Istoria României România frumoasă Today's Memory

10 Iulie în istoria românilor

Foto: Biserica Mănăstirii Putna


1466 – A început construcția bisericii cu hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Mănăstirii Putna

Conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ștefan cel Mare, concepută în plan triconc dezvoltat, cu menirea de a servi ca necropolă domnească marelui voievod și familiei sale. A fost ctitorită de Ștefan cel Mare după cucerirea cetății Chilia. Lucrările vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfințire având loc la 3 septembrie Supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de Mihai Eminescu

1606 – A încetat din viață Ieremia Movilă (1555 – 10 iulie 1606, Iași, Moldova)

Domnitor al Moldovei de două ori, între august 1595–mai 1600, respectiv între septembrie 1600–30 iunie 1606. Boier moldovean, frate cu mitropolitul Gheorghe Movilă, urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan, fiind tot timpul protejatul polonezilor

1606 – Simion Movilă a devenit domn al Moldovei

Simion Movilă (? – 14/24 septembrie 1607) a fost fiul lui Ioan Movilă și frate cu domnul Ieremia Movilă și cu mitropolitul Gheorghe Movilă. A fost Domn al Moldovei între 10 iulie 1606–24 septembrie 1607, avînd anterior două domnii în Țara Românească, între octombrie 1600–3 iulie 1601 și august 1601–august 1602. După moartea lui Ieremia Movilă, a obținut acordul sultanului de a urca pe tronul Moldovei, în locul nepotului său Constantin Movilă. Cât timp a fost domnitor în Moldova, a avut relații de dușmănie cu polonezii, care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, au reușit să-l otrăvească

1862 – S-a născut Tudor de Flondor

10 iulie 1862, Storojineț, Bucovina – 22 iunie 1908, Steglitz-Zehlendorf, Germania

Compozitor, jurist, economist, și politician, pe timpul Imperiului Austro-Ungar. A fost instruit în învățământ privat de Adolphina Wohlfarth ca pianist și la liceu în Cernăuți ca violonist. A urmat studii de Jurisprudență la Universitatea din Cernăuți și la Universitatea de Agricultură din Viena, Științe economice, în același timp și Academia de Muzică și Artă Dramatică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) cu accent pe teoria muzicii și contrapunct pentru a deveni compozitor (1884–1888). A studiat la profesorul Robert Fuchs, care de asemenea a fost profesorul tânărului George Enescu. După studiile din Viena s-a stabilit la conacul din Rogojești, fiind ales primar în Rogojești (1889–1905). A fost vicepreședinte al Junimii, directorul de cor și dirijor al societății Armonia din Cernăuți și al societății România Jună, deputat al Dietei Bucovinei, apoi al Consiliului imperial (Reichsrat). A compus numeroase operete, lucrări corale, serenade, dar, de asemenea, muzică instrumentală și vodeviluri: Arvinte și Pepelea, Cântul haiducesc, Florile Bucovinei, La o viorică, Mândruliță de de-mult, Nunta țărănească, Rusaliile, Somnoroase păsărele, Visurile

Tudor de Flondor – Somnoroase păsărele Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia

1872 – La București a apărut gazeta muncitorească Uvrierul

Revista a fost editată de un grup de muncitori tipografi uniți într-o asociație sindicală. Inițial gazeta s-a intitulat Analele tipografice, pe al cărei frontispiciu era scris în mod semnificativ: Unirea e putere, apărând între 1869–1872, când și-a schimbat numele, la 10/22 iulie, în Uvrierul

1872 – S-a născut Aristide Demetriade

10 iulie 1872, Valea Raței/Murgești, Buzău – 21 februarie 1930, București

Actor de teatru și film și regizor, pionier al filmului românesc. A studiat în paralel Facultatea de Drept și Conservatorul de Artă Dramatică. După terminarea studiilor a fost angajat la Teatrul Național din București, unde a rămas până la moartea sa, survenită la numai 58 de ani, pe scenă. A jucat, printre altele în Răzvan și Vidra de B.P. Hașdeu, Despot Vodă de Vasile Alecsandri, Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, Hamlet și Iuliu Cezar de William Shakespeare, Ruy Blas de Victor Hugo, etc. A fost unul dintre pionierii filmului românesc, regizând peliculele Înșir’te mărgărite (1911, alături de Gr. Brezeanu), Independența României (1912), Scheci cu Jack Bill (1913) și Oțelul răzbună (1913)

Independența României (1912)

1873 – S-a născut Ion Th. Simionescu

10 iulie 1873, Fântânele, Bacău – 7 ianuarie 1944, București

Geolog și paleontolog, profesor universitar, membru titular (din 1911) al Academiei Române. A studiat la facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, unde a fost elevul chimistului Petru Poni și al geologului Grigore Cobălcescu. Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate, a fost chemat la Universitatea din București, pentru a-i succeda la catedra de geologie profesorului Sabba Ștefănescu. În afara activității didactice și de cercetare, a devenit cunoscut și prin numeroasele sale cărți și activități de popularizare a științei în rândul publicului larg. A fost autorul primului și singurului Tratat de geologie din literatura de specialitate din România în care, ca bază de tratare, a folosit preponderent materialul oferit de pământul românesc. A fost fondator, împreună cu Petru Bogdan, a Revistei științifice. A fost învestit cu supreme demnități științifice, începând cu cea de președinte al Societății Române de Științe, președinte al Societății de Geologie și terminând cu aceea de președinte al Academiei Române

1893 – S-a născut Anton Crihan

10 iulie 1893, Sîngerei, Imperiul Rus – 9 ianuarie 1993, Saint Louis, Missouri, SUA

Avocat, autor, economist, politician, profesor universitar și publicist basarabean. Este reprezentantul unei vechi familii de boieri români moldoveni, menționată încă din timpul domniei lui Stefan cel Mare. Și-a făcut studiile la Liceul de Băieți din Bălți și la Facultatea de Economie la Universitatea din Odesa. A susținut teza de doctorat în economie la Universitatea Sorbona din Paris în 1934. A fost deputat în Sfatul Țării și a votat Actul Unirii, subsecretar de stat al Agriculturii în Directoratul General al Republicii Moldovenești, deputat în Parlamentul României (1919, 1920, 1922, 1932), subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, conducător al Comisiei agrare și a instituției de stat Casa noastră, care a înfăptuit reforma agrară în Basarabia. A fost apoi profesor la Universitatea Politehnică din Iași și la Facultatea de Agronomie din Chișinău. În anii de după război a emigrat din România în Iugoslavia, apoi la Paris și într-un final s-a stabilit în Statele Unite. Dintre lucrările sale: Capitalul străin în Rusia, Chestiunea agrară în Basarabia până la revoluția din 1917, Cum s’a facut unirea Basarabiei cu România, Romanian Rights to Bessarabia According to Certain Russian Sources (Drepturile românilor asupra Basarabiei după unele surse rusești). A fost distins cu Ordinul Ferdinand I în grad de Ofițer și cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer

1903 – S-a născut Alexandru Mironescu

10 iulie 1903, Tecuci – 20 ianuarie 1973, București

Om de știință, eseist, filosof, profesor universitar, colecționar de artă din perioada interbelică, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România. A urmat cursurile de Fizică și Chimie ale Facultății de Științe a Universității București, obținînd licența (1926), apoi doctoratul în Filosofie. A continuat cu studii științifice aprofundate la Paris, a susținut, la Sorbona, teza Sur l’action des organomagnésiens sur le furfurol et l’éther pyromucidique și a obținut titlul de Docteur en Sciences Physiques (1929). Întors în țară, a devenit asistent universitar la Catedra de Chimie organică a Facultății de Științe de la Universitatea București. A debutat cu studiul Spiritul științific în 1934, cu romanul Oamenii nimănui, prefațat de Panait Istrati în 1935. A colaborat la Revista Fundațiilor Regale, a susținut conferințe pe teme filosofice la Radio București și Fundația Culturală Regele Carol, a participat, alături de Sandu Tudor, Paul Sterian, Benedict Ghiuș ș.a., la întrunirea spirituală organizată la Cernăuți de Mitropolitul Tit Simedrea, considerată astăzi nucleul originar al Rugului Aprins. În 1949 a fost înlăturat, din motive politice, de la Universitate, devenind simplu profesor de liceu. Lua parte cu regularitate la activitățile grupării spirituale Rugul Aprins. A fost arestat, la 14 iulie 1958, împreună cu fiul său și alți membri ai Rugului Aprins și condamnat la 20 de ani de închisoare, din care va face peste 5 ani. Opere publicate: Destrămare, Certitudine și adevăr, Ziduri între vii. O poveste care nu e un roman, un roman care nu e o poveste, Kairós. Eseu despre teologia istoriei, Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins, Poeme filocalice, Floarea de foc (Mărturisiri), Valea lui Iosafat, Ruth. Coborâți la prima?

1913 – România a declarat război Bulgariei

Cel de-al doilea război balcanic (16 iunie 1913–18 iulie) a avut loc între Bulgaria pe de o parte și, în principal, Grecia și Serbia pe cealaltă. Dar, având dispute teritoriale și politice în trecut cu Bulgaria, România a intrat în al doilea război balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru și Turcia. Participarea României la cel de-Al Doilea Război Balcanic a constat într-o intervenție militară în perioada 10–31 iulie 1913 și semnarea unui tratat de pace la 10 august la București. Astfel, primul ministru Titu Maiorescu a supus regelui Carol I decretul de mobilizare al armatei române nr. 4751 din 20 iunie/3 iulie 1913, care a fost aprobat. Mobilizarea a început în noaptea de 22/23 iunie (5/6 iulie). Au fost chemate sub drapel contingentele 1901–1911 pentru unitățle operative, 1895–1900 din miliții și 1897–1909 pentru marină. România a chemat sub arme un număr de 509.820 de oameni, adică șase procente din populația țării. Principele Ferdinand, inspector general al armatei, a fost numit prin Decretul regal nr. 4639 din 22 iunie/5 iulie 1913 comandant al armatei de operații în războiul balcanic, la conducerea Ministerului Armatei se afla generalul de divizie Constantin Hârjeu, având ca șef de Stat Major pe generalul de divizie Alexandru Averescu. La 27 iunie/10 iulie s-a declarat oficial starea de război între România și Bulgaria. La 28 iunie/11 iulie Armata Română a trecut Dunărea. Regele Carol I, în calitate de comandant suprem al Armatei, și-a stabilit cartierul general la Corabia

1914 – A încetat din viață Nicolae Dobrescu (20 iulie 1874, Celeiu, Mehedinți – 10/23 iulie 1914, București)

Istoric, profesor la Facultatea de Teologie din București, membru corespondent al Academiei Române

1920 – S-a născut Teodor Oroveanu

10 iulie 1920, Râmnicu Sărat – 5 martie 2005, Ploiești

Inginer, profesor universitar, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A lucrat ca inginer la Atelierele Centrale din Câmpina, Centrala Industrială a Metalurgiei Prelucrătoare, Institutul de Mecanica Fluidelor, după care a devenit profesor la Institutul de Petrol și Gaze, șef al Catedrei de Hidraulică; a ținut cursuri la Freiburg, Toulouse, Paris, Rennes, Moscova, Baku. A fost membru al Academiei Internaționale de Astronautică din Paris și membru al Societății de Matematică Aplicată și de Mecanică din Germania. Lucrări: Scurgerea fluidelor prin medii poroase neomogene, Transportul petrolului

1925 – S-a născut Titus Mesaros

10 iulie 1925, Baciu, Cluj – 23 iulie 2006, București

Regizor de film documentar și scenarist. A absolvit Școala de Literatură și Critică literară „Mihai Eminescu”. Autor a peste 100 de filme documentare, a debutat în 1963 cu 4000 de trepte spre cer, urmat de Oamenii noștri, Ultima treaptă, Metamorfoze, De la străbuni la strănepoți, Septembrie în Portul Euxin, Sub soarele de mai, Colibaba, Bucureștiul văzut de la un metru, Craiova văzută din car, Theodor Aman, Sticlarii din Poiana Codrului, Pe Bistrița la vale, Sub aripa aviației și multe altele

STUF (1966) Imaginea Wiliam Goldgraber, Muzica Carl Orff (fragmente din „Carmina Burana”)

1927 – Congresul Conducătorilor Mișcării Studențesti legionare

A avut loc la Mănăstirea Neamț. Corneliu Zelea Codreanu, cu sprijinul lui Fănică Anastasescu, a impus punctul de vedere al Legiunii Arhanghelului Mihail

1928 – S-a născut Florin Niculiu

10 iulie 1928, Hudești, Dorohoi/Botoșani – 22 mai 1997, București

Pictor, personalitate distinctă a artei românești, colorist și desenator. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București cua profesorii Nicolae Dărăscu, Alexandru Ciucurencu, Camil Ressu. A participat la expozițiile de stat – anuale și bienale – la București și de asemenea la expoziții de grup în alte orașe din România. A avut expoziții personale în București la Galeria Simeza (1964, 1982), Galeria Amfora (1968), Muzeul de Artă Națională (1979), Galeria Catacomba (1993); în Constanța la Galeria Tomis (1983); în Mamaia (1983); în Botoșani (1986) și în Iași (1989). A fost distins cu Prix National (Festivalul Internațional de Pictură la Cagnes-sur-Mer, Franța, 1970), Premiul pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici (1976), Premio „Pace 83” al Centrului Cultural „Caravaggio” din Roma (1983), Premiul „Margareta Sterian” (1995).  Biografie ilustrată

1929 – S-a născut Marin Ioniță

10 iulie 1929, Jugureni–Uliești, Dâmbovița – 7 mai 2018, București

Prozator, jurnalist. În timpul cursurilor liceale în Găești, a participat la Cenaclul „I.C. Vissarion”. A urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954, iar în perioada 1956–1960 Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost agent agricol, șef de fermă, ofițer de artilerie, învățător, profesor, ziarist, ceea ce i-a permis să cunoască medii și episoade de viață diverse, pe care le va reflecta cu talent în proza sa. A debutat literar, încă din liceu, în Almanahul tinerilor scriitori (1953). A colaborat la Contemporanul, Luceafărul, România literară, Viața românească, Cronica, Convorbiri literare, Argeș, Kalende, Iașul literar, etc. A fost profesor în Pitești, corespondent de Argeș al ziarului România liberă, apoi realizator TV al Antenei 1, Pitești, pentru emisiunile culturale. A condus cenaclul „Sind Junior” de la Casa Sindicatelor Pitești, a fost consilier editorial al revistei Argeș și președintele Asociației Arte. Artiști. Știință. A debutat editorial în 1955 cu volumul de nuvele Rădița, urmat de cele de povestiri Sile voiajorul, Cine știe mortul?. Primul roman a fost Un șlep în derivă (1978), urmat de numeroase alte volume: Rugurile din zori, Bătrânul și umbra, Capul lui Decebal, Hotel Boccaccio, Os de domn, Amurgul zeilor, Hotel tranzit, Floarea paștelui, Roata lumii. Roman de buzunar, Colivia cu maimuțe, Kiseleff 10. Fabrica de scriitori, Nu trageți în dinozauri, Intersecția lupului, Cuibul cu năpârci, Dinozaura, etc. A primit, în 1959, premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1964 pe cel al revistei „Luceafărul”

1932 – S-a născut Ioan Pușcaș

10 iulie 1932, Treznea, Sălaj – 4 aprilie 2015, Șimleu Silvaniei

Medic și cercetător în gastroenterologie. În 1962, a devenit medic secundar în Spitalul din Oradea, apoi s-a transferat la Spitalul din Șimleu Silvaniei, unde a devenit medic specialist și medic primar de boli interne. Aici a introdus endoscopia digestivă optică. A urmat un curs de perfecționare la Spitalul Bichat din Paris (1976) și unul de specializare în endoscopie digestivă, la Clinica Universității Leiden, din Olanda (1977). A fost primul medic român care a folosit videoendoscopia optică (1980) și, tot pentru prima dată în țară, videoendoscopia electronică (1985). Din 1987 a fost directorul Spitalului din Șimleul Silvaniei, iar în 1990 a condus și Centrul de Cercetări și Asistență medicală. A fost și profesor universitar la catedra de Boli interne și gastroentorologie a Facultății de Medicină din Oradea.La începutul anilor ’70, a descoperit primul medicament care bloca aciditatea în celulă, brevetat sub denumirea Ulcosilvanil, medicament cu care a vindecat de ulcer, potrivit declarațiilor sale din mass-media, numeroase personalități ale vremii, printre care un frate al liderului comunist Nicolae Ceaușescu, dar și pe Fidel Castro. Bogata sa activitate științifică, recunoscută pe plan național și internațional, a fost prezentată în peste 600 de comunicări științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate, la congrese naționale și mondiale. A publicat 17 cărți de specialitate, mare parte din ele fiind traduse în engleză, portugheză, spaniolă, japoneză. De-a lungul carierei sale medicale, a obținut două medalii de aur pentru descoperiri medicale și a avut 42 de brevete de invenții. Din 1992, a fost președinte al filialei Asociației Foștilor Deținuți Politici Sălaj și al Asociației refugiaților, deportaților, exilaților si strămutaților din jud. Sălaj

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Divizia 1, fiind subordonată Corpului 54 german s-a îndreptat spre Bălți, contribuind la ocuparea orașului pe 12 iulie. În aceeași zi, Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanți din Divizia 13 Infanterie a intrat în Soroca după o luptă scurtă

1945 – S-a născut Andrei Voiculescu

10 iulie 1945

Jurnalist, nepotul poetului Vasile Voiculescu. Din adolescență a prins pasiunea muzicii, a colectat viniluri, și-a vândut bicicleta și a transformat-o în discuri. A început să-și construiasca o cariera „subversivă” de DJ. A avut o rubrică lunară în Steaua, emisiune la Radio București și Radio Vacanța, a fost redactor la Televiziunea Română, a participat la constituirea Club A. Plecat din România în 1974, a început să lucreze la Radio Europa Liberă, secția în limba română, în iulie 1975, ca prezentator și redactor muzical. S-a pensionat în 1996, iar din 2000 s-a mutat în București

1949 – S-a născut Eugen Cristian Motriuc

10 iulie 1949, Hunedoara – 27 iulie 2017, București

Actor de teatru și film. A debutat în 1977 în rolul Hernandez din spectacolul Pâine amară, de Claude Spaark, pe scena Teatrului Național din București. A continuat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde, timp de cinci ani, a interpretat roluri în spectacolele Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, Program special L.B. de Stephen Poliakoff, Mihai Viteazul de Eugen Mandric și Paul Findrihan, D’ale Carnavalului de Ion Luca Caragiale. În 1983, Dinu Săraru l-a adus la Teatrul Mic din București, fiind distribuit în primul spectacol, Richard al III-lea de Shakespeare, montat de Silviu Purcărete. Pe scenele Teatrului Mic și Teatrului Foarte Mic a jucat, timp de trei decenii, peste 20 de roluri. A apărut și în filme: Dumbrava minunată, Liliacul înflorește a doua oară, Patul conjugal, Începutul adevărului/Oglinda, Această lehamite, Magic in the Mirror: Fowl Play, Detectiv fără voie, Amen, Examen, Poarta albă (2014). S-a retras din teatru în 2007, cu spectacolul Război cu Troia nu se mai face, în regia lui Florin Călinescu, montat pe scena în care și-a lăsat cea mai bună parte din ani și cel mai mult din suflet, Teatrul Mic

Liliacul înflorește a doua oară (1988)

1951 – S-a născut Vasile Șeicaru

10 iulie 1951, Oancea, Galați

Autor și interpret de muzică folk. A debutat în formația Cristal ca solist vocal în 1970, a devenit apoi membru al Cenaclului Flacara, desfășurând o susținută activitate solistică (1978–1984). Din 1990 a evoluat în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în țară și peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia). A participat la cele mai importante manifestări folk naționale: Festivalul Primăvara Baladelor, unde a fost laureat pentru piesa Dacă toate-acestea fi-vor învățate, Festivalul Național de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia a primit în 1996 Marele Premiu pentru întreaga activitate, dar și internaționale: Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde a primit premiul presei pentru piesa Lumina, a susținut prin țară concerte live, spectacole de autor organizate de o echipă completă (manager, sunetiști, tehnicieni)

Lumina

1952 – S-a născut Mădălin Voicu

10 iulie 1952, București

Violonist și dirijor, fiul violonistului Ion Voicu. A studiat vioara la Conservatorul de Muzică București, apoi dirijatul. A concertat împreună cu tatăl său, și cu alții, în țară și în străinătate. A fost politician, reprezentant al celor de etnie romă, a fost deputat. În mai 2010 a fost exclus din PSD

J.S. Bach – Dublu Concert în Re Minor Orchestra Națională Radio, Dirijor Mădălin Voicu

1955 – S-a constituit Comitetul pentru Energia Nucleară

Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903/1955, s-a înființat, pe lângă Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, Comitetul pentru Energia Nucleară care „va asigura baza materială pentru cercetările în domeniul fizicii nucleare și aplicarea lor în domeniile știintei și tehnicii“. Doi ani mai târziu a fost pus în funcțiune reactorul nuclear de cercetări VVR-S de la Măgurele

1960 – Iolanda Balaș a stabilit al zecelea record mondial, la săritura în înălțime, la 1,86 de metri la București

1960 – A încetat din viață Gavriil Galinescu (1883, Hangu, Neamț – 10 iulie 1960, Durău, Neamț)

Dirijor, profesor, folclorist, muzicolog și compozitor

1971 – A încetat din viață Olga Sturdza (Olga Mavrocordat; 27 septembrie 1884, Popești, Iași – 10 iulie 1971, Varengeville-sur-Mer, Franța)

Sculptoriță, descendentă a domnitorilor fanarioți, filantroapă

1994 – Participarea României la Campionatului Mondial de Fotbal din SUA

Campionatul Mondial de Fotbal 1994, ediția cu numărul 15 a turneului, s-a ținut în Statele Unite ale Americii, între 17 iunie – 17 iulie. La CM 1994, Echipa României a înregistrat cea mai bună performanță a ei de până acum, atingerea sferturilor de finală; a pierdut calificarea în semifinale în fața Suediei, unde ar fi putut întâlni Brazilia

1995 – Executivul Romaniei a stabilit valoarea certificatelor de privatizare

Prin Legea nr. 55/15 iunie 1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, s-a stabilit transferul efectiv și cu titlu gratuit, către cetățenii români îndreptățiți, al acțiunilor aferente cotei de 30% din capitalul social al societăților comerciale cu capital de stat, cât și prin vânzarea acțiunilor emise de aceste societăți. Prin Hotărârea nr. 499/10 iulie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice privind distribuirea cupoanelor nominative de privatizare, în vigoare de la 1 august s-a stabilit modul de distribuire a certificatelor de privatizare și valoarea unica a cuponului nominativ de privatizare la 975.000 lei, iar cea a carnetelor cu cinci certificate de proprietate la 25.000 lei

1997 – Bill Clinton și Jacques Chirac, au devenit cetățeni de onoare ai Bucureștiului

La data de 10 iulie 1997, Președinții Statelor Unite ale Americii și Franței, Bill Clinton, respectiv Jacques Chirac au fost desemnați, la propunerea Secretarului General al Capitalei, cetățeni de onoare ai Bucureștiului, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București

1999 – A încetat din viață Mihai Cioroianu (28 septembrie 1967, București – 10 iulie 1999, K1)

Alpinist, a murit în timpul ascensiunii pe vârful K1, lovit de o avalanșă de pietre

2002 – A încetat din viață Paul Ioachim (6 octombrie 1930, Buzău – 10 iulie 2002, București)

Actor, dramaturg și regizor, directorul Teatrului „George Ciprian” din Buzău

2007 – A încetat din viață Răzvan Givulescu (15 septembrie 1920, Viena – 10 iulie 2007)

Geolog, paleobotanist, membru de onoare al Academiei Române

2010 – A încetat din viață Gruia Stoia (10 februarie 1944, Arad – 10 iulie 2010, București)

Etnomuzicolog, redactor șef al Redacției Muzicale a Radioului public, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România

2017 – A încetat din viață Augustin Buzura (22 septembrie 1938, Berința, Maramureș – 10 iulie 2017, București)

Psihiatru, prozator și eseist contemporan, scenarist, membru titular al Academiei Române

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #BisericaMănăstiriiPutna #SimionMovilăDomnulMoldovei #TudordeFlondor #Uvrierul #AristideDemetriade #IonThSimionescu #AntonCrihan #AlexandruMironescu #RomâniadeclarărăzboiBulgariei #TeodorOroveanu #TitusMesaros #FlorinNiculiu #MarinIoniță #IoanPușcaș #AndreiVoiculescu #EugenCristianMotriuc #VasileȘeicaru #MădălinVoicu #ComitetulpentruEnergiaNucleară #BillClintonșiJacquesChiracBucurești #EchipaRomânieilaCM1994

0 comentarii la „10 Iulie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: