Istoria României România frumoasă Today's Memory

19 Iunie în istoria românilor

Foto: Demolarea Bisericii Sfânta Vineri


Ziua Recunoștinței în Transplant

Marcată din 2010, în semn de mulțumire față de donatori, de încurajare a pacienților care au căpătat o grefă și ca apreciere față de medicii care efectuează astfel de operații complexe

 

1783 – Împăratul Iosif al II-lea a decis înființarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina

Prin ordonanța imperială din 19 iunie 1783, Iosif al II-lea a dispus ca „fără amânare să se reducă numărul mănăstirilor, iar pământurile și fondurile să treacă sub povățuirea stăpânirii împărătești și crăieștii Mării. Averea preoților care nu trăiesc în Bucovina să se confiște, iar din întreg fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală, fie la Cernăuți, fie la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare”. Acest fond a fost funcțional între anii 1783–1948

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Ana Ipătescu Pictură de Alexandru Ciucurencu

La 19 iunie/1 iulie 1848, Guvernul provizoriu al Țării Românești a fost arestat în urma unui complot al forțelor reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București). A fost anihilat imediat de revoluționari, care au cerut sprijinul populației. Bucureștenii în frunte cu Ana Ipătescu, însuflețiți de idealurile Revoluției, i-a salvat cu prețul a opt morți și mai mulți răniți.

Gheorge Magheru a primit conducerea armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției în Oltenia

1866 – A apărut Legea asupra taxelor vamale

Deși a reprezentat prima organizare vamală din Principatele Române, punerea sa în aplicare a fost amânată prin alte două legi succesive. Prima lege vamală modernă și sistematizată a fost promulgată la 15 iunie 1874 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1875

1878 – Delegația României a prezentat Congresului de la Berlin doleanțele țării

Congresul de la Berlin (1/13 iunie–1/13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. S-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877–1878), având ca scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. La congres, reprezentanții României, Greciei și Serbiei au fost admiși doar la ședințele care îi priveau, având un vot pur consultativ. Eforturile lui Ion C. Brătianu, primul ministru, și Mihail Kogălniceanu, ministrul afacerilor stăine, de a participa cu drepturi depline la Conferință, nu au avut succes. Pe 12/25 iunie au înaintat un memoriu cancelarului Bismarck, președintele Congresului, unde se cerea: 1) nici o parte a teritoriului să nu fie dezlipită de la statul român; 2) teritoriul național să nu servească ca drum de trecere a trupelor rusești din Bulgaria; 3) România, în virtutea drepturilor ei seculare, să ia din nou în stăpânire gurile Dunării, inclusiv Insula Șerpilor; 4) să primească despăgubiri proporționale forțelor angajate în luptă; 5) independența să-i fie solemn recunoscută și teritoriul să fie declarat neutru. La 19 iunie reprezentanții români au fost admiși la ședință însă doar pentru „a fi auziți, dar nu ascultați”. Congresul de la Berlin a consacrat recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte. Enormă importanță prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane

1882 – S-a născut Ștefan Zeletin

Ștefan Motăș; 19 iunie 1882, Burdusaci, Bacău – 20 iulie 1934, București

Filozof, economist și sociolog, profesor universitar. A fost licențiat al Facultății de Filosofie și Filologie clasică din Iași, iar în 1914 și-a luat doctoratul cu Magna cum laude la Universitatea din Berlin. După terminarea studiilor a fost profesor la Universitatea din Iași. A fost unul dintre cele mai cunoscute nume ale liberalismului teoretic românesc interbelic. A demonstrat că singura cale pentru modernizarea României o reprezenta capitalismul. Însă, un capitalism autentic nu se poate construi decât de o burghezie națională în strânsă legătură cu burghezia europeană. Pentru aceasta este nevoie de un partid liberal puternic și de o doctrină care să inspire o guvernare luminată. Din scrierile sale: Evanghelia naturii, Scurtă expunere a filosofiei sceptice, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române – un îndrumar teoretic și practic pentru orice guvernare liberală, Nirvana, gânduri despre lume și viață

1899 – S-a născut George Călinescu

19 iunie 1899, București – 12 martie 1965, Otopeni

Critic și istoric literar, scriitor, publicist, academician, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele cu G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din București, a luat licența în Litere în 1923 cu teza Umanismul lui Carducci. A devenit profesor de limba italiană la licee bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan. În 1926 s-a mutat în București, a obținut o detașare la Liceul „Gh. Șincai” și a citit pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, s-a căsătorit cu Alice Vera, episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soți fiind descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunții. A editat revista Sinteza, în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală Capricorn (1930). A devenit în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză despre Avatarii faraonului Tla, nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare chiar de el. A fost numit conferențiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, iar din 1945 s-a transferat la Universitatea din București. În 1926 a debutat cu versuri în Universul literar, a colaborat la Viața literară și Gândirea, a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viața românească. La București a colaborat cu prestigioasa Revistă a Fundațiilor Regale. A fondat la Iași Jurnalul literar (1939), pe care l-a condus; la fel și revistele Jurnalul literar, Lumea și ziarele Tribuna poporului, Națiunea. După 1947 a publicat în revistele Gazeta literară, devenită mai apoi România literară, și Contemporanul, Roma, Sburătorul. A scris studii fundamentale despre literatura română: Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), Istoria literaturii române. Compendiu (1945), Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri, etc.; studii și eseuri privind literatura universală: Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini. A scris romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru; poezie: Lauda lucrurilorLauda zăpezii.

1900 – S-a născut Irina Constanziu-Vlassopol

19 iunie 1900, Iași – 1979, București

Prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. S-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofițer în rezervă al Marinei Militare Române. La 18 februarie 1930, căpitănia portului Brăila i-a eliberat livretul de marinar cu nr. 270 și l-a convins pe soțul ei să închirieze de la Serviciul Militar Român cargoul Oituz de 5.400 tone. A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele Dacia și Oituz (1930–1932). Pe cargoul Inginer N. Vlassopol, alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile Buenos Aires, Rosario, Montevideo. Și-a dovedit pe deplin abilitățile de lup de mare într-o furtună din strâmtoarea Messina, când a salvat nava de la naufragiu. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, Irina Constanziu-Vlassopol a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III-a. După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale burgheze, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale

1900 – A încetat din viață Prințesa Josephine de Baden (Josephine Friederike Luise de Baden; 21 octombrie 1813, Mannheim, Confederația Rinului – 19 iunie 1900, Sigmaringen, Germania)

Al treilea copil și a doua fiică a cuplului Marelui Ducat de Baden, căsătorită cu Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, mama lui Carol I, rege al României

1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României

A fost fondat în 1906, prin Decretul semnat la 19 iunie de către Regele Carol I al României, cu scopul de a îndeplini atribuțiile unui serviciu geologic național. De la înființare și până în 1928, directorul institutului a fost Ludovic Mrazek. Totodată, s-a creat Corpul geologilor, prin decretul semnat de regele Carol I la 10 martie 1906

1910 – S-a născut Arnold Graffi

19 iunie 1910, Bistrița, Austro-Ungaria – 30 ianuarie 2006, Berlin

Medic sas din Transilvania, pionier al oncologiei din secolul al XX-lea.

A studiat Medicina la Marburg, Leipzig și Tübingen înainte de a obține doctoratul la Charité din Berlin. A lucrat la Institutul ”Paul Ehrlich” din Frankfurt, a predat la Universitatea Humboldt din Berlin de la mijlocul anilor 1940 până în 1975, când s-a retras. După pensionare, Graffi a continuat să fie implicat în cercetarea cancerului, mai ales în domeniul chimioterapiei și problemele legate de aceasta. De-a lungul vieții, a primit numeroase premii, ca medalia ”Cothenius” a Academiei de Științe ale Naturii în 1977, premiul ”Paul Ehrlich” de la Frankfurt în 1979, medalia ”Helmholtz” a Academiei de Științe din Berlin în 1984, doctorat onorific de la Universitatea din Leipzig în 1990 și Crucea Ordinului de Merit de la guvernul german în 1995

1910 – S-a născut Aurelian Stan

19 iunie 1910, Bogzești, Neamț – 20 iunie 2003, București

Inginer, căpitan, profesor universitar, membru fondator al Academiei de Știinte Tehnice din România, membru corespondent (din 1943) al Academiei de Științe din România, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A fost licențiat în matematici al Facultății de Știinte a Universității din Cluj, absolvent inginer al Școlii Superioare de Fabricație de Armament de la Paris și inginer electromecanic al Școlii Politehnice din București. A început, în anul 1942, o lungă și fructuoasă activitate didactică, mai întâi profesor de Matematici, Mecanică, Rezistența materialelor și Balistică la Școala de Ofițeri Activi de Aviație șsi Artilerie Antiaeriană, apoi, din 1946, la Politehnica din București, profesor de Mecanică, Rezistența materialelor și Vibrații mecanice. Autor a peste 200 de articole, publicate în reviste prestigioase din țară și străinătate, precum și a numeroase volume, devenite cu timpul lucrări de referință, profesorul Aurelian Stan a abordat o vastă problematică: ecrane acustice (teza de doctorat), infrasunete, ultrasunete, acustica halelor industriale, combaterea zgomotelor și vibrațtiilor în întreprinderi, acustica subacvatică, la care se adaugă și elaborări de standarde. Pe plan international, activitatea sa a fost, de asemenea, recunoscută, fiind ales membru al Grupării Acusticienilor de Limbă Franceză (GALF), membru și vicepreședinte al Societății de Acustică din Europa (FASE).

1919 – A încetat din viață Petre P. Carp (29 iunie 1837, Iași – 19 iunie 1919, Țibănești, Iași)

Politician, membru marcant al Partidului Conservator, în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României, a contribuit la înființarea societății Junimea

1925 – S-a născut Vitalie Cliuc

19 iunie 1925, Chișinău

Poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1972. S-a stabilit cu mama sa la Iași, după moartea tatălui. Între 1944–1946 a urmat Școala de ofițeri de artilerie din Pitești, la absolvire fiind avansat sublocotenent. A avut o carieră militară, până la gradul de colonel, în garnizoanele Timișoara, Beiuș, Arad, Predeal, Râmnicu-Sărat, Sihlea și București. A debutat în ziarul Glasul armatei în anul 1946. A colaborat la România literară, Contemporanul, Flacăra, Luceafărul, Ateneu, Astra, Transilvania, lașul literar, Scrisul bănățean, Viața militară, etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Cu pânzele întinse (1957), urmat de Geneza luminii, Amfore, Glasul armelor, Cupa de aur, Dansul Walkiriilor, Bodyguard la Caracalla, etc.

1927 – S-a născut Malvina Urșianu

19 iunie 1927, Gușoeni, Vâlcea – 6 august 2015, București

Regizoare și scenaristă de film. A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului și a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul și actorul Jean Georgescu. A studiat singură filmele regizorilor străini și a început cariera ca asistentă de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu, Petrolul și Pădurile. A fost asistenta acestuia și la regizarea filmelor În sat la noi, Directorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la Nepoții gornistului, a Marietei Sava și a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor. Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar în timpul filmărilor a fost întreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o nuvelă a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. În 1958 i s-a înscenat un proces de demascare și a fost acuzată de sabotaj ideologic și anticomunism, fiind arestată și închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie. În perioada 1968–1987 a realizat 8 filme (Scenariul și regia): Gioconda fără surâs, Serata, Trecătoarele iubiri, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Liniștea din adâncuri, Pe malul stâng al Dunării albastre, O lumină la etajul zece, Figuranții. A urmat o altă pauză de 8 ani, căci se înăsprise cenzura comunistă. A revenit în 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni. În 2000 a fost decorată cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii” și în 2002 A urmat filmul Ce lume veselă, pentru care, în 2003 a primit premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România, marcând retragerea sa din activitate. A fost căsătorită cu scriitorul și publicistul Paul Anghel

Liniștea din adâncuri (1982)

1941 – S-a născut Irina Petrescu

19 iunie 1941, București – 19 martie 2013, București

Actriță de teatru, radio, televiziune, voce și film. Intrase la Filologie, dar… a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 1963, clasa profesorilor Ion Șahighian și David Esrig. A fost descoperită înca din timpul studenției, de regizorul Savel Stiopul, care a chemat-o sa dea probe pentru un proiect de film care nu s-a mai realizat, dar regizorul Liviu Ciulei a distribuit-o în rolul principal din Valurile Dunării (1960). A urmat imediat roluri în: Nu vreau să mă însor, Poveste sentimentală, Pași spre Lună, Străinul. A jucat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București. Lucian Pintilie a distribuit-o într-un film deosebit, Duminică la ora 6 (1966), partenera lui Dan Nuțu (premiat la Mamaia 1965 și la Mar del Plata 1966), cu care va juca și în Diminețile unui băiat cuminte (1967) în regia lui Andrei Blaier. Se afla practic în drum spre Hollywood, când soarta a lovit-o necruțător, ucigandu-i ambii părinți într-un accident rutier… Alte filme: Șeful sectorului suflete, Prin cenușa imperiului, Răutăciosul adolescent, Facerea Lumii, Imposibila iubire, Stâlpii societății, Hotel de lux, Domnișoara Christina

Duminică la ora 6 (1966)

1946 – S-a născut Neculai Păduraru

19 iunie 1946, Sagna, Neamț

Sculptor, desenator și pictor român, profesor universitar. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa profesorului Boris Caragea (1971–1975). A fost profesor universitar al Universității Naționale de Arte București. A participat la expoziții de grup și personale: Galeria Apollo, Sala Dalles și Galeriile Academiei Române din București, Galleria delle Ore din Milano, Academia di Romania di Roma, Galeria Dana din Iași.

Biografie ilustrată; Galerie

1955 – A încetat din viață Marius Mihail (15 martie 1926, București – 19 iunie, 1955, București)

Compozitor și textier de muzică ușoară

1956 – S-a născut Octavian Penda

19 iunie 1956 – 19 aprilie 2011, București

Pictor, gravor, sculptor, medalist, ceramist, sticlar, profesor universitar. A absolvit Academia de Arte Vizuale din București. A pictat biserici, a modelat lutul și bronzul, a făcut pictură de șevalet, a creat medalii și a gravat însemne, timbre și bancnote. În 1982, a creat medalia comemorativă 2050 ani de la crearea statului dac, apoi primele bancnote emise în țară dupa 1989, emisiuni comemorative filatelice. A construit și a condus Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. A fost o prezență constantă în marile imprimerii și ateliere de gravură din Anglia, Canada, Italia, Japonia, China, Belgia, Cehia. Galerie

1962 – A încetat din viață Mihail Ghermănescu (20 mai 1899, București – 19 iunie 1962, București)

Matematician cu contribuții în analiza matematică, teoria numerelor, algebră, mecanică generală și balistică

1972 – S-a născut Andrei Duban

19 iunie 1972, București

Actor de teatru și film. A studiat la Academia de Teatru și Film, secția Actorie, clasa profesor Ion Cojar. A jucat la Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, în: Visul unei nopți de vară, Vassa Jeleznova, Romeo și Julieta, Năluca, Boabe de rouă pe frunza de lotus în bătaia lunii, Moartea unui comis voiajor, Numele trandafirului, Anna Karenina, etc. A jucat în filme: Acțiunea Zuzuc, Declarație de dragoste, Căsătorie cu repetiție, Duminica în familie, Amen, The House of Magic

Duminica în familie (1988)

1973 – A încetat din viață Gabriel Georgescu (4 septembrie 1911, Craiova – 19 iunie 1973, Satu Mare)

Poet, traducător, profesor de liceu, lector la Institutul Pedagogic din Baia Mare

1977 – S-a născut Maria Cioncan

19 iunie 1977, Maieru, Bistrița-Năsăud – 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria

Atletă. A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj, în februarie 2004 a obținut licența; fiind admisă la masterat, la specializarea Știința sportului. A obținut de trei ori titlul de campioană balcanică la 800 m și 1.500 m, de asemenea a cucerit două titluri de campioană națională de tineret la 800 m și 1.500 m, cinci titluri de campioană națională de senioare la 800 m, 1.500 m și 3.000 m. A câștigat numeroase concursuri de Grand Prix 1 și Super Grand Prix, a fost laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. A murit în urma unui accident de mașină, când se întorcea din Bulgaria

1983 – A fost inaugurat podul rutier de la Agigea

Construcția a început în anul 1980. Podul are patru benzi, iar lungimea totală este de 270 de metri. Este un pod hobanat, cu un singur pilon amplasat pe malul stâng al canalului. Lățimea părții carosabile este de 14,80 metri, circulația desfășurându-se pe patru benzi. Este primul pod hobanat realizat pe un drum național din România

1987 – Demolarea Bisericii Sfânta Vineri

Biserica Sfânta Vineri-Herasca, cu hramul Cuvioasa Parascheva a fost ctitorită de Matei Basarab, datând din 1645 și demolată la decizia Elenei Ceaușescu. Demolarea a început la orele 18.00. Peste trei mii de credincioși au sfidat atunci Securitatea și Miliția. Pentru prima oară în România oamenii au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!„. S-au operat arestări, dar lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat să dărâme biserica și au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei. „La 20.30 pușcăriașul care s-a agățat de turlă a căzut și am aflat că după câteva săptămâni a murit în spital. În genunchi, lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiștii arestau…”, spunea preotul paroh Gelu Bogdan. Pe locul fostei biserici a apărut, peste noapte, un covor de zeci de mii de lumânări. Securiștii n-au avut curajul să-i oprească. Prin grija preotului, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și muzeul Herești. Pe locul bisericii a fost construit blocul 105 B…

Realitatea Spirituală – Adevărul despre demolarea Bisericii Sf. Vineri

1992 – România și Republica Azerbaidjan au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

România a fost a doua țară care a recunoscut independența Azerbaijanului, pe 11 decembrie 1991. Ambasada României în Republica Azerbaidjan funcționează începând cu data de 3 noiembrie 1998, iar Ambasada Republicii Azerbaidjan în România funcționează din 19 mai, 2001

1992 – A început Bătălia de la Tighina

A avut loc între 19–22 iunie 1992, între forțe ale poliției și ale unităților nou-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și garda Republicii Moldovenești Nistreene, Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte. Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru. Numărul victimelor nu a fost determinat nici până astăzi, dar potrivit unor estimări făcute la Chișinău, au murit 279 de combatanți și 1.223 de civili

1996 – S-a născut Larisa Iordache

19 iunie 1996, București

Gimnastă de talie mondială, multiplă medaliată olimpică, mondială și europeană, câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la olimpiada din 2012, cvadruplă medaliată mondială și de 12 ori medaliată europeană

2001 – A fost realizat un transplant de inimă artificială de ultimă generație, Novacor

Pentru prima dată în România și în Europa Centrală și de Est, la Institutul de Cardiologie „Prof. dr. C.C. Iliescu” Fundeni din București s-a transplantat o inimă artificială, un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului. Operația a fost efectuată de o echipă condusă de către profesorul Vasile Cîndea, directorul institutului, și de către Șerban Bubenek, șeful proiectului românesc de asistare mecanica a cordului. La intervenție au mai participat medici de la Spitalul Universitar Saint Luc din Bruxelles

2008 – A încetat din viață Constantin Dinischiotu (11 mai 1927, București – 19 iunie 2008)

Regizor și director la mai multe teatre din țară, regizor artistic la Radioteleviziunea Română

2013 – A încetat din viață Alexandru Mușina (1 iulie 1954, Sibiu – 19 iunie 2013, Brașov)

Antologator, editor, eseist, publicist și poet

2016 – A încetat din viață Mihnea Berindei (22 martie 1948, București – 19 iunie 2016, Veneția, Italia)

Istoric de origine română naturalizat în Franța, cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman, susținător al disidenței din Europa Centrală și de Est și în special, din România

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Revoluția1848AnaIpătescu #ȘtefanZeletin #GeorgeCălinescu #IrinaConstanziuVlassopol #InstitutulGeologic #ArnoldGraffi #AurelianStan #VitalieCliuc #MalvinaUrșianu #IrinaPetrescu #NeculaiPăduraru #OctavianPenda #AndreiDuban #MariaCioncan #PodulrutierAgigea #DemolareaBisericiiSfântaVineri #BătăliadelaTighina #LarisaIordache

0 comentarii la „19 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: