Istoria României România frumoasă Today's Memory

28 Iunie în istoria românilor

Foto: Anexarea de URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța – dezarmarea unor soldați români


1358 – Primul privilegiu comercial cunoscut acordat negustorilor brașoveni pentru Țara Românească

Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, a acordat negustorilor brașoveni liberă trecere pentru negoțul lor cu Țara Românească: să puteți trece slobod și netulburat cu mărfurile voastre și orice fel de lucruri, între Buzău și Prahova, adică din locul în care se varsă în Dunăre rîul numit Ialomița (Iloncha) pînă în locul unde se varsă, de asemenea, în Dunăre rîul numit Siret, și să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră“. S-a confirmat astfel existența unui drum comercial care pornea din Transilvania pe Valea Prahovei și pe Valea Buzăului spre Dunăre. Istoricul Vasile Pârvan, îl numește Drumul mare de plai și apreciază că e „o cale străveche pe care s-au scurs cu circa șapte secole după Hristos locuitori din ambele părți ale Carpaților“. În Țara Bârsei și Muntenia, ruta se numea Drumul Brăilei, în schimb, în porturile dunărene i se spunea Drumul Brașovului și reprezenta porțiunea finală a marelui drum continental ce lega Buda de Dunăre și Marea Neagră. Privilegiul din 1358 pomenește și care era ruta acestui drum: Brașov–Rucăr–Cîmpulung–Tîrgoviște–Gura Ialomiței–Brăila. Altă variantă era: Brașov–Timișul de Jos–Predeal–Valea Prahovei–Valea Ialomiței–Brăila. Aceste axe principale aveau ca deviație secundară Drumul Teleajenului, denumit de istoricul Cezar Popescu Drumul cel mare al Brașovului: Calea Zizinului–Tabla Buții–Vălenii de Munte–Bucov–Gherghița–Orașul de Floci–Brăila

1581 – A ieșit de sub tipar Evanghelia cu învățătură sau Cazania a II-a

Carte de cult și de învățătură creștină, a fost ultima carte românească tipărită de diaconul Coresi. Din această scriere, care a avut o largă circulație în epoca veche, s-au păstrat nouă exemplare

Tipărituri vechi românești: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/09/13/coresi-evanghelie-cu-invatatura-brasov-1581/

1686 – Tratatul Hallerian de la Viena

Tratat prin care Transilvania a fost nevoită să intre sub protecția Vienei, care l-a recunoscut ca principe pe Mihai Apafi al II-lea. Eforturile diplomatice ale Vienei pentru ocuparea Transilvaniei au început în primăvara anului 1685, cu misiunea iezuitului Antide Dunod, însărcinat să realizeze o alianță antiotomană între Transilvania și Țara Românească, sub protecția împăratului. Întâmpinat cu reticență de nobilimea transilvăneană, care a înțeles adevăratul scop al lui Dunod, iezuitul a fost forțat să spună cât se poate de clar scopul misiunii sale: „Nolentes volentes, proteget vos Sua Majestas” (Vreți nu vreți, veți fi protejați de Maiestatea Sa).

Harta Transilvaniei la 1635

Principele Transilvaniei, Mihail Apafi, a încercat să contrabalanseze ofensiva Vienei prin păstrarea relațiilor cu Poarta și prin încheierea unei alianțe cu Țara Românească. Nemulțumiți de mersul anevoios al negocierilor, în toamna anului 1685, austriecii au trimis primele trupe pe teritoriul Transilvaniei, iar Dunod i-a cerut dietei de la Alba Iulia să rupă toate legăturile cu turcii și polonezii. În anul următor, o nouă armată imperială a pătruns pe teritoriul Transilvaniei și a învins trupele trimise să o oprească. În aceste condiții, reprezentanții stărilor din Transilvania au semnat Tratatul Hallerian (după numele diplomatului austriac care a impus termenii tratativelor), prin care provincia a fost silită să accepte protecția împăratului austriac și să îi cedeze acestuia cetățile Chioar, Hust, Gurghiu și Brașov. Tratatul cuprindea 21 de prevederi. Primul punct preciza că împăratul a luat Transilvania sub protecția sa, locuitorii obligându-se să lupte cu imperialii contra otomanilor. Al doilea punct prevedea că teritoriile luate de la otomani urmau să revină celor care le ocupau. Prin punctul 19 se impuneau garnizoane imperiale la Deva și Cluj, drept garanție pentru respectarea tratatului prin care vechile legături cu Poarta erau înlocuite cu suzeranitatea împăratului de la Viena

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

La 28 iunie 1848, armata Rusiei țariste a ocupat orașul Iași și a cerut oficial intervenția Imperiului otoman, care l-a trimis pe Soliman pașa cu o armată. Forțele reacționare au răspândit zvonul că armata țaristă intrase în Muntenia. Guvernul provizoriu din Țara Românească a părăsit în grabă Bucureștiul, retrăgându-se la Târgoviște. Dorința populară în favoarea revoluției, a adus guvernul înapoi la București

1871 – S-a născut Ion D. Berindey

28 iunie 1871, București – 29 septembrie 1928, București

Arhitect și urbanist. A frecventat pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele, apoi a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray. A urmat Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură, avându-i profesori pe Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié (1889–1897). Cu diploma de arhitect oferită de guvernul francez, s-a întors în țară, în același an și a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. A fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne, a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București, i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea: Palatul Culturii din Iași, Palatul Cantacuzino, actualul Muzeu Național „George Enescu”, Casa Assan din Piața Lahovary, Casa Ion Kalinderu, Vila Amiral Vasile Urseanu, acum Observatorul Astronomic, Hipodromul de la Băneasa, etc.

1873 A încetat din viață Andrei Șaguna (20 decembrie 1808, Miskolc, Ungaria – 28 iunie 1873, Sibiu)

Mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov, membru de onoare al Academiei Române

1883 – Arestarea și internarea lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost arestat la Baia Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu. Lui Mihai Eminescu i s-a pus diagnosticul de nebun în vara lui 1883 pentru că încurca planurile secrete de alianță ale Regelui Carol I și ale elitei politice conservatoare și liberală, cu Austro-Ungaria și Germania. „Mai potoliți-l pe Eminescu!” Acesta a fost mesajul junimistului P.P. Carp, pe care îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, Titu Maiorescu. Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianță (Austro-Ungaria, Germania si Italia), care a fost incheiat pe 18/30 octombrie 1883. Eminescu trebuia eliminat din presă și viața culturală a țării. Pentru poetul al cărui geniu era recunoscut de opinia publică, eliminrea din prim planul vieții politico-culturale era dificil de realizat, pur și simplu i s-a înscenat nebunia. În dimineața zilei fatidice de 28 iunie, soția lui Slavici, gazda lui Eminescu, i-a scris lui T. Maiorescu că acesta ar fi înnebunit. În aceeași zi, pe la ora 6:30, însoțit de ing. Simțion (un apropiat de-al său), Maiorescu s-a deplasat la ospiciul privat al doctorului Suțu (Soutzo) și a convenit cu acesta ca Eminescu să fie internat aici, pentru o lună de zile. Pentru a-l atrage în cursă, i-a scris un bilet, chemându-l să-i facă o vizită. Ajuns la Maiorescu, Eminescu a fost trimis, cu o birjă, acasă la ing. Simțion, sub pretextul transmiterii unui bilet. Aici a fost așteptat de haidamacii doctorului Suțu, urcat într-o dubă și dus la ospiciu. „Acolo, nu va mai fi gazetar, ci numai un biet smintit. Planul fusese îndeplinit cu succes. Gazetarul Eminescu era „ocrotit” într-o casă de sănătate”. (C.L. Cernăianu)

Mihai Eminescu – Cel mai bun documentar despre Eminescu, prezentat de Andrei Gheorghe

1888 – S-a născut Paul Teodorescu

Pavel Theodorescu; 28 iunie 1888, Bacău – 17 ianuarie 1981, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea

General, fost ministru al aerului și marinei, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române. A urmat Școala de Infanterie și Academia Militară Saint-Cyr din Franța, unde a fost coleg cu Charles de Gaulle. Arhivele rețin faptul că geniul militar, care avea să fie viitorul lider al Franței, a fost întrecut la studii doar de românul Paul Teodorescu. A fost, pe rând sublocotenent (1908), locotenent, căpitan, maior, locotenent-colonel, colonel, general de brigadă, general de divizie (1940). A fost comandant al Academiei Militare din București, Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale, Ministrul Aerului, Marină în patru guverne consecutive, atașat militar la Lisabona, Madrid și Londra, dar și posesor al brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc. A fost distins cu titlul de membru al Legiunii de onoare din Franța. Deposedat de regimul comunist de casa din Domenii, după o decadă de muncă silnică la Canal, a trăit până spre sfârșitul anilor ’60 într-un subsol, ajutat de familie și de pensia fostei sale guvernante. Pregătindu-și în 1968 vizita în România, Președintele De Gaulle a cerut să-și vadă fostul coleg. În câteva zile regimul i-a repartizat Generalului Teodorescu un apartament în Drumul Taberei și i-a instituit o pensie…

1901 – S-a născut Grigore Ghidionescu

28 iunie 1901, Geneva, Elveția – 12 februarie 1968, București

Compozitor, pianist. Studiile muzicale le-a început la Școala de Muzică din Geneva (1911, Pian), continuând la Conservatorul din București (1916–1917) cu Teophil Demetriescu și la Cluj Napoca (1926–1927) cu Ilie Sibianu și Marțian Negrea. A urmat cursuri de perfecționare la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din București cu Theodor Rogalski și Constantin Bugeanu. A urmat și Facultatea de Drept din Cluj, obținând doctoratul în Științe economice și politice (1930). A fost pianist-concertist de muzică de cameră în Cluj și București. A susținut numeroase concerte-medalion cu lucrări proprii. A activat ca funcționar administrativ (șef de secție) la diverse instituții publice din Cluj și București. A fost distins cu Premiul II (medalia de argint) la Internationaler Wettbewerb din Budapesta (1928) și Mențiunea I la Premiul național de compoziție „George Enescu” din București (1943). A scris piese orchestrale pentru muzică de filme documentare și pentru jurnale cinematografice. A compus muzică vocal-simfonică: Zamolxe, Amintirile pământului; muzică de cameră: Legendă românească pentru vioară și pian, Nocturnă pentru vioară, violoncel și pian, Sextet pentru suflători și pian; muzică de pian: Mică suită pentru pian, Sonata nr.1 pentru pian, Baladă pentru pian; muzică vocală: Doină, Cântec de leagăn, 6 Lieduri pe versuri de Mihai Beniuc, etc.

1912 – S-a născut Sergiu Celibidache

28 iunie 1912, Roman, Neamț – 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța

Dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. La vârsta de 4 ani, a început sa cânte la pian. În 1936 a studiat la Academia de Muzică din Berlin, având profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp a audiat cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică). A dirijat Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Radio din Stuttgart, Orchestra Națională din Paris, Orchestra Simfonică Radio din Stockholm, a fost director muzical general al orașului München și dirijor permanent al orchestrei filarmonice din München, care, sub bagheta sa, a devenit una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. A fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. A fost autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite

Johannes Brahms – Concert pentru pian Nr. 1 în La minor Orchestra Filarmonică din München, Piano: Daniel Barenboim

1912 – S-a născut Elisabeta Rizea

28 iunie 1912, Domnești, Argeș – 6 octombrie 2003, Pitești

Eroină a luptei anticomuniste din România, nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961. Vina ei a fost că i-a ajutat cu hrană și informații pe cei din munți, că i-a tăinuit pe cei care se grupaseră în jurul anticomuniștilor, colonelul Gheorghe Arsenescu și locotenentul Toma Arnăuțoiu. Gheorghe Rizea, soțul ei, se afla și el printre cei cunoscuți drept Haiducii Muscelului. Grupul se formase în 1947 și avea în componență „mari industriași și proprietari de fabrici și mori, avocați, foști deputați și ofițeri deblocați care s-au înarmat și au depus jurământul în fața starețului Pimen Bărbierul cu mâna pe cruce și cu cealaltă pe carabină”, după cum se specifică în fondul Tribunalului Militar București în dosarul lor. A executat 12 ani de închisoare la Pitești și Jilava

Elisabeta Rizea – Viteaza din Nucșoara

1916 – A încetat din viață Ștefan Luchian (1/13 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani – 28 iunie 1916, București)

Pictor, supranumit poetul plastic al florilor, membru de onoare post-mortem al Academiei Române

1919 – Semnarea Tratatului de la Versailles

A fost un tratat de pace, creat ca rezultat al negocierilor de 6 luni purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, care a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor, fiind semnat la 28 iunie 1919. Tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor la 10 ianuarie 1920, iar de România la 14 septembrie 1920. Privitor la România, Tratatul prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor, privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanța–Istanbul, care a intrat în posesia României. Germania era obligată să renunțe la Tratatul de la București din 24 aprilie/7 mai 1918. În problema Dunării, Tratatul prevedea menținerea Comisiei Europene a Dunării și înființarea pentru traseul Brăila–Delta Dunării până la Marea Neagră a unei Comisii Internaționale a Dunării

1919 – S-a născut Ion D. Sîrbu

28 iunie 1919, Petrila, Hunedoara – 17 septembrie 1989 Craiova

Prozator, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier. Născut în familia unui miner, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj. În anii ’40 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, iar în 1947, a devenit cel mai tânăr conferențiar universitar din țară, dar a fost scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl considera un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat. 1919-1989 Ion D. SîrbuA fost profesor în învățământul liceal, redactor la revista Teatru, apoi la Revista de pedagogie în București. Datorită unei presupuse colaborări cu revoluționarii maghiari în 1956, a fost arestat și condamnat politic la șapte ani de închisoare. Din 1964, i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Craiova; s-a angajat secretar literar la Teatrul Național, sub supravegherea Securității locale și centrale. A publicat, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru: La o piatră de hotar, Arca bunei speranțe, Întoarcerea tatălui risipitor, Sâmbăta amăgirilor, A doua față a medaliei; povestiri: Șoarecele B. și alte povestiri, Povestiri Petrilene și două romane pentru copii. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa. Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu. S-au publicat postum romanele: Adio, Europa! – un roman alegoric, De ce plânge mama? – roman pentru copii, Dansul ursului – roman pentru copii și bătrâni, Lupul și catedrala – roman distopic

1920 – Româna și Finlanda au stabilit relații diplomatice la nivel de legație

România a recunoscut independența Finlandei la 8 aprilie 1920. Relațiile diplomatice dintre România și Finlanda au fost stabilite, la rang de legație, la 28 iunie 1920 și ridicate la rang de ambasadă la 1 august 1963

1922 – S-a născut Marcel Guguianu

28 iunie 1922, Bârlad, Vaslui – 12 iunie 2012, București

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1956. A frecventat cursurile și lucrările Școlii de belle arte din București (1941–1945), la clasa lui Corneliu Medrea. A funcționat ca profesor de desen și caligrafie la școli din Bârlad: Liceul „Gh. Roșca Codreanu”, Liceul Comercial de băieți, Liceul Industrial de băieți. Între 1954–1956 a lucrat la Iași, ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din Iași și din Bârlad. Din 1948 a participat cu lucrări de sculptură la expozițiile anuale și bienale. S-a mutat în București în 1956. A participat la expozițiile din Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovač, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. A fost membru al Diviziei Culturale a Băncii Mondiale. A avut numeroase expoziții personale în țară, dar și în Danemarca, Italia, Franța, SUA, etc. S-a creat o colecție muzeală, care-i poartă numele, la Contess Madelaine din New York și Fundația „Marcel Guguianu”. Biografie ilustrată

1923 – A fost adoptată Legea nr 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietății literare și artistice

Legea proclama principiul respectării și garantării proprietății creațiilor intelectuale

1928 – Congresul al IV-lea al Partidului Comunist Român

A avut loc la Ciuguev, lângă Harkov, URSS. Membrii Congresului l-au desemnat ca secretar general pe Vitali Holestenko (Barbu), membru al Partidului Comunist Ucrainean. În anul 1923, Partidul Comunist și-a însușit teza Cominformului în problema națională și a dreptului la autodeterminare, adoptând o rezoluție sugerată de Buharin, care a rămas în vigoare în întreaga epocă interbelică; conform acestei rezoluții, adoptate în timpul când secretar general era Gheorghe Cristescu, România era declarată un stat multinațional, „o creație artificială a imperialismului apusean”. Ca urmare, rezoluțiile partidului au menționat continuu dreptul națiunilor conlocuitoare la autodeterminare „până la completa separare de statul existent în prezent”. Reunirea Basarabiei cu țara nu a fost niciodată recunoscută. La acest congres, s-a adoptat și teza reunirii Bucovinei cu Ucraina

1928 – S-a născut Paul Urmuzescu

28 iunie 1928, București – 19 februarie 2018, București

Compozitor și regizor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București și a lucrat ca inginer de sunet și redactor la Radiodifuziunea Română. Apoi, până în 1979 a condus departamentul muzical al programelor de divertisment și producător la Televiziunea Română. A fost director muzical la Festivalul Internațional Cerbul de Aur din Brașov, la prima ediție. A semnat regia muzicală pentru multe producții la Teatrul Național Radiofonic și la Teatrul Masca din București. A compus lucrări simfonice, muzică electronică, muzicaluri, o operă, muzică de film, de teatru radiofonic și de teatru, muzică pentru filme de desene animate și pentru teatrul de păpuși. Din lucrările sale: Titanic Vals, Inscripție la hora unirii, Zborul păsării măiastre, Florile iubirii, Eminescu, Simfonia nr. 1, Simfonia nr. 2, Albă ca Zăpada, Bagatela pentru trio de flaut, Boite a Musique pentru harpă, Eseuri muzicale (A, B, C)

Paul Urmuzescu / Vlaicu Bîrna – Marea cântă • Ilinca Cerbacev

1940 – România a cedat URSS Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța

Răspunsul Guvernul României în urma notelor ultimative, nefiind cel așteptat, guvernul sovietic a trimis Guvernului României o a doua notă ultimativă, în noaptea de 27/28 iunie 1940:

Harta Basarabiei

„Guvernul URSS consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:

În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.

Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.

În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă.

Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al URSS, cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei).”

În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română. Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol. La ora 11:00, Gheorghe Davidescu i-a comunicat lui Molotov:

Guvernul român, pentru a evita gravele urmări ce le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”.

A fost impus alfabetul chirilic încă de la intrarea trupelor sovietice

Ocuparea Basarabiei, a nordului Bucovinei, a fost însoțită și de ocuparea abuzivă a ținutului Herța, parte integrantă a Vechiului Regat. Prin ceea ce poate fi numit Dictatul de la Moscova, România a pierdut un teritoriu de 50.762 kmp, cu o populație de 3,9 milioane de locuitori. Nordul Bucovinei, ținutul Herța, părțile de nord și de sud ale Basarabiei au fost încorporate RSS Ucrainene, iar restul Basarabiei a fost unit cu o parte a RSSA Moldovenești, din stânga Nistrului (cealaltă parte a fost și ea integrată Ucrainei) și au format RSS Moldovenească (2 august 1940).

Defilarea tancurilor armatei sovietice în Chișinău, 4 Iulie

Aceste evenimente s-au petrecut în context geopolitic mai larg, în care, prin pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică își împărțiseră, în mod imperialist, sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană

28 iunie 1940. Rusia Sovietică anexează Basarabia și Bucovina de Nord

1940 – S-a născut Petru Gherghel

28 iunie 1940, Gherăești, Neamț

Cleric romano-catolic român, care a condus timp de peste 40 de ani Episcopia Romano-Catolică de Iași mai întâi ca administrator apostolic și apoi ca episcop (1990–2019). A urmat Seminarul Catolic din Iași, în 1965 fiind hirotonit preot la Alba Iulia. A activat ca vicar parohial în Barticești și Rădăuți, a fost numit profesor de Teologie morală la Seminarul Catolic „Sf. Iosif” din Iași, iar în martie 1975 a fost numit rector al Seminarului. La moartea episcopului Petru Pleșca, provicar în cadrul Arhidiecezei de București, preotul Petru Gherghel, a fost acceptat, tot ca provicar, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (februarie 1978–martie 1990) s-au ridicat numeroase biserici, s-a ridicat moderna clădire a Seminarului din Iași, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniți aproape 150 de preoți, au fost trimiși mai mulți preoți la studii în străinătate etc. În martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a ales și l-a numit Episcop de Iași. Viața catolică diecezană a luat un nou avânt. A fost reorganizată Dieceza de Iași și și-au reluat activitatea sau au apărut numeroase instituții bisericești: Curia Diecezană, Tribunalul Bisericesc, Consiliul Prezbiteral, Comisia pentru Cler, Comisia Liturgică, Comisia Biblică, Departamentul de Istorie a Bisericii Catolice din Moldova, Oficiul Diecezan pentru Cateheză, Centrul Misionar Diecezan etc. S-a reluat învățământul religios în școli. S-au înființat Seminarul Teologic Liceal din Iași, Liceul Catolic „Sf. Iosif” din Bacău, Colegiul Sanitar, Școala de Cântăreți Bisericești, Școala Postliceală „Fericitul Ieremia” din Iași etc. Din anul universitar 2002–2003, în învățământul universitar din România, a început să funcționeze o nouă facultate în cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași: Facultatea de Teologie Romano-Catolică, cu trei secții, cu dublă specializare: Teologie romano-catolică didactică–Asistență socială; Teologie romano-catolică didactică–Limba și literatura română; Teologie romano-catolică didactică–Limbi și literaturi străine (engleză). A fost decorat în decembrie 2000 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer

1941 – Pogromul de la Iași

În 28 iunie, au sosit la Iași și la Chestură ofițeri ai armatei și jandarmeriei care au comandat în mod practic operațiunea, iar poliția a fost instruită să nu se amestece în treaba armatei, indiferent de care ar fi ea. În dimineața zilei de sâmbătă, 28 iunie 1941, soldați români și germani, membri ai serviciului român de siguranță, poliția și mase de locuitori au comis crime și jafuri la adresa evreilor din Iași. Mii dintre aceștia au fost uciși în casele lor și pe stradă; alte mii au fost arestați de patrule de soldați români și germani și duși la sediile poliției

Evrei asasinați pe strada Vasile Conta din Iași

1951 – S-a născut Virgil Mihaiu

28 iunie 1951, Cluj, România

Scriitor, poet, profesor de estetica jazzului, promotor cultural, diplomat. În 1974 a absolvit secția Engleză-Germană/facultativ Spaniolă-Portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. A fost membru al redacției revistei de cultură Echinox. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1981. Din 1993 a fost membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (JJA). În 1994 a fondat Jazzographics, primul grup de jazz-poetry româno-britanic, împreună cu muzicienii Alan Tomlinson, Harry Tavitian și Corneliu Stroe. A aderat la PEN-Club România, a fondat Cursul de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj, devenind primul est-european cooptat în redacția revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, Chicago, și membru al Societății „F. Scott Fitzgerald”, New York. A fost primul director al Institutului Cultural Român din Lisabona (2006–2012) și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia. Dintre volumele publicate: Legea conservării adolescenței, Sighișoara, Suedia și alte stări de spirit, Cutia de rezonanță, Jazzorelief, Jazzografii pentru îmblânzit saxofoniste, Aur din coama Ariadnei, Lusoromână punte de vânt

1954 – S-a născut Mircea Rusu

28 iunie 1954, Săcele

Actor de film, radio, teatru, televiziune și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1986, la clasa profesorului universitar Ion Cojar. A jucat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, în rolurile titulare din Troilus și Cresida de William Shakespeare, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri; Teatrul Național Arad – Nae Girimea din D’ale carnavalului de I.L. Caragiale; Teatrul „Tony Bulandra” Târgoviște – Eduard Damson în Darul Gorgonei de Peter Shaffer; Teatrul Levant București – Axel în Pelicanul de August Strindberg; Teatrul Metropolis București – Azilul de noapte de Maxim Gorki, Teatrul descompus de Matei Vișniec; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” București – Laertes în Hamlet de William Shakespeare, Richard în Totul în grădină de Edward Albee și în prezent la Teatrul Național București, unde a realizat cele mai multe roluri. A jucat în spectacole TV și filme: Șarpele (1996, debut) Detectiv fără voie, Ambasadori, căutăm patrie, Black Sea, My friend Christi, Renovare, Iubire elenă, Trei zile până la Crăciun, Kira Kiralina, Cine a ucis Craciunul?

Trei zile până la Crăciun (2012)

1959 – S-a născut Alex. Leo Șerban

28 iunie 1959, București – 8 aprilie 2011, București

Critic de film, eseist, prozator, traducător și artist vizual. A absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității din București în 1983, fiind apoi bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), International Visitor în SUA (1996) și bursier GE/NEC (2003–2004). A predat un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. A debutat în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA. Începând cu 1982 a fost prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești: Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc. și în câteva străine: Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment. Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică, LiterNet. A fost realizator și moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural, conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București, a prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) și retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008)

1962 – S-a născut Anișoara Cușmir-Stanciu

28 iunie 1962, Brăila

Atletă la Clubul Steaua București, a stabilit recorduri mondiale la săritura în lungime în 1982 și 1983, cu 7,15 m și respectiv 7,43 m. În 1984, la Olimpiada de la Los Angeles, a cucerit medalia de aur. A bătut de 6 ori recordul mondial, a fost un fenomen în atletismul românesc, iar săritura ei în lungime care a atins 7,43 metri a devansat toate previziunile vremii. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua

1966 – S-a născut Adrian Lucaci

28 iunie 1966, Arad – 12 aprilie 2020, Arad

Jucător de fotbal. A evoluat pe postul de fundaș la echipele UTA Arad, Steaua București, Sportul Studențesc, Universitatea Cluj, în 190 de meciuri în Divizia A și 150 de meciuri în Divizia B

1969 – A încetat din viață George Fotino (31 iulie 1896, Craiova – 28 iunie 1969, București)

Jurist și istoric, a luptat în Primul Război Mondial, fiind decorat cu Ordinul Virtutea Militară, membru corespondent al Academiei Române

1982 – Vizita în România a fostului președinte al Statelor Unite, Richard Nixon

Richard Nixon a vizitat România în 1967, când era doar candidat la Președinția SUA, în 1969, a revenit în România în calitate oficială, iar în 1971 Nicolae Ceaușescu i-a întors vizita în Statele Unite ale Americii. Fostul președinte american a vizitat în 1982 și alte state ale blocului sovietic. Vizita sa în România, între 28–30 iunie, nu a avut un caracter oficial, având calitatea de invitat personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Au avut discuții pe subiecte de politică externă. Oficialii Ambasadei SUA la București au declarat că vizita a fost strict privată

1986 – A fost inaugurat noul edificiu al Palatului Național al Copiilor din București

Este amplasat în apropierea Parcului Tineretului, fiind o clădire, concepută pe direcția liniilor hexagonului și compusă din 17 corpuri, cu rosturi de tasare între ele, datorate dificultăților geotehnice de teren cu caracteristici specifice luncii Dâmboviței. A fost finalizată în 1985, iar de la 1 septembrie copiii din învățământul preuniversitar au început activitățile educaționale și artistice. Inaugurarea oficială a fost la 28 iunie 1986, în prezența familiei Ceaușescu

1987 – S-a născut Bogdan Stancu

28 iunie 1987, Pitești

Fotbalist care evoluează ca atacant. A jucat la FC Argeș, Steaua București, Galatasaray, Bursaspor, în prezent, la Gençlerbirliği SK. A jucat pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, contabilizând 4 meciuri, și în UEFA Europa League, unde a marcat 6 goluri în 9 meciuri. A debutat în naționala României în 2010

1990 – Guvernul Petre Roman (1) și-a încetat activitatea

Primul guvern al României după căderea comunismului, condus de Petre Roman, a fost în activitate între 27 decembrie 1989–28 iunie 1990. A luat măsuri privind reorganizarea instituțională a statului; a organizat primele alegeri libere (20 mai 1990); s-a confruntat cu Fenomenul Piața Universității; a fost determinat de Mineriada din iunie 1990 să se remanieze; majoritatea miniștrilor nu s-au regăsit în următorul guvern

1990 – S-a instalat Guvernul Petre Roman (2)

Remaniat într-o formulă complet schimbată, a guvernat în perioada 28 iunie 1990–16 octombrie 1991. Avea scopul să adopte un pachet de măsuri privind mecanismele economiei de piață

2000 – A încetat din viață Adriana Fianu (19 octombrie 1928 – 28 iunie 2000, București)

Personalitate a lumii literare românești, critic literar, memorialist, redactor al revistei România literară, executor testamentar al lui Al. Rosetti

2006 – A încetat din viață Romulus Zaharia (15 februarie 1930, Chișinǎu, Regatul României/R. Moldova – 28 iunie 2006, Făget, Timiș)

Prozator, reporter, om de film, interzis de autoritățile comuniste, supus unor persecuții fizice și morale, nevoit sǎ plece din țară, împreunǎ cu familia, în 1986

2012 – A încetat din viață Camil Roguski (15 martie 1925, București – 28 iunie 2012)

Arhitectul cuplului Ceaușescu; a contribuit la realizarea a numeroase construcții din București sau din alte orașe ale țării

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Primulprivilegiucomercialbrașovenilor #EvangheliacuînvățăturăCoresi #TratatulHallerian #IonDBerindey #InternarealuiMihaiEminescu #PaulTeodorescu #GrigoreGhidionescu #SergiuCelibidache #ElisabetaRizea #IonDSîrbu #MarcelGuguianu #PaulUrmuzescu #AnexareaBasarabieinorduluiBucovineiținutuluiHerțadeURSS #PetruGherghel #PogromuldelaIași #VirgilMihaiu #MirceaRusu #AlexLeoȘerban #AnișoaraCușmirStanciu #AdrianLucaci #InaugurareaPalatuluiNaționalalCopiilor #BogdanStancu

0 comentarii la „28 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: