România frumoasă

29 Iunie în istoria românilor

Foto: Nicolae Bălcescu (29 iunie 1819 – 29 noiembrie 1852)


Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel

Sărbătoare liturgică în cinstea martirilor de la Roma, Apostolii Sfântul Petru și Sfântul Pavel, sărbătoriți pe 29 iunie de biserica ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, ș.a. Sărbătoarea este de origine veche. Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Petru este căpetenia, „verhovnicul” celor doisprezece apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Sfântul, măritul și mult lăudatul Apostol Pavel, deși nu a fost unul din cei Doisprezece Apostoli, este numit „Apostolul Neamurilor”, el fiind convertit pe drumul Damascului de Însuși Iisus Hristos

 

Ziua Internațională a Dunării

În fiecare an, pe 29 iunie, la propunerea țărilor dunărene și sub auspiciile Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), se serbează Ziua Internațională a Dunării. Această zi marchează semnarea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia. Manifestările dedicate acestei zile se desfășoară în toate cele 14 state dunărene, pentru a marca dorința acestor țări de a adopta măsuri și strategii comune pentru protejarea fluviului european în fața unor amenințări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inundații) sau poluări accidentale. În zonele din apropierea malurilor fluviului sunt organizate festivaluri, întâlniri publice, evenimente educative și de divertisment. Ziua Dunării înseamnă solidaritate între popoarele care împart acest bun comun, în ciuda diferențelor de culturi și istorii, având în schimb o dorință comună – responsabilitatea de a proteja această resursă prețioasă

Dunărea – De la Pădurea Neagră la Marea Neagră (Danube – From the Black Forest to the Black Sea)

 

Ziua Penitenciarelor din România

în baza protocolului încheiat la 20 octombrie 1993 între Ministerul Justiției și Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române s-a decis reluarea activității religioase în penitenciarele din țară, „Sfinții Apostoli Petru și Pavel fiind considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România”, în baza unui al doilea protocol încheiat în 1997

Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România

Conform articolului 77 din Legea 293/28 iunie 2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, ziua de 29 iunie, la care se sărbătoresc Sfinții Apostoli Petru și Pavel, a devenit și Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România. În cadrul acestor unități, se organizează Ziua porților deschise, precum și manifestări menite să omagieze foștii și actualii lucrători din acest sistem. Această zi constituie un bun prilej pentru promovarea tradițiilor organizaționale ale instituțiilor penitenciare, precum și pentru îmbunătățirea percepției opiniei publice cu privire la rolul lucrătorilor de penitenciar în societate

 

120 – Prima atestare documentară a provinciei romane Dacia Superior

În urma reorganizării provinciei Dacia Augusti, pe vremea împăratului roman Hadrian (117–138), cauzată de atacurile repetate ale sarmaților iazygi și roxolani, care au modificat nevoile militare strategice ale provinciei romane, au apărut provinciile Dacia Superior, Dacia Inferior și Dacia Porolissensis. Diplome militare descoperite la Porolissum (azi, satul Moigrad, județul Sălaj) și Cășei (județul Cluj) menționează pentru prima dată un guvernator al Daciei Superior, Consulul Minucius Faustinus Sex. Iulius Severus. Sediul guvernatorului Daciei Superior era la Apulum (azi Alba Iulia). El era legat al Legiunii XIII Gemina, cantonată la Apulum. Ca suprafață, Dacia Superior cuprindea Transilvania, Banatul și vestul Olteniei

1400 – A început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova

Alexandru cel Bun (sec. al XIV-lea – 1 ianuarie 1432, Suceava), fiul lui Roman I, s-a proclamat domn la 23 aprilie 1399, fiind efectiv Domnul Moldovei între 29 iunie 1400–1 ianuarie 1432. A întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei, consolidând statul pe plan extern și intern. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A aplanat conflictul cu Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401), a înființat episcopiile din Roman și Rădăuți și a clădit mânăstirile Moldovița și Bistrița. Lunga sa domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia

1521 – Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului

Este primul text scris în limba română (cu caractere slavone), care s-a păstrat, scrisă de la 29 iunie 1521. A fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească

Scrisoarea Lui Neacșu

1602 – Convenția de la Cluj

Principele Sigismund Báthory a cedat Transilvania împăratului Rudolf al II-lea al Boemiei și Ungariei, în schimbul ducatelor Oppeln și Ratibor și a unui venit de 50.000 ducați anual, propunere a habsburgilor încă din 1597

1819 – S-a născut Nicolae Bălcescu

29 iunie 1819, București – 29 noiembrie 1852, Palermo

Istoric, scriitor și revoluționar, membru post mortem al Academiei Române. A studiat la Colegiul Sfântul Sava din 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l profesor pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani a intrat în armată, iar în 1840 a participat, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care a fost descoperită, și a fost închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu. După ce a fost eliberat, a înființat împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o organizație secretă numită Frăția, a călătorit prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și a studiat istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută din 1844.

Portret De Gheorghe Tattarescu, 1851

În Franța s-a implicat în revoluția din februarie1848, dar s-a întors la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. A fost de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal. Arestat de autoritățile Imperiului Otoman, care au înăbușit revoluția, a reușit să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde, expulzat de autoritățile habsburgice, a trecut prin Trieste, Atena și a ajuns la Constantinopol, apoi, la Debrețin, s-a întâlnit cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament pacificator între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. La 2 iulie 1849 era la Pesta, unde a fost semnat proiectul de pacificare, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri, prin care Avram Iancu și revoluționarii săi se declarau de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu și-au respectat promisiunile și s-a ajuns din nou la conflict. În același timp însă, trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse au intrat în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth a fost înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pe care a scris-o în exil (începând cu 1849), rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861–1863

1837 – S-a născut Petre P. Carp

28/29 iunie 1837, Iași – 19 iunie 1919, Țibănești, Iași

Politician, membru marcant al Partidului Conservator. A urmat Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn, asolvită în 1862. A revenit la Iași și a contribuit la înființarea societății Junimea în primăvara anului 1864. A participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României, a îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza, fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri. A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena, Berlin, și Roma. Așa cum ați văzut în ieri, a coordonat eliminarea lui Mihai Eminescu din viața publică

1857 – S-a născut Iacob Mureșianu

29 iunie 1857, Brașov – 25 mai 1917, Blaj

Compozitor, profesor și publicist, maestru al muzicii corale; unul dintre întemeietorii și creatorii artei muzicale românești. A început studiile muzicale la Brașov (1867–1871) cu profesorul Novotny (pian, teorie, solfegiu). A urmat Universitatea Tehnică din Viena, apoi a studiat Pianul și Compoziția la Universitatea de muzică și teatru din Leipzig, la terminarea căruia a fost distins cu premiul „Mendelssohn”, acordat celor mai buni studenți. Întors în țară, și-a început cariera pedagocică și dirijorală la Năsăud, conducând Reuniunea de cântări și muzică, și-a continuat-o la Brașov, unde a fost urmașul lui Ciprian Porumbescu la Reuniunea de cântări și gimnastică, dar și cantor la Biserica ortodoxă, iar odată cu mutarea sa la Blaj, a fost dirijor al Corului Catedralei Mitropolitane și al Corului Asociației meseriașilor din oraș, aici rămânând până la sfârșitul vieții. A fost fondator al primei reviste cu specific muzical din Ardeal, Musa Română, pe care a condus-o până în 1907, publicând în paginile ei majoritatea creațiilor pentru pian, corale și vocale. A creat opere și balade inspirate din folclor și istorie: balada Mănăstirea Argeșului, balada Brumărelul, poemul Năluca, balada Erculeanu, poemul dramatic Brâncoveanu Constantin, Uvertura Ștefan cel Mare, lucrări pentru pian și instrumentale; a publicat cântece populare, contribuind la coagularea unui puternic curent național în Transilvania

1866 – Parlamentul României a adoptat prima constituție a țării

Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat după Unirea Principatelor Române. Este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866–1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I, fiind totodată una dintre cele mai democratice constituții din Europa în momentul respectiv. A transformat România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar. Noua lege fundamentală a fost adoptată de Parlament la 29 iunie și promulgată de domn la 1 iulie

1873 – S-a născut Petre Antonescu

29 iunie 1873, Râmnicu Sărat – 22 aprilie 1965, București

Architect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice, membru titular (din 1945) al Academiei Române. Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură (fiind membru în Comisia monumentelor istorice), a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură. S-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. Printre lucrările sale cele mai reprezentative: Primăria Municipiului București, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova, Banca de Investiții din București, Arcul de Triumf, dar și numeroase locuințe particulare din București, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu. Alături de interpretările arhitecturii românești, Petre Antonescu a reușit cu egală siguranță și măiestrie adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice prezente în monumentala clădire a Facultății de Drept a Universității București

1882 – S-a născut Marcu Beza

29 iunie 1882, Vlaho-Clisura, Macedonia – 30 mai 1949, București

O personalitate enciclopedică, scriitor, istoric, eseist, critic literar, folclorist, traducător, anglist, călător, colecționar de artă, realizator de film și diplomat, membru corespondent (din 1923) al Academiei Române. A debutat ca scriitor, publicând în revista liceului românesc de la Bitolia, Lumina. A urmat studiile universitare la București, la Facultatea de Litere, sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care l-a apreciat și i-a îndrumat teza de licență: Raportul filosofiei cu poezia (1909), fiind remarcat și de Nicolae Iorga. Încă din tinerețe și-a însușit mai multe limbi străine, balcanice, sau de circulație internațională, precum și o solidă cultură, rod al lecturilor, cercetărilor, studiilor și în mare măsură al călătoriilor pe mai multe continente. La terminarea studiilor universitare, a început cariera diplomatică, în mai multe țări din Europa și Asia. Astfel, între 1909–1914 a fost membru al Legației române de la Londra. A desfășurat și activitate didactică, devenind docent în capitala britanică la King’s College. A fost consul general al României la Londra (și în paralel profesor de limbă și literatură română la universitatea de pe malurile Tamisei), consul general al României la Ierusalim, consilier cultural al Legației României la Londra, membru al Comitetului Național Român, organizație de exil fondată în 1940, la Londra, Din opera sa: Biblioteci mânăstirești la Muntele Athos, Urme românești la Atena și Ierusalim, Byzantine art in Roumania, The Rumanian Church

1891 – S-a născut Petre Andrei

29 iunie 1891, Brăila – 4 octombrie 1940, Iași

Savant, sociolog, filosof, profesor și om politic, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași cu distincția Magna cum laude (1913), profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici fiind impresionați de calitățile tânărului student. S-a specializat la Universitatea din Berlin, unde a urmat cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig. Voluntar în Primul Război Mondial, a participat la luptele de la Oituz, Slănic și Valea Cașinului, în care s-a distins prin acte de bravură, fiind decorat cu Steaua României, Coroana României, Crucea de război cu bare. Imediat după război, a obținut doctoratul cu teza Filosofia valorii. A devenit profesor în învățământul liceal, iar din 1922 a fost profesor la Catedra de Sociologie a Universității din Iași, numărându-se printre cei care s-au opus introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic. A intrat în politică în Partidul Național-Țărănesc, alături de numeroase personalități ale culturii și științei, a devenit deputat, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică. La schimbarea regimului politic din România, prin instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat și, pentru a evita arestarea, a ales să-și pună capăt zilelor. Din operele sale: Sociologia cunoașterii și a valorii, Problema fericirii, Sociologia revoluției, Sociologie generală

1892 – S-a născut Aurelian Bentoiu

29 iunie 1892, Făcăeni, Ialomița – 27 iunie 1962, închisoarea Jilava

Avocat și un om politic liberal; a îndeplinit funcții executive în Guvernele Gheorghe Tătărăscu, inclusiv ministru al Justiției; întemnițat în două rânduri de regimul comunist. A urmat cursurile Școlii de ofițeri de infanterie, iar mai târziu Facultățile de Drept și de Filosofie ale Universității din București. A devenit membru al Baroului Ilfov în 1919. A fost combatant în primul război mondial, rănit la Turtucaia. În cel de-al doilea război mondial a fost concentrat ca magistrat militar. A fost deputat de Ialomița din partea PNL, subsecretar de stat la Ministerul de Justiție, la Ministerul de Interne, Ministrul justiției în guverne conduse de Gheorghe Tătărăscu. După instalarea guvernului comunist, a fost radiat din Barou în 1948, în urma reformei comuniste a justiției, alături de alți maeștri ai avocaturii. A fost întemnițat în două rânduri, prima dată timp de 8 ani, fără să fi fost condamnat. A doua întemnițare, după o scurtă perioadă de libertate, i-a adus și sfârșitul, după 5 ani, la Jilava. În 1996 a fost reabilitat din punct de vedere juridic, alături de alți fruntași liberali condamnați pe nedrept, în urma recursului în anulare introdus la Curtea Supremă de Justiție. În închisoare a compus numeroase poezii, transcrise pe hârtie după eliberarea din 1956, publicate postum în volumul Zări și zodii – poezii din închisoare (2001)

1900 – S-a născut Mac Constantinescu

Mihail Filip Constantinescu; 29 iunie 1900, Charlottenburg, Imperiul German – 1979, București

Sculptor și grafician. A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, apoi pe cele ale École des Beaux-Arts și École du Louvre din Paris. A continuat cu un curs de Istoria artelor la Sorbona și lucrări practice la manufacturile de porțelan din Sèvres și o bursă a Școlii române din Roma (1932–1933). A fost profesor la Facultatea de Belle Arte și la cea de Arhitectură din București. A fost căsătorit cu balerina Floria Capsali. Printre lucrările sale decorativ-monumentale se numără Tătăroaica din Mangalia, fațada Facultății de drept din București, Pavilionul Expoziției românești de la New York. A realizat cele două panouri laterale care decorau Palatul Ministerului de Externe (actualul Palat Victoria), lucrate în marmură de Carrara, ilustrând personaje alegorice însoțite de texte în latină: agricultura și comerțul, cultura, geografia și istoria, inventivitatea și ingenuitatea, abundența. Sub ambele panouri se afla câte o fântână decorativă, ornată cu măști și o suită de steme ale provinciilor istorice românești. Bombardamentele din 1944 au avariat grav clădirea și iremediabil panourile decorative. A participat la decorarea Arcul de Triumf, a proiectat Fântâna arteziană din Piața Teatrului din Târgu-Mureș. A ilustrat ediția în limba română a cărții Divina Comedie de Dante Alighieri, volumele Capra neagră de Emanoil Bucuța și Leagăn de îngeri al poetului Matei Alexandrescu; a contribuit la realizarea decorului și costumelor pentru spectacolul Nuntă în Carpați de Paul Constantinescu, recitalul fiind susținut de soția sa, Floria Capsali. A făcut parte din comitetul de redacție al revistei Simetria, înființată de Matila Ghyka. Biografie ilustrată

1904 – A încetat din viață Gheorghe Ionescu-Gion (14 octombrie 1857, Pitești – 29 iunie 1904, București)

Profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române

1907 – Conferința Sindicatelor și a Cercurilor Socialiste

Conferința a avut loc la Galați, în perioada 29 iunie–1 iulie 1907, aducând în discuție atitudinea de urmat față de corporații, tactica mișcării, presa mișcării, Congresul Internațional de la Stuttgart. S-a discutat statutul general al mișcării sindicale și crearea Comisiei Generale a Sindicatelor din România

1923 – S-a născut Lella Cincu

29 iunie 1923, Timișoara – 23 martie 2008, București

Soprană, solistă a Operei Române. A studiat Vioara la Conservatorul Municipal din Timișoara (1931–1940) sub îndrumarea Adelaidei Iancovici. Apoi, a studiat Canto la Conservatorul de Arta Dramatică din Timișoara (1945–1947) și la Conservatorul din București (1947–1951) unde i-a avut ca mentori pe Arta Florescu, Constantin Stroescu, Jean Rânzescu, Ion Dumitrescu, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu și Zeno Vancea. A plecat la perfecționare în Italia, unde a studiat alături de Giulia Tess și Campo Gagliano. A debutat în 1953 cu rolul Siebel din Faust de Gounod pe scena Operei din București. A activat apoi la Teatrul CFR Giulești, Opera Românăși Teatrul din St. Pölten, Austria (1975–1983). A susținut recitaluri de lieduri de Bach, Liszt, Schubert, Schumann, Handel, Strauss, Ravel, Debussy, Gluck, Grieg, Dvorak, Mahler, Korsakov, Faure, Gershwin, Haciaturian, Toselli, Caldara, Tosti, De Curtis. A fost laureată la Festivalul Mondial al Tineretului, București, 1953. A participat și la Primăvara la Praga, 1954; a luat Premiul I la Verviers (Belgia), 1957. A fost decorată cu Ordinul Cultural clasa a III-a

Giuseppe Verdi – La Traviata • Octav Enigarescu & Lella Cincu-Filimon

1927 – S-a născut Mihai Ioan Botez

29 iunie 1927, Ploiești – 2 iunie 1998, Montreal

Medic specialist în neurologie și neuropsihologie, membru de onoare (din 1993) al Academiei de Științe Medicale din România, considerat fondator al neuromuzicologiei. A urmat Facultatea de Medicină, absolvită în 1951. Din timpul studenției a făcut un stagiu de internat în clinica de Neurologie a Spitalului Colentina, sub îndrumarea lui State Drăgănescu. După absolvire, a fost medic la Spitalul de Boli Nervoase din Ploiești, din 1955, medic consultant neurolog la Policlinica spitalului Colentina, apoi medic primar în secția clinică a Spitalului Central al Institutului de Neurologie al Academiei Române, având o activitate susținută de cercetare științifică, în strânsă colaborare cu Clinica de Neurochirurgie. Rezultatele observațiilor sale s-au concretizat în dizertația Afazia în procesele expansive intracraniene, cu care a obținut titlul de Doctor în Științe Medicale, și în numeroase articole publicate în reviste de prestigiu din țară și străinătate. În 1966, a fost respins la concursul pentru postul de profesor la catedra de neurologie (rămasă vacantă în urma pensionării lui Oskar Sager), deși contracandidatul său, cu specialitate realizată în Uniunea Sovietică, nu atingea nici pe departe nivelul lui științific. În anul 1970, Mihai Botez s-a stabilit în Canada, la Montréal. La început a fost angajat ca „guest lecturer”, dar a devenit curând profesor titular iar în 1979 șef al clinicii de neurologie din spitalul Hôtel Dieu al Universității din Montréal. A fost director al Laboratorului de Neuropsihologie al Institutului de Cercetări Clinice din Montréal, director al departamentului de Neurologie a Comportamentului, Neurobiologie și Neuropsihologie al Centrului de cercetări al Universității din Montréal, profesor asociat la departamentul de Psihologie al Facultății de Arte și Științe a aceleiași Universități. A avut contribuții originale în domeniul neuropsihologiei, corelațiilor dintre vitaminele grupei B și neurotransmițători, lucrări asupra demenței și asupra tulburărilor cognitive în leziunile cerebelului. A editat monografia Neuropsychologie clinique et neurologie du comportement (1996), a scris 27 de capitole în tratate de specialitate și peste 300 articole științifice

1928 – A încetat din viață Stejar Ionescu (10 aprilie 1898, Corbu, Râmnicu Sărat/Măxineni, Brăila – 29 iunie 1928, Slănic Moldova)

Avocat, publicist și romancier

1929 – S-a născut Dumitru Popescu

29 iunie 1929, Călugăreni, Giurgiu – 10 martie 2010, București

Preot, teolog, profesor universitar, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. A studiat la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București (1940–1948). După o întrerupere datorată situației grele familiale, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1959–1962). A devenit doctor în teologie dogmatică ortodoxă prin susținerea tezei Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană (1972). A avut o bogată activitate didactică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București, a fost rector al Institutului Teologic din București, director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene (KEK), cu sediul la Geneva, a ținut cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari

1939 – S-a născut Victor A. Voicu

29 iunie 1939, Bolovani, Dâmbovița

General maior, medic și farmacolog, membru titular (din 2001) și vicepreședinte (din 20 aprilie 2018) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină Generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București (1957–1962), devenind Doctor în Medicină, specialitatea Farmacologie în 1971. A fost profesor universitar, șef al catedrei de Farmacologie Clinică, Toxicologie și Psihofarmacologie, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, directorul Centrului de Cercetări Științifice Medico-Militare, președinte al Consiliului Științific al Agenției Naționale a Medicamentului, președintele Societății Române de Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie Clinică. A efectuat cercetări științifice în domeniile compușilor organofosforici și antidotismului acestora, farmacologia radioprotectorilor chimici, farmacologia experimentală și clinică a antihipertensivelor și antiaritmicelor, psihofarmacologia psihotomimeticelor și drogurilor de abuz. Coordonator de studii de bioechivalență și studii clinice de fază I. A publicat peste 20 de volume, peste 290 de lucrări științifice și comunicate. 18 brevete de invenție. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României” în grad de Comandor (2017)

1940 – Incidente armate la ocuparea Ținutului Herța

În contextul evacuării și cedării oficiale a Basarabiei și a Bucovinei de Nord către statul sovietic, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, trupele sovietice de ocupație nu au respectat noua linie de frontieră impusă tot de ei, depășind-o și înaintând în adâncimea teritoriului – cum s-a întîmplat și în Ținutul Herța la data de 29 iunie 1940. În acest areal românesc compact, care nu fusese niciodată sub vreo ocupație străină și care a făcea parte din Vechiul Regat, detașamentele militare românești nu primiseră ordin de retragere, așa cum primiseră trupele aflate în Basarabia și Bucovina. Motiv pentru care, trupele armatei române în retragere au ripostat la depășirea „graniței” desenate. Incidentul militar de la Herța (județul interbelic Dorohoi) s-a produs între două tancuri sovietice, care depășiseră linia de demarcație și militarii români ai unei baterii a Regimenului 16 artilerie. Au existat mai multe victime din rândul artileriștilor români, printre care căpitanul comandant al bateriei de artilerie, Ioan Boroș și soldatul evreu Iancu Solomon. Înmormântarea militarilor români uciși de ruși la Herța s-a constituit ulterior într-un episod important al evenimentelor antisemite de la Dorohoi, din 1 iulie 1940.

Incidentul militar de la Probotești (județul interbelic Dorohoi, Ținutul Herța), pe drumul dintre Herța și Dorohoi a implicat o coloană de tancuri sovietice, care depășiseră linia de demarcație și trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău, aflate sub comanda colonelului Botă

1941 – Pogromul de la Iași

În noaptea de 28/29 iunie, Ion Antonescu a ordonat deportarea totală a populației evreiești din Iași (ordinul a fost revizuit a doua zi, rămânând a fi dislocată doar populația masculină adultă), iar lucrurile au degenerat la punerea în aplicare a acestui ordin. Trupele române și germane au făcut percheziții toată noaptea de 28 spre 29 și i-au executat pe toți evreii care le păreau suspecți. Mulți evrei au fost uciși pe loc, acolo unde au fost găsiți în oraș de patrule mixte (compuse din soldați, polițiști, gardieni și jandarmi români, soldați germani sau civili mânați de antisemitism sau invidie socială), iar alții au fost masați în curtea Chesturii de poliție. În Duminica neagră, soldații români au impușcat mii de evrei care fuseseră încarcerați în secția de poliție. Ulterior, aproximativ 4000 de evrei, strânși din toate părțile orașului, au fost înghesuiți peste capacitate în două trenuri care și-au căpătat trista faimă de „trenuri ale morții” și camioane de marfă. Trenurile morții au fost închise ermetic și au circulat dus-întors între mai multe gări. Din cauza supraaglomerării, a căldurii, a lipsei apei și oxigenului, mii de evrei au murit în cele două trenuri sigilate și păzite de soldați. Se estimează că 2650 de evrei au murit de sufocare sau de sete, iar alții și-au pierdut mințile. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile ale pogromului de la Iași au fost uciși 13.266 de evrei.

Trenurile morții – deschiderea ușii unui vagon

În raportul nr. 1.042/29 iunie 1941 către Mihai Antonescu, ministrul de interne și vicepreședintele consiliului de miniștri, colonelul Captaru, prefectul Iașului, raporta executarea ordinului de evacuare a evreilor ieșeni:  „Raportăm că în noaptea de 29/30 iunie s-au tras numeroase focuri de armă din case particulare […]. S-a tras asupra coloanei în marș a unei trupe de infanterie românească care trecea prin oraș spre front. […] Nu s-a putut prinde nici un individ în flagrant delict. […] După indicațiile obținute până în prezent, se constată că se caută de către anumiți indivizi să arunce vina asupra evreilor din oraș cu scopul de a ațâța armata germană și română, precum și populația creștină contra evreilor, pentru a da loc la uciderea în masă a acestora. […] Până la ora 13 se aflau la chestură circa 3 500 suspecți în cea mai mare parte evrei”. Ca urmare a acestui raport considerat la București ca ostil, Captaru a fost destituit din funcția de prefect și trimis pe front

1951 – S-a născut Petre Gheorghe Bârlea

29 iunie 1951, Caransebeș, Caraș-Severin

Istoric literar, eseist, lingvist, publicist. A urmat cursurile Facultății de Filologie Clasică (latină-greacă) a Universității din București (1974), apoi pe cele ale Facultății de Filologie Modernă (română-franceză), la aceeași universitate (1980). Din 1995, este Doctor în Lingvistică generală și comparată. A devenit lector universitar, apoi conferențiar și profesor la Universitatea Valahia Târgoviște, director al Colegiului Universitar Pedagogic, șef al Catedrei de Litere, prorector, șef al Catedrei de Limbi Clasice, Balcanice și Slave la Universitatea Ovidius Constanța, profesor asociat al Universității din București, din anul 2004, al Institutului de Studii Religioase din Cleveland, SUA, etc. Scrieri: Pe urmele lui Grigore Alexandrescu, O româncă spre Polul Nord – pe urmele Smarandei Gheorghiu, Introducere în studiul latinei creștine, Multilingvism și interculturalitate

1954 S-a născut Radu Aldulescu

29 iunie 1954, București

Scriitor contemporan. A debutat în 1993 cu romanul Sonată pentru acordeon, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A scris scenariul filmului Terminus Paradis (regizat de Lucian Pintilie), care a obținut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneția. În anul 2008 a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, pentru romanul Mirii nemuririi. În prezent, opera sa este publicată, ca serie de autor, la Editura Cartea Românească. Volume publicate: Sonată pentru acordeon, Amantul Colivăresei, Îngerul încălecat, Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, Proorocii Ierusalimului, Mirii nemuririi, Ana Maria și îngerii, Cronicile genocidului, Istoria Regelui Gogoșar, Rezidenți în Casa Visurilor

1958 – S-a născut Oana Lungescu

29 iunie 1958, București

Filolog, jurnalist și publicist. În 1981 a absolvit studiile la Facultatea de Filologie a Universității București, secția Engleză-Spaniolă. A lucrat ca profesor de limba engleză la Bușteni, a refuzat să colaboreze cu Securitatea, așa că i-a fost întocmit un dosar de urmărire informativă. În 1985 s-a stabilit în Germania, a lucrat ca reporter, editor și director adjunct pentru secția română a BBC, cu numele redacțional Ana Maria Bota, corespondent la Bruxelles și Berlin pentru BBC World Service. Din 2010 este purtătoare de cuvânt a NATO

1969 – S-a născut Costin Mărculescu

29 iunie 1969, Craiova – 8 iunie 2020, București

Actor și cântăreț. A debutat în televiziune la vârsta de 15 ani, în două piese: Misiune specială și Ecaterina Teodoroiu (1984), iar în Cinematografie în 1985 în filmul regizoarei Cristiana Nicolae, Al patrulea gard lângă debarcader. A avut șansa să fie distribuit în cel mai bine vândut film românesc din istorie, Liceenii, regia Nicolae Corjos. A absolvit Academia Națională de Teatru și Film „I.L. Caragiale”, promoția 1993. A apărut în numeroase emisiuni de divertisment TV, ca actor sau cântăreț, a scos 7 videoclipuri muzicale. A colaborat cu diferite teatre, susținând spectacole în țară șii în strainatate, alături de mari actori ca Florin Piersic, Mișu Fotino, Alexandru Lulescu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin, Tamara Buciuceanu, Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu, Constantin Diplan, Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Horațiu Mălăele, etc. A pus bazele Școlii Artistice de Modelling și Dans Sportiv, Compania de Manechine și Fotomodele Costin Mărculescu. A jucat în filme: Misiune specială, Ecaterina Teodoroiu, Al patrulea gard, lângă debarcader, Liceenii, Extemporal la dirigenție, Un studio în căutarea unei vedete, Compromisul dragostei, Patul lui Procust

Extemporal la dirigenție (1987)

1975 – S-a născut Șerban Pavlu

29 iunie 1975, București

Actor de film, teatru, televiziune și voce. În 1997 a absolvit UNATC Ion Luca Caragiale, la clasa lui Alexandru Repan. Pe scenă, a jucat la Teatrul Avangardia, în piesele Șeful, Intriga, Demnitate. A jucat în filme ale „noului val românesc”: Stare de fapt, Război în bucătărie, Nunta mută, Câinele japonez, Faimosul Paparazzo, După-amiaza unui torționar, Niki Ardelean, colonel în rezervă, Moartea domnului Lăzărescu, Alexandra, Cea mai fericită fată din lume, Toată lumea din familia noastră, serialul HBO Umbre, Queen Marie of Romania; emisiuni TV: În puii mei! de pe Antena 1, etc.

Cea mai fericită fată din lume (2009)

1986 – S-a născut Edward Maya

Eduard Marian Ilie; 29 iunie 1986, București

Producător, compozitor, cântăreț. În vara lui 2009, și-a lansat prima melodie ca artist, Stereo Love, care a ajuns pe locul doi în topurile românești, în același an ajungând un hit în cluburi din întreaga lume. A compus: Tornero, locul patru la Concursul Muzical Eurovision 2006, și hiturile internaționale: Stay With Me, That’s My Name, Lover’s Cry

Edward Maya feat. UNITED PEOPLE – Sunny Days

1987 – A încetat din viață Victor Mercea (2 ianuarie 1924, Timișoara – 29 iunie 1987, Cluj-Napoca)

Fizician, profesor universitar la Universitatea din Cluj-Napoca, director al Institutului de Tehnologie Izotopică și Molecularǎ ITIM Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române, membru al Societății Americane Nucleare

1990 – A apărut ziarul Economistul

Publicație editată de Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), este cel mai longeviv brand de presă economică românească, cu o apariție continuă de la fondare. La acel moment, directorul publicației și redactor-șef era Ioan Erhan, Adrian Vasilescu redactor-șef adjunct, iar secretar general de redacție Mihai Coman. În prezent, este o revistă cu apariție lunară

2001 – Gimnasta română Nadia Comăneci a devenit cetațean american

În noiembrie 1989, Nadia Comăneci a emigrat in Statele Unite, trecând ilegal granița româno-maghiară. A fugit cu ajutorul unei călăuze, trecând prin Ungaria și Austria; de acolo a fost ajutată de guvernul american să ajungă la New York. Sosirea ei pe aeroportul Kennedy a facut CNN să își întrerupa programul, pentru a transmite în direct momentul.

S-a logodit în 1994 cu gimnastul american Bart Conner și în același an a revenit în Romania, pentru prima dată de la plecare. Cuplul Comăneci–Conner s-a căsătorit în România în aprilie 1996. Pe 29 iunie 2001, Nadia a devenit cetațean american

2009 – A încetat din viață Magdalena Boiangiu (1939 – 29 iunie 2009)

Jurnalistă, critic de teatru, redactor radio, secretar literar la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”

2017 – A picat Guvernul Sorin Grindeanu

Consiliu de miniștri PSD-ALDE, condus de Sorin Grindeanu, aflat la guvernare în perioada 4 ianuarie–29 iunie 2017. Modificarea prin ordonanță de urgență a codurilor penal și de procedură penală în ianuarie 2017 a stârnit mari proteste împotriva guvernului, care a abrogat ulterior modificarea legislativă. În 8 februarie, guvernul a rezistat unei moțiuni de cenzură inițiate de opoziție. Un conflict dintre Liviu Dragnea, președintele PSD, și primul ministru a escalat în iunie 2017 și s-a materializat în cereri repetate pentru demisia premierului, care nu le-a dat curs. La 14 iunie, partidele PSD și ALDE au retras guvernului sprijinul politic și toți miniștrii, în afară de premier și ministrul Comunicațiilor și-au depus demisia. În pofida cooptării fostului premier Victor Ponta în funcția de secretar general al guvernului, cabinetul a căzut la 21 iunie 2017 în urma unei moțiuni de cenzură a și a fost înlocuit după alte 8 zile cu guvernul Tudose. A intrat în istorie ca primul guvern căzut la o moțiune de cenzură a propriului partid

2017 – A fost învestit Guvernul Mihai Tudose

Consiliu de miniștri PSD-ALDE, condus de Mihai Tudose, care a guvernat țara în perioada 29 iunie 2017–29 ianuarie 2018. Avea 27 de mandate, 16 dintre miniștri fiind preluați din guvernul Sorin Grindeanu, demis de parlament în urma unui conflict între premier și Liviu Dragnea. Guvernul a aplicat modificări în sistemul fiscal, crescând contribuțiile la asigurările sociale care trebuiau plătite statului de cei care derulează contracte de muncă. Măsurile guvernului au luat prin surprindere mediul de afaceri și au creat impredictibilitatea mediului fiscal. Noul guvern nu a mai promovat prin ordonanță de urgență modificări ale legislației penale, lăsând Parlamentul să-și asume răspunderea lor, prim-ministrul a revocat din funcție doi miniștri urmăriți penal, dar apropiați președintelui PSD, Liviu Dragnea și pe ministrul transporturilor – toate acestea au creat un conflict între șeful guvernului și șeful PSD, care a dus la retragerea sprijinului partidului și la demisia prim-ministrului în 16 ianuarie 2018

2019 – Echipa feminină de tenis de masă a României a câștigat argintul la Jocurile Europene de la Minsk

Echipa feminină a României, formată din Bernadette Szocs, Elizabeta Samara și Daniela Dodean a ocupat locul II, fiind învinsă de Germania, cu 3-0 în finala turneului. Aceasta este a doua medalie adusă României de tenis de masă la Minsk, după argintul cucerit de cuplul Ovidiu Ionescu/Bernadette Szocs la dublu mixt.

2019 – Viorica Dăncilă a fost aleasă noul președinte al PSD

La Congresul extraordinar al PSD, Viorica Dăncilă a fost aleasă noul președinte al partidului cu 2.828 voturi. Contracandidații ei au fost: Liviu Pleșoianu (715 voturi), Șerban Nicolae (375 voturi) și Ecaterina Andronescu (50 voturi). Funcția de președinte executiv a fost câștigată de Eugen Teodorovici, iar funcția de secretar general de Mihai Fifor

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #SfPetrușiPavel #ZiuaInternaționalăaDunării #ZiuaPenitenciarelordinRomânia #Ziualucrătorilordinpenitenciare #DaciaSuperior #AlexandrucelBundomnînMoldova #ScrisoarealuiNeacșudinCâmpulung #NicolaeBălcescu #PetrePCarp #IacobMureșianu #PetreAntonescu #MarcuBeza #PetreAndrei #AurelianBentoiu #MacConstantinescu #LellaCincu #MihaiIoanBotez #DumitruPopescu #VictorAVoicu #OcupareaȚinutuluiHerța #PogromuldelaIași #PetreGheorgheBârlea #RaduAldulescu #OanaLungescu #CostinMărculescu #ȘerbanPavlu #EdwardMaya #Economistul #NadiaComănecicetațeanamerican

0 comentarii la „29 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: