dan Teodorovici

17 iunie 1975, Rădăuți, Suceava

Prozator, dramaturg și scenarist contemporan. A fost coordonator al colecției Ego. Proză de la Editura Polirom, consilier editorial, apoi redactor-șef la Editura Polirom, senior-editor al săptămânalului Suplimentul de cultură și redactor, redactor-sef adjunct al revistei culturale Timpul. Este director al Muzeului Național al Literaturii Române din Iași din 2017 și manager al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT). Volume publicate: Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi (debut, 1999), Circul nostru vă prezintă:, Audiență 0, Celelalte povești de dragoste, Matei Brunul, Cel care cheamă câinii

1976 – Decretul nr. 185/16 iunie 1976 privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse

La articolul 1 se prevedea: „amnistierea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei și refuzul înapoierii în țară săvîrșite de cetățenii români care, la data adoptării prezentului decret, sînt stabiliți în străinătate, dacă se reintorc și își stabilesc domiciliul în țara în termen de doi ani”. A fost publicat în Buletinul Oficial nr. 56/17 iunie 1976. Consiliul de Stat a dorit ca, prin această măsură să stopeze tentativele de trecere frauduloasă a frontierei și să readucă în România personalități aflate in exil

1977 – Începerea lucrărilor de construcție a uzinei de autoturisme de mic litraj Oltcit de la Craiova

Oltcit Craiova a apărut în urma unui parteneriat îintre guvernul român și producătorul francez de automobile Citroën. În fabrică s-au produs patru versiuni ale autoturismului Oltcit: Special, Club, Club 12 TRS, Club 12 CS

1981 – S-a născut Sorin Paraschiv

17 iunie 1981, Alexandria, Teleorman

Fotbalist retras din activitate, care a evoluat pe postul de mijlocaș la FC Steaua București, echipă cu care a cucerit trei titluri de campion (2001, 2005, 2006), o Super Cupă a României (2006) și cu care a ajuns în semifinalele Cupei UEFA

1994 – Legea nr. 41/17 iunie 1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune

Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 153/18 iunie 1994. Cele două societăți urmau să funcționeze ca „[…] servicii publice autonome, de interes național, independente editorial […” (prin desființarea Radioteleviziunii Române)

1999 – Parlamentul român a aprobat tranzitul spre Iugoslavia

La cererea președintelui Emil Constantinescu, Parlamentul, cu majoritate de voturi, aprobă tranzitul contingentelor cehe și poloneze din cadrul trupelor internaționale de menținere a păcii pentru Kosovo (KFOR)

2003 – A încetat din viață Emanuel Elenescu (8 martie 1911, Piatra Neamț – 17 iunie 2003, București)

Compozitor și dirijor al Corului Academic Radio și al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române

2015 – A încetat din viață Lucia Olteanu (16 mai 1925, București – 17 iunie 2015, București)

Poetă și prozatoare, autoare de cărți pentru copii

2018 – A încetat din viață Dumitru Micu (Dumitru Chiș; 8 noiembrie 1928, Bârsa, Someș-Odorhei, Sălaj – 17 iunie 2018, București)

Istoric și critic literar, profesor universitar

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Ataculdenoapte #TetraevangheliaruldelaHumor #ElenaCuza #Familia #IlieETorouțiu #VictorPapilian #GheorgheMurgeanu #RomeoAlexandrescu #AurelAvramescu #IonTheodorIlea #PrimulzboralluiAurelVlaicu #PetronelaNegoșanu #OficiulNaționaldeEducațieFizică #SergiuRădăuțanu #SütőAndrás #SabinBălașa #VirgilOgășanu #NinelaCaranfil #PavelCoruț #IonHadârcă #IoanFernbach #LucianDanTeodorovici #Oltcit #SorinParaschiv

0 comentarii la „17 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: