Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 August în istoria românilor

Foto: S-a inaugurat Casa Dosoftei, Muzeul Literaturii Române din Iași


1602 – Cetatea Lugoj a fost cucerită de turci

Bektaș, beylerbey de Timișoara, cu ajutorul oștirii anatoliene, a pornit pe Valea Mureșului împotriva lui Basta. Pe 7 august a cucerit cetatea Lugojului, apoi s-a îndreptat spre Făget, combinând atacul cu tătarii, care au distrus semănăturile și fortificațiile din zonă. A trecut apoi în Transilvania, dar a fost învins de Basta și s-a întors la Timișoara. Acolo se afla și Moise Secuiul, pe care beylerbeyul timișorean îl dorea domn în țara Românească

1758 – Sfîrșitul domniei lui Scarlat Ghica în Moldova

Scarlat Ghica (1715 – 2 decembrie 1766, București) a domnit în Moldova în perioada 2 martie 1757–7 august 1758. Era fiul lui Grigore II Ghica și fratele lui Matei Ghica. Și-a îndreptat atenția asupraa două probleme: ameliorarea administrației și acordarea de numeroase slujbe boierimii locale și celei de origine grecească. Pentru a obține bani pentru plata sumelor îndatorate la obținerea domniei a urcat dările și a reintrodus văcăritul sub o formă mărită. Au crescut astfel nemulțumirile, Poarta fiind nevoită să-l mute pe tronul Valahiei, după plata unei alte mari sume de bani: un milion de piaștri. A murit ca domnitor, fiind înmormîntat în biserica Sfîntul Spiridon Nou (București)

1758 – Începutul domniei lui Ioan Teodor Callimachi în Moldova

Ioan Teodor Callimachi sau Călmașul (cca. 1690 – 1780) a domnit în Moldova în perioada 7 august 1758 – 11 iunie 1761. Era boier de origine moldoveană, feciorul cel mai mare al lui Teodor Călmașul, originar din ținutul Orheiului. A studiat la Liov și a ajuns dragoman la Constantinopol (1741–1751 și 1752–1758) Cunoștea limbile latină, turcă, italiană, greacă și franceză. Ca domn, nu s-a distins de ceilalți domni fanarioți

1819 – S-a născut Ion Emanoil Florescu

7 august 1819, Râmnicu Vâlcea – 10 mai 1893, Paris

General de armată, om politic, prim-ministru, ministru de Război și ministru de Interne, președinte al Senatului. A studiat la școala militară Saint-Cyr de la Paris. În războiul din Crimeea din 1854, a servit în armata rusă cu gradul de colonel. În cariera sa politică, a fost unul din conducătorii Partidului Conservator. A fost consilier militar atât al Domnului Alexandru Ioan Cuza, cât și a succesorului acestuia, Regele Carol I al României, Florescu fiind în același timp militarul care a construit Armata Română timp de optsprezece ani înainte de Războiul de independență. Astfel, sub mandatul său s-au realizat: contopirea școlilor militare de la Iași și București, înființarea Arsenalului Armatei, unificarea regulamentelor de recrutare, a Codului penal militar și a reglementărilor serviciului de garnizoană, elaborarea și aplicarea Legii puterii armate, elaborarea reglementărilor cu privire la funcționarea Statului Major General al Armatei României, unificarea ministerelor de război și a administrației militare din Moldova și Muntenia, înființarea celor trei comandamente (București, Craiova și Iași), elaborarea regulamentelor cavaleriei și de manevră, întrunirea taberei de la Florești și efectuarea primelor manevre de anvergură ale Armatei române, etc.

1864 – Înființarea Primăriei București

Deși orașul București datează încă de la 1563, organizarea administrației sale a început mult mai târziu. În anul 1830 s-a înființat Sfatul Orășenesc – Administrația Publică Locală de azi, orașul fiind împărțit în cinci zone. Primăria orașului București a fost înființată la 7 august 1864, după modelul francez. Prin aplicarea noii Legi comunale a domnitorului Alexandru Ioan Cuza – prin care Bucureștiul a fost declarat Comuna urbană a județului Ilfov – vechiul sfat orășenesc a fost înlocuit cu un Consiliu comunal, iar în locul Maghistratului s-a instituit Primăria. Practic, fostul președinte al sfatului se numea acum primar și era ales din rândul consilierilor (vechii mădulari ai sfatului orășenesc). Primul primar a fost Barbu Vlădoianu, mâna dreaptă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În timpul primului său mandat de primar, morile de apă de pe râul Dambovita au fost desființate și a fost proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundațiile, constante până la acea dată. A organizat primul corp de pietrari, în vederea pietruirii străzilor Capitalei. În 1865 a înființat, Oficiul de stare civilă și a semnat contractul de cesiune pentru construirea primei linii de cale ferată de pe teritoriul României între București și Giurgiu. În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie și granit a Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei, din 1878). Lucrările au fost finalizate în 1872 și a inaugurat în decembrie 1872 prima linie de tramvai tras de cai („tramcar”), care făcea legătura între Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) și bariera Moșilor

1890 – A încetat din viață Nicolae T. Orășanu (1833, Craiova – 7 august 1890, Negreni, Olt)

Poet, publicist, memorialist; a scris pamflete, versuri antidinastice și epigrame politice; redactor la: Țânțarul, Nichipercea, Sarsailă, Urzicătorul; director la Monitorul Oficial, director al Imprimeriei Statului

1904 – S-a născut Nicolae Brancomir

7 august 1904, București – 27 august 1991, București

Actor de teatru și film. A debutat în 1926, pe când era student în anul I la Conservatorul de Artă Dramatică din București, clasa profesorului Nicolae Soreanu, în piesa Sapho, cu Agatha Bîrsescu în rolul principal. A jucat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. A jucat în primele filme de la noi: Tigăncușa de la iatac, Tinerețe fără bătrânețe, Mihai Viteazul, Frații Jderi, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 și a făcut lectura comentariului pentru filme documentare: Castelul Peleș, Războiul nostru sfânt, Vulturașii, În slujba eroilor și aproapelui, Țigări, Pelicanii, Balta paradisului pescarilor, Cetatea Deva, etc. A fost distins cu Medalia Muncii (1953) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) și clasa I (1971).

Frații Jderi (1974)

1907 – S-a născut Ion Zamfirescu

7 august 1907, Craiova – 31 decembrie 2001, București

Personalitate a culturii române, eseist și istoric de teatru. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1926–1929), devenind profesor de Filosofie la trei licee prestigioase din București: Sfântul Sava, „Gheorghe Lazăr” și „Mihai Viteazul”, în primii ani de activitate, apoi profesor universitar la aceeași facultate a Universitatății din București. A debutat în ziarul Adevărul (1934) cu cronici și articole. A devenit Doctor în Litere și filosofie cu teza Spiritualități românești (1940), cu care a debutat și editorial, un an mai târziu (1941). Din opera sa: Orizonturi filosofice, Destinul personalității. Contribuții la cunoașterea omului și culturii contemporane, Istoria universală a teatrului (I-III), Istoria literaturii universale: I Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea; II Clasicismul, Iluminismul, Romantismul, Simbolismul (în colaborare cu Margareta Dolinescu,1970), Drama istorică universală și națională, Teatrul european în secolul luminilor, Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața, Pagini memorialistice

1910 – S-a născut Theodor (Teddy) Cosma

Theodor Zwiebel, 7 august 1910, București – 9 octombrie 2011, Paris

Dirijor pianist și aranjor din România, stabilit din 1963 în Franța. Descendent al unei familii originare din Craiova, a fost tatăl compozitorului de muzică de film Vladimir Cosma, și fratele compozitorului și dirijorului Edgar Cosma.

Theodor Cosma la 100 de ani, cântand Imnul Regal

A studiat la Facultatea de drept din Paris, Facultatea de muzică din București (pian) și Ecole normale de musique din Paris. A fost dirijor al orchestrei de jazz a Radioului, șef al orchestrei Teatrului evreiesc Barașeum din București, director al Teatrului Alhambra, șef al formației Mon Jardin, cu Alexandru Imre, Gabriel Mezei, Gyula Balogh, Harry Micu, Sergiu Malagamba, grup care urma să devină ulterior nucleul orchestrei Electrecord. A susținut concerte în România și Cehoslovacia, Polonia, URSS și a fost distins cu Premiul I, medalia de aur, la Festivalul Tineretului Moscova, 1957

În vacanță – Orchestra condusă de Theodor Cosma

1911 – A încetat din viață Badea (Gheorghe) Cârțan (24 ianuarie 1849, Cârțișoara – 7 august 1911, Sinaia)

Țăran autodidact care a luptat pentru eliberarea românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate; a călătorit pe jos până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român

1917 – Atacul cămășilor albe

În timpul bătăliei de la Mărășești (24 iulie/6 august–6 august/19 august) a avut loc Atacul cămășilor albe din Regimentul 32 Infanterie Mircea. La data de 25 iulie/7 august, românii, sub conducerea Generalului Ieremia Grigorescu, au respins atacul german și au contra-atacat cu mare succes. Ceea ce nu se știe este că soldații români au luptat în izmene. Maiorul Atanasie Ionescu, comandantul Batalionului 3 din cadrul Regimentului 32, a ordonat soldaților să-și dea jos ranițele și vestoanele, fiind o zi caniculară, și să păstreze doar capelele și sacii cu merinde. În ciuda faptului că au fost surprinși, și nervoși din cauza vizitei neanunțate, românii au respins atacul și au pornit la contraatac, evident, tot in izmene, învingându-i pe veteranii lui von Mackensen, supranumit Spărgătorul de fronturi, care, probabil, nu mai văzuseră vreodată adversari îmbrăcați atât de sumar. Ostașii Batalionului 3, Regimentul 32, și companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăși, cu un formidabil «Ura, ura…» Dușmanul, la apariția ostașilor noștri în cămăși, fuge, ai noștri îi fugăresc, îi ajung din urmă și îi trec prin baionetă pe cei ajunși” (Căpitanul Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 Prahova, într-un raport din 11 iunie 1933). Regimentul Mircea din Constanța, care s-a distins la Mărășești, a avut o vreme uniforme de paradă alb complet, în cinstea acelei zile

1922 – S-a născut Aurel Mihale

7 august 1922, Spanțov, Călărași – 2017, Râmnicu Vâlcea

Prozator. După absolvirea liceului la Chișinău, s-a înscris la Școala de Ofițeri de Rezervă, iar din 1944 a participat la război, luptând și pe frontul din Cehoslovacia. Odată încheiat conflictul mondial, a abandonat cariera militară, devenind student al Facultății de Litere și Filosofie și, în paralel, al Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1945–1947). A fost angajat cadru didactic universitar și a primit numeroase atribuții în domeniul cultural, la Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști, la Uniunea Scriitorilor, la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă Socialistă. A mai fost redactor-șef adjunct la Viața românească, în conducerea revistelor Luceafărul și Gazeta literară, director al Editurii pentru Literatură. Deși debutul său din 1943, cu versuri antirăzboinice publicate în Dacia rediviva, prefigura o activitate poetică, după 1948 aceasta va fi lăsată deoparte în favoarea construcțiilor în proză. Din scrierile sale: Vin apele, În pragul primăverii, Scrisoarea, Floarea vieții, Nopți înfrigurate, Cronică de război, Focurile, Nimeni nu moare singur, Focurile, Îngerul negru, Lumini și umbre, Argus

1928 – S-a născut Dan Costescu

7 august 1928, Slobozia, Ialomița – 23 octombrie 2002, Crestwood Village, New Jersey, USA

Prozator, dramaturg, editor, stabilit în SUA în 1984. A debutat în Universul Copiilor. În 1952, a obținut licența în Drept, la Universitatea din București. Din același an, a avut funcția de redactor și apoi de colaborator, la Studioul de Radio București. A fost arestat și condamnat ca deținut politic (1962–1964). Refuzând dictatura, a părăsit România în 1984. A colaborat la publicațiile newyorkeze Universul, Micromagazin, Lumea liberă, fiind unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc, Lumea Liberă Românească. A colaborat la postul de Radio Europa Liberă, a fost membru al Asociatiei Foștilor Detinuți Politici din România și al Uniunii Scriitorilor din România. Din opera sa: Pavel Dogaru, roman, În sat la noi, povestire (în colaborare cu G. Anghel), Las’ că vine Nuță!, comedie (în colaborare cu A. Adrian)

1931 – S-a născut Emilia Căldăraru

7 august 1931, Tulcea – 12 ianuarie 1988

Poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii. Absolventa a cursurilor ideologice ale Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din Bucuresti. A fost redactor la Editura Politică, la Gazeta literară, la Direcția Teatrelor din Ministerul Culturii, secretar literar la Teatrul Tineretului, redactor-șef la revista Luminița. A debutat în revista Arici Pogonici (1951), cu povestirea Stiopa, băiatul Deltei și, în același an, cu poezie în Flacăra. A debutat editorial cu cartea de versuri pentru copii, În gradină (1960). A colaborat cu versuri și proză scurtă la Viața Românească, Tânărul scriitor, Tribuna, Contemporanul, Luceafărul si cu poezii, povestiri, reportaje, scenarii, teatru scurt, seriale în versuri și imagini în revistele pentru copii. Dintre volumele publicate: Râdea mesteacânul (povestiri), Ursuza (schițe), Seara de suflet (versuri), Roua (versuri), Puntea de aur. Opiniile unei mame, La confluența sentimentelor (versuri), Lângă pasari, lângă vânt (povestiri), Floarea grâului sub stele (versuri), În fiecare zi o faptă bună (povestiri), Galaxia cu mure, etc.

1937 – S-a născut Vasile Socoliuc

7 august 1937, Tișăuți, Suceava – 11 august 2008

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. După ce a urmat cursurile Școlii de Arte Plastice din București, s-a înscris la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția grafică. A lucrat ca grafician la Editura pentru Literatura Mondială, București. A participat la mai multe expoziții naționale și internaționale, saloane și bienale de arte. Este creatorul a cel puțin 1.500 de modele de copertă de carte și seriale (teatrul francez contemporan, clasicii literaturii mondiale, cărți ilustrate: Povești despre un pescar și un pește de AS Pușkin, Hășeul de Mihail Sadoveanu), precum și afișe (pentru filmul Andrej Rubliov), găzduit acum de Muzeul Willanow din Varșovia. A obținut Premiul național pentru ilustrație de carte pentru copii, iar în anul 2006 a fost decorat cu Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler. Biografie ilustrată

1941 – S-a născut Anatol Ghermanschi

7 august 1941, Bălți, Republica Moldova – 8 ianuarie 2001, Brașov

Critic literar, eseist și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov. A urmat Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, studii finalizate în 1966 cu licența în specialitatea Limba și literatura română. A fost profesor de Limba română, director școlar, inspector școlar. A colaborat la: Iașul literar, România literară, Luceafărul, Adevărul literar și artistic, Interval, Astra, Ateneu, Contemporanul, Ramuri, Amfiteatru, Orizont, Vatra, Interval, Brașovul literar și artistic, Almanahul Coresi, etc. A debutat editorial în 1979 cu volumul Literatură și eveniment: Permanențe-Perspective, cu o prefață de George Macovescu. A tradus din literatura rusă. Din scrierile sale: Mihai Sebastian interpretat…, Proza satirică română contemporană, Se căsătoresc dovleceii: antologie de proză satirică universală, Despre vechimea și continuitatea românilor

1947 – S-a născut Sofia Rotaru

Sofia Mihailivna Rotaru-Evdokimenko; 7 august 1947, Marșenița, Noua Suliță, Ucraina

Cântăreață pop, compozitoare pop-rock și actriță de film de origine etnică română din Ucraina. Satul în care s-a născut cântăreața a aparținut în trecut principatului Moldovei, apoi Rusiei țariste, apoi României. A fost laureată a mai multor concursuri, actriță, scriitoare, manager, setter de tendințe de modă și femeie de afaceri. A fost numită Regina Pop, fiind cunoscută pentru vocea sa lirică, dar și pentru recunoștința socială și religioasă. Cariera sa a fost marcată de un succes mondial pe scena muzicală. A cântat atât în limba română, cât și în rusă. În 1986, a fost prima cîntăreață care a primit titlul Artist al Poporului din URSS și în 2000 a fost numită Cîntăreața secolului XX. Azi, Sofia Rotaru are cetățenie ucraineană și este cetățean de onoare al Crimeei și Ialtei. Ialta a fost locul reședinței sale principale, dar locuiește și la Moscova, Kiev și în Baden-Baden. A fost posesoare a mai multor premii, printre care: Artist emerit al Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, Artist al poporului al Ucrainei, Artist al poporului al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, Artist al poporului al URSS, laureată a premiului LTC, Erou al Ucrainei, Erou al Moldovei, Cavaleră a Ordinului republican al Moldovei și Ordinul pentru prietenie între popoare al URSS

Sofia Rotaru – Romantica

1949 – S-a născut Radu Ghețea

7 august 1949, Roman

Economist, una din figurile cele mai mediatizate ale sistemului bancar din România. A absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universității București (1972) și apoi Facultatea de Științe Economice din cadrul ASE București (1985). A făcut parte din conducerea Bancorex, Alpha Bank România, CEC-Bank, președinte al Asociației Române a Băncilor

1961 – S-a născut Octavian Morariu

7 august 1961, București

Fost jucător de rugby. La 16 ani s-a legitimat la RC Grivița Roșieși a debutat la echipa națională a României în 1984. În anul 1986 a absolvit Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din Institutul de Construcții din București. De-a lungul carierei a strâns cinci selecții cu Stejarii. În 1987, fiind primul român invitat să joace pentru echipa internațională Barbarians, a obținut azil politic în Franța. A jucat pentru clubul ASPTT Paris Rugby, s-a căsătorit cu Dana Patrichi și a dobândit cetățenia franceză. A fost antrenor al echipei de rugby a clubului Paris Saint-Germain. S-a întors în România în 1990, a fost ales președintele Federației Române de Rugby, președintele Agenției Naționale pentru Sport (ANS), președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (trei mandate), primul președinte al Rugby Europe și membru Comitetului Internațional Olimpic

1961 – A încetat din viață Tudor Tănăsescu (2 martie 1901, București – 7 august 1961, București)

Inginer, profesor la Institutul Politehnic din București, cu un rol important în dezvoltarea radiodifuziunii și a industriei române de electronică, membru corespondent al Academiei Române

1970 – S-a inaugurat Casa Dosoftei la Iași

Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade, a fost o clădire veche din municipiul Iași, construită în secolul al XVIII-lea. A făcut parte inițial din incinta Bisericii Sf. Neculai Domnesc, construită de Ștefan cel Mare în perioada 1491–1492, fiind inclusă în zidul de incintă de pe latura nordică al acestui lăcaș de cult. Cercetătorii au considerat că aici ar fi fost locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă, sau că aici ar fi funcționat, între anii 1679–1686, prima tiparniță din Moldova, înființată de același mitropolit. A fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice între anii 1966–1969, vechile ziduri fiind conservate în bună stare. În această clădire a fost deschisă, la 7 august 1970, secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași

1971 – S-a născut Mihaela Sîrbu

7 august 1971, București

Actriță și regizoare. A absolvit Secția Germană a Facultății de Filologie din cadrul Universității București și Secția Actorie-Teatru a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, aceasta din urmă continuată cu un doctorat în Studii Teatrale. A fost actriță la Teatrul Evreiesc de Stat din București. În 1996 a pus bazele grupului teatral independent Teatrul fără Frontiere, unde îndeplinește dubla funcție de manager și regizor, dar și a primelor cursuri de improvizație din România (Școala de Improvizație). A jucat în filme: Tatăl fantomă, Toată lumea din familia noastră, O umbră de nor, Aferim! (2015, Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță în rol secundar), Doar cu buletinul la Paris

Tatăl fantomă (2011)

1983 – S-a născut Claudiu Komartin

7 august 1983, București

Poet și traducător. A fost student al Facultății de limbi străine a Universității din București, dar a abandonat studiile pentru a se dedica literaturii. A debutat publicistic în 2002, iar în volum un an mai târziu, cu Păpușarul și alte insomnii. În anul 2005 a publicat articolul-manifest Generația 2000 – o introducere. Din 2010, este redactor-șef al revistei Poesis internațional și al Casei de Editură Max Blecher. A publicat în revistele Vatra, Timpul, Observator cultural, Adevărul literar și artistic, Luceafărul, Tribuna, Steaua, Tomis, Cultura, etc. A publicat volume de poezie: Păpușarul și alte insomnii, Circul domestic, Un anotimp în Berceni, Hemoragia soarelui, Cobalt, Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017. A tradus din Philippe Claudel, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Ivan Hristov, Glen Calleja, Kurt Vonnegut, etc.

1983 – A încetat din viață Nicolae Brânzeu (28 decembrie 1907, Pitești – 7 august 1983, Arad)

Compozitor, dirijor și om de cultură, distins cu Premiul George Enescu (1934; 1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural

1990 – Legea nr. 15/7 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale

Este primul act normativ cu care a început reforma economică postcomunistă. S-a publicat în Monitorul oficial și a intrat în vigoare la 7 septembrie 1990

1993 – A încetat din viață Aristide Teică (24 aprilie 1922, Ploiești – 7 august 1993, Ploiești)

Actor de teatru și film specializat în roluri cameo

1993 – A încetat din viață Vasile Spoială (3 septembrie 1935, Bistrița – 7 augst 1993, Oradea)

Prozator, poet, publicist și traducător

2001 – Explozia de la Mina Vulcan

În abatajul de la orizontul 355, în jurul orei 3:35, a avut loc o explozie de metan, provocată de un scurtcircuit în cablul instalației de pușcare, accident soldat cu moartea a 14 mineri și rănirea altor patru

2002 – A încetat din viață Petru Vintilă (12 iunie 1922, Orșova – 7 august 2002, București)

Poet, prozator, dramaturg, ziarist și pictor naiv

2007 – Reactorul 2 de la Cernavodă a început să livreze electricitate în sistemul energetic național

Unitatea 2 a Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost conectată la sistemul energetic național. Prima conexiune la sistemul energetic s-a făcut la 25% din puterea nominală a reactorului, de 700MW, iar la 26 septembrie a început să funcționeze la capacitatea nominală

2009 – A încetat din viață Tatiana Stepa (21 aprilie 1963, Lupeni, Hunedoara – 7 august 2009, București)

Cântăreață de muzică folk, a cântat în Cenaclul Flacăra și solo

2013 – A încetat din viață Petru Ursache (15 mai 1931, Hărpășești–Popești, Iași – 7 august 2013, Iași)

Folclorist, estetician și etnolog, profesor emerit al Universității „Al.I. Cuza” Iași

2014 – A încetat din viață Aurel Cioranu (17 octombrie 1929, București – 7 august 2014, București)

Actor de teatru și film, a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” din București

2016 – A încetat din viață Nicolae Mărășescu (12 noiembrie 1937, București – 7 august 2016, București)

Antrenor de atletism, politician, secretar general al Federației Române de Atletism, senator

2016 – A încetat din viață Nicolae Costin (10 august 1944 – 7 august 2016)

Muzicolog, profesor universitar, director artistic al Agenției Române de Impresariat Artistic și Director artistic al Operei Naționale Române

2018 – A încetat din viață Dumitru Fărcaș (12 mai 1938, Groși, Maramureș – 7 august 2018, Cluj-Napoca)

Taragotist celebru de muzică populară, instrumentist al Ansamblului Maramureșul, dirijorul Ansamblului Mărțișorul al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca

Dumitru Fărcaș – Doina din Bătrâni

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #IonEmanoilFlorescu #PrimăriaBucurești #NicolaeBrancomir #IonZamfirescu #TeddyCosma #Ataculcămășiloralbe #AurelMihale #DanCostescu #EmiliaCăldăraru #VasileSocoliuc #AnatolGhermanschi #SofiaRotaru #RaduGhețea #OctavianMorariu #CasaDosoftei #MihaelaSîrbu #ClaudiuKomartin #Reactorul2Cernavodă

0 comentarii la „7 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: