Istoria României România frumoasă Today's Memory

15 Iulie în istoria românilor

Foto: Capul de bour, primele mărci poștale din România


Ziua mărcii poștale românești

Sărbătorită la 15 iulie, dată la care, în anul 1858, au fost tipărite primele mărci poștale românești, Capul de bour. Ziua se celebrează din 1958, când Poșta Română a aniversat un veac de la emiterea renumitelor mărci și este sărbătorită, anual, prin lansarea unor emisiuni cu diverse tematici de mare interes pentru filateliști

 

1497 – A început construcția bisericii Curții Domnești de la Piatra Neamț

Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul este o capodoperă a arhitecturii ecleziastice moldovenești de la sfârșitul secolului al XV-lea, una din construcțiile care s-au păstrat până astăzi din vechea reședință domnească de la Neamț. Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498, după cum rezultă și din pisanie „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan voievod, a început și a zidit și a săvârșit acest hram în numele Nașterii cinstitului și slăvitului prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, întru rugă sieși și doamnei sale Maria și prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 [1497] iulie 15 și s-a săvârșit în anul 7006 [1498] iar al domniei sale al 40 și doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile

1514 – Oastea de răsculați condusă de Gheorghe Doja a fost înfrântă la Timișoara

În urma atacului nereușit al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara, unde se refugiase marea nobilime, s-a încheiat războiul țărănesc din Transilvania. La porunca lui Ioan Zápolya, Gheorghe Doja a fost prins, torturat și executat la 20 iulie

1683 – A început Asediul Vienei

Operațiune militară inițiată de otomani împotriva Imperiului Habsburgic (15 iulie–12 septembrie). La ordinul sultanului Mehmed al IV-lea (1648–1487), marele vizir Kara Mustafa pașa a trecut la mobilizarea tuturor forțelor necesare înfrângerii statului habsburgic. Astfel, domnii Țării Românești și Moldovei, Șerban Cantacuzino (1678–1688), respectiv Gheorghe Duca (1678–1683), și principele Transilvaniei Mihail Apafi I (1661–1690) au fost obligați să participe alături de otomani la campania din Europa Centrală. Joncțiunea acestor armate s-a realizat la Eszék, pe Dunăre, la începutul lunii iunie (2–14 iunie). La 14 iulie 1683, trupele otomane au ajuns la Viena, două zile mai târziu, au început asediul asupra cetății. Oștenilor români participanți le-au revenit misiuni în spatele frontului, fiind încartiruiți într-o zonă mărginașă a Vienei (Rossau). Coaliția antiotomană a reușit să învingă armata turcească

1818 – S-a născut Iosif Naniescu

Ioan Mihalache; 15/27 iulie 1818, Răzălăi, Republica Moldova – 26 ianuarie 1902, Iași

Mitropolit și cărturar, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. În ianuarie 1835 a fost călugărit sub numele de Iosif la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. A fost egumen la Mănăstirea Sărindar din București, profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din Capitală, director la Seminarul Central, episcop de Argeș, mitropolit al Moldovei (1875). Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toata viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. Iosif Naniescu a fost proslăvit ca sfânt de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 2017, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei. Proclamarea canonizării lui a avut loc la 25 martie 2018, în Catedrala Mitropolitană din Iași. Prăznuirea sa anuală se face pe 26 ianuarie

1846 – S-a născut George Grămăticescu

15 iulie 1846, Craiova – 19 martie 1901

General de brigadă. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București, Școala Politehnică de la Paris și Școala Specială de Artilerie și Geniu de la Fontainbleau, Franța, urcănd treptele ierarhiei militare de la sublocotenent (1867) până la general de brigadă (1900). A participat la Războiul de Independență, fiind căpitanul Bateriilor 2 din Regimentul 1 Artilerie, evidențiat în a patra bătălie a Plevnei, care va duce la capitularea armatei otomane comandată de Osman-pașa. După război, a comandat succesiv Școala Specială de Artilerie și diferite regimente de artilerie, a fost ajutor al Inspectorului general al artileriei

1858 – Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poștale, rare și originale, vestitul Cap de bour

Principatul Moldovei a decis emiterea unor mărci poștale pe care era prezentată stema țării – capul de bour, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre; sunt considerate drept primele mărci poștale din România, emise cu cinci ani înaintea primului timbru al Imperiului Otoman. Prima emisiune de mărci poștale românești, intitulată Cap de bour a fost tipărită la 15 iulie 1858 și a intrat în circulație la 22 iulie la biroul poștal din Iași și la 8 august 1858 la celelalte birouri poștale moldovene, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost realizată la tipografia Atelia Timbrului din Iași, în timpul caimacamului Nicolae Vogoride care a numit un comitet poștal și a chemat oameni instruiți din Austria. S-a folosit un model austriac, iar tipărirea s-a produs prin intermediul unei matrițe de oțel, cu o presă manuală, bucată cu bucată, într-un tiraj foarte mic, deoarece corespondența în Moldova era redusă. Mărcile poștale Cap de bour au fost emise cu valoarea nominală, de 27, 54, 81 și 108 parale

1863 – Și-a deschis lucrările Dieta Transilvaniei de la Sibiu – Prima sesiune

A fost prima adunare a organului conducător al Transilvaniei după Revoluția de la 1848 (3/15 iulie 1863 – 17/29 octombrie 1864) și prima în care românii au avut majoritatea reprezentanților. A avut două sesiuni, a doua fiind între 11/23 mai–17/29 octombrie 1864. Împăratul Franz Joseph a convocat forul legislativ pentru data de 1 iulie, la Sibiu. Deschiderea lucrărilor s-a făcut la data de 15 iulie. Nemulțumiți că pierduseră majoritatea, deputații maghiari și secui, atât cei aleși cât și regaliștii, au boicotat lucrările, susținând că forul se întrunește ilegal. Doar sașii au fost deschiși la colaborarea cu românii. Prin absența maghiarilor, românii aveau majoritatea absolută, iar deputații aleși erau mai numeroși decât cei numiți. Era pentru prima dată când românii erau majoritari în forul legislativ al provinciei. În aceste condiții, deputații români și sași au votat Legea privind „egală îndreptățire a națiunii romane” cu celelalte națiuni transilvane și Legea privind întrebuințarea limbii române, alături de maghiară și germană în viața publică. După lungi dezbateri, la 20 octombrie, deputații transilvăneni au intrat în Parlamentul vienez

1881 – S-a născut Ilie Minea

15 iulie 1883, Turcheș, Săcele, Brașov – 20 februarie 1943, Iași

Profesor universitar de istorie. A urmat studii universitare la Budapesta și București, a luat doctoratul în istorie în 1907. S-a specializat la Universitatea și la Institutul de Istorie din Viena. A fost profesor secundar la Caransebeș, bibliotecar la Biblioteca Arhivelor Statului, voluntar și combatant în timpul primului război mondial, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din Iași, Catedra de Istoria Românilor (din 1922). A fost membru al Senatului universitar din Iași, membru de onoare al Societății Numismatice Române, director al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Iași. A efectuat cercetări de istorie și arheologie medievală, istorie economică, socială, culturală și militară, relații internaționale. A fost fondator al revistei Cercetări istorice din Iași (1925), precum și al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” (1941). Dintre scrierile sale: Lupta de la Mirăslău – și încă ceva, Principatele Române și politica orientală a împăratului Sigismund. Note istorice, Primii pârcălabi moldoveni din Chilia. O interpretare a cronicii lui Ureche, Mihail Kogălniceanu și învățământul superior din Iași

1882 – S-a născut Iuliu Moldovan

15 iulie 1882, Bogata, Mureș – 19 iulie 1966, Cluj

Medic igienist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, între 1919–1947 a activat ca profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj, fiind fondatorul Școlii de Igienă și Sănătate publică din Cluj. La încheierea Primului Război Mondial (1920), a organizat Serviciul Sanitar și de Ocrotire din Ardeal. A fost demnitar în Consiliul Dirigent al Ardealului, membru al Comitetului Județean Cluj al PNȚ, președintele ASTRA (1932–1947), subsecretar de stat la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, deputat, apoi senator, ministru al Sănătății. A făcut parte din Comitetul Central al Ligii Antirevizioniste Române, alături de Stelian Popescu, Dinu Brătianu, Silviu Dragomir, Octavian Goga și alții. A avut o activitate susținută în educarea și îmbunătățirea condițiilor de igienă a populației din Transilvania. A descoperit, izolat și utilizat terapeutic reticulina (1948). În calitate de director al ASTREI a susținut organizarea și dezvoltarea Șoimilor Carpaților – secția cultural-sportivă – și pe profesorul acestei secții, Iuliu Hațieganu. În 1947 a fost pensionat forțat, a fost arestat în mai 1950, în lotul demnitarilor, și a fost internat la Sighet, fără a fi judecat, pentru 24 luni. Ulterior a primit o pedeapsă majorată cu 60 luni. În timpul detenției a fost grav bolnav, dar a fost privat de tratament. Cu toate acestea a supraviețuit și a fost eliberat din penitenciar la 5 iulie 1955, fiind urmărit în continuare de securitate

1902 – S-a născut Costin D. Nenițescu

15 iulie 1902, București – 29 iulie 1970, Bușteni

Chimist, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A început în 1920 studiul chimiei la ETH – Zurich, cu profesorii Peter Debye și Hermann Staudinger. S-a mutat în München, unde și-a terminat studiile în 1925, cu doctoratul condus de Hans Fischer, mentorul său științific. În timpul pregătirii tezei de doctorat a realizat, fără a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. S-a întors în țară, a fost profesor la Universitatea din București (1925–1935) predând cursuri de Chimie organică și Chimie generală. În 1928, la 26 de ani, a publicat prima ediție din cele două tratate, Chimie organică și Chimie generală. Peste 40 de generații au învățat, și înca învață, după aceste cărți, acum singurele cărți de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental, fiind și traduse în limbi străine. A fost pentru scurt timp decan al Facultății de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii București. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia). Rezultatele muncii lui Costin Nenițescu se văd în cele 262 de articole originale și 21 de brevete

1903 – S-a născut Iosif Fekete

Iosif Fekete Negrulea; 15 iulie 1903, Hunedoara – 1979, Oradea

Sculptor maghiar din România. A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București avîndu-i ca profesori pe Dimitrie Paciurea, Ion Jalea la sculptură și pe Fritz Storck, Constantin Artachino și George Demetrescu Mirea la desen și pictură. A terminat Sculptura în 1927. A realizat, în colaborare cu Lidia Kotzebue, Monumentul Eroilor Aerului din București; în colaborare cu arhitectul Constantin Iotzu Reliefurile portalului Ministerului de Justiție, în colaborare cu arhitectul Octavian Mihălțean, monumentul Îngeri din cimitirul Belu și Monumentul Horia, Cloșca și Crișan din Alba Iulia. A fost membru din 1935 al Tinerimii artistice. În 1945 s-a stabilit definitiv la Oradea, unde a realizat cea mai mare parte a lucrărilor sale. Biografie ilustrată

1912 – S-a născut Neculai Ghimpu

15 iulie 1912, Covurlui/Jorăști, Galați – 2006

Celebru globtrotter. De mic, a mers la muncile câmpului. A terminat în 1930, Școala de Arte și Meserii de la Câmpina. În 1932 a intrat în armată, pentru trei ani, la Flotila 3 a aviației, la Galați. A lucrat la Câmpina și Ploiești, în domeniul petrolier la ASTRA, apoi s-a mutat în București, ca administrator la ziarul Curentul. Din nou în armată, ca șef al Grupului de Răspândiri (spălătorie, aprovizionare etc.); în perioada războiului a construit cazemate pe aliniamentul de apărare împotriva rușilor. Prin anii ‘60 a ajuns în Mangalia, tot cu Grupul de Răspândire, în funcția de administrator și felcer la șantierul de construcții. În 1933, la indemnul lui Dem Ionescu-Crânguri, redactorul-șef al revistei România pitorească, a plecat pe jos în Turul României Mari, pe traseul de frontieră. Era membru al Uniunii Federațiilor Sportive și al clubului Sparta, unde a practicat fotbalul. S-a întors acasă după 6 luni și a primit de la revistă un premiu de 15.000 de lei. În 1974 a ieșit la pensie și a plecat să se antreneze la pas prin Europa. A trecut prin 125 de orașe, din 10 țări. A urmat ocolul Pământului (din 11 noiembrie 1976), în 3 ani și 13 zile, vizitând în această perioadă 62 de țări. A reușit această performanță fără să cunoască limbi străine și fără sprijin financiar din partea statului. S-a întors la 24 noiembrie 1979, dar pe aeroportul Otopeni nu l-a așteptat nimeni…

1928 – S-a născut Alexandru Calais

15 iulie 1928, Ismail, România Mare/Ucraina – 19 iulie 2000, București

Traducător și prozator. A absolvit Facultatea de Limbi Slave la Universitatea din București (1968) și a obținut, în 1956, certificatul de traducător din limba rusă eliberat de Comisia specială de pe lângă Academia Română. Din 1949 a fost redactor la revista Licurici, apoi tehnician-documentarist la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, reporter la Viața culturală a Capitalei, corector la Editura Medicală, casier-colector la Cooperativa Higiena, corespondent comercial la întreprinderea Industrialexport, redactor și secretar științific la publicația Romanoslavica, redactor la Centrul de Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare și traducător la întreprinderea Electronica. A debutat în anul 1949, în revista Licurici, în același an publicându-i-se și în volum nuvela Uriașul științelor naturii. A colaborat la revistele Viața culturală a Capitalei, Luceafărul, Romanoslavica, Literatorul, Caiete critice. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea culegerii de povestiri Un șofer de elită de Vasili Șukșin (1979). După 1990, a ținut conferințe la Radio, în special despre diaspora rusă. A transpus în limba rusă Creanga de aur de Mihail Sadoveanu (1981). A publicat volumele: Uriașul științelor naturii, Corabia nevăzută și a tradus din Mihail Bulgakov, Konstantin Vorobiov, Vasili Șukșin, Anatoli Kuznețov, etc.

1936 – A apărut, la București, săptămânalul Cuget clar (Noul Sămănător)

Revistă de direcție literară, artistică și culturală, cu apariție săptămânală, sub conducerea lui Nicolae Iorga, tipărită între 15 iulie 1936–17 noiembrie 1940 de Editura Datina Românească din Vălenii de Munte. Au colaborat: Elena Farago, George Tutoveanu, Aron Cotruș, Grigore Sălceanu, Ion Agârbiceanu și alții

1936 – S-a nascut Ileana Hogea-Velișcu

15 iulie 1936, Sudiți, Ialomița

Sinolog, profesor universitar, traducătoare de literatură chineză veche și modernă și scriitoare. A urmat Universitatea din București, Facultatea de Filologie, Secția de limba rusă, apoi, ca bursieră a statului român, în Republica Populară Chineză s-a specializat în limba chineză. În 1976, a obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Receptarea literaturii chineze în România. A predat Limba chineză la Universitatea din București, ca profesor titular, a fost profesor la Universitatea Hyperion, unde a înființat Catedra de Limba chineză, pe care a susținut-o ca unic profesor, acoperind toate disciplinele de studiu, la Facultatea de limbi și literaturi străine, Universitatea „Spiru Haret” și la Universitatea creștină „Dimitrie Cantemir”. A tradus din literatura chineză și a scris studii, monografii, dicționare: Literatura chineză veche, Dicționar de literatură chineză clasică și modernă, Formare și transformare în arta spectacolului chinez, Limba chineză pentru români

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Corpul 5 a reușit să iasă din capul de pod și să avanseze. Bătălia de la Fălciu/Țiganca se terminase. Pierderile suferite de cele două divizii erau foarte mari: 2.473 de către Divizia de Gardă și 6.222 de către Divizia 21 Infanterie. În total, au fost acordate pentru faptele din această bătălie 17 Ordine „Mihai Viteazul” clasa a III-a, din care 6 post-mortem. Ofițerul cel mai înalt în grad decorat a fost generalul de divizie Nicolae Dăscălescu. Se zice că Ion Antonescu și-ar fi scos de pe piept propria decorație „Mihai Viteazul”, primită în timpul primului Război Mondial, și i-ar fi conferit-o generalului, în timpul unei inspecții. De asemenea steagul Diviziei 21 Infanterie a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Divizia 14 Infanterie a fost în continuare atacată pe Răut de infanteria sprijinită de tancuri, dar a respins fiecare asalt, iar în timpul nopții a reușit să ocupe Cota 166, în urma unui atac la baionetă dat de Detașamentul Lt. col. Calotescu. În sectorul Corpului 54 german, care acționa la nord de Chișinău, Diviziile 5 Infanterie română și 50 Infanterie germană au respins ariergărzile sovietice din fața lor și au intrat în Orhei. Divizia 1 Blindată a înaintat apoi pe șoseaua Orhei–Chișinău până la numai 8 km de capitala Basarabiei. La Corpul 3, Divizia 35 Infanterie Rezervă a fost scoasă din prima linie și peste puțin timp a fost desființată. În aceeași zi, Corpul 5 a trecut și el la ofensivă, urmărind inamicul aflat în retragere

1943 – S-a născut Dorin Teodorescu

15 iulie 1943, Timișoara – 26 martie 1999, București

Tenor, pedagog. Primul spectacol văzut a fost Rigoletto, din care a învățat repede ariile tenorului, reproducându-le la petrecerile familiei, acompaniat la pian de mama sa. Student la Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, cânta muzică ușoară și îi imita pe: Vico Toriani, Claudio Villa, Tino Rossi. A studiat la Școala Populară de Artă, la cursurile de canto ale soților Fenia și Traian Nicolau. A fost descoperit de rectorul Conservatorului bucureștean, Victor Giuleanu, care l-a convins să vină la București și să se alăture clasei de canto a baritonului Petre Ștefănescu-Goangă. După susținerea rolului Alfredo din Traviata, pe scena studențescă, s-a întors la Opera din Timișoara, a debutat în rolul Morales din Carmen de Bizet. După un an de roluri mici, renumitul solist și regizor Ion Dacian l-a convins să revină în capitală, la Teatrul de Operetă, pe scena căruia a rămas până în final. În paralel, a fost profesor de canto al Universității de Muzică din București, a devenit director al Teatrului de Operetă din București

José Padilla Sánchez – Valencia Dorin Teodorescu

1943 – S-a născut Florin Mihăilescu

15 iulie 1943, București

Operator și director de imagine de film, membru al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) din 1990. A absolvit Școala tehnică de cinematografie (Galvani-Tei) de doi ani, fiind tehnician la Serviciul de Cercetări Tehnice în Cinematografie al Centrului de Producție Cinematografică București (Buftea). A absolvit în 1972, ca șef de promoție, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, specializarea Imagine de film și televiziune. A lucrat ca director de imagine film, fiind autor a două invenții în cinematografie: dispozitiv pentru realizarea enchene-urilor pe camera Mitchell–Mark III (1985) și dispozitiv de iluminare suplimentară controlată a suprafețelor de fotogramă în subexpunere (1987). A fost șef al secției Imagine a Centrului de Producție Cinematografică București (Buftea) și inspector general la Centrul Național al Cinematografiei. Din 1990 este profesor universitar la Facultatea de Film a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, Catedra Imagine de film și televiziune; a fost șef al catedrei (1990–1996) și rector al UNATC (1996–2000). A obținut în anul 2002 titlul științific de Doctor în Cinematografie cu teza Imagine și simbol în creația lui Lucian Pintilie – De ce trag clopotele, Mitică?. A fost profesor asociat la Universitatea Sapientia din Târgu Mureș, profesor invitat la Universitatea Cluj și la Școala norvegiană de film. A fost autorul rubricii permanente Camera stilou din revista Cinema, membru în colegiul de redacție al revistei de filmologie FILMTETT și în colectivul de redacție al revistei Acta Universitatis Sapientiae. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești: Un august în flăcări (serial TV), Duhul aurului, Filip cel bun, Cursa, Mere roșii, Duios Anastasia trecea, Ediție specială, Bietul Ioanide, De ce trag clopotele, Mitică?, Secvențe, Ochi de urs, Fructe de pădure, Iacob, Vulpe vânător și Orient Express. A colaborat în principal cu regizorii Dan Pița, Alexandru Tatos și Mircea Daneliuc. Este autorul cărților: Realizarea și exploatarea diapozitivelor (2 vol.), Cuvintele umbrei, De ce Papa Melies n-ar fi putut scufunda Japonia

Cursa (1975)

1944 – S-a născut Iancu Dumitrescu

15 iulie 1944, Sibiu

Compozitor, dirijor și muzicolog, membru al UCMR (București) și SACEM (Paris). A absolvit Universitatea de Muzică din București în anul 1968. A urmat studii de fenomenologie și dirijat cu Sergiu Celibidache (1978). A fost critic muzical încă de la începutul activității sale, la revistele România literară, Luceafarul, România liberă, Roumanie d’aujourd’hui, Săptamâna Culturală, la Radio și TVR. Este fondatorul primului Studio de Muzică Electronică din București, la Universitatea de Muzică (1967). Reprezentant al curentului spectral în muzică, este fondator, director și dirijor al Ansamblului Hyperion și, mai recent al Hyperion International cu care a realizat turnee în Franța, Regatul Unit, Olanda, Austria, Germania, Portugalia, Italia, Statele Unite, Israel și Grecia. A compus o multitudine de lucrtări: Apogeum (I–II) pentru orchestră, Le Jeu de la Genese pentru două piane, Movemur et sumus pentru instrumente de coarde, Ursa Mare pentru ansamblu de camera și surse electronice, Reliefuri pentru pian solist și două orchestre, Basoreliefuri simfonice pentru orchestră, Gnosis pentru contrabas solo, Orbita lui Uranus pentru ansamblu.Mythos muzică acusmatică pentru ansamblu, Soleil explosant muzică de computer, Numérologie Secrète muzică mixtă pentru ansamblu și sunete de computer, etc.

Iancu Dumitrescu – Sound Source ( 2011)

1946 – S-a adoptat legea privind alegerile pentru Adunarea Deputaților

În contextul intrării României în sfera de influență sovietică, chiar înainte de organizarea unor alegeri libere și reprezentative, potrivit angajamentelor Marilor Puteri de la Ialta (1945), puterea comunistă a suprimat sistemul bicameral, prin Legea nr. 560/15 iulie 1946 privitoare la alegerile pentru Adunarea Deputaților, promulgată prin Decretul Regal nr. 2218/15 iulie 1946 și publicată în Monitorul Oficial în aceeași zi. S-a desființat Senatul și „Reprezentanța Națională se realizează într’un singur corp: Adunarea Deputaților”, parlament unicameral, în care puteau fi aleși deputați, cetățenii cu vârste de peste 25 de ani. Decretul prevedea că dreptul de vot este „universal, egal, direct și secret pentru toți cetățenii țării de la vârsta de 21 de ani”. Se acorda, pentru prima data în istoria României dreptul de a alege și a fi ales pentru femei și militari. A apărut și o nouă categorie fără drept de vot, „nedemnii”. Se interzicea dreptul de a alege și a fi aleși „dușmanilor poporului”, „elementelor fasciste, hitleriste, legionare”, celor care au ocupat „funcții de răspundere în aparatul de stat al mareșalului Ion Antonescu sau care au cerut să lupte voluntar împotriva Națiunilor Unite”, etc., ceea ce a permis o multitudine de abuzuri. Prin introducerea sistemului unicameral și anularea prerogativei Regelui de a dizolva Parlamentul a fost încălcată Constituția din 1923, repusă în vigoare în 1944. Partidele istorice au protestat împotriva legii electorale, întrezărind posibila fraudare a alegerilor. Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946

1947 – Represiunea regimului comunist după Afacerea Tămădău

Sub acuzația că sunt „implicați într-o acțiune de răsturnare a regimului existent în România”, Parlamentul a hotărât ridicarea imunității parlamentare unui număr de 6 deputați țărăniști: Iuliu Maniu, Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazăr și Gr. Niculescu-Buzești, care au fost arestați, iar presa PNȚ, în frunte cu oficiosul Dreptatea, a fost interzisă

1947 – A fost pusă în circulație bancnota de 5 milioane de lei

A fost bancnota cu cea mai mare valoare nominală din istoria numismaticii românești. A fost tipărită exclusiv de Serviciul Fabricarea Biletelor și a fost pusă în circulație exact cu o lună înainte de realizarea reformei monetare. Presa timpului specifica faptul că erau puse în circulație în număr limitat, urmând a fi întrebuințate de întreprinderile care au de manipulat valori de o importanță excepțională și care sunt obligate să utilizeze un stoc realmente mare de bancnote

1948 – S-a născut Nicolae Dabija

15 iulie 1948, Codreni, Cimișlia, RSS Moldovenească

Scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare (din 2003) al Academiei Române și membru corespondent (din 2012) al Academiei de Științe a Moldovei. În anul 1966 a fost înmatriculat la facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat pentru activitate proromânească și antisovietică, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În 1972 a absolvit universitatea. În calitate de redactor șef al săptămânalului Literatura și Arta editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor ’80. A fost membru al Grupului de Inițiativă de creare și membru al Sfatului Frontului Popular din Moldova, deputat, copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova, reprezentant al Parlamentului Republcii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre. Din opera sa: Ochiul al treilea, Zugravul anonim, Aripă sub cămașă, Dreptul la eroare, Oul de piatră, Icoană spartă, Basarabia, Însemnări de pe front, Basarabia, țara de la răspântii, Bezna vine de la Răsărit, De ce limba noastră e română, Desțărați, Tăceri tălmăcite-n cuvinte, Reparatorul de vise

1953 – S-a născut Natașa Raab

Natașa Rab – Guțul; 15 iulie 1953, Huedin, Cluj

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1988), la clasa profesorului Mircea Albulescu. În perioada studenției, a studiat canto cu Stela Simonetti și a interpretat jazz pe scena Casei de Cultură a Studenților și a Casei Armatei din Cluj și muzică populară la ansamblul Mărțișorul, a fost și manechin la Centrul de Creație UCECOM. A jucat, tot atunci, pe scena Teatrului Național din Cluj. După absolvirea facultății, a devenit actriță la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, de-a lungul anilor colaborând și cu Teatrul Odeon din București și Teatrul Național din Cluj. A jucat în spectacole ca: Vărul Shakespeare, Unchiul Vanea, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Hamlet, Romeo și Julieta, Ferma animalelor, …Escu, O masă pe cinste, Nașterea, Omul cu mârțoaga, etc. În 1990 a fost distinsă cu premiul UNITER. A jucat în filme: Vis de ianuarie, Adela, Martori dispăruți, Somnul insulei, Păcală se întoarce, Din dragoste cu cele mai bune intenții, Poziția copilului, fiind nominalizată la Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal, ca urmare a interpretării rolului principal din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)

1954 – S-a născut Dan Timiș

15 iulie 1954, București – 3 februarie 2009

Compozitor, o figură notabilă a avangardei internaționale, cu contribuții remarcabile in zona confluenței dintre informatică și muzică. A studiat compoziția la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” cu Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, dar și Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii bucureștene. A participat la cursurile de la Darmstadt, a predat la IRCAM, În Paris, iar din 1987 a fost profesor de Informatică muzicală la Universitatea americană din Santa Barbara, unde a fondat Centrul pentru Muzică Experimentală. Dintre lucrările sale: Cantata pe texte de Dimitrie Cantemir, Cvartetul de coarde, Sonata pentru clarinet și pian, lieduri pe versurile lui Tudor Arghezi

1954 – S-a născut Irina Hasnaș

15 iulie 1954, București

Compozitoare. A urmat Conservatorul din București (1973–1978), având printre profesori pe Alexandru Pașcanu, Liviu Comes, Aurel Stroe, Liviu Brumariu, Emilia Comișel, Sanda Bobescu. A fost profesoară de muzică la Palatul Pionierilor, redactor realizator la Radio, unde a susținut prezentări radiofonice, concerte-lecții, prelegeri. A scris articole, studii, cronici muzicale, în revistele Muzica, Actualitatea Muzicală, Arc, România literară, etc. A mers în călătorii de studii și documentare în RF Germania (1976) și Polonia (1985). Este Doctor în Muzicologie al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca (2001) cu teza Idei dominante în creația muzicală românească din 1920 până în prezent. Demers creator în ultimele creații ale lui Pascal Bentoiu și Theodor Grigoriu. A compus muzică simfonică: Concert pentru orchestră, Poem liric „Evocare”, Simfonia I-a; muzică de cameră: Melisme pentru pian, Vocile Mioriței cvintet pentru suflători, Monodie pentru fagot solo; muzică vocală: Pământul pentru mezzo-soprană, clarinet, violoncel, percuție și bandă magnetică, versuri de Ion Barbu, Timpul ciclu de lieduri pentru tenor, vioară, violă și violoncel, versuri de Nichita Stănescu; Metamorfoze ciclu de lieduri pe versuri de Nichita Stănescu

Melisme pentru pian (1979)

1954 – S-a născut Marius Andruh

15 iulie 1954, Smeeni, Buzău

Chimist, membru titular (din 2001) și președinte al Secției de Științe Chimice (din 2009) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Chimie a Universității din București, Secția Chimie anorganică, absolvită în anul 1979. A obținut titlul de Doctor în Chimie în anul 1988, după care și-a continuat specializarea post-doctorală la Paris (1991) și la Göttingen (bursier „Alexander von Humboldt”). Din 1984 a desfășurat activitate didactică la Catedra de Chimie anorganică a Facultății de Chimie de la Universitatea din București, devenind profesor în 1996, șef de catedră (2004). În paralel, a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montréal, Visiting Professor la Institute Universitaire de France, la Universitatea ”Pierre et Marie Curie” Paris, Universitatea ”Paul Sabatier”, Toulouse, Universitatea „Louis Pasteur” și la alte universități din Bordeaux, Göttingen, Brno, Angers, Jena, Manchester, Valencia, etc. Prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe poli-nucleare: magnetism molecular, materiale moleculare luminescente; a descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare, a sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nano-magneți moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți; a utilizat, pentru prima dată, complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului pentru obținerea de sisteme hetero-metalice cu punți oxalato. Este coautor al unor manuale de chimie pentru liceu: Chimie pentru clasa a VII-a, a IX-a, clasa a XII-a (în trei variante) și Problemele de Chimie pentru clasele a IX-a și a X-a

1958 – A apărut, la București, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista Luceafărul

Luceafărul a fost organul de presă al Uniunii Scriitorilor din România, revistă bilunară care a apărut în 15 iulie 1958, la București, o continuatoare a publicației Tânărul scriitor. În etapa de concept, acesteia i s-a spus Miorița. În anii 1970–1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă” [Mircea Dinescu, Alex. Ștefănescu, România Literară], fiind văzută din exteriorul României ca fiind de extremă dreaptă

1959: S-a născut Ana Ciontea

15 iulie 1959, Hunedoara

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, secția Actorie, clasa profesorilor Ion Cojar, Marin Moraru și Adriana Popovici, promoția 1982. A fost repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. A colaborat la Teatrul Mic, Teatrul Giulești și Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, unde a jucat în spectacolele lui Silviu Purcărete. În 1982, a debutat în film, cu Concurs, în regia lui Dan Pița, urmat de Întoarcerea din iad, Sezonul pescărusilor, Primavara bobocilor, Ochii care nu se văd, Umbrele, Luminile din larg, Pădureanca, etc. După 1990, a jucat pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București în spectacolele: O trilogie antică – Electra după Sofocle și Euripide, Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, Livada de vișini de Cehov – toate trei în regia Andrei Șerban, Romeo și Julieta de Shakespeare, Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, Roberto Zucco de B.M. Koltes. S-a stabilit în Franța, unde a colaborat cu Silviu Purcărete și Tompa Gabor la Théâtre de L’Union din Limoges și a fost cadru didactic la Académie théâtrale de l’Union Limoges, Compania și școala de teatru „Actea” din Caen, Lycée Gay-Lussac din Limoges. A revenit în România în 2009, este actriță la Teatrul Național din București, unde a jucat în Un duel după A.P. Cehov, Tartuffe de Moliere, Livada de vișini de A.P. Cehov, Macbeth de William Shakespeare, Două loturi de I.L. Caragiale, Revizorul de Gogol, Regele moare de Eugene Ionesco, Viforul de B.Șt. Delavrancea, etc. La Gala Premiilor Gopo din 2017 a fost recompensată pentru rolul Ofelia din filmul Sieranevada, în regia lui Cristi Puiu

Această lehamite (1994)

1962 – Prima reprezentativă feminină de handbal în 7 a României a câștigat a doua ediție a Campionatului Mondial

A doua ediție a Campionatului Mondial de handbal feminin s-a desfășurat în România, între 7–15 iulie. Echipa României a cucerit titlul suprem după ce a învins în finală Danemarca, cu scorul de 8-5, devenind pentru prima dată campioană mondială

1967 – A încetat din viață Vladimir Frimu (1900 – 15 iulie 1967)

Pictor și grafician, avocat, ofițer, profesor la Ploiești și București

1973 – S-a născut Theodor Paleologu

15 iulie 1973, București

Eseist, profesor, diplomat și om politic. A studiat la Universitatea Sorbona și la École Normale Supérieure, în Franța. În 2001, a obținut doctoratul în științe politice la École des Hautes Études en Sciences Sociales și de la Universitatea Ludwig Maximilian din München. A fost lector la Colegiul din Boston, apoi profesor asistent și director al școlii de vară la Colegiul European de Arte Liberale de la Berlin, post-doctoral fellow la Universitatea Notre-Dame, Institutul Erasmus și la Universitatea Harvard, fiind și profesor invitat la Deep Springs College în Statele Unite ale Americii. A fost ambasador al României la Copenhaga, ulterior la Reykjavík, deputat de București, ministru al culturii. În 2013 a fondat Casa Paleologu, școală privată în cadrul căreia ține cursuri în domeniile umaniste. Volume publicate: Joseph de Maistre sau bunul simț ca paradox, De la Karl Marx la stenograme, Era supărăcioșilor

1992 – Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan

România a recunoscut independența de stat a Republicii Kazahstan la 17 decembrie 1991, la o zi după proclamarea acesteia. La 15 iulie 1992, cele două state au stabilit relații diplomatice

1992 – Prima ședință a Consiliului Național al Audiovizualului

Prima întâlnire în formație completă a celor 11 membri; consiliul a fost găzduit temporar în clădirea Senatului României. La 16 iulie 1992, în cadrul ședinței de constituire, a fost ales ca președinte CNA, prin vot secret domnul prof. univ. dr. Titus Raveica

1994 – Instituirea Medaliei Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 1941–1945

A fost înființată prin Legea nr. 68/15 iulie 1994, în vigoare de la 10 august

2003 – A luat naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a enciclopediei libere on-line Wikipedia

Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie 2003. În 15 iulie Bogdan Stăncescu (cu numele de utilizator Gutza) a primit statutul de administrator și a început să traducă interfața din limba engleză. Tot el a făcut primele eforturi de atragere a contribuitorilor, adresându-se prin e-mail mai multor universități și Academiei Române. Aceste demersuri au fost curând remarcate de presă și au avut ca urmare publicarea unor articole de prezentare a Wikipediei

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #Ziuamărciipoștaleromânești #Capuldebour #BisericaCurțiiDomneștiPiatraNeamț #ÎnfrângereaRăscoaleicondusedeGheorgheDoja #IosifNaniescu #GeorgeGrămăticescu #DietaTransilvanieiSibiu #IlieMinea #IuliuMoldovan #CostinDNenițescu #IosifFekete #NeculaiGhimpu #AlexandruCalais #Cugetclar #IleanaHogeaVelișcu #DorinTeodorescu #FlorinMihăilescu #IancuDumitrescu #AdunareaDeputaților #Bancnotade5milioane #NicolaeDabija #NatașaRaab #DanTimiș #IrinaHasnaș #MariusAndruh #Luceafărul #AnaCiontea #TheodorPaleologu #PrimaședințăCNA #rowp

1 comentariu la „15 Iulie în istoria românilor

  1. Pingback: INFO – 15 iulie 2020 | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: