Istoria României România frumoasă Today's Memory

1 Iulie în istoria românilor

Foto: Mănăstirea Plumbuita


1564 – A fost sfințită Mănăstirea Plumbuita

Mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, situată pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina din București. Întâiul ctitor al Mănăstirii Plumbuita a fost Petru Vodă cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, care a domnit între anii 1559–1569. Al doilea rând de ctitori ai mănăstirii Plumbuita îi reprezintă Alexandru Vodă (Alexandru al II-lea Mircea) și mama sa Ecaterina Doamna, confirmați prin portretele pictate pe peretele din dreapta al bisericii și printr-un document din 21 octombrie 1586, prin care voievodul înfrumusețează biserica și o înzestrează. De asemenea Mihnea Vodă Turcitul, fiul său întregește averile mănăstirii printr-un hrisov dat Mănăstirii Plumbuita. Prima pisanie a mănăstirii s-a pierdut, dar, prin similitudini istorice, se apreciază că biserica ar fi fost terminată la data de 1 iulie 1564, iar hramul este cel al Sfântului Ioan Botezătorul. Mihnea Vodă, a închinat-o Mănăstirii Xeropotam de la Muntele Athos, fapt confirmat printr-un Act de Închinare din 1586. Este cea mai veche mănăstire din București. În 1573 s-a înființat aici prima tiparniță din București, iar în 1582 au apărut aici primele cărți tipărite în București: două Tetraevangheliare și o Psaltire

1594 – A încetat din viață Petru Șchiopul (1537 – 1 iulie 1594, Bolzano, Italia)

Domn al Moldovei de patru ori (11 iunie 1574–18 noiembrie 1577; 31 decembrie 1577–9 februarie 1578; 13 martie 1578–2 decembrie 1579; 17 octombrie 1582–9 august/19 august 1591), un record ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române. A luat măsuri de stimulare a agriculturii și comerțului, prin atragerea în țară a cât mai multor negustori străini, a dispus întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili

1831 – A fost adoptat Regulamentul Organic în Țara Românească

Prin Tratatul de pace de la Adrianopol (care a încheiat războiul ruso-otoman din 1828–1829), Rusia a devenit putere protectoare a Principatelor Române, fiind limitată suzeranitatea otomană, manifestată prin plata tributului și confirmarea domnitorilor și s-a propus adoptarea unor reglementări interne (legi fundamentale) pentru cele două țări. Între anii 1828–1834, Principatele Române s-au aflat sub ocupație militară rusă. Țarul Nicolae a însărcinat să transpună în practică în Țările Române prevederile tratatului de la Adrianopol pe Contele Pavel Kiseleff, care a preluat această funcție în noiembrie 1829, la București. Cea mai importantă realizare a sa a fost, prin coordonarea celor două comisii boierești, elaborarea, pentru Țara Românească și Moldova, a primelor legi fundamentale cu rol de Constituție, Regulamentele Organice. Acestea au fost rezultatul srânsei colaborări dintre autoritățile rusești și boierii români. Cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a consacrat pentru prima oară principiul separației puterilor și a favorizat dezvoltarea noilor relații economice. Regulamentul organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele militare) la 13 iulie 1831 în Țara Românească și 13 ianuarie 1832 în Moldova

 

Ziua Muzicilor Militare

1831 – S-a înființat în armata română Muzica Militară

Prin transpunerea în fapt a Regulamentului organic din 1/13 iulie 1831, în compunerea nou-născutelor batalioane de miliții ale Armatei Naționale permanente, intrau și își începeau slujba sub drapel ostașii muzicanți; o fanfară era formată, conform prevederilor vremii, din 1 tambur, 24 muzicanți și 8 toboșari

 

1831 – S-a stabilit înființarea Bibliotecii Colegiului Sf. Sava

Urma să aibă dublu rol: bibliotecă școlară și bibliotecă publică, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești. Anual trebuia să se aloce suma de 350.000 lei pentru ținerea școlilor publice în Capitală și în celelalte orașe ale Principatului, a Tipografiei, a Bibliotecii. S-a constituit prin legea Regulamentul școlilor din 1833, care stipula: „Pentru a se întocmi pe nesimțite o bibliotecă în Colegiul din Sfântul Sava, și alta în școala din Craiova, se va întrebuința o sumă de lei 5.000 pe an, pentru cumpărarea cărților, iar acum se vor aduna în Biblioteca din București în Colegiul Național Sf. Sava cărțile manuscriselor ce se vor afla împărțite la felurite locuri publice, precum Mitropolia, Episcopiile, Mînăstirile și altele […] Se va face încă o rînduială ca autorul sau editorul ce va publica vreo carte în Principatul Țării Românești să fie dator să dea cinci exemplare pentru Biblioteca școlii din București și trei exemplare pentru Biblioteca școlii din Craiova”. Fondul acesteia se află, în prezent, în colecția Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”

1858 – S-a născut Nifon Niculescu

Nicolae Niculescu; 1 iulie 1858, București – 27 februarie 1923, București

Cleric ortodox care a devenit Episcop al al Dunării de Jos. A urmat Seminarul Central între 1872–1880. În 1881 a devenit diacon la Biserica Albă, fiind transferat la Biserica Kretzulescu în anul următor. După ce a fost hirotonit preot, a slujit la Biserica Albă din 1883 până în 1895. S-a înscris la Facultatea de Teologie a Universității din București, obținând diploma în 1892. A fost revizor eparhial la Mitropolia Ungrovlahiei, apoi profesor de Religie la Școala Centrală de fete din București. A rămas văduv și, în 1895, a fost tuns în monahism cu numele Nifon, călugăr la Mănăstirea Cernica. În același an a devenit arhiereu vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titlul de Ploieșteanul, și a rămas în această funcție până în 1909. În martie 1909, a fost ales și apoi întronizat ca episcop al Dunării de Jos, cu scaunul la Galați. La 1 ianuarie 1922 s-a retras din tronul episcopal, fiind arhiereu slujitor la biserica Domnița Bălașa din București până la moarte. Din opera sa: Carte de muzică bisericească pe psaltichie și note liniare pentru trei voci, Viețile Sfinților (12 vol.)

1864 – S-a născut Iosif Blaga

1 iulie 1864, Lancrăm, Alba – 2 iunie 1937, Brașov

Preot, pedagog, estetician; unchiul lui Lucian Blaga. A urmat studii teologice la Institutul din Sibiu și Filosofia la Universitatea din Budapesta, unde a obținut doctoratul în 1891. A fost profesor de Istorie, Română, Latină și Filosofie și director la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, inspector școlar, preot paroh la biserica Sf. Nicolae din Schei și protopop al Brașovului, președinte al Eforiei Școlilor românești ortodoxe din Brașov. Între anii 1916–1919 a fost refugiat în Suedia, Norvegia și Franța, pledând pretutindeni pentru drepturile românilor transilvăneni; la Paris a făcut parte din Consiliul Național al Unității Românilor, militând pentru unirea Transilvaniei cu România; tot atunci a Iucrat pentru repatrierea prizonierilor români din Franța. După 1918, a devenit senator în primul Parlament al României întregite, mai târziu, vicepreședinte al Senatului. A publicat studii de psihologie, pedagogie și estetică: Problema atențiunii din punct de vedere psihologic, și pedagogic, Din estetica tragicului, scurte biografii ale Iui Virgil Onițiu, Iosif Vulcan, Andrei Bârseanu, Alexandru Mocioni ș.a.

1866 – Domnitorul Carol I a promulgat noua Constituție a României

Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României, adoptat după Unirea Principatelor Române, prima constituție propriu-zisă a României. Adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831, a fost cea mai longevivă constituție (1866–1923, cu unele modificări, în 1879, 1884 și 1917) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I, fiind totodată una dintre cele mai democratice constituții din Europa în mometul respectiv. A transformat România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar

1871 – A intrat în vigoare prima lege de organizare a personalului din telegrafie

A fost însoțită de Regulamentul pentru fixarea atribuțiunilor funcționarilor telegrafopoștali

1877 – A încetat din viață Simeon Marcovici (25 ianuarie 1802 – 1 iulie 1877, București)

Profesor, promotor al învățământului în limba română, publicist și traducător, primar al Bucureștiului

1878 – S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin

Congresul de la Berlin (1/13 iunie –1/13 iulie 1878) a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. Tratatul de pace de la Berlin avea menirea de a revizui prevederile Păcii de la San Stefano și a reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și Muntenegrului. Cele 7 puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia. Puterile europene au redesenat harta Balcanilor: Serbia, Muntenegru și România au devenit state suverane, egale în drepturi cu celelalte state independente. Tratatul a luat în considerare aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului din 1877–1878, consfințind independența României și drepturile ei asupra Dobrogei de Nord, inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor. Se prevedea, însă, ca teritoriul organizat de România sub forma județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, care fuseseră restituit Moldovei în anul 1856, să fie încorporat din nou Imperiului Țarist. Din Principatul autonom Bulgaria s-a constituit Provincia autonomă Rumelia Orientală, condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă; Austro-Ungaria a primit spre administrare Bosnia și Herțegovina; Regatul Unit a luat Insula Cipru, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman

1878 – Nota circulară a Ministerului român al Afacerilor Străine

Ministerul român al Afacerilor Străine a trimis o Notă circulară la 1/13 iulie 1878 către agențiile diplomatice ale României de la Paris, Roma, Viena, Berlin, Belgrad și Sankt-Petersburg, prin care diplomații români erau chemați să solicite guvernelor respective transformarea agențiilor diplomatice și a consulatelor generale din București în legații și ridicarea la același grad a agențiilor diplomatice românești din capitalele menționate

1881 – A apărut primul număr al revistei Contemporanul

Revistă politică, culturală, științifică și literară de orientare general-democratică, una dintre cele mai vechi reviste ale spiritualității românești, a apărut la Iași, între 1 iulie 1881–mai 1891, sub îngrijirea lui Ioan Nădejde și Vasile G. Morțun, bilunar, apoi lunar, fiind legată de ideologia socialistă din România

1891 – A încetat din viață Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817, Iași – 1 iulie 1891, Paris)

Istoric, publicist, scriitor, om politic, prim-ministru, ministru de Externe, redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane, membru al Societății Academice Române și președinte al Academiei Române

1902 – A apărut la Budapesta revista bilunară Luceafărul

Revistă literară, militând pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania. A apărut bilunar la Budapesta (1 iulie 1902–1 octombrie 1906), la Sibiu (15 octombrie 1906–3 decembrie 1911), săptămânal (1 ianuarie–15 noiembrie 1912) și din nou bilunar (16 noiembrie 1912–15 august 1914), lunar la București (1 ianuarie 1919–august-septembrie 1920) și la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934–septembrie 1939). Comitetul de redacție: Octavian Goga, Ioan Lupaș, Ioan Meitani, Dionise Stoica, Ioan Lăpădat, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca, George Zărea

1906 – A fost creată Comisia Generală a Sindicatelor din România

Între 29 iunie–1 iulie 1906, la Galați a avut loc conferința sindicatelor și cercurilor socialiste și a fost înființată Comisia Generală a Sindicatelor din România (CGSR). A fost adoptat și statutul general al mișcării sindicale. În același an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor

1919 – A luat naștere la Chișinău Camera de Comerț și Industrie

Prin decretul regelui Ferdinand, din 24 octombrie 1918 s-a fondat prima Cameră de Comerț și Industrie din Basarabia, cu reședința la Chișinău, care era formată din județele: Chișinău, Bălți, Orhei, Soroca, Bender, Ackerman, Ismail și Cahul. Era compusă din 35 de membri negustori și industriași. S-a descis la 1 iulie 1919

1920 – S-a înființat la Sibiu Școala militară de ofițeri activi de infanterie

Pe baza propunerii Ministrului de Război, generalul Ioan Rășcanu, regele Ferdinand a dat Decretul nr. 5376/1920, în care, la art. 1, se preciza: „Se înființează, la Sibiu, pe ziua de 1 iulie 1920, a doua școală militară de infanterie […]”. La conducerea școlii a fost numit locotenent-colonelul Cristea Vasilescu. A fost inaugurată la 19 decembrie; în prezent se numeșteAcademia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”

1925 – S-a născut Ion Maxim

1 iulie 1925, Tihău, Sălaj – 16 decembrie 1980, Timișoara

Critic literar, poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. S-a remarcat ca scriitor încă din perioada școlii, fiind unul dintre tinerii scriitori care s-au afirmat în anii războiului, grupați în Cercul Literar de la Sibiu. A debutat în 1941 în revista școlară Mlădițe și a publicat un an mai târziu volumul de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942), urmat de poemul dramatic Cântecul stelelor (1945). A participat în 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei și apoi pe frontul din Ungaria, pe care le-a evocat ulterior în volumul de versuri Însemnări pe scut (1968) și în jurnalul Oameni în alb (1970). A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj (1948) și a obținut în 1971 titlul de doctor în filosofie al Universității din Cluj cu teza De la existență la adevăr. A lucrat ca profesor la Zalău. A fost arestat și condamnat la ani grei de închisoare, trecând prin penitenciarul Aiud și lagărul Periprava. Era credincios greco-catolic și a protestat împotriva desființării Bisericii Greco-Catolice și trecerii bunurilor acesteia în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, convertindu-se la romano-catolicism. A făcut 15 ani de închisoare, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea deținuților politici, și s-a stabilit la Timișoara. După eliberare, a fost contabil la o întreprindere din Timișoara și apoi psiholog. A trăit retras, participând rar la ședințele Asociației Scriitorilor, având o sănătate precară și fiind nevoit să stea internat perioade lungi prin spitale. A fost redactor la ziarele România viitoare, Tribuna din Sibiu și Lupta Ardealului din Cluj, publicând poezii, eseuri, cronică literară și de artă vizuală. Alte opere: Orfeu, bucuria cunoașterii, Popas în Afrodisia, Pe malul Styxului, Umbra de la Cozia

1926 – S-a născut Gheorghe Ursu

1 iulie 1926, Soroca, Basarabia, Regatul României – 17 noiembrie 1985, penitenciarul din Calea Rahovei

Inginer constructor, poet, scriitor și disident. A debutat în literatură în cotidianul de orientare democratică Ecoul, în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion cu un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) și altul despre Jules Verne (8 august 1944). A început să scrie un jurnal personal intim, în care a notat zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care a însumat mii de pagini. A urmat Facultatea de Construcții a Politehnicii din București și a lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. S-a înscris în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, a devenit, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod. În 1950 a fost exclus din partid pentru întrebările nonconformiste privind guvernarea comunistă și pentru prietenia cu „elementele reacționare„: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Camil Baciu, Noldi Bălănescu, Sergiu Huzum și Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu, etc. În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera volumul de versuri Mereu Doi cu o prefață scrisă de Nina Cassian. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA. Urmărit permanent de Securitate. A fost arestat pe 21 septembrie 1985, în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției

1929 – S-a născut Costache Olăreanu

1 iulie 1929, Huși – 23 septembrie 2000, Iași

Scriitor. A urmat Facultatea de Psihologie-Pedagogie din București, făcând ultimul an la Cluj. Membru al Școlii de la Târgoviște, grupare literară din care mai făceau parte și Radu Petrescu, și Mircea Horia Simionescu. Cei trei prieteni au debutat în volum, Mircea Horia Simionescu în 1968, Radu Petrescu în 1970, iar Costache Olăreanu în 1971, cu Vedere din balcon. În 1978 publicase cea de-a doua carte, Confesiuni paralele, iar cea de-a treia, din 1979, Ucenic la clasici, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1980 a văzut lumina tiparului Ficțiune și infanterie, poate cea mai lăudată carte a sa, iar în restul deceniului va publica: Fals manual de petrecere a călătoriei, Avionul de hârtie, Cvintetul melancoliei, Cu cărțile pe iarbă, Dragoste cu vorbe și copaci. A fost șef al Inspectoratului pentru Cultură al Municipiului București, director general în Ministerul Culturii și director al Editurii Fundației Culturale Române. Alte scrieri: Poezie și autobiografie, Lupul și chitanța, Scrisoare despre insule

1933 – S-a născut Leon Dănăilă

1 iulie 1933, Darabani, Botoșani

Medic neurochirurg, membru al Academiei Oamenilor de Știință (din 2004), membru titular (din 2004) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din Iași, pe care a absolvit-o în 1958. A lucrat ca medic stagiar la Spitalul din Comănești, apoi la Circumscripția sanitară din Dărmănești, iar în anul 1961, prin concurs, a ocupat postul de medic secundar neurochirurg la clinica de Neurochirurgie de la Spitalul „Gh. Marinescu” din București unde lucrează și în prezent. A devenit medic specialist neurochirurg, în anul 1972 doctor în medicină cu lucrarea Neurinomul Spinal, percurgând treptele profesionale până la medic primar neurochirurg și șef al secției VII de Neurochirurgie vasculară și Microneurochirurgie, fiind considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa. În anul 1972, a absolvit la cursuri de zi și Facultatea de Filozofie-Psihologie din București. Este profesor de psihoneurologie la Facultatea de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu” din București. Este membru al New York Academy of Sciences, London Diplomatic Academy, L’Académie Centrale Européenne des Sciences, des Lettres et des Arts, World Academy of Letters, etc.

1937 – S-a născut Olimpian Ungherea

1 iulie 1937, Jugureni, Prahova – 17 martie 2012, București

Scriitor, jurnalist, jurist, mason public, fost ofițer de securitate. În 1952, a debutat cu poezii și proză scurtă în ziarul regional Drum Nou din Brașov. Și-a luat licența în Științe Juridice la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și licența în Jurnalism la Universitatea din București, apoi masteratul în Criminologie. A fost ziarist, fiind pe rând corespondent de presă, redactor și redactor-șef al revistei Pentru Patrie. A debutat în volum, în 1967 cu Bătrâna domnișoară n-are alibi. A publicat 30 de volume, dintre care 20 de romane și peste 1.000 de povestiri inspirate, în cea mai mare parte, din sfera criminalisticii, a spionajului și contraspionajului și a crimei organizate. Dintre scrierile sale: Versiunea maiorului Vlad, Spovedania unui spion, Prizonierul speranțelor, Egreta Brâncovenilor, Clubul cocoșaților, Frică și putere, Cheia secretă

1938 – S-a născut Nicolae Ghilezan

1 iulie 1938, Cluj

Medic, membru al Academiei de Științe Medicale din România (din 1991), membru titular (din 2016) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj (1954–1960), cu specializări în radiologie și oncologie la Institutul de Medicină și Farmacie din București și în radioterapie oncologică la Institutul „G. Roussy” din Paris. A fost visiting professor în S.U.A. (1974). În 1972 și-a susținut la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj teza de doctorat: Posibilități de ameliorare a rezultatelor radioterapiei în cancerul laringian – studiul factorilor fizici și biologici în iradierea laringelui. A ocupat diferite funcții: extern, intern în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj, medic de circumscripție rurală, cercetător, apoi medic primar radiolog și șef al Secției cobalt la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca; șef de lucrări, conferențiar de Oncologie și Radioterapie la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, al cărei prorector științific a fost între 1990–1992; director al Institutului de Oncologie din Cluj-Napoca (1997–2001). În prezent este profesor emerit consultant la Universitatea de Medicină și Farmacie. În cercetările sale, s-a aplecat îndeosebi asupra oncologiei clinice și tratamentului multidisciplinar al cancerului, în special în asocierile cu radioterapia. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări științifice, apărute în țară și străinătate. Este membru al Societății Române de Radioterapie Oncologică, al Societății Române de Oncologie, al Societății de Radioterapie Oncologică din Franța, al Societății de Oncologie Clinică din SUA, al Societății de Radioterapie Oncologică din SUA

1940 – Incidentul armat de la Vicovu de Sus

În contextul evacuării și cedării oficiale a Basarabiei și a Bucovinei de Nord către statul sovietic, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, trupele sovietice de ocupație nu au respectat noua linie de frontieră impusă tot de ei, depășind-o și înaintând în adâncimea teritoriului. Incidentul armat de la Vicovu de Sus a fost o acțiune militară individuală, desfășurată între 1–3 iulie, la nord de localitatea Vicovu de Sus pe șoseaua Ciudei–Vicov, de către Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7 Infanterie, aflat sub comanda maiorului Valeriu Carp, împotriva trupelor sovietice care se apropiau de linia de demarcație impusă Regatului României prin ultimatumul din 26 iunie 1940. Ca urmare a acestei acțiuni, a fost asigurată acoperirea zonei Gurii Putnei. „De aici nu ne mai retragem, peste Putna nu se trece. Mergeți la unități și organizați-vă poziții de apărare, și dacă rușii mai înaintează un pas, din ordinul meu și pe a mea răspundere, deschideți focul” (Valeriu Carp, la 1 iulie 1940, conform memoriilor de război ale colonelui Ioan Ambrosă). În acest context dificil, șapte delegații sovietice au presat Batalionul 3 Infanterie să se retragă, ceea ce ar fi însemnat că accesul pe șoseaua care ducea spre România, să fie liber. Subunitatea însă a rezistat chiar pe noua graniță aflată la nord de Vicovul de Sus. Astfel, conform unui raport oficial al Corpului 10 Armată semnat de generalul Constantinescu, batalionul comandat de către Carp a ocupat o poziție defensivă și a stopat înaintarea trupelor sovietice, precum și a formațiunilor de partizani. Deasemenea, conducătorii grupelor de partizani au fost capturați de soldații lui Carp și împușcați pe loc. De abia la 4 iulie, Batalionul 3 Infanterie s-a repliat pe aliniamentul râului Suceava, pentru a face joncțiunea cu restul Regimentul 16 Infanterie, unitate care a preluat cu începere de la ora 16.00 a aceleiași zile, controlul podurilor și drumurilor din acel perimetru. Potrivit faptelor sale, ulterior maiorul Valeriu Carp a fost citat prin Ordin de zi, pe întreg Corpul 10 Armată

1941 – S-a născut Ion V. Pop

1 iulie 1941, Mireșu Mare, Maramureș

Profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Filologie a Universității. din Cluj (1959–1964). A debutat cu versuri în revista Steaua, în 1959 și editorial cu Propunere pentru o fântână, (1966). A devenit Doctor în Filologie în 1971 cu o teză despre avangardă – publicată cu titlul Avangardismul poetic românesc (1969), a fost cartea sa de debut în critică. A fost cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj, între 1973–1976, redactor-șef și apoi director (din 1973) al revistei Echinocțiu, asistent asociat la Universite de la Sorbonne Nouvelle, Paris III. A colaborat la Tribuna, Echinox, Luceafărul, România literară, Ateneu, Cahiers roumains d’etudes litteraires. Alte scrieri: Biata mea cumințenie, Gramatică târzie, Soarele și uitarea, Amânarea generală

1946 – S-a fondat Teatrul Muncitoresc CFR Giulești

Fondat la 1 iulie 1946, s-a numit inițial Teatrul Muncitoresc CFR Giulești și și-a deschis porțile în septembrie 1946. Și-a schimbat ulterior numele în Teatrul Giulești și s-a mutat în 1974 în celebra clădire de pe Calea Victoriei – Complexul Comedia-Majestic, prin strădania Elenei Deleanu, directoarea acestui teatru vreme de 38 de ani. În 1990, a devenit Teatrul Odeon, la inițiativa regizorului Vlad Mugur, pe atunci directorul teatrului

1946 – S-a născut Aimée Iacobescu

1 iulie 1946, Unguriu, Buzău – 27 martie 2018, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Secția de Actorie a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC) la clasa profesoarei Beate Fredanov, asistenți Octavian Cotescu și Laurențiu Azimioară, ca șefă de promoție, împreună cu fratele ei geamăn, Dorel Iacobescu, care a părăsit însă țara, după câțiva ani, și s-a stabilit la Paris, unde predă limbi străine. Debutul în teatru a avut loc la vârsta de 16 ani, când a jucat în spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian și Adam și Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival școlar de poezie regizorul Sică Alexandrescu. În timpul facultății a mai jucat și în Jocul adevărului, de Sidonia Drăgușanu. A jucat 40 de ani pe scena Teatrului Național, în Troienele de Jean Paul Sartre, Furtuna de Ostrovski, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Richard al III-lea de William Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Marea de Edward Bond, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, etc. Debutul țn film a avut loc în 1966, cu Șapte băieți și o ștrengăriță. Alte filme: Răpirea fecioarelor, Săptămâna nebunilor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea domniței Ralu, Cu mâinile curate, Osânda, Ultima noapte de dragoste, Cuibul de viespi, etc.

Zestrea domniței Ralu

1947 – S-a născut Dan Verona

Neculai Crețu; 1 iulie 1947, Luncani, Bacău

Poet, prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1974). A fost absolvent al Facultății de Filologie (1972), dar a urmat și studii teologice la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea București. A fost redactor la Radiodifuziunea Română. A debutat în paginile revistei Ateneu (1965) și editorial în 1972, cu volumul Nopțile migratoare, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și premiul revistei Luceafărul pentru poezie. A colaborat la Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, etc. A publicat volume de poezie, proză și traduceri, scriind, de asemenea texte pentru cântecele unor compozitori de muzică folk și rock. Volume publicate: Zodia măslinului, Cartea runelor, Dați ordin să înflorească magnolia, Balada Vestitorului, Îngerii chilugi

1948 – S-a înființat Comisia de Stat a Planificării

Trecerea la o economie centralizată și necesitatea organizării principalelor sectoare economice, în conformitate cu obiectivele economice stabilite de regimul comunist, au determinat înființarea, potrivit Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 119/1 iulie 1948, a Comisiei de Stat a Planificării. Instituția a funcționat ca structură de sine stătătoare în subordinea Consiliului de Miniștri, având ca scop planificarea întregii economii românești. Potrivit actului de înființare, Comisia de Stat a Planificării avea următoarele atribuții: prezenta guvernului date și informații asupra economiei, indica disproporțiile existente între diferite ramuri industriale în ceea ce privește producția, distribuția și consumul, propunea soluții pentru înlăturarea acestora, întocmea planul național al economiei, coordona sectoarele economice în cadrul planului economiei naționale, cerceta planurile complementare prezentate de ministere și instituții, coordonându-le cu planul general, urmărea și controla executarea planului economiei naționale, coordona activitatea statistică și cea de planificare economică a ministerelor și instituțiilor de stat

1951 – S-a născut Viorel Mihail

1 iulie 1951, Costești, Rîșcani, Republica Moldova

Prozator, publicist, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Și-a făcut studiile superioare la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău, absolvită în 1974. A fost redactor, apoi secretar de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef, la diferite ziare și reviste: Tinerimea Moldovei, Învățămîntul public, Tînărul leninist, Moldova, Literatura și arta, Nistru, Glasul națiunii, Cuvîntul, Sud-Est. În 1992 a devenit redactor-șef al ziarului Săptămîna. Ca prozator, a publicat mai multe nuvele: Bărbații la mijlocul verii, Ștefan cel Mare, Zgomotul, Ion Vodă, etc., care au fost publicate în marea lor majoritate în revista Moldova. A colaborat cu Studioul Cinematografic Moldova-film în calitate de traducător

1954 – S-a născut Alexandru Mușina

1 iulie 1954, Sibiu – 19 iunie 2013, Brașov

Antologator, editor, eseist, publicist și poet. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București în 1978. A lucrat ca profesor de literatură la liceu, iar între 1984–1987 a cultivat flori. A fost de asemenea doctor în litere la Facultatea de Litere a Universității din București (din 1996) și profesor de scriere creativă, folclor, literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. A fost patron al Editurii Aula din Brașov. A debutat în volumul colectiv de poezii Cinci, la Editura Litera, în 1982, iar individual cu Strada Castelului 104, la Editura Cartea Românească, în 1984. A fost membru al Cenaclului de Luni. A publicat poeme: Lucrurile pe care le-am văzut, Aleea Mimozei nr. 3, Tomografia și alte explorări, Și animalele sunt oameni!, Regele dimineții; eseuri: POEZIA – teze, ipoteze și explorări, Supraviețuirea prin ficțiune, Unde se află poezia?, Antropologie culturală și folclor; antologii, etc.

1964 – A fost înființat la București studioul cinematografic Animafilm

Studiou românesc specializat în producerea de filme artistice de animație, filme de publicitate și diafilme, care a funcționat între 1964–1989. A fost înființat prin Hotărârea nr. 482/1964 privind înființarea Studioului cinematografic Animafilm-București, din echipa de animație a Studioului Cinematografic București, sub îndrumarea și controlul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă

1968 – România a semnat Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare

A fost deschis spre semnare la 1 iulie 1968 și a intrat în vigoare la data de 5 martie 1970. România a semnat Tratatul în prima zi a deschiderii spre semnare și l-a ratificat la 30 ianuarie 1970, depunând instrumentele de ratificare în capitalele celor trei state depozitare (Marea Britanie, SUA, URSS) la 4 februarie 1970

1972 – A încetat din viață Basil Munteanu (Vasile Munteanu; 9 noiembrie 1897, Brăila – 1 iulie 1972, Paris)

Istoric și critic literar, filolog, membru corespondent al Academiei Române

1982 – A intrat în vigoare Decretul Consiliului de Stat nr. 240/29 iunie 1982 privind stabilirea unor măsuri pentru gospodărirea judicioasă și reducerea în continuare a consumului de energie electrică, energie termică, gaze naturale și alți combustibili

A fost începutul unei îndelungate perioade de economii severe de energie și privațiuni, care s-au repercutat asupra populației țării, silite să suporte iarna frigul în locuințe și restricții la furnizarea energiei electrice

1990 – A început să funcționeze Teatrul MASCA

Prin Hotărârea de Guvern nr. 601/24 mai 1990 pentru înființarea Teatrului Masca, a luat naștere un teatru de gest, pantomimă și expresie corporală, singura instituție teatrală cu acest profil din România. A început să funcționeze la 1 iulie 1990, în subsolul unei clădiri din cartierul Aviatorilor, pe Aleea Alexandru. Nu existau niciun fel de dotări. S-a adus de acasă tot ceea ce era necesar pentru începerea activității (mașini de scris, coli de hârtie, plicuri, s.a.). S-a amenajat, prin eforturi financiare proprii, sala de repetiții, având 20 de metri pătrați. S-au folosit mașinile actorilor, costume vechi de la alte teatre, aparatura de sunet a prietenilor etc.

1990 – Ceremonia de instalare a ÎPS Daniel Ciobotea în funcția de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

La 7 iunie 1990, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, Daniel Ciobotea, a fost ales, iar la 1 iulie 1990 a fost înscăunat Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. În această calitate, este fondatorul a instituții ca: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț”, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru” Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae” Iași, Asociația creștină Pelerinul Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios Resurrectio, Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România, Centrul de educație și informare medicală Providența (I-II), Institutul social-caritativ Diaconia, Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău, Dispensarul policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel”, Fundația Solidaritate și Speranță, etc

1990 – A încetat din viață Victor Jinga (17 februarie/2 martie 1901, Săcele, Brașov – 1 iulie 1990, București)

Economist, profesor universitar, deținut politic în închisorile comuniste, cercetător științific

1991 – Ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia

Pactul de la Varșovia a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean (Blocul Comunist), care voiau să se apere împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO. Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991. România a ieșit din Tratatul de la Varșovia ca urmare a desființării acestuia

1994 – Legea nr. 34 privind impozitul pe venitul agricol

Adoptată de Camera Deputaților în ședința din 11 aprilie, de Senat în ședința din 18 aprilie, promulgată de Președintele României în 30 mai. În vigoare de la 1 iulie 1994 până la 31 decembrie 2002

1997 – România a devenit efectiv parte a CEFTA – Acordul Central European de Comerț Liber

Alături de Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia și Slovenia; acordul de aderare a României la CEFTA a fost semnat la data de 12 aprilie 1997. Scopul acestei uniuni a fost adaptarea economiilor statelor membre la o piața comunitară lipsită de taxe vamale și un exercițiu de preaderare la Uniunea Europeană

1999 – A fost înființată Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA)

Serviciul de spionaj al Armatei Române asigură obținerea, prelucrarea, verificarea, stocarea și valorificarea informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe, militare și nonmilitare, care pot afecta securitatea națională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative și cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naționale și de informații, cât și cu cele ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale la care România a fost parte și asigură securitatea informațiilor clasificate naționale, NATO și Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării

1998 – A încetat din viață Dumitru Berciu (27 ianuarie 1907, Bobaița, Mehedinți – 1 iulie 1998, București)

Istoric și un arheolog, director al Institutului de Tracologie din București, membru de onoare al Academiei Române

2002 – A încetat din viață Pius Brânzeu (25 ianuarie 1911, Vulcan, Hunedoara – 1 iulie 2002, Timișoara)

Medic, profesor la Facultatea de Medicină din Timișoara, director de clinică chirurgicală, membru titular al Academiei Române

2004 – România a preluat președinția Consiliului de Securitate al ONU

A devenit singurul membru al Consiliului care a condus două comitete, respectiv comitetul 1540 privind neproliferarea armelor de distrugere în masă, și Comitetul 1518 privind Irakul

2005 – A intrat în circulație leul nou

La data de 1 iulie 2005, moneda națională a României, leul, a fost denominată astfel încât 1 leu nou era echivalat cu 10.000 lei vechi. Aceasta a reprezentat a doua etapă a denominarii; până la 31 decembrie 2006 leii vechi au circulat în paralel cu cei noi

2007 – Radio România Muzical a început să emită online

Unicul post de radio românesc dedicat exclusiv muzicii clasice și de jazz este în același timp și primul post de radio românesc cu acest specific care a emis online

2007 – Rutierul Dan Anghelache a câștigat Turul României la ciclism 2007

A fost prima victorie românească după 10 ani

2008 – S-a introdus obligativitatea pictogramelor pe pachetele de țigări

România a devenit a doua țară din UE care aplică aceste reglementări, după Belgia. Aceste avertismente au ca scop reducerea consumului de tutun prin conștientizarea populației asupra fumatului pentru sănătate

2013 – A încetat din viață Radu Alexandru Dimitrescu (27 noiembrie 1926, Ploiești – 1 iulie 2013, București)

Geolog, membru titular al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Matei Alexandru (25 decembrie 1927, Goioasa, Bacău – 1 iulie 2014, București)

Actor de film, radio și televiziune și regizor de teatru, prezent 65 de ani pe scena Teatrului Naționalul din București

2015 – România a preluat mandatul de Președinție-în-Exercițiu a OCEMN

România a preluat de la Republica Moldova mandatul de Președinție-în-Exercițiu a Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), precum și pe cea a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre. România deținea coordonarea grupurilor de lucru pentru Combaterea criminalității și Protecția mediului, iar din iulie 2015 a preluat și coordonarea grupului de lucru privind Transporturile. Țara noastră a exercitat al cincilea mandat al Președinției-în-Exercițiu rotative a OCEMN în semestrul al II-lea al anului 2015

2016 – A încetat din viață Ion Ianoși (Ioan-Maximilian Steinberger; n. 1 mai 1928, Brașov – 1 iulie 2016, București)

Scriitor și eseist, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă

2016 – A încetat din viață Gheorghe Drobotă (24 aprilie 1934, Dolhasca, Suceava – 1 iulie 2016, Iași)

Jucător și antrenor al echipei de rugby Politehnica Iași și jucător al echipei naționale a României

2018 – A început Marșul Centenarului

Marșul Centenarului sau Marșul Centenarului Marii Uniri a fost o manifestație civică coordonată de o serie de organizații neguvernamentale din România și Republica Moldova, cunoscute sub denumirea colectivă de Alianța pentru Centenar. Marșul Centenarului a pornit din Alba Iulia, la 1 iulie 2018, iar destinația finală a fost Chișinăul, la 1 septembrie 2018, și a presupus traversarea Munților Carpați în trei zone diferite din România. Participanții la acest marș, atât cetățeni din România cât și din Republica Moldova, au vizat 300 de orașe și sate din cele două state, cu parcurgerea la pas a locurilor semnificative pentru Marea Unire și Primul Război Mondial.

Alba Iulia

Prin organizarea, amploarea și obiectivele ei, această acțiune este originală în România și Republica Moldova

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #MănăstireaPlumbuita #RegulamentulOrganicînȚaraRomânească #ZiuaMuzicilorMilitare #BibliotecaColegiuluiSf.Sava #NifonNiculescu #IosifBlaga #ConstituțiaRomâniei1866 #TratatuldepacedelaBerlin #Contemporanul #Luceafărul #ȘcoalamilitarădeinfanterieSibiu #IonMaxim #GheorgheUrsu #CostacheOlăreanu #LeonDănăilă #OlimpianUngherea #NicolaeGhilezan #IncidentularmatVicovudeSus #IonVPop #TeatrulGiulești #AiméeIacobescu #DanVerona #ComisiadeStataPlanificării #ViorelMihail #AlexandruMușina #Animafilm #TeatrulMASCA #TratatuldelaVarșoviadizolvat #Leulnou #RomâniaMuzicalonline #MarșulCentenarului

0 comentarii la „1 Iulie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: