Istoria României România frumoasă Today's Memory

5 August în istoria românilor

Foto: Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980)


1424 – Prima mențiune a vămii Calafat

Prima atestare documentară păstrată, referitoare la Calafat, datează din 5 august 1424 – Vama de la Calafat, la trecerea Dunării, pentru grâne, sare, vite, vin, ceară, miere. Localitatea devine, în secolele XV-XVI, cel mai important loc de tranzit pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică

1605 – Tratat de alianță munteano-transilvan

Deşi iniţial relaţiile voievodului Țării Românești, Radu Şerban cu noul principe al Transilvaniei, Ştefan Bocskay au fost încordate, datorită sprijinului acordat de principe Movileştilor şi a politicii sale antihabsburgice, ulterior acestea s-au reglementat, între cei doi încheindu-se chiar un tratat de prietenie şi alianţă la 5 august 1605

1746 – Constantin Mavrocordat a abolit șerbia în Țara Românească

Domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat a fost cel care a desființat rumânia în Țara Românească (1746) și vecinicia în Moldova (1749). În Țara Românească a desființat, la 5 august 1746, rumânia țăranilor, care puteau de atunci să se răscumpere cu 10 taleri de cap. Țăranii deveneau liberi ca persoană, dar nu au fost împroprietăriți și au rămas dependenți economic de boieri. Au devenit clăcași, fiind obligați să presteze 24 zile de clacă pe an, pe moșiile boierilor

1838 – S-a născut Constantin Erbiceanu

Constantin Ionescu; 5 august 1838, Erbiceni, Iași – 21 martie 1913, București

Istoric, scriitor, bizantinolog, muzicolog, și teolog, profesor universitar, membru titular (din 1899) și vicepreședinte al Academiei Române. Studiile le-a făcut la Seminarul Socola și apoi la Facultatea de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în Teologie. Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. A predat Istoria bisericii universale, Dreptul canonic și Teologia dogmatică la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, Teologia la Facultatea de Teologie din București și Limba elină la Facultatea de Litere din București. A fost ales decan al Facultății de Teologie din București. Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, a deschis drumul în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române. Din scrierile sale: Ulfila, viața și activitatea lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană în sec. al IV-lea, Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă

1872 – S-a născut Aurel Lazăr

5 august 1872, Oradea – 18 noiembrie 1930

Avocat și om politic. A studiat la Academia Regală de Drept din Oradea timp de trei ani, beneficiind de burse din partea Fundației Elena, Birta și Ghiba și a Fundației Gojdu. În anul IV s-a mutat la Facultatea de Drept din Budapesta, unde a terminat studiile juridice. În 1896 a obținut titlul de Doctor în Drept de la Universitatea din Budapesta, în 1897 a susținut examenul de intrare în avocatură. Imediat după obținerea dreptului de practică și-a deschis un birou particular la Oradea. A fost membru al Partidului Național Român, participant la Marea Unire și membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și deținător al Resortului Justiție, deputat de Bihor și vicepreședinte al Camerei Deputaților, membru fondator al Uniunii Avocaților din România, președinte al PNȚ Bihor, primar al municipiului Oradea

1880 – Mihail Kogălniceanu a fost desemnat primul ministru plenipotențiar al României la Paris

După numirea lui Aubert Ducros, primul trimis extraordinar și plenipotențiar al Franței la București în 12 martie, în baza reciprocității și pentru a semnala importanța deosebită pe care o acorda acestor relații, România și-a desemnat primul ministru plenipotențiar al României la Paris, în persoana lui Mihail Kogălniceanu, fost ministru al afacerilor externe și prim-ministru

1883 – S-a născut Constantin Bedreag

5 august 1883, Rusca, Vaslui – 23 ianuarie 1965, Iași

Fizician, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România. Și-a luat licența în științe în 1905 la Universitatea ieșeană. A devenit asistent la Laboratorul de Electricitate al Facultății de Stiințe, condus de savantul Dragomir Hurmuzescu. După o specializare la Paris, a revenit în țară, fiind conferențiar la Facultatea de științe din Iași. În 1919, a obținut titlul de Doctor în Științe, devenind profesor suplinitor, apoi profesor titular, Și-a îndreptat activitatea spre domeniul fizicii teoretice, în principiul homologiei și sistematica elementelor chimice. După aproape 40 de ani de activitate rodnică în domeniul fizicii, a fost obligat să iasă la pensie, în 1941. După fondarea Filialei Iași a Academiei Romane, a fost încadrat colaborator științific al Secției de Cercetări Fizice

1889 – Prima apariție în public a lui George Enescu

George Enescu a manifestat de timpuriu o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a compus o primă lucrare, Țara Românească, operă pentru vioară și pian. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la un vestit lăutar, Niculae Chioruapoi de la renumitul compozitor Eduard Caudella, care i-a îndrumat primii pași în muzică, marcându-i hotărâtor destinul. La vârsta de doar opt ani, micul compozitor a cântat la vioară, într-un concert de binefacere

George Enescu – Sonata pentru vioară și pian • Orchestra Filarmonicii „George Enescu” Bucureşti

1890 – S-a născut Jean Bobescu

5 august 1890, Iași – 5 august 1981, București

Violonist, dirijor și profesor. A studiat la Conservatorul din Iaşi (1907–1911) sub îndrumarea profesorilor Sofia Teodoreanu, Teodor Teodorni şi Alexandru Zirra. A fost profesor de vioară la Conservatorul „Elena şi Elefterie Cornetti” din Craiova. A debutat ca şef de orchestră la Bucureşti, la pupitrul orchestrei Companiei Guritză-Corfescu, cu opera Bărbierul din Sevilla de Rossini (1916). A avut o activitate profesională prodigioasă și a ocupat funcții importante ca dirijor: al fanfarei în Regimentului 13 infanterie Iaşi, al Orchestrei simfonice și profesor de vioară la Conservatorul din Craiova, prim dirijor al orchestrei Operei din Cluj, unde a realizat peste 300 de spectacole în turneu A fost profesor la clasa de operă a Conservatorului și dirijor al orchestrei Operei Române din Bucureşti. A dirijat la Bruxelles, Viena, Paris, Poznan, Blaj, Oradea, Varşovia, Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara, Ancara, Bucureşti spectacolele de opera: Carmen de Bizet, Tosca şi Madame Butterfly de Puccini, Lakme de Delibes, Paiaţe de Leoncavallo, Cavalleria rusticana de Mascagni, Gioconda de Ponchielli, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Regina din Saba de Goldmark, Trubadurul de Verdi, Maeştrii cântăreţi din Niirnberg şi Tristan şi Isolda de Wagner, Nevestele vesele din Windsor de O. Nicolai, Trandafirii roşii de C. Bobescu, Fidelio de Beethoven, Liliacul de Strauss, Mireasa vândută de Smetana, Alexandru Lăpuşneanu de Zirra, Crai nou de Ciprian Porumbescu, Năpasta de Sabin Drăgoi, etc. I-au fost studenți: Alma Cornea Ionescu, Constantin Bobescu, Mircea Popa, Adrian Poenaru, Ion Vasilescu, Carol Buică. A fost distins cu titlurile de Artist al poporului, Maestru emerit al artei, Profesor emerit

Giuseppe Verdi – La Traviata „Madamigella Valery?” • Orchestra Operei Române din Bucureşti, Dirijor Jean Bobescu

1907 – S-a născut Niculae Comănescu

5 august 1907, Călărași – 15 martie 1936, Valea Coștilei

Alpinist, considerat unul din cei mai buni alpiniști români, primul alpinist român care a atacat un perete (mai exact, cel al Gălbenelelor), primul care a bătut pitoane în Bucegi, în Turnul Seciului. A murit pe Coștila, la 29 de ani, fiind surprins de o avalanșă

1909 – S-a născut Nina Façon

5 august 1909 Ploiești – 24 noiembrie 1974, București

Italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 a obținut titlul de Doctor în Litere și Filozofie cu o teză despre poezia lui Michelangelo. A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca Principele lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat Istoria literaturii italiene (1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Blaise Pascal, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. A supraviețuit persecuției evreilor și a preluat catedra de studii italiene la București (ca succesor al lui Alexandru Marcu).

1922 – S-a născut Marin Preda

5 august 1922, Siliștea Gumești, Teleorman, Regatul României – 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov

Scriitor postbelic, membru corespondent (1974) al Academiei Române. În 1942 a debutat cu schița Părlitu’ în ziarul Timpul, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. A debutat editorial în 1948 cu volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri. A fost corector la Timpul, secretar de redacție la Evenimentul zilei, corector la ziarul România liberă, redactor la revista Viața românească, în 1968 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 a devenit director al editurii Cartea Românească, pe care a condus-o până la moartea sa fulgerătoare. Un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu, în anii ’70, „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Ultimul său roman lansat în 1980, Cel mai iubit dintre pământeni, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. Dintre operele sale: Moromeții, Marele Singuratic, Delirul, Risipitorii, Intrusul, Imposibila întoarcere, Viața ca o pradă

Interviu cu Marin Preda

1925 – S-a născut Andrei Codarcea

5 august 1925, Miercurea Ciuc – 16 ianuarie 2003, Middletown, Connecticut

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat la Teatrul Mic din București. S-a căsătorit cu Ileana Codarcea, absolventă de Belle-Arte. A emigrat în America în anul 1990, împreună cu soția sa, stabilindu-se în statul Connecticut. A jucat în numeroase filme: În sat la noi (debut, 1951), Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, A fost prietenul meu, Moartea căprioarei, Cireșarii (serial TV), Sfînta Tereza și diavolii, Tată de duminică, Accident, Profetul, aurul și ardelenii, Bietul Ioanide, etc.

Sfânta Tereza și diavolii (1972)

1929 – Greva minerilor de la Lupeni

Greva din Lupeni a avut loc între 5–9 august 1929, ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă din timpul crizei economice din anii 1929–1933. Aproximativ 6.000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni. Deznodământul confruntării a fost că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române, trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei fiind împușcați în spate

1937 – S-a născut Viorel Cacoveanu

5 august 1937, Cluj

Prozator, dramaturg şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj, absolvită în 1962. A fost redactor la Făclia şi Steaua. Debutul absolut a avut loc în 1953, în Sportul popular, apoi cu proză în Steaua (1961). A publicat: Fata care spune da, Un coniac pentru o fată, Morţii nu mint niciodată, Singurătatea unei femei frumoase, O dimineaţă de luni, Şi Caragiale e cu noi, Seneca sau sfârşitul unei iubiri, Drumul spre Europa, Pomana porcului electoral, Turma. Piesa Sentinţă pentru martori s-a jucat în şase teatre

1938 – S-a născut Rodica Popescu Bitănescu

5 august 1938, Răsuceni, Vlașca/Giurgiu

Actriță de teatru specializată în comedie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1960, la clasa profesor A. Pop Marțian. A jucat pe scena Teatrului Național din Iași și la Teatrul „Barbu Delavrancea” din capitală. Din 1966 pană în prezent este actrița Teatrului Național din București. Din anul 2000 este dramaturg și regizor. A scris și regizat propriile piese: Cinci femei de tranziție, Încă-i bine, Viață de cimitir, toate jucate cu mare succes pe scena Naționalului bucureștean. A jucat in zeci de roluri în numeroase comedii la Teatrul Național, dar și în filme ca: Tăticul, Patima, Comedie fantastică, Ana, Eu, tu și Ovidiu, Iarba verde de acasă, Rețeaua „S”, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Nemesis, Căsătorie cu repetiție, Coana Chirița, Harababura, Ministerul comediei, Dragoste de mamă, Îngerașii, etc.

Rețeaua „S” (1980)

1944 – Ultima întrevedere dintre mareșalul Ion Antonescu și Hitler, la Rastenburg

Mareșalul Ion Antonescu, însoțit de o delegație foarte puternică, s-a deplasat la Rastenburg între 6–7 august pentru o întâlnire cu Hitler, cu intenția de a determina retragerea României din război. Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile. Hitler a pretins mareșalului să lupte până la sfârșitul războiului, cu orice risc

1944 – A încetat din viață Francisc Iosif Rainer (28 decembrie 1874, Rohozna, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Cernăuți, Ucraina – 5 august 1944, București)

Medic, antropolog, creatorul școlii antropologice românești, membru de onoare al Academiei Române

1954 – Legea nr. 4/5 august 1954 pentru grațiere și amnistie

A fost publicată în Monitorul Oficial al României, intrând în vigoare de la 5 august 1954. A stabilit „Vor fi eliberați din locurile de deținere, fiind grațiați, cei condamnați la pedepse privative de libertate pînă la 5 (cinci) ani […] Se reduc cu două treimi pedepsele pronunțate, mai mari de 5 (cinci) ani […] Se amnistiază infracțiunile săvîrșite de: femeile gravide sau cu copii pînă la 10 ani, minorii pînă la 16 ani și cei în vîrstă de peste 60 ani […]” Până în anul 1964, au fost adoptate o multitudine de decrete de grațiere, mare parte dintre ele, secrete

1958 – Membrii grupării spirituale Rugul Aprins, de la Mănăstirea Sf. Antim din Bucureşti, au fost arestaţi

Sandu Tudor sub filajul Securității

În noaptea de 4/5 august 1958, a fost arestat de către Securitate lotul „Teodorescu Alexandru și alții”, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Au fost arestați 16 intelectuali care participaseră la reuniunile mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București, grupare spirituală neagreată de regimul comunist, care reunea marile personalități ale intelectualității creștin-ortodoxe din acea vreme, printre ei preoţii Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Andrei Scrima, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, scriitorul Vasile Voiculescu, filosoful Mircea Vulcănescu. Organizația culturală Rugul Aprins, denumită și Grupul de la Mănăstirea Antim, s-a format treptat, începând din 1945, pornind de la întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), poet, eseist, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim.

Vasile Voiculescu

Simbolistica Rugului Aprins reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos.

După anchete interminabile și chinuitoare, în procesul din 8 noiembrie 1958 sentințele au fost între 5–25 ani. Sandu Tudor a primit pedeapsa cea mai grea, 25 de ani. Poetul Vasile Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de temniță. Nu i-a ispășit pe toți. Cu sănătatea distrusă de anii de temniță, Vasile Voiculescu avea să fie grațiat în aprilie 1962, murind un an mai târziu. Membrii Rugului Aprins au fost eliberați în anul 1964, împreuna cu mai mulți detinuți politici, în fapt acțiunea regimului comunist făcea parte din atitudinea generată de acesta pentru o destindere a legăturilor cu Occidentul.

1965 – S-a născut Dorin Mateuț

5 august 1965, Vad, Cluj

Fotbalist, deținător al Ghetei de aur, în prezent retras din viața sportivă. A jucat în postul de mijlocaș ofensiv la Dinamo București. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a

1975 – S-a născut Ada Milea

5 august 1975, Târgu Mureș

Actriță și cântăreață. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, actorie, cu rolul D-na Quickly din Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare. A jucat la Teatrul Național din Târgu Mureș, apoi a devenit artist independent. A realizat coloana sonoră a unor spectacole de teatru: Aventurile lui Habarnam, De ce fierbe copilul în mămăligă la Teatrul Odeon, Trilogia Belgrădeană, Scaunele la Teatrul „Lucia Sturza-Bulandra”, Eu, când vreau să fluier, fluier, Micul Prinț, Buratino la Teatrul Național din Târgu Mureș, Leonce și Lena la Teatrul „Constantin Nottara”, etc.

Ada Milea – Apolodor

1976 – S-a născut Eugen Trică

5 august 1976, Craiova

Fotbalist, mijlocaș ofensiv. A debutat la Universitatea Craiova, campion al României cu Steaua București și CFR Cluj, câștigător al Cupei României cu echipa CFR Cluj, selecționat de 4 ori în echipa națională de fotbal a României

1976 – A încetat din viață Vasile Zăpârțan (27 aprilie 1918, Benediug/Mănăstirea, Cluj – 5 august 1976, Manching, Pfaffenhofen, Bavaria)

Preot unit, adversar al regimului comunist, rectorul misiunii Române Unite cu Roma din München din 1957 și până la asasinarea sa de către Securitate; a denunțat nu numai persecuția Bisericii Catolice din România, ci și „subjugarea și înjosirea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul comunist

1978 – S-a născut Cosmin Bărcăuan

5 august 1978, Oradea

Fotbalist retras din activitate, a jucat în postul de fundaș dreapta sau central. Și-a început cariera la FC Bihor, a cunoscut consacrarea la Dinamo București, alături de care a câștigat de două ori Cupa României, iar ultima dată a evoluat la Ceahlăul Piatra Neamț

1981 – A încetat din viaţă Jean Bobescu (5 august 1890, Iași – 5 august 1981, București)

Violonist, dirijor și profesor universitar

1998 – A încetat din viață Coca Andronescu (3 iulie 1932, Pătârlagele, Buzău – 5 august 1998, București)

Actriță de teatru, film, radio și televiziune, care a făcut parte din trupa Teatrului Național din București

2000 – A încetat din viaţă Ștefan Berindei (22 mai 1942, București – 5 august 2000, Werneck, Germania)

Saxofonist, compozitor, aranjor și lider de formație de jazz, realizator de rubrici în cadrul emisiunilor de divertisment ale TVR; în 1975 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania

2007 – A încetat din viață Florian Pittiș (4 octombrie 1943, București – 5 august 2007, București)

Unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio. A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”

2011 – A încetat din viață Emilian Drehuță (2 martie 1931, Baineț/ Mușenița, Rădăuți/Suceava – 5 august 2011, Bacău)

Economist, editor, memorialist și autor

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #VamaCalafat #AbolireașerbieiînȚaraRomânească #ConstantinErbiceanu #AurelLazăr #MihailKogălniceanuprimulambasadorlaParis #ConstantinBedreag #DebutGeorgeEnescu #JeanBobescu #NiculaeComănescu #NinaFaçon #MarinPreda #AndreiCodarcea #GrevaminerilorLupeni #ViorelCacoveanu #RodicaPopescuBitănescu #DorinMateuț #AdaMilea #EugenTrică #CosminBărcăuan

0 comentarii la „5 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: